Viol. Act sexual cu un minor. Distincţie.

Viol. Act sexual cu un minor. Distincţie.

C. pen., art. 197, art. 198

Deosebirea între infracţiunea de raport sexual cu un minor şi infracţiunea de viol constă în aceea că, în primul caz, raportul sexual are loc cu consimţământul minorului, iar în cel de-al doilea caz, raportul sexual se realizează prin constrângere sau profitând de imposibilitatea victimei de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa.

Fapta inculpatului care a încercat, prin constrângere fizică şi psihică, să întreţină relaţii sexuale cu o minoră în vârstă de 12 ani, executare care a fost întreruptă datorită intervenţiei tatăl minorei, întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de viol prevăzută de art. 20 raportat la art. 197 alin. 1 şi 3 C. pen. şi nu ale tentativei la infracţiunea de act sexual cu un minor, prev. de art. 20 raportat la art. 198 alin. 1 C. pen.

Prin sentinţa penală nr.153/21 mai 2009 Tribunalul Harghita în baza art. 334 C. pr. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul B.G. din tentativă la infracţiunea de viol prevăzută de art. 20 raportat la art. 197 alin. 1 şi 3 C. pen. în tentativă la infracţiunea de act sexual cu un minor, prevăzută de art. 20 raportat la art. 198 alin. 1 C. pen..

În baza art. 198 alin. 1 C. pen. l-a condamnat pe inculpatul B.G. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de act sexual cu un minor.

În baza art. 71 C. pen. în timpul executării pedepsei inculpatului i s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 a, b, d, e C. pen. ca pedeapsă accesorie.

În baza art.17 alin.3 C. pr. pen. a fost obligat inculpatul B.G. să-i plătească părţii vătămate L.P.C. suma de 650 lei daune morale.

A fost obligat inculpatul să plătească statului cheltuieli judiciare avansate de acesta.

Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că la data de 24 aprilie 2008, de săvârşire a faptei, partea vătămată L.P.C. avea vârsta de 12 ani, fiind născută, aşa cum rezultă din copia certificatului de naştere, la data de 7 septembrie 1995, fiind abandonată imediat după naştere de mama sa naturală cu numele K. Minora  a fost adoptată de familia L., prin sentinţa civilă nr. 1331 din 10 mai 2001 a Tribunalului Harghita încuviinţarea adopţiei fiind cu efecte depline primind numele părinţilor adoptatori L.I. şi  L.

Aşa cum rezultă atât din declaraţia părţii vătămate cât şi din cea a inculpatului, la data de 24 aprilie 2008 partea vătămată L.P.C. a urcat de bună voie în locuinţa inculpatului B.G. aflată la etajul IV în blocul nr. 9 din Aleea Copiilor, Miercurea Ciuc, recunoscând că în acel moment a fost văzută de un coleg de şcoală care a îndemnat-o să nu meargă cu inculpatul dar ea nu l-a ascultat.

Partea vătămată a mai susţinut în declaraţia dată în faţa organelor de urmărire penală că după ce au intrat în locuinţa inculpatului acesta a devenit nervos şi i-a cerut să se dezbrace, după care a dezbrăcat-o complet fără ca partea vătămată să opună rezistenţă. Această declaraţie nu a mai fost susţinută în faţa instanţei când partea vătămată a arătat că s-a dezbrăcat singură, de bună voie.

De asemenea, în faţa instanţei partea vătămată a dat declaraţii contradictorii şi necoerente în legătură cu manifestările de agresivitate ale inculpatului. Iniţial, aceasta a arătat că inculpatul i-a propus să probeze o rochie, iar la refuzul său el a dat drumul la muzică. La cererea părţii vătămate inculpatul a oprit muzica şi i-a cerut, pe un ton normal, să se dezbrace, lucru pe care partea vătămată l-a şi făcut.

Ulterior, în urma întrebărilor adresate, partea vătămată a arătat că la refuzul său de a proba rochia inculpatul s-a enervat şi a închis uşa, aruncând cu o sticlă după ea atunci când a încercat să iasă.

Existând contradicţii în declaraţiile părţii vătămate asupra unor împrejurărilor de fapt esenţiale pentru calificarea juridică a faptelor inculpatului, instanţa a considerat că aceste declaraţii nu pot constitui un temei al condamnării lui şi nu le va avea în vedere la soluţionarea cauzei.

Pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor art. 75 C. pr. pen., declaraţiile părţii vătămate pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză. Declaraţiile părţii vătămate nu sunt susţinute de alte probe ale dosarului ci, dimpotrivă, sunt infirmate de declaraţiile martorilor. Astfel, L.L., mama adoptivă a minorei, a arătat că a discutat cu aceasta şi a putut să-şi dea seama de faptul că partea vătămată a acţionat de bună voie, a băut şi a fumat împreună cu inculpatul în locuinţa acestuia şi a vrut să experimenteze raportul sexual, subliniind împrejurări imediat următoare surprinderii în flagrant a celor doi, arătând faptul că minora nu era deloc speriată, după aprecierea ei fiind mai mult supărată că a fost întreruptă.

De asemenea, în sprijinul reţinerii acestei stări de fapt sunt şi declaraţiile martorului L.I. care a arătat că după ce a deschis uşa locuinţei inculpatului, a văzut-o pe partea vătămată aşezată pe pat, complet dezbrăcată, aceasta ezitând să iasă la chemarea sa. Totodată, martorul, care a intrat în holul apartamentului, nu a putut confirma prezenţa sticlei sparte despre care partea vătămată a afirmat că a fost aruncată de inculpat asupra sa.

Faţă de cele reţinute mai sus tribunalul a constatat că nu există probe care să susţină existenţa vreunei constrângeri exercitate de inculpat asupra părţii vătămate.

În ce priveşte imposibilitatea părţii vătămate de a se apăra - deşi este o teză posibilă dată fiind dezvoltarea fizică precară a acesteia şi vârsta ei fragedă - tribunalul nu a reţinut-o, în cauză existând probe, astfel cum sunt arătate în considerentele de mai sus, care demonstrează existenţa consimţământului părţii vătămate la experimentarea activităţilor sexuale.

În aceste condiţii, fapta inculpatului are relevanţă penală sub aspectul încercării lui de a întreţine raporturi sexuale cu un minor, acesta chiar recunoscând că ştia că partea vătămată are vârsta sub 15 ani. Inculpatul a declarat că minora i-a spus că are 13 ani, iar dezvoltarea fizică precară a minorei făcea imposibilă eroarea asupra vârstei sale.

Tribunalul a considerat că acţiunile inculpatului şi ale părţii vătămate sunt univoce şi demonstrează intenţia lor de a întreţine un raport sexual, în acest sens, instanţa a reţinut că partea vătămată a fost găsită complet dezbrăcată, însă, chiar dacă, inculpatul nu a fost descoperit în aceeaşi postură, faptul că acesta a muşcat-o pe minoră de gât demonstrează intenţia sa în sensul arătat anterior.

Faţă de aceste considerente tribunalul a constatat că încadrarea juridică dată faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul este necesar a fi schimbată în tentativă la infracţiunea de act sexual cu un minor, prevăzută de art. 198 alin. 1 C. pen..

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului instanţa a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., în ce priveşte persoana inculpatului tribunalul constată că acesta nu are antecedente penale, în ce priveşte pericolul social şi urmarea faptei comise tribunalul a avut în vedere că partea vătămată nu duce o viaţă armonioasă, din punct de vedere familial şi social, astfel că nu se poate reţine o tulburare însemnată provocată prin fapta inculpatului. Faţă de aceste împrejurări instanţa a considerat că pedeapsa trebuie orientată spre minimul special prevăzut de lege.

În cauză nu au existat motive pentru suspendarea executării pedepsei, inculpatul neavând loc de muncă şi nicio situaţie locativă şi socială sigură, de asemenea, acesta nu s-a prezentat la unele dintre termenele de judecată, fiind necesară emiterea mandatului de aducere, iar aceste împrejurări au demonstrat lipsa vreunei garanţii în sensul atingerii scopului pedepsei fără lipsirea de libertate.

Asupra laturii civile a cauzei instanţa a reţinut că potrivit art. 17 alin. 3 C. pr. pen., în cazul în care cel vătămat este un minor lipsit de capacitate de exerciţiu cum este L.P.C., instanţa este obligată să se pronunţe din oficiu asupra reparării pagubei şi a daunelor morale, chiar dacă persoana vătămată nu este constituită parte civilă.

