Viol

Acestaeste document finalizat

Cod ECLIECLI:RO:JDBRLD:2017:004.000083

Dosar nr. 6536/189/2016

R O M A N I A

JUDECATORIA X

JUDB

SENTINTAPENALA Nr. 83/2017

Sedinta publica de la 14 Martie 2017

Instanta constituita din:

INSTANTA

La data de 13.10.2016 ora 08:36 s-a inregistrat pe rolul instantei rechizitoriul procurorului intocmit in dosarul nr. X al Parchetului de pe langa Judecatoria X prin care s-a dispus trimitereain judecata in stare de libertate,a inculpatului X XXpentru savarsirea infractiunii de viol prev. de art. 218 alin. 1, alin. 3 lit. c C.pen., cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen , art. 113 alin. 2 C.pen. si art. 5 alin. 1 C.pen..

Potrivit art. 344 alin.1 Cod proc. pen., dupa sesizarea instantei prin rechizitoriu, dosarul s-a repartizat aleatoriu judecatorului de Camera preliminara.

Copia certificata a rechizitoriuluia fostcomunicatainculpatului laadresade domiciliu ,aducandu-i-se totodata la cunostinta obiectul procedurii in camera preliminara, dreptul de a-si angaja un aparator si termenul de 20 zile in care, de la data comunicarii, poate formula in scris cereri si exceptii cu privire la legalitatea administrarii probelor si a efectuarii actelor de catre organele de urmarire penala.

Termenulstabilit de catre judecatorul de camera preliminara afostde 20 de zilecare, a expirat pe data de 08.11.2016asa cum rezulta din fisa ecris de la fila6 din dosar .

Nefiind depuse in scrisin termenul mentionat,de catre inculpat si parte civila ,cereri si exceptii cu privire la legalitatea administrarii probelor si a efectuarii actelor de catre organele de urmarire penala si avand in vedere Decizia Curtii Constitutionale nr. X/2014, judecatorul de Camera preliminara a acordat termen la data de 17 noiembrie 2016pentru discutarea inceperi judecatii.

Prin incheierea de Camera preliminara din data de 17.11.2016,in baza art. 346 alin. 1 Cod proc. pen. s-aconstatatlegalitatea sesizarii instantei cu rechizitoriul nr. 6053/P/2015al Parchetului de pe langa Judecatoria X, privind pe inculpatul X XX a administrarii probelor si a efectuarii actelor de urmarire penala si s-a dispus inceperea judecatii cauzei privind pe acesta,sub aspectul savarsirii infractiunii de viol prev. de art. 218 alin. 1, alin. 3 lit. cC.pen., cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen , art. 113 alin. 2 C.pen. si art. 5 alin. 1 Cod pen.

Analizand probatoriul administrat in cauza , instanta retine urmatoarea situatiede fapt.

Atat inculpatul X XX cat si persoana vatamata X X Xaveauinperioada iunie 2011- august 2011locuintele in apropiere, iar parintii acestora erau inrelatii foarte bune.

Inculpatul s-a nascut la data de X avea varsta deaveavarsta de 14 ani si 5 luni .

Minorul avea varsta de 6 ani .

Parintii acestora au stabilit de comun acord ca in timpul vacantei si in lipsa lor , inculpatul sa mearga la vatamat acasa ca sa aiba grija de acesta din urma.

In aceste imprejurari , asa cum sustine vatamatul in declaratia data la urmarirea penala l-a propunerea inculpatul a intretinut cu acesta din urma de 3 ori la locuinta sa si de 5 ori la locuinta celui dintai relatii sexuale anale.

Din luna august 2011 si pana in 08.12.2015 cand a fost audiat la Politie asa cum precizeaza vatamatul relatiile de prietenie ale acestuia cu inculpatul au fost bune.

Vatamatul a adus la cunostinta mamei sale faptele mentionate , la data de 27.09.2015.

Mama acestuia a reclamat fapta la data de 28.09.2015.

