Respingere ca inadmisibilă ordonanţa preşedinţială - permitere acces teren.

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 12.04.2018 sub nr. de dosar 2316/866/2016, reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâții , emiterea unei ordonanțe președințiale prin care să fie obligați aceștia din urmă să permisă accesul angajaţilor reclamantei pe terenul în suprafaţă de 85 ha, amplasat în T 92, parcelele 2487/b, 2444/b, 2489/b, 2450, 2481 şi 2484 şi în T 94, parcela 2543/5, situate pe teritoriul administrativ al com. Ion Neculce, jud. Iaşi, până la data de 20.07.2018, în vederea finalizării lucrărilor agricole şi recoltării culturilor agricole înfiinţate de către reclamantă, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamanta a arătat, în esență, că în cursul anului 2002, între reclamantă, în calitate de concesionar, și Administrația Domeniilor Statului, în calitate de concedent, a fost încheiat contractul de concesiune nr. 21/04.07.2002, având ca obiect exploatarea unei suprafețe de 2279,59 ha teren. În anul 2015, între aceleași părți a fost încheiat contractul de arendă nr. 42/18.05.2015 având ca obiect o exploatarea unei suprafețe de teren de 31,9160 ha. 

La data de 25.09.2015 pârâtul a notificat-o pe reclamantă prin adresa nr. 238, punându-i în vedere să nu mai cultive și să nu mai execute lucrări agricole pe suprafața de teren de 85 ha din T 92, parcelele 2487/b, 2444/b, 2489/b, 2450, 2481 şi 2484 şi T 94, parcela 2543/5, aflate pe teritoriul administrativ al com. Ion Neculce, invocând existența unei hotărâri pronunțate în primă instanță (sentința civilă nr. 1486/205 a Judecătoriei Pașcani) prin care  Administrația Domeniilor Statului ar fi fost obligată să încheie un protocol de predare-primire cu Comisia Locală de Fond Funciar  Ion Neculce pentru ca aceasta din urmp să finalizeze procedurile de punere în posesie a pârâtului . Răspunsul transmis de reclamantă la notificare a fost că nu se va da curs solicitării având în vedere că între aceasta și Administrația Domeniilor Statului există un contract de ăși produce efectele, iar sentința invocată nu are autoritate de lucru judecat și nici nu îi este opozabilă. La data de 06.10.2017 pârâtul a comunicat o nouă notificare cu același conținut.

În perioada 2017-2018 au fost efectuate o serie de lucrări agricole asupra terenului în suprafață de 85 ha. La data de 06.02.2018 pârâtul și angajați ai și , utilizând utilajele acesteia din urmă au efectuat brazde în interiorul culturilor de rapiță și grâu înființate, distrugând o parte din cultură, sens în care reclamanta a sesizat și organele de poliție.

La data de 09.02.2018 ADS a adus la cunoștința reclamantei că suprafața de teren cel face obiectul celor două contracte s-a diminuat cu suprafața de 85 ha. La data de 20.03.2018 angajați ai nu au permis angajaților reclamantei să pătrundă pe teren pentru a efectua lucrări de fertilizare a culturii de grâu.

Până la data de 20.07.2018 ar fi necesară efectuarea unor lucrări de fertilizare, erbicidare, tratamente asupra culturilor, acestea fiind urmate de recoltare. Până în prezent, reclamanta a efectuat o serie de cheltuieli în cuantum de 90.000 lei pentru culturile de grâu, soia și rapiță.

Reclamanta a invocat următoarele dispoziții: art. 2.5, 6.1.1. și 6.1.2. contract de concesiune nr. 21/04.02.2002, art. 53 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor, art. 14 din Legea nr. 10/1991 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 06 martie 1995-22 decembrie 1989, art. 4.2, art. 6.2., art. 8.1.,  din contractul de arendă nr. 42/2015, art. 1812, art. 1816, alin. 2, art. 1848 Cod civil.

De asemenea, la data de 12.04.2018 reclamanta a introdus o acțiune în contradictoriu cu aceeași pârâți având ca obiect obligarea acestora la respectarea termenului prevăzut de art. 1812, alin. 2 Cod civil pentru un termen de doi ani.

Reclamanta a mai arătat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 997, alin. 1 Cod procedură civilă.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile legale enunțate în cuprinsul acțiunii.

În probațiune, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisurile atașate acțiunii (f. 18-138).

Reclamanta a solicitat judecata cauzei și în lipsa părților.

Acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 200 lei (f. 17).

Pentru termenul de judecată acordat, pârâții au fost citați cu copie de pe acțiune și înscrisuri, iar aceștia, au formulat întâmpinare.