Instanţa a considerat că fapta inculpatului a produs o tulburare mersului liniştit şi firesc al vieţii părţii vătămate prin alterarea percepţiei acesteia asupra relaţiilor sexuale dintre bărbaţi şi femei, dată de prematuritatea unor astfel de activităţi. Existenţa consimţământului părţii vătămate este lipsită de relevanţă de vreme ce la vârsta de 12 ani discernământul persoanei nu este format, astfel că L.P.C. nu putea fi pe deplin conştientă în ce priveşte faptele sale, astfel instanţa a considerat că se impune obligarea inculpatului la plata unei reparaţii băneşti într-un cuantum care să nu reprezinte, însă, o retribuţie pentru o faptă reprobabilă din partea minorei.

Aşa cum rezultă din sentinţa civilă nr. 2430 din 27 octombrie 2008 a Tribunalului Harghita, L.P.C. se află în plasament la Centrul de plasament de tip familial nr. 2., drepturile şi obligaţiile părinteşti fiind exercitate de către părinţii adoptatori L.I. şi L.L. care vor primi şi vor administra despăgubirea, lor revinindu-le, de asemenea, sarcina de a se asigura că minora a înţeles atât semnificaţiile faptei sale cât şi că despăgubirea nu reprezintă o recompensă pentru fapta sa.

Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal prevăzut de art. 363 alin.1 C. pr. pen. a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita, care solicită admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei atacate şi pronunţarea unei hotărâri legale şi temeinice.

În motivarea apelului parchetul arată că hotărârea atacată este nelegală  deoarece instanţa de fond în mod eronat a apreciat că se impune schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tentativă de viol în infracţiunea de tentativă la  act sexual cu un minor, astfel că, elementul de distincţie între cele două infracţiuni constă în existenţa consimţământului victimei, ceea ce în cauză nu a existat.

Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârii primei instanţe sub aspectul motivelor de apel şi în conformitate cu dispoziţiile art. 378 raportat la art. 371 C. pr. pen., Curtea apreciază că apelul este fondat pentru următoarele considerente.

În mod greşit prima instanţă a dispus schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tentativă de viol, prev. de art. 20 raportat la art. 197 alin.1 şi 3 C. pen. în infracţiunea de tentativă la infracţiunea de act sexual cu un minor, prev. de art. 20 raportat la art. 198 alin.1 C. pen..

Deosebirea între infracţiunea de raport sexual cu un minor, pev. de art.198 C. pen. şi infracţiunea de viol, prev. de art.197 C. pen., constă în aceea că, în primul caz, raportul sexual are loc cu consimţământul minorului, iar în cel de-al doilea caz, raportul sexual se realizează prin constrângere sau profitându-se de imposibilitatea victimei de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa.

În speţă, rezultă în mod neechivoc că victima, în vârstă de 12 ani a fost constrânsă atât fizic cât şi psihic de către inculpat.

Astfel, partea vătămată L.P.C. în declaraţia dată imediat după comiterea faptei a arătat că inculpatul, după ce a condus-o în apartamentul lui i-a cerut să se dezbrace însă ea a refuzat, dar inculpatul a repetat acest lucru de mai multe ori până când a început să fie nervos, după care i-a spus că dacă nu se dezbracă o aruncă pe geam. Apoi, inculpatul a dezbrăcat-o, fără ca ea să opună rezistenţă, iar apoi a fost pusă în pat, după care inculpatul s-a dezbrăcat de tricou şi s-a aşezat în pat lângă ea, încercând să o sărute însă l-a împins şi i-a spus să o lase în pace, astfel o să strige. În aceste condiţii inculpatul a muşcat-o de gât şi a încercat să întreţină relaţii sexuale cu ea, dar a refuzat şi apoi s-au auzit bătăi în uşă, iar după ce inculpatul a deschis uşa a apărut tatăl ei.

Inculpatul în declaraţia dată imediat după comiterea faptei (f.47-48) a arătat că i-a cerut părţii vătămate să se dezbrace, aceasta conformându-se, însă nu a întreţinut relaţii sexuale cu minora, iar cu privire la hainele minorei nu ştie cum acestea au ajuns în faţa blocului unde el locuieşte.

Martorul L.I., tatăl victimei, a declarat că după ce a bătut la uşa inculpatului, în mod repetat acesta a deschis şi a observat-o pe fiica sa pe canapea, goală complet, după care aceasta s-a acoperit cu o pătură şi a fugit din apartamentul inculpatului.