Raportul de Expertiza Medico - Legala Psihiatrica nr. X/PM/23.02.2016,intocmit de catre S.M.L. X a stabilit faptul ca inculpatul X XX a comis fapta cu discernamant.

Raportul de Expertiza Medico - Legala nr. X/25.01.2016 intocmit de S.M.L. X -C.M.L. X mentioneaza ca persoana vatamata XXX nu prezinta leziuni traumatice la nivelul regiunii anale si nici pe suprafata corpului, iar aceasta deoarece fapta a fost sesizata organelor de urmarire penala in luna septembrie 2015.

Situatia de faptdescrisas-a stabilit pe baza urmatoarelor mijloace de proba : declaratia persoanei vatamate XXX; declaratia martorei XX ; declaratia martorei X; Raport de Expertiza Medico-Legala Psihiatrica nr. X/PM/23.02.2016 intocmit de catre S.M.L. X ; Raport de Expertiza Medico-Legala nr. 8/S/25.01.2016 intocmit de S.M.L. X - C.M.L. X ; proces verbal de consemnare a declaratiei inculpatului X XX ; declaratia inculpatului X XX.

Potrivit rechizitoriului , in drept,fapta inculpatului X XX , in varsta de 14 ani ,care, in perioada iunie 2011- august 2011, 1-a constrans pe minorul XXX- in varsta de 6 ani , sa intretina mai multe acte sexuale anale , intruneste elementele constitutive ale infractiunii de viol prev. de art. 218 alin. 1, alin. 3 lit.cC.pen., cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen , art. 113 alin. 2C.pen. si art. 5 alin. 1 C.pen.

Audiat fiind in instanta , inculpatul a recunoscut comiterea actelor materiale pentru care a fost trimis in judecata .

Potrivit declaratiilor persoanei vatamate date la urmarirea penala , dar si ale inculpatului , acesta din urma nu a exercitat violente asupra celui dintai pentru a intretine raporturile sexuale.

Asa cum s-a precizat anterior , in luna iunie 2011 , inculpatul avea varsta de 14 ani si 5 luni, iar in luna august avea varsta de 14 ani si 7 luni.

Art. 113 din Codul penal prevede limitele raspunderii penale astfel:

(1) Minorul care nu a implinit varsta de 14 ani nu raspunde penal.

(2) Minorul care are varsta intre 14 si 16 ani raspunde penal numai daca se dovedeste ca a savarsit fapta cu discernamant.

Raspunderea penala a minorilor este conditionata de starea psiho-fizica la diferite etape ale minoritatii.

Desigur, este vorba de starea bio-psiho-fizica normala corespunzatoare fiecarei etape si nu de cazurile de anomalii sau boli care pot influenta starea normala.

Numai cand capacitatea bio-psiho-fizica normala a minorului a atins acest grad de dezvoltare se poate pune problema raspunderii penale pentru minor fiindca numai atunci minorul isi da seama de caracterul penal al urmarilor actiunii sau inactiunii sale.

Pana la varsta de 14 ani, o persoana fizica nu poate fi subiect activ general al infractiunii, fiindca persoana nu a ajuns la acel grad de dezvoltare fizica si psihica care sa-i permita intelegerea caracterului periculos al urmarilor actiunii (inactiunii) sale, deci nu are discernamant din punct de vedere penal, prezumtia inexistentei discernamantului este absoluta, pentru ca nici o imprejurare nu se va putea dovedi contrarie, existenta acestuia.

Avand in vedere aceste aspecte ale raspunderii penale a minorilor este necesar sa se faca o distinctie intre minorii care au capacitatea penala si pot fi facuti raspunzatori penal pentru faptele savarsite de ei si minorii care nu au capacitate penala si nu raspund penal pentru faptele prevazute de legea penala pe carele-ar savarsi.

In viata de zi cu zi, faptele prevazute de legea penala nu sunt savarsite numai de persoane responsabile, cu discernamant, ci si de persoane iresponsabile.

Din punctul de vedere al raspunderii penale nu orice infractor de fapt (faptuitor) devine subiect activ de drept, adica infractor.