Prin întâmpinare, pârâții au solicitate respingerea acțiunii și au arătat că cerere de chemare în judecată nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 997 Cod procedură civilă întrucât nu este făcută dovada aparenței de drept în favoarea reclamantului. Pe terenul în suprafață de 85 ha pârâtului i-a fost reconstituit dreptul de proprietate. La data de 06.02.2018 a fost întocmit procesul verbal de punere în posesie nr. 5/2018 ca act prealabil necesar emiterii titlului de proprietate. Având în vedere aceste aspecte, se reține că pârâtul a beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate, iar contractele de concesiune și arendă menționate de reclamantă nu pot fi opozabile niciunuia dintre pârâți. De asemenea, acestea sunt anterioare obținerii sentinței civile 1486/10.06.2015.

În plus, nu rezultă nici caracterul urgent al cererii în sensul emiterii unei hotărâri judecătorești pe calea ordonanței președințiale. Din contră, emiterea unei astfel de hotărâri ar prejudicia dreptul de proprietate ale pârâtului care a fost recunoscut abia după aproximativ 28 de ani.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 997 și urm. Cod proc. civ.

În probațiune, pârâții au solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

În cursul cercetării judecătorești, instanța a încuviințat și a administrat pentru ambele părți proba cu înscrisurile existente la dosarul cauzei.

Pârâta a invocat excepția calităţii procesual pasive în ceea ce o privește.

În temeiul art. 248, alin. 1 Cod procedură civilă, analizând cu prioritate excepţia lipsei calităţii procesual pasive  a pârâtei , instanţa reţine:

Ordonanţa preşedinţială se înfăţişează ca un instrument juridic ce întruneşte condiţiile unei acţiuni civile. O atare acţiune are însă caracter specific, determinat de însuşi caracterul particular al măsurilor ce pot fi luate pe această cale. Aşadar, cererea de ordonanţă preşedinţială trebuie să îndeplinească atât condiţiile generale necesare pentru exercitarea oricărei acţiuni, cât şi unele cerinţe particulare. 

Cu privire la condiţiile generale de exercitare a acţiunii civile, acesta sunt prevăzute de art. 32 Cod procedură civilă ca fiind: capacitate procesuală, calitate procesuală, formularea unei pretenţii şi justificarea unui interes.

Referitor la calitatea procesuală, conform art. 36 din Codul de procură civilă, aceasta rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum este dedus judecăţii.

Prin prezenta, reclamanta a solicitat obligarea pârâților , să permită accesul angajaţilor pe terenul în suprafaţă de 85 ha, amplasat în T 92, parcelele 2487/b, 2444/b, 2489/b, 2450, 2481 şi 2484 şi în T 94, parcela 2543/5, situat pe teritoriul administrativ al com. Ion Neculce, jud. Iaşi, până la data de 20.07.2018, în vederea finalizării lucrărilor agricole şi recoltării culturilor agricole înfiinţate de către reclamantă.

Or, conform actelor depuse la dosarul cauzei de către ambele părți, pârâtul este singurul care aparent deține un drept în baza căruia ar putea refuza accesul pe terenul în suprafață de 85 ha, justificând acest refuz pe faptul că terenul face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea sa. Deși reclamanta a arătat că pârâta ar fi un mandatar al pârâtului , iar în notificarea de la f. 96- 97 se precizează tot de către reclamantă că această pârâtă ar avea calitatea de arendaș, instanța reține că nu s-a făcut, prin niciun mijloc de probă, dovada unor astfel de calități.

Având în vedere obiectul prezentei ordonanțe președințiale, instanța reține că formularea acestui tip de acţiune privind terenurile în discuţie în contradictoriu cu această pârâtă, este nejustificată.

Faţă de considerentele expuse, instanţa constată că nu are calitate procesual pasivă, astfel că va admite excepţia invocată de aceasta şi va respinge acţiunea ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesual pasivă.

Analizând actele și lucrările dosarului, în privința acțiunii formulate în contradictoriu cu pârâtul , instanța reține:

În fapt,  între reclamanta și Administrația Domeniilor Statului au fost încheiate contractul de concesiune nr. 21/04.07.2002 și contractual de arendă (f. 49-54, 58-66) având ca obiect, prin alte suprafețe, și exploatarea suprafeței de teren de 85 ha, amplasat în T 92, parcelele 2487/b, 2444/b, 2489/b, 2450, 2481 şi 2484 şi în T 94, parcela 2543/5, situată pe teritoriul administrativ al com. Ion Neculce, jud. Iaşi.

