Art. 193 alin. (2) C.pr.civ.. Invocarea excepţiei prematurităţii.

Art. 193 alin. (2) C.pr.civ.. Invocarea excepţiei prematurităţii.

Art. 34 din Legea nr. 165/2013. Termenele de soluţionare a dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor. Regula soluţionării dosarelor în ordinea înregistrării. Prioritate legală. Calcul termen.

Potrivit art. 193 alin. (2) C.pr.civ., neîndeplinirea procedurii prealabile nu poate fi invocată decât de către pârât prin întâmpinare, sub sancţiunea decăderii. Tribunalul a invocat în mod greşit din oficiu o excepţie care este lăsată de Codul de procedură civilă doar la aprecierea pârâtului şi care poate fi invocată doar prin întâmpinare (adică în cadrul procedurii prealabile scrise), neinvocarea în aceste condiţii a excepţiei conducând la decăderea pârâtului din dreptul de a mai invoca această excepţie, în conformitate cu prevederile art. 193 alin. (2) şi art. 208 alin.(2) C.pr.civ., dar şi la imposibilitatea instanţei de a o invoca din oficiu.

Potrivit art. 34 alin. (2) teza a doua coroborat cu art. 34 alin. (5) lit. b) din Legea nr.165/2013, în interiorul termenului de 3 ani (36 luni), în care CNCI are obligaţia să soluţioneze dosarele de fond funciar (termen prescurtat faţă de cel general de 60 de luni), există obligaţia de soluţionare cu prioritate, a dosarelor în care reclamantul deţine o hotărâre judecătorească irevocabilă/definitivă prin care instanţa de judecată s-a pronunţat cu privire la existenţa şi întinderea dreptului, precum şi la calitatea de persoană îndreptăţită. Data de început a termenului este data înregistrării dosarului administrativ la Secretariatul CNCI, iar nu data intrării în vigoare a legii (20.05.2013).

(Secţia a IV-a Civilă, decizia civilă nr. 1316A/31.10.2018)

Prin cererea înregistrată pe rolul instanţi, reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor instanței să se constate că valoarea măsurilor reparatorii la care are dreptul pentru terenul intravilan în suprafaţă de 900 mp situat în oraşul (...), preluat abuziv de autorităţile comuniste este în cuantum de 58.500 euro, stabilita în conformitate cu valorile orientative cuprinse - Grila Notariala aferenta anului 2013 pentru Camera Notarilor Publici Constanţa si să fie obligată pârâta să emită decizia cu valoarea măsurilor reparatorii în cuantumul de mai sus prin transformarea sumei in moneda naţionala având in vedere cursul BNR leu/euro existent la data emiterii acesteia, valoare exprimata in puncte conform art. 21 din Legii nr. 165/2013, cu cheltuieli de judecata.

În motivare, a arătat că prin sentinţa civilă nr. (...) s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat ca terenul în suprafaţă totală de 900 mp a fost luat în mod abuziv din proprietatea tatălui reclamantei, (...), de autorităţile vremii.

Terenul în suprafaţă de 900 mp era format din două loturi si anume: lotul nr. 5613 în suprafaţa de 600 mp situat pe str. (...).

Potrivit Grilei Notariale terenul cu identificările străzilor de mai sus (așa cum a fost stabilit prin expertiza topo ordonata de (...) în cauza dosarului nr.  (...) în care s-a pronunţat sentința civila nr. (...) si întocmita de dl expert Ing. (...), pe care o anexez prezentei) se afla in (...) pentru care preţul este de 65euro/mp.

Prin sentința civila nr. (...) pronunţată de (...) în dosarul nr. (...) si menținuta în parte prin decizia civila nr. (...) s-a stabilit ca subsemnata este persoana îndreptăţită  la acordarea de despăgubiri pentru acest teren şi a obligat pârâtele Comisia Locala de Aplicare a legii nr. 18/1991 (...) si Comisia Județeana de Aplicare a Legii nr. 18/1991 Constanta să înainteze la Comisia Naţionala pentru Compensarea Imobilelor propunerea de acordare a masurilor compensatorii conform art. 24 alin. (4) din Legea nr. 165/2013.