Pentru a raspunde penal, pe langa savarsirea propriu-zisa ori participarea faptica la savarsirea unei infractiuni, se cere si vinovatia, ori vinovatia exisa acolo unde exista discernamant.

Pentru ca legea penala sa poata actiona prin masuri represive, se cer a fi intrunite doua conditii: responsabilitatea si vinovatia.

In doctrina nu exista un acord cu privire la intelesul notiunii de discernamant.

Astfel, in teorie, unii inteleg prin discernamant facultatea de a distinge binele de rau; altii vad in discernamant puterea individului de a intelege criminalitatea si ilegalitatea actului si pe cale de consecinta, puterea de a-si da seama de responsabilitatea penala cu urmarile ei; altii privesc discernamantul ca o responsabilitate morala si ca un discernamant juridic.

Vintila Dongoroz sustine ca, in ipoteza in care unii autori raporteaza acest concept la atitudinea de a intelege, altii la capacitatea de a deosebi binele de rau, altii la posibilitatea de a cunoaste ceea ce este licit si ceea ce este ilicit, sunt fara utilitate, deoarece, cat timp discernamantul este o cauza care atrage capacitatea penala, acolo unde este prezumtia ca aceasta capacitate lipseste (la minorii intre 14-16 ani) si discernamantulnu poate fi explicit decat pornind de la notiunea de capacitate penala.

Datorita caracterului relativ al discernamantului, existenta lui se va stabili de la caz la caz, in raport cu fapta savarsita de minor.

Dintr-un alt punct de vedere, prin responsabilitate penala, se intelege totalitatea particularitatilor psihice ale individului care-l fac pe acesta capabil sa inteleaga libertatea si necesitatea actiunilor sale in unitate dialectica cu legile obiective de dezvoltare a societatii si sa aprecieze consecintele faptelor sale atunci cand el actioneaza contrar acestei unitati.

In acelasi sens, este conceput discernamantul si in practica judiciara.

Discernamantul, se arata intr-o decizie a fostului Tribunal Suprem, presupune capacitatea de a intelege si de a-si exprima constient vointa fata de un anumit fapt.

Existenta discernamantului se dovedeste in raport cu fapta comisa de minor.

In principiu, se poate spune ca o fapta a fost savarsita cu discernamant atunci cand, in momentul comiterii acesteia, minorul a fost in masura, datorita gradului de dezvoltare a facultatilor sale psihice, a educatiei primite, a influentelor exercitate asupra sa de mediul social, sa-si dea seama de natura antisociala si vatamatoare pentru altii a faptei, de riscul de a fi pedepsit pentru savarsirea ei.

Desi se considera uneori ca proba concludenta a existentei sau inexistentei discernamantului ar fi expertiza medico-legala psihiatrica, acest lucru nu poate fi acceptat de instante atunci cand sunt investite sa judece o astfel de cauza, pentru ca explicarea savarsirii faptei prevazute de legea penala exclusiv prin deficientele personalitatii exclude etiologia sociala, disociind sensul comportamentului de situatia sociala in care se afla subiectul.

Daca s-ar admite ca sanctiunile de drept penal sa intervina exclusiv pe baza datelor de ordin psihologic - furnizate de o asemenea expertiza, s-ar putea ajunge la situatia inadmisibila ca minorul sa fie declarat raspunzator pentru propria sa structura si dezvoltare psihica.

Pentru stabilirea discernamantului minorului, intre 14-15 ani,in momentul savarsirii unei infractiuni - se arata intr-o decizie de indrumare a Tribunalului Suprem - instantele trebuie sa examineze nu numai starea psihica a minorului, ci si natura faptei comise, imprejurarile concrete ale comiterii acesteia, posibilitatea de a aprecia ca urmare a educatiei si instructiei primite, precum si a influentelor mediului ambiant, ca savarseste o fapta daunatoare ce-i poate atrage pedepsirea.

Daca instanta nu poate stabili cu propriile mijloace starea psihica a minorului, va dispune efectuarea unei expertize medico-psihiatrice.

Legea consacra o prezumtie relativa „juris tantum”.