Martorul A.A.J., dirigintele minorei, a declarat că în data de 24 aprilie 2008, în jurul orelor 19,30 a fost sunat de către o fată care s-a prezentat ca fiind I.I., elevă în clasa a VI-a la acelaşi liceu cu partea vătămată şi i-a spus să vină repede pe str.Aleea Copiilor nr.7 din Miercurea Ciuc, întrucât minora L.P.C. a urcat cu un bărbat în cameră şi nu cumva să fie agresată sexual de acesta. În aceste condiţii a luat legătura cu mama minorei şi apoi s-a deplasat la locul faptei. Acolo s-a întâlnit cu părinţii minorei, au urcat la apartamentul inculpatului şi a văzut că tatăl minorei ţinea uşa ca inculpatul să nu poată ieşi întrucât a anunţat organele de poliţie. După sosirea organelor de poliţie, toţi cei de faţă s-au deplasat la sediul poliţiei din Miercurea Ciuc, însă nu a reuşit să discute cu minora şi nu ştie dacă a fost agresată sexual.

În faţa instanţelor de judecată inculpatul nu a dorit să dea declaraţii.

Partea vătămată şi martorii şi-au menţinut în general, declaraţiile date în cursul urmăririi penale.

Din procesul-verbal de cercetare la faţa locului rezultă că hainele minorei au fost găsite în faţa blocului unde locuieşte inculpatul, în dreptul ferestrei sale.

Aşadar, din mijloacele de probă prezentate mai sus rezultă în mod neechivoc că partea vătămată a fost constrânsă atât fizic cât şi psihic de către inculpat să întreţină relaţii sexuale cu el, iar acest lucru nu s-a petrecut datorită faptului că între timp au fost anunţaţi părinţii şi dirigintele victimei, iar tatăl acesteia a bătut în mod repetat în uşa inculpatului până când acesta a deschis.

Astfel, inculpatul i-a cerut părţii vătămate în  mod repetat şi pe un ton nervos să se dezbrace, ameninţând-o că dacă nu face acest lucru o aruncă pe geam, a spart o sticlă de bere de peretele camerei pentru a o intimida pe minoră, a muşcat-o de gât, a încercat să întreţină relaţii sexuale cu aceasta fiind refuzat, şi i-a aruncat  toate hainele minorei pe geam, în faţa blocului.

De asemenea, nu trebuie neglijat faptul că minora avea vârsta de 12 ani, vârstă la care nu putea să aprecieze în mod obiectiv ce urmează să i se întâmple şi în aceste condiţii nu se poate aprecia că ar fi fost de acord să întreţină relaţii sexuale cu inculpatul, la această vârstă organismul părţii vătămate nefiind încă pregătit pentru a întreţine astfel de relaţii.

În drept, fapta inculpatului B.G. care la data de 24 aprilie 2008, prin constrângere fizică şi psihică a încercat să întreţină relaţii sexuale cu minora L.P.C., în vârstă de 12 ani, executare ce a fost întreruptă de bătăile repetate în uşa apartamentului inculpatului efectuate de către tatăl minorei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la viol prev. de art.20 rap. la art.197 alin.1 şi 3 C. pen..

Faţă de considerentele expuse, Curtea, în baza art.334 C. pr. pen., urmează să dispună schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de tentativă la act sexual cu un minor, prev. de art. 20 raportat la art. 198 alin. 1 C. pen. în infracţiunea de tentativă la infracţiunea de viol, prev. de art. 20 raportat la art. 197 alin. 1 şi 3 C. pen..

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanţa va avea în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art.72 C. pen., de faptul că inculpatul a recunoscut doar parţial comiterea faptei şi că nu are antecedente penale, dar în prezent este reţinut în altă cauză, astfel că urmează să-i aplice o pedeapsă orientată spre minimul special, de 5 ani închisoare.

Va menţine restul dispoziţiilor sentinţei penale apelate, privind aplicarea pedepsei accesorii, natura acesteia, modalitatea de soluţionare a acţiunii civile şi obligarea inculpatului la suportarea cheltuielilor judiciare avansate de stat în cauză.

Notă: În acelaşi sens s-a pronunţat Curtea de Apel Tg. Mureş prin decizia penală nr. 43/A/10 aprilie 2009.

Domenii speta

Spete similare