Ca urmare a acțiunii promovate de pârâtul din prezenta cauză, Judecătoria Pașcani, prin sentința civilă nr. 1486 pron. la data de 10 iunie 2015 în dosarul nr. 4991/866/2014 (f. 73-76), a obligat Comisia Județeană Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor să înainteze Agenției Domeniilor Statului documentația necesară în vederea încheierii protocolului de predare –primire a terenului necesar în vedere punerii în posesie a lui cu suprafața de 85 ha teren, a obligat pârâtele Agenția Domeniilor Statului și

Comisia  Locală de Fond Funciar Ion Neculce să procedeze la încheierea protocolului de predare-primire a terenului necesar în vederea punerii în posesie a pârâtului din prezenta cauză cu suprafața de 85 ha teren, a obligat pe pârâta să procedeze la punerea în posesie și la întocmirea documentației prealabile necesară emiterii titlului de proprietate cu privire la suprafața de 85 ha teren și a obligat pârâta ca, după primirea documentației de la Comisia Locală, să procedeze la emiterea titlului de proprietate.

 După realizarea tuturor demersurilor necesare și întocmirea documentației aferente, la data de 06.02.2018 a fost emis procesul verbal de punere în posesie nr. 5 în vederea întocmirii titlului de proprietate pe numele lui pentru suprafața de 85 ha teren amplasată în extravilanul comunei Ion Neculce, jud. Iași.

Până în prezent nu s-a făcut dovada emiterii titlului de proprietate cu privire la suprafața de teren anterior menționată.

În drept, vor fi avute în vedere dispozițiile art. 997 Cod procedură civilă, potrivit cărora, instanţa va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar putea păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul executării. 

Astfel, instanţa reţine că pe lângă condiţiile generale ce trebuie să existe în cazul oricărei forme concrete care intră în conţinutul acţiunii civile, admisibilitatea ordonanţei preşedinţiale presupune şi îndeplinirea anumitor condiţii speciale, care se desprind din dispoziţiile legale menţionate anterior.

Aşadar, pentru a fi admisibilă ordonanţă preşedinţială trebuie să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: aparenţa dreptului, caracterul provizoriu al măsurii solicitate a se lua pe această cale, existenţa unor cazuri grabnice şi neprejudecarea fondului.

Cu privire la prima condiție enunțată, respectiv existența aparenței dreptului în favoarea reclamantei, instanța reține că în cadrul acestei proceduri nu poate analiza însăși existența dreptului, acesta fiind atributul instanței învestite cu soluționarea fondului.

În cauză se reține ca fiind îndeplinită această condiție având în vedere că reclamanta a fost, la momentul înființării culturilor de grâu, soia și rapiță, beneficiara unui drept de exploatare a suprafeței de teren de 85 ha situată în T 92, parcelele 2487/b, 2444/b, 2489/b, 2450, 2481 şi 2484 şi în T 94, parcela 2543/5, extravilan com. Ion Neculce. De asemenea, este necontestat faptul că reclamanta a înființat culturile de grâu, rapiță și soia.

Este adevărat că art. 2.5 din contractul de concesiune nr. 21/04.07.2002 și art. 9.1. și 9.2. din contractul de arendă nr. 42/18.05.2015 prevăd că suprafața de teren ce face obiectul contractului va fi diminuată corespunzător ca urmare a reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea unor terțe persoane, însă reclamanta a fost înștiințată abia prin adresele nr. 62174/05.02.2018 (f. 85-88)  cu privire la diminuarea suprafeței de teren ce făcea obiectul contractului de arendă și a celui de concesiune, dată la care culturile erau deja înființate.

Deși începând cu anul 2015 au fost emise o serie de acte în vederea reconstituirii dreptului de proprietate pe numele pârâtului asupra suprafeței de teren de 85 ha, cum nu a fost emis un titlu de proprietate, nu exista niciun temei ca reclamanta să dea curs notificărilor pârâtului transmise în anii 2015-2017. Mai mult decât atât, instanța reține că nici până în prezent nu s-a făcut dovada emiterii titlului de proprietate, ori dreptul de proprietate se naște la data emiterii acestui act, nicidecum retroactiv. Procesul verbal de punere în posesie constituie un act premergător emiterii titlului de proprietate, iar titlul este singurul act care poate face dovada dreptului de proprietate asupra terenului, fiind actul final al procedurii de reconstituire.

Este adevărat că suprafața de teren ce a făcut obiectul celor două contracte a fost diminuată ca urmare a încheierii de către ADS a protocoalelor de predare-primire 126791/17.01.2018 și nr. 126792/17.01.2018, ori la data de 17.01.2018 culturile erau înființate, născându-se dreptul de proprietate al reclamantei asupra acestora.