In cazul de fata, instanta retine ca expertiza pentru stabilirea discernamantului minorului a fost efectuata dupa trecerea unui numar de aproximativ 5 anide la data comiterii faptei, iar perioada de la 14 ani jumatate si pana la varsta la care s-a efectuat efectiv, aceasta expertizare a discernamantului, respectiv 19 ani, este exact perioada in care minorul sufera cele mai mari transformari, este perioada in care minorul incepe sa inteleaga si sa discearna asupra faptelor sale.

A examina o persoana devenita majora, pentru a stabili capacitatea acesteia de a intelege consecintele faptelor sale cu 5 ani in urma, este o modalitate care creeaza un dubiu foarte mare asupra rezultatului examinarii.

Responsabilitatea se apreciaza prin prisma a doi factori: 1) intelectiv, ce presupune capacitatea persoanei de a intelege semnificatia actiunilor sau inactiunilor sale, a urmarilor acestora, si 2) volitiv, ce presupune capacitatea persoanei de a fi stapana pe actiunile sau inactiunile sale, pe care le dirijeaza in mod constient.

Sunt considerati ca au capacitate penala,cei in varsta de 14-16 ani, in privinta carora prezumtia relativa de incapacitate penala a fost inlaturata.

Aceasta inlaturare a prezumtiei de incapacitate are loc atunci cand se face dovada ca faptuitorul minor intre 14 si 16 ani, a savarsit fapta cu discernamant, printr-o expertiza psihiatrico-judiciara, insa aceasta trebuie sa se coroboreze cu toate elementele de care dispune judecatorul atunci cand trebuie sa decida asupra acestui aspect.

In cazul de fata, instanta are in vedere toate declaratiile persoanelor audiate in cauza ( date in decembrie 2015 si ianuarie 2016) , are in vedere referatul de evaluare a inculpatului,minor la data savarsirii faptei, ( intocmit la 30.01.2017)si are in vedere si declaratiile acestuia date cat mai apropiat de data comiterii faptei ( 27.05.2016) , in conditiile in care presupusele fapte au fost comise in intervalul iunie –august 2011.

Instanta observa ca expertiza medico-legala psihiatrica intocmita in cauza a fost intocmita formal, sumar, fara a detalia elementele care ar fi fost necesare pentru a se putea crea convingerea instantei asupra discernamantului inculpatului.

Indoiala, dubiul asupra acestui element esential al raspunderii penale o constituie timpul foarte mare scurs de la data presupusei fapte si data la care inculpatul a fost evaluat medico-legal psihiatric.

De asemenease poate presupune ca inculpatulfiind la varsta pubertatii s-ar fi putut ca dintr-ocuriozitate, dar si datorita faptului ca nu avea un discernamant maturizat, neputandu-si da seama de situatie si rezultatul acceptarii de catre victima minora la intretinerea actului sexual, nu a avut reprezentarea faptei sale, reprezentare care este necesara pentru tragerea la raspundere penala.

Urmare a sesizarii facute de mama victimei, dupa 5 ani de la comiterea presupusei fapte, persoana vatamata a fost examinata medical la data de25.01.2016 .

In cauza, nu este dovedit nici faptul ca s-a savarsit infractiunea de viol, intrucat, raportulde expertiza medico-legala efectuat in cauza a concluzionat ca victima nu prezinta leziuni pe suprafata corpului si orificiul anal este normal conformat , inchis , pliuri radiale integre, mucoasa rozie-maronie, fara leziuni traumatice.

Era firesc ca dupa atata timp sa nu se mai poata stabili eventuale leziuni caracteristice infractiunii de viol.

Interpretand materialul probator administrat in cauza,prin prisma declaratiilor mamei persoanei vatamate si a recunoasterii inculpatului, fara o proba stiintifica care sa ateste cele relatate de acestia si analizand in ansamblu probele cauzei, instanta concluzioneaza ca solutia de trimitere in judecata cu retinerea faptului ca in cauza a fost inlaturata prezumtia de nevinovatie a inculpatului, a fost gresita.

Efectuand propriul demers analitic cu privire la intrunirea cerintelor tragerii la raspundere penala a inculpatului pentru fapta ce a facut obiectul judecatii in raport cu situatia de fapt ce se impune a fi retinuta, instanta expune urmatoarele: pentru a pronunta o solutie de achitare, condamnare sau incetare a procesului penal, instanta trebuie sa verifice si sa evalueze care dintre probele retinute de procuror exprima adevarul.

Doar aceste probe pot intemeia si pot fi suport la unei hotarari de condamnare sau de achitare.

Evaluarea completa si justa a probelor trebuie sa se intemeieze pe o analiza minutioasa a materialului probator, dar si pe o sinteza rationala a evaluarilor facute prin examinarea probelor in ansamblul lor.

Analiza probelor impune examinarea fiecarui element probator in parte, pentru a elimina tot ce nu are legatura cu cauza, tot ce este vag si nesigur.

Din perspectiva unor asemenea cerinte, privind aprecierea probelor ce au caracter obligatoriu si au menirea de a asigura constatarea probelor si a imprejurarilor de fapt, in mod corect si complet de a afla adevarul in cauza, in raport cu masura in care probele din prezenta cauza contureaza increderea ca sunt in concordanta cu adevarul, dar si cu obligatia in sarcina organelor jurisdictionale de a dovedi temeinicia imprejurarii ce formeaza obiectul probatoriului, instanta concluzioneaza, ca in urma operatiunii de sinteza, nu s-a conturat certitudinea cu privire la discernamantul inculpatului asupra faptei retinute in sarcina sa, nefacandu-se astfel dovada responsabilitatii sale penale.

Nu in ultimul rand este de observat ca inculpatul ( desi minor la data presupusei fapte penale )a fost audiat de procuror ( fila 25 ) fara a fi asistat de un avocat si fara reprezentant legal.

Concluzionand instanta apreciaza ca in cauza exista o cauza de neimputabilitate si anume cea prevazutade art. 27 Cod penal potrivit careia :Nu este imputabila fapta prevazuta de legea penala savarsita de un minor, care la data comiterii acesteia nu indeplinea conditiile legale pentru a raspunde penal – art.113 alin.2 Cod penal - Minorul care are varsta intre 14 si 16 ani raspunde penal numai daca se dovedeste ca a savarsit fapta cu discernamant.

Constatand existenta aceasta cauza care impiedicaexercitarea actiunii penale , instanta urmeaza ca in baza art. 396 alin. 5 Cod proc. pen. , rap. la art. 16 alin.1 lit. d Cod proc. pen. , sa dispuna achitarea inculpatuluiX XX pentru infractiuneade viol prev. de art. 218 alin.1 si alin. 3 lit. c Cod penal, cu aplic. art. 35 alin.1 Cod penal , art. 113 alin. 2 Cod penal , art. 5 Cod penal, impotriva persoanei vatamate minora XXX , inperioada iunie-august 2011.

Daca initial , in timpul urmaririi penale , mama minorului a precizat ca nu se constituie parte civila in procesul penal , in cursul cercetarii judecatoresti urmare a apelarii la serviciile unui aparator ales a precizat ca solicita obligarea inculpatului la plata sumei de 200 lei daune materiale reprezentandc/val serviciilor psihologului si suma de 20.000 lei la daune moralereprezentand incalcarea dreptului la propria imagine a minorului vatamat cat si la demnitate.

Avand in vedere solutia data cu privire la fapta penala , instanta urmeaza ca in baza art. 397 alin.1 Cod proc. pen., rap. la art. 25 alin.1 Cod proc.pen. sa respinga actiunea civila formulata de reprezentantul legal XX al partii civile XXX.

In baza art. 275 alin. 3 Cod proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat in cauza raman in sarcina acestuia.

Onorariulcuvenit aparatorului desemnat din oficiu pentru inculpat , in cuantum de 260 lei va fi platit Baroului X din fondurile Ministerului Justitiei.

5

Domenii speta

Spete similare