Cele două Comisii nu au înţeles să execute de bunăvoie obligaţia stabilita de instanțe, astfel că reclamanta a fost nevoită să declanşeze  procedura executării silite împotriva acestora, solicitând prin cerere executorului judecătoresc îndeplinirea silită a obligaţiilor stabilite prin titluri [dosar de executare nr. (...)].

Astfel, prin încheierea din (...) , BEJ a dispus încuviinţarea executării silite a titlurilor (...)

În urma demersurilor întreprinse atât personal cat si prin executorul judecătoresc, (...) şi a validat propunerea (...) prin care aceasta a hotărât, conform procesului verbal din 13.03.2015, acordarea de despăgubiri, pentru terenul intravilan in suprafaţa de 900 mp situat în (...) , prin suplimentare cu o poziţie la Anexa 23 din HG 8 nr. 90/2005.

După numeroase demersuri întreprinse la cele doua instituții, la mai bine de doi ani de la validarea propunerii (...), acestea au reuşit sa înainteze dosarul la ANRP - CNCI acesta fiind înregistrat sub nr. (...).

În lumina celor stabilite de Curtea Constituţionala prin decizia nr. 269/7.05.2014 publicată în M. Of. nr. 513/9.07.2014, termenul de 60 de luni prevăzut de art. 34 alin. (1) din Legea nr.165/2013, in care CNCI ar trebui sa soluţioneze dosarele transmise de entităţile investite de lege in vederea acordării de masuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite in natura , nu se aplica titularilor dreptului la despăgubire recunoscuţi de instanţele de judecata in urma soluţionării acţiunilor îndreptate împotriva refuzului entităţilor deţinătoare de a se pronunţa asupra cererilor de revendicare formulate.

Având în vedere că dreptul reclamantei la acordarea de măsuri reparatorii pentru terenul intravilan situat în (...) Sud, în suprafaţă de 900 mp, a fost stabilit prin hotărâri judecătoreşti ramase definitive si irevocabile încă din anul 2014, iar dosarul se afla înregistrat la pârâta, se solicită a se constata că valoarea măsurilor reparatorii la care are dreptul, pentru terenul intravilan in suprafaţa de 900 mp format din cele doua loturi arătate mai sus situat in oraşul (...) judeţul Constanţa este în cuantum de 58.500 euro stabilită conform grilei notariale aferente anului 2013 valabilă pentru Camera Notarilor Publici Constanta, precum şi obligarea pârâtei sa emită decizia cu valoarea masurilor reparatorii în cuantumul de mai sus, transformată în lei având în vedere cursul BNR leu/euro existent la momentul emiterii deciziei, valoare exprimata in puncte conform art. 21 din Legea nr. 165/2013;

În drept, Legea nr. 165/2013 si Decizia nr. 269/2014 a CCR.

Parata a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant al reclamantei a mandatarului (avocatului) (...), iar, pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată.

Pe fondul cauzei, a arătat că instanţa de judecată nu se poate substitui în drepturi Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor, având în vedere prevederile art. 17 alin. (1) lit. a) care statuează că CNCI validează sau invalidează în tot sau în parte deciziile emise de entităţile învestite de lege, care conţin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, oferind astfel acesteia atribuţii în privinţa verificării legalităţii stabilirii calităţii de persoană îndreptăţită.

Astfel, potrivit prevederilor art. 17 alin. (1) lit. a) şi b), precum şi art. 21 - 26 din lege, procedura de soluţionare a dosarului de despăgubire se finalizează prin validarea sau invalidarea, în tot sau în parte, de către Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a deciziei entităţii învestite de lege (prin care s-a propus acordarea de despăgubiri).

Admiterea cererii de chemare în judecată ar însemna eludarea procedurii administrative de soluţionare a dosarelor de despăgubire si a se institui un mecanism de despăgubire pe cale jurisprudenţială, în alte condiţii şi în altă procedură decât cea instituită de legea specială (Legea nr. 165/20131.

Dosarul de despăgubire nr. (...) s-a constatat necesitatea completării lui, context în care Secretariatul CNCI a solicitat (...) pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, judeţul Constanţa, să comunice zona (A/B/C) în care se aflau situate la nivelul anului 2013 loturile de teren de 300 mp şi 600 mp, identificate prin (...), în dosarul (...), având în vedere prevederile art. 21, alin. (6) din Legea nr. 165/2013 cu modificările şi completările ulterioare.

În aceste condiţii, a menționat faptul că după primirea informaţiilor solicitate şi expirarea termenului, dosarul de despăgubire mai sus menţionat va fi supus atenţiei Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor.

În drept: Legea nr. 18/1991, republicată, Legea nr. 1/2000, Legea nr. 165/2013, cu modificările şi completările ulterioare, art. 205 - 208 C.pr.civ..

Prin sentinţa civilă nr. (...), (...) a admis excepţia prematurităţii cererii invocată din oficiu şi a respins, ca prematur formulată, cererea de chemare în judecată privind pe reclamanta, în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că față de limitele învestirii instanței de judecată astfel cum au fost trasate prin cererea de chemare în judecată are a analiza cererea având ca obiect obligarea pârâtei Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor să emită decizia de compensare prin puncte în cadrul dosarului nr. (...)

Potrivit art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, pentru soluționarea dosarelor înregistrate la secretariatul CCSD s-a stabilit un termen de 60 luni de la data intrării în vigoare a legii (20.05.2013).

Soluţia edictată de legiuitorul român este în echilibru cu principiile de analiză impuse de CEDO, care sublinia, în aceeaşi hotărâre pilot, că nu trebuie pierdut din vedere faptul că România se confruntă cu un mare număr de cereri de restituire sau de despăgubire provenite de la foşti proprietari sau de la moştenitorii acestora, iar la acest număr mare, se adaugă şi cerinţa unei despăgubiri integrale impusă de legile în vigoare. Din acest motiv, i-a fost permis statului român să aleagă liber, în mod suveran mijloacele prin care să îndeplinească obligaţiile sale juridice, sub controlul Comitetului Miniştrilor.

Cu referire la domeniul de aplicare a Deciziei nr 269/2014 pronunțată de Curtea Constituțională, tribunalul a constatat că prevederile art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 vor fi raportate la teza de neconstituționalitate în considerarea art. 4 din lege numai în măsura în care este vorba despre acțiuni aflate pe rolul instanțelor de judecată la data intrării în vigoare a actului normativ. În cauză, reclamanta a sesizat instanța ulterior, adică la data de 21.11.2017.

Prin urmare, cererea de chemare în judecată nu ar putea fi soluționată cu ignorarea noii proceduri instituite prin legea nr 165/2013. Din această perspectivă, termenul inserat în prevederile art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 este aplicabil pretenției formulate de reclamant, sens în care excepția prematurității  a fost admisă.

Tribunalul nu a primit interpretarea dată de reclamant prevederilor nou introduse în lege, respectiv alineatul al cincilea al art. 34. Astfel, prevederile alineatelor patru și cinci ale art. 34 din Legea nr. 165/2013 au fost introduse împreună prin O.U.G. nr. 21/2015. Alineatul patru a lămurit împrejurarea că dosarele se soluționează în ordinea înregistrării lor la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, respectiv Secretariatul Comisiei Naționale. Apoi legiuitorul a prevăzut o situație de excepție de la această regulă, cea a soluționării dosarelor în ordinea înregistrării lor. Prin urmare, excepția inserată în cuprinsul alineatului cinci nu se raportează la conținutul alineatului întâi privind termenul de soluționare, ci doar la posibilitatea obținerii unei soluții în altă ordine, în măsura întrunirii uneia dintre ipotezele premisă. Deci, chiar și în situația de excepție aflându-se notificatorul, nu se poate deroga de la prevederile art. 34 alin.(1) din Legea nr. 165/2013, sens în care decizia va putea fi emisă deopotrivă în interiorul termenului de 5 ani. Este evident că nu aceasta a fost intenția legiuitorului, deschiderea posibilității de soluționare a unor dosare într-un termen redus față de cel inserat în cuprinsul alineatului întâi nefăcând decât să accentueze problemele întâmpinate până în prezent în procesul de restituire a bunurilor preluate abuziv, dând naștere la situații discriminatorii între aceeași categorie de persoane, toți notificatori în condițiile Legii nr. 10/2001.

Împotriva sentinţei civile nr. (...) a declarat apel reclamanta , în motivarea căruia a susţinut următoarele critici:

Prin sentinţa civila nr. (...)  în dosarul nr.  (...)  s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că terenul în suprafaţă totală de 900 mp a fost luat în mod abuziv din proprietatea tatălui reclamantei, (...).

Prin sentinţa civilă nr. (...) pronunţată de (...) în dosarul nr. (...) şi menţinută în parte prin decizia civila nr. (...) s-a stabilit definitiv că reclamanta este persoana îndreptăţită la acordarea de despăgubiri pentru acest teren si a obligat pârâtele  CLFF (...) si CJFF Constanţa să înainteze la CNCI dosarul cu propunerea de acordare a măsurilor compensatorii conform art. 24 alin. (4) din Legea nr. 165/2013.

Se arată că cererea de chemare în judecată ce a format obiectul dosarului nr. (...) a fost introdusă înainte de data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, aflându-se pe rolul instanţei  la acel moment, fiind soluţionată  definitiv la data de 17.04.2014.

Prin cele două soluţii pronunţate definitiv de instanţele judecătoreşti s-a stabilit că cele două loturi de teren au fost preluate abuziv din proprietatea autorilor reclamantei şi că este persoană îndreptăţită la despăgubiri pentru acest teren în condiţiile legii.

Instanţele judecătoreşti au soluţionat practic notificarea apelantei adresată legal, în acest sens, CLFF (...) care i-a restituit întreaga documentaţie fără nici o soluţie.

Apelanta reclamantă a susţinut în cerere că potrivit celor stabilite de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 269/7.05.2014, termenul de 60 de luni prevăzut de art. 34 alin. (l) din Legea nr.165/2013 în care CNCI ar trebui să soluţioneze dosarele transmise de entităţile investite de lege în vederea acordării de măsuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, nu se aplică titularilor dreptului la despăgubire recunoscuţi de instanţele de judecata in urma soluţionării acţiunilor îndreptate împotriva refuzului entităţilor deţinătoare de a se pronunţa asupra cererilor de revendicare formulate.

Dreptul  la despăgubiri pentru terenul în cauză a fost stabilit de instanţele judecătoreşti prin soluţiile la care apelanta a făcut referire, la momentul intrării in vigoare a Legii nr. 165/2013, cererea reclamantei prin care a solicitat soluţionarea notificării prin acordarea de despăgubiri se afla pe rolul Judecătoriei Constanţa.

Apelanta susţine că instanţa de fond s-a aflat în eroare când şi-a motivat soluţia pe aspectul că cererea reclamantei nu se afla pe rol la momentul intrării în vigoare a legii, fiind introdusă la data de 27.11.2017, în condiţiile în care cele stabilite de Curtea Constituţionala prin Decizia nr.269/2014 pct. 35 se referă la neaplicarea termenului de 60 luni de soluţionare de către CNCI a dosarelor transmise de entităţile investite de lege cu soluţionarea notificărilor pentru acordarea de despăgubiri, dacă titularii drepturilor la despăgubiri au fost recunoscuţi de instanţele de judecat, şi nu de entitate.

La alin. (5) lit. b) al art. 34 din lege, introdus prin O.U.G. nr. 21/2015 este reglementată excepţia potrivit căreia dosarele se soluţionează cu prioritate acolo unde soluţionarea notificărilor s-a făcut prin hotărâri judecătoreşti definitive/irevocabile.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 466 şi urm. C.pr.civ , Legii nr. 165/2013 şi Decizia nr. 269/2014 a CCR.

Analizând actele dosarului, Curtea constată următoarele:

1. Apelanta, prin apărător, a arătat la termenul de dezbatere a apelului, că instanţa de fond în mod greşit a invocat din oficiu excepţia de prematuritate.

Verificând încheierea de şedinţă de la termenul din data de 6.03.2018, Curtea constată că, într-adevăr, tribunalul a invocat din oficiu excepţia de prematuritate a acţiunii - deşi pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor nu a invocat această excepţie prin întâmpinare.

Prin întâmpinarea formulată în faţa primei instanţe, pârâta a invocat doar excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant al reclamantei a mandatarului, iar, pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată.

Or, prin invocarea din oficiu a excepţiei prematurităţii, tribunalul a încălcat dispoziţiile art.193 alin. (2) C.pr.civ.

Curtea reţine că, pentru a admite excepţia de prematuritate, tribunalul a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 193 alin. (1) C.pr.civ., întrucât legea [în concret, art. 34 alin. (1) din Legea nr.165/2013] prevedea în mod expres că sesizarea instanţei nu se poate realiza decât după îndeplinirea unei proceduri prealabile, respectiv după expirarea termenului de 60 de luni de la data înregistrării dosarului administrativ la Secretariatul CNCI, termen în care CNCI să nu fi soluţionat respectivul dosar.

Or, potrivit art. 193 alin. (2) C.pr.civ., neîndeplinirea procedurii prealabile nu poate fi invocată decât de către pârât prin întâmpinare, sub sancţiunea decăderii.

Aşadar, în mod greşit tribunalul a invocat din oficiu o excepţie care este lăsată de Codul de procedură civilă doar la aprecierea pârâtului şi care poate fi invocată doar prin întâmpinare (adică în cadrul procedurii prealabile scrise), neinvocarea în aceste condiţii a excepţiei conducând la decăderea pârâtului din dreptul de a mai invoca această excepţie, în conformitate cu prevederile art. 193 alin. (2) şi art. 208 alin. (2) C.pr.civ., dar şi la imposibilitatea instanţei de a o invoca din oficiu.

2. În al doilea rând, apelanta-reclamantă susţine nelegalitatea hotărârii apelate, arătând că termenul de 60 de luni prevăzut de art. 34 alin. (l) din Legea nr. 165/2013 în care CNCI ar trebui să soluţioneze dosarele transmise de entităţile investite de lege în vederea acordării de măsuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură – conform statuărilor primei instanţe -, nu se aplică titularilor dreptului la despăgubire recunoscuţi de instanţele de judecată în urma soluţionării acţiunilor îndreptate împotriva refuzului entităţilor deţinătoare de a se pronunţa asupra cererilor de revendicare formulate.

Critica este întemeiată.

Potrivit art. 34 din Legea nr. 165/2013:

(1) Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluţionate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepţia dosarelor de fond funciar, care vor fi soluţionate în termen de 36 de luni.

(2) Dosarele care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naţionale ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi vor fi soluţionate în termen de 60 de luni de la data înregistrării lor, cu excepţia dosarelor de fond funciar, care vor fi soluţionate în termen de 36 de luni.

(3) Numărul dosarelor prevăzute la alin. (1) şi data înregistrării dosarelor prevăzute la alin.(2) se publică pe pagina de internet a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor şi se comunică, la cerere, persoanelor îndreptăţite.

(4) Dosarele se soluţionează în ordinea înregistrării lor la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, respectiv Secretariatul Comisiei Naţionale.

(5) Prin excepţie de la prevederile alin. (4), se soluţionează cu prioritate:

a) dosarele în care Secretariatul Comisiei Naţionale a solicitat documente potrivit art. 21 alin. (5);

b) dosarele în care, prin hotărâri judecătoreşti irevocabile/definitive, instanţele de judecată s-au pronunţat cu privire la existenţa şi întinderea dreptului, precum şi la calitatea de persoană îndreptăţită;

c) dosarele constituite în baza cererilor formulate de persoanele prevăzute la art. 33 alin. (4);

d) dosarele în care s-au emis decizii privind propunerea acordării de despăgubiri/măsuri compensatorii de către Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase şi comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România.

Din examinarea considerentelor sentinţei apelate, Curtea observă că tribunalul consideră că termenul este cel de 60 de luni şi că data de început a acestui termen este data intrării în vigoare a legii (20.05.2013).

Or, Curtea constată că acest termen şi această dată de început a termenului nu este aplicabilă în raport de datele concrete ale cauzei.

Astfel, având în vedere că apelanta-reclamantă a formulat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 247/2005, rezultă că termenul în care pârâta CNCI trebuia să soluţioneze dosarul administrativ înregistrat la Secretariatul CNCI la data de 14.09.2017 (fila 56 din dosarul de fond) era cel stabilit la 2 teza a II-a a alin. (2) al art. 34, respectiv de 36 de luni de la data înregistrării; iar nu de 60 de luni cum în mod greşit a reţinut prima instanţă, aşa încât pârâta CNCI trebuie să soluţioneze dosarul administrativ nr. 30367/FF/CC până la data de 14.09.2020 – în situaţia în care reclamanta nu s-ar regăsi în niciuna din situaţiile de excepţie prevăzute la art. 34 alin. (5).

În continuare, Curtea constată că susţinerea reclamantei - conform căreia beneficiază de ordinea de prioritate dată de art. 34 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 165/2013 - a fost respinsă de instanţă, pe considerentul că excepţia de la alin. (5) se raportează la regula de soluţionare a dosarelor prevăzută la alin. 4, astfel că, chiar dacă reclamanta beneficiază de o hotărâre judecătorească prin care s-a constatat existenţa şi întinderea dreptului de proprietate precum şi calitatea de persoană îndreptăţită, totuşi „decizia va putea fi emisă deopotrivă în interiorul termenului de 5 ani”.

Curtea constată că tribunalul a făcut o greşită interpretare şi aplicare în cauză a dispoziţiilor art. 34 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 165/2013, critica apelantei-reclamante sub acest aspect fiind întemeiată.

În acest sens, Curtea constată că, într-adevăr, art. 34 alin. (5) din lege reglementează o excepţie de la regula soluţionării dosarelor în ordinea înregistrării lor, prevăzută la alin. (4).

Cu alte cuvinte, în interiorul termenului de 3 ani, în care CNCI are obligaţia să soluţioneze dosarele de fond funciar, intimata-pârâtă CNCI are obligaţia să le soluţioneze, cu prioritate, pe acelea în care reclamantul deţine o hotărâre judecătorească irevocabilă/definitivă prin care instanţa de judecată s-a pronunţat cu privire la existenţa şi întinderea dreptului, precum şi la calitatea de persoană îndreptăţită, cum este cazul apelantei-reclamante.

Pentru corecta soluţionare a acestei chestiuni, era necesar ca pârâta să invoce şi să dovedească numărul dosarelor de fond funciar pe care are obligaţia legală de a le soluţiona cu prioritate, în conformitate cu criteriile de la alin. (5) al art. 34, iar instanţa de fond să constate că dosarul nr. 30367/FF/CC este ulterior ultimului dosar soluţionat de CNCI în cadrul acestei ordini de prioritate.

Or, în condiţiile în care pârâta nici nu a invocat excepţia de prematuritate a acţiunii, ci, dimpotrivă, prin întâmpinare a arătat că dosarul nr. 30367/FF/CC este deja în lucru în vederea soluţionării, sens în care a arătat că a întreprins demersuri pentru a obţine relaţii cu privire la zona în care se aflau situate terenurile menţionate în (...), în mod greşit tribunalul a admis excepţia de prematuritate, deoarece însăşi pârâta a învederat instanţei de fond că dosarul administrativ nr.30367/FF/CC este deja în lucru la CNCI; în cadrul ordinii de prioritate date de alin. (5) al art.34.

Prin urmare, în baza actelor aflate la dosarul cauzei şi a apărărilor formulate de pârâtă, tribunalul nu putea contesta faptul că dreptul reclamantei de a i se soluţiona dosarul administrativ este unul actual, nesupus unui termen.

Din actele dosarului mai reiese faptul că prin decizia civilă nr. (...) (pronunţată în dosarul nr. (...), (...) a admis recursul formulat de pârâţii Comisia Locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 (...) şi Oraşul (...), a modificat în parte sentinţa civilă nr. (...) pronunţată de Judecătoria Constanţa în acest dosar, în sensul că a obligat pârâtele să înainteze CNCI propunerea de acordare a măsurilor reparatorii conform art. 24 alin. (4) din Legea nr. 165/2013 pentru terenul în suprafaţă de 900 m.p. compus din loturile nr. 5183 – 300 m.p. situat pe str. Dr. Cantacuzino şi nr. 5613 – 600 m.p. situat la intersecţia străzilor Independenţei şi Cloşca în oraşul (...); a înlăturat obligaţia pârâtelor Comisia Locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 şi Comisia Judeţeană de aplicare a Legii nr. 18/1991 de a acorda reclamantei în compensare o suprafaţă de teren intravilan sau, în lipsă, în extravilan.

În considerentele acestei hotărâri judecătoreşti s-a arătat că, „în raport de sentinţa civila nr. (...) s-a stabilit calitatea de persoană îndreptăţită a reclamantei în procedura Legii nr. 247/2005 la reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma autorului (...) a cărui bun a fost naţionalizat în perioada de referinţă”.

Aşadar, este corectă critica apelantei-reclamantei conform căreia deţine hotărâri judecătoreşti prin care instanţele de judecată au constatat existenţa şi întinderea dreptului de proprietate precum şi calitatea sa de persoană îndreptăţită, în sensul art. 34 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 165/2013.

O interpretare precum cea a tribunalului – conform căreia, chiar dacă reclamanta beneficiază de o hotărâre judecătorească prin care s-a constatat existenţa şi întinderea dreptului de proprietate precum şi calitatea de persoană îndreptăţită, totuşi „decizia va putea fi emisă deopotrivă în interiorul termenului de 5 ani” – goleşte de conţinut şi de orice efecte dispoziţiile art. 34 alin. (5) din Legea nr. 165/2013, întrucât conduce la concluzia că – indiferent de faptul că petentul se află într-una din situaţiile considerate de legiuitor ca acordându-i o ordine de prioritate, acesta ar trebui totuşi să aştepte expirarea termenului de 3 ani, indiferent de poziţia sa în ordinea de prioritate legală.

Or, o asemenea interpretare este contrară legii şi goleşte de conţinut însăşi noţiunea de prioritate legală, reglementată conform art. 34 alin. (5) din Legea nr. 165/2013.

Pentru aceste motive, în temeiul dispoziţiilor art. 480 alin. (3) C.pr.civ., potrivit cărora, în cazul în care se constată că prima instanţă a soluţionat procesul fără a intra în judecata fondului, respectiv prin admiterea în mod greşit a excepţiei de inadmisibilitate a cererii, instanţa de apel va anula hotărârea atacată şi va judeca procesul, evocând fondul; şi având în vedere că niciuna din părţi nu a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, Curtea a admis apelul formulat de reclamantă, a anulat sentinţa civilă apelată şi a reţinut cauza pentru evocarea fondului.

Domenii speta

Spete similare