Instanțe reține că prevederile contractelor de concesiune și arendă nu sunt opozabile pârâtului , ci doar părților contractate – reclamanta și Agenția Domeniilor Statului. De asemenea, nici diminuarea obiectului contractului de concesiune și a contractului de arendă nu îl privește pe pârât în condițiile în care titlul său de proprietate nu a fost încă emis.

În mod corect a arătat pârâtul că dispozițiile art. 1812, alin. 1 și 2 și art. 1848 Cod civil nu sunt aplicabile în cauză în condițiile în care acestea privesc relațiile dintre părțile cocontractante, față de care este un terț. De asemenea, pârâtul nu este un dobânditor al dreptului de proprietate în sensul dispozițiilor legale anterior arătate.

Față de acestea, precum și față de dispozițiile legale enunțate, instanța reține ca fiind îndeplinită condiția aparenței dreptului în favoarea reclamantei.

Cu privire la cea de-a doua condiție, cea a caracterului provizoriu, instanța reține că reclamanta a solicitat obligarea pârâtului să permită accesul pe teren până la data de 20.07.2018, astfel că măsura solicitată are caracter temporar, iar termenul de 20.07.2018 nu este un termen nerezonabil.

De asemenea, instanța constată că urgența acestei măsuri este justificată de faptul că solicitarea de a se permite accesul pe teren este întemeiată pe necesitatea de a aplica o serie de tratamente culturilor de rapiță, grâu și soia, precum și de recoltarea acestor produse agricole.

Instanța reține că este îndeplinită și această condiție având în vedere specificul culturilor agricole ce presupun efectuarea de tratamente și recoltarea acestora la anumite date, în caz contrar fiind compromisă întreaga cultură.

Pentru aceste motive, constatând îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de dispozițiile art. 997 Cod procedură civilă, instanța va admite acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul și îl va obliga pe acesta din urmă să permită accesul angajaţilor reclamantei pe terenul în suprafaţă de 85 ha, amplasat în T 92, parcelele 2487/b, 2444/b, 2489/b, 2450, 2481 şi 2484 şi în T 94, parcela 2543/5, situate pe teritoriul administrativ al com. Ion Neculce, jud. Iaşi, până la data de 20.07.2018, în vederea finalizării lucrărilor agricole şi recoltării culturilor agricole înfiinţate de către reclamantă.

Cu privire la solicitarea fiecăreia dintre părți de acordare a cheltuielilor de judecată, instanța are în vedere dispozițiile art. 453 alin. (1) și (2) Cod procedură civilă care prevăd că „partea care cade în pretenții va fi obligată, la cererea celeilalte părți, la plata cheltuielilor de judecată. Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părţi poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.” De asemenea, potrivit art. 452 Cod procedură civilă „partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor.”

Față de dispozițiile legale enunțate, constatând că reclamanta a efectuat cheltuieli de judecată în cuantum total de 2700 lei, având în vedere soluția de admitere în parte a acțiunii, va obliga pe pârâtul la plata către aceasta a sumei de 1450 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (200 lei taxă de timbru ce se acordă în întregime având în vedere că taxa de timbru datorată este de 200 lei indiferent de numărul pârâților și 1250 lei onorariu avocat, având în vedere admiterea acțiunii doar față de unul dintre pârâți).

În ceea ce îl privește pe pârâtul , având în vedere că acesta a căzut în pretenții, nu are dreptul la restituirea cheltuielilor de judecată. În schimb, având în vedere soluția de respingere a acțiunii față de pârâta , având în vedere că alături de pârâtul a plătit onorariu avocat de 1000 lei, va obliga pe reclamanta la plata către pârâta a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtei invocată de aceasta.

Admite în parte cerere de emitere a unei ordonanţe preşedinţiale formulate de reclamanta , în contradictoriu cu pârâţii .

Respinge cererea de emitere a unei ordonanţe preşedinţiale formulate de reclamanta în contradictoriu cu pârâta , ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.

Obligă pe pârâtul să permită accesul angajaţilor reclamantei pe terenul în suprafaţă de 85 ha, amplasat în T 92, parcelele 2487/b, 2444/b, 2489/b, 2450, 2481 şi 2484 şi în T 94, parcela 2543/5, situate pe teritoriul administrativ al com. Ion Neculce, jud. Iaşi, până la data de 20.07.2018, în vederea finalizării lucrărilor agricole şi recoltării culturilor agricole înfiinţate de către reclamantă.

Obligă pe pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1450 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Obligă reclamanta la plata către pârâta a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de a formula apel în termen de 5 zile de la pronunţarea prezentei, ce se va depune la Judecătoria Paşcani.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, astăzi, 04.05.2018.

PREŞEDINTE, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare