Cerere de ordonanță președințială pentru suspendarea hotărârii Consiliului de Administrație privind aprobarea Regulamentului de Organizare și Funcționare a Consiliului Științific al unui institut național şi a tuturor actelor subsecvente. Limitele efectul

Cerere de ordonanță președințială pentru suspendarea hotărârii Consiliului de Administrație privind aprobarea Regulamentului de Organizare și Funcționare a Consiliului Științific al unui institut național şi a tuturor actelor subsecvente. Limitele efectului devolutiv al apelului. Condiții de admisibilitate.

Potrivit dispoziţiilor art. 476 alin. (1) C.pr.civ., apelul exercitat în termen provoacă o nouă judecată asupra fondului, instanţa de apel statuând atât în fapt, cât şi în drept. Acest aspect nu are semnificația faptului că judecătorul s-ar putea sau ar trebui să se substituie apelantului în completarea cererii de apel cu împrejurări pe care acesta din urmă nu le-a criticat, astfel că vor fi avute în vedere numai criticile concrete dezvoltate prin apelul principal.

Curtea a considerat că paguba iminentă la care face referire art. 997 C.pr.civ. semnifică un prejudiciu iminent care încă nu s-a produs, dar se va produce cu siguranţă dacă condiţiile factuale afirmate se perpetuează. Din probele administrate în fața instanței de fond nu a rezultat iminența organizării unor alegeri în baza noului regulament adoptat prin Hotărârea Consiliului de Administrație din data de 15.05.2018, a cărei legalitate este contestată în cadrul unei alte proceduri judiciare, aflate în curs de soluționare. În cauză, apelantul a invocat tocmai un prejudiciu eventual, astfel că nu este îndeplinită condiția urgenței în sensul art. 997 alin. (1) C.pr.civ.

Întrucât prin cererea de apel nu s-au formulat critici cu privire la soluția pronunțată de Tribunal asupra excepției lipsei calității de reprezentant a avocatului intimatului, aceasta a intrat în autoritatea de lucru judecat, astfel încât Curtea nu poate analiza aplicabilitatea art. I alin. (1) din O.U.G. nr. 26/201226/2012 privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice şi întărirea disciplinei financiare şi de modificare şi completare a unor acte normative, invocată de apelant cu ocazia concluziilor asupra cheltuielilor de judecată.

(Secția a VII-a, decizia civilă nr. 3145 din 23 august 2018)

Prin sentinţa civila nr. 2041 din data de 28 iunie 2018 pronunțată de Tribunalul Ilfov Secţia civilă, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de emitere a unei ordonanțe președințiale, formulata de reclamantul Sindicatul R. în contradictoriu cu pârâtul I.N.P.F.L.P.R, reclamantul fiind obligat să-i plătească pârâtului suma de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial redus.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul a reţinut următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat de către reclamant suspendarea aplicării  Hotărârii Consiliului de Administrație din data de 15.05.2018 privind aprobarea Regulamentului de Organizare si Funcționare a Consiliului Științific al pârâtului şi a tuturor actelor subsecvente rezultate din aplicarea acestuia.

Tribunalul a constatat că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 997 C.pr.civ., pentru a fi admisă cererea formulată, respectiv că nu s-a făcut dovada faptului că, prin aplicarea Regulamentului de Organizare si Funcționare a Consiliului Știinţific, salariații reprezentați de reclamant ar suferi o paguba iminentă care nu s-ar putea repara, ori ar pierde unul/mai multe drepturi  sau ar fi posibila apariția unor piedici cu ocazia unei executări. Pe de alta parte, Tribunalul a apreciat ca institutul pârât trebuie sa funcționeze în baza unui regulament și din înscrisurile aflate la dosarul cauzei rezulta că pe rolul instanței este în curs de soluţionare o cerere care vizează legalitatea acestui regulament.

În concluzie, Tribunalul a constatat ca nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a se dispune pe calea ordonanței preşedințiale suspendarea aplicării Hotărârii Consiliului de Administrație din data de 15.05.2018 privind aprobarea Regulamentului de Organizare și Funcționare a Consiliului Științific al pârâtului şi a tuturor actelor subsecvente rezultate din aplicarea acestuia, astfel ca cererea de chemare în judecată a fost  respinsă.

Faţă de dispoziţiile art. 453 și art. 451 C.pr.civ., reclamantul a fost obligat să-i plătească pârâtului suma de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând o parte din onorariul de avocat, cheltuieli ce au fost reduse având în vedere activitatea desfășurată, complexitatea cauzei și durata procesului.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel apelantul-reclamant Sindicatul R, solicitând schimbarea în tot a sentinţei civile nr. 2041/28.06.2018 în sensul admiterii cererii de ordonanţă președințială prin care să se suspende aplicarea Hotărârii Consiliului de Administraţie din data de 15 mai 2018 privind aprobarea Regulamentului de Organizare si Funcţionare a Consiliului Ştiinţific al pârâtului și a tuturor actelor subsecvente rezultate din aplicarea lui.

In motivarea cererii de apel, apelantul a arătat într-o manieră foarte succintă că instanța de fond - Tribunalul Ilfov - a ignorat toate probele care susţin condițiile admiterii cererii de ordonanţă preşedințială, fără să formuleze critici distincte cu privire la considerentele hotărârii atacate.

La data de 21.08.2018, intimatul-pârât a depus întâmpinare prin serviciul registratură, solicitând respingerea apelului, ca nefondat, menţinerea în tot a sentinţei apelate și obligarea apelantului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată din apel.

În esență, în apărare, intimatul-parat a arătat că, prin neindicarea unor critici cu privire la motivele care au stat la baza respingerii cererii de chemare în judecată, implicit se poate considera că apelul este nemotivat. Pornind de la dispoziţiile art. 470 alin. (1) C.pr.civ., intimatul-parat a învederat că în cuprinsul cererii de apel trebuiau să se regăsească motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul, iar potrivit art. 470 alin. (3) C.pr.civ., neidentificarea motivelor de apel în cuprinsul cererii de apel este sancţionată cu decăderea apelantului din dreptul de a mai formula vreo critică cu privire la temeinicia şi legalitatea hotărârii atacate.

In subsidiar, având în vedere dispoziţiile art. 476 C.pr.civ. privind efectul devolutiv al apelului, a solicitat instanţei să constate ca Tribunalul Ilfov a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, în sensul că a constatat că nu sunt îndeplinite şi nu s-a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 997 C.pr.civ. În acest sens, în mod corect Tribunalul a constatat că nu s-a făcut dovada şi nu există vreun indiciu cu privire la apariţia unei pagube iminente în sarcina reclamantului (sau a salariaţilor pe care îi reprezintă) şi de asemenea, nu există vreun drept care aparent ar fi încălcat prin adoptarea şi menţinerea în vigoare a Hotărârii Consiliului de Administraţie din data de 15.05.2018 prin care a fost aprobat ROF-ul Consiliului Ştiinţific al I.N.F.L.P.R.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 471 alin. (5) C.pr.civ. coroborate cu art. 1000 C.pr.civ.

Analizând apelul declarat potrivit dispoziţiilor art. 477 C.pr.civ., în raport de actele şi lucrările dosarului, Curtea a reţinut următoarele:

În ceea ce priveşte învestirea instanţei de control judiciar în cauză, s-a reţinut că apelul declarat urmează a fi analizat în limitele efectului devolutiv determinat de ceea ce s-a apelat precum şi de ceea ce s-a supus judecăţii la prima instanţă, potrivit prevederilor art. 477 şi 478 C.pr.civ.

De asemenea potrivit dispoziţiilor art. 476 alin. (1) C.pr.civ., apelul exercitat în termen provoacă o nouă judecată asupra fondului, instanţa de apel statuând atât în fapt, cât şi în drept. Însă, acest aspect nu are semnificația faptului că judecătorul s-ar putea sau ar trebui să se substituie apelantului în completarea cererii de apel cu împrejurări pe care acesta din urmă nu le-a criticat, astfel că urmează a fi avute în vedere numai criticile concrete dezvoltate prin apelul principal.

Potrivit dispoziţiilor art. 476 alin. (2) C.pr.civ., în cazul în care apelul nu se motivează ori motivarea apelului sau întâmpinarea nu cuprinde motive, mijloace de apărare sau dovezi noi, instanţa de apel se va pronunţa, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanţă.

Curtea a reţinut că pretenţiile apelantului reclamant sunt neîntemeiate, soluţia primei instanţe de respingere a cererii de chemare în judecată impunându-se a fi menţinută pentru următoarele considerente:

Curtea a constatat că, prin cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentei cauze, s-a solicitat de apelantul reclamant suspendarea pe calea ordonanței președințiale a aplicării  Hotărârii Consiliului de Administrație din data de 15.05.2018 privind aprobarea Regulamentului de Organizare și Funcționare a Consiliului Științific al intimatului pârât şi a tuturor actelor subsecvente rezultate din aplicarea acestuia, motivat de existența unui prejudiciu iminent constând în refuzul organizării alegerilor pentru Consiliul Științific din cadrul intimatei pârâte în baza regulamentului aflat în vigoare anterior datei de 15.05.2018.

Potrivit art. 997 alin. (1) C.pr.civ., republicat, „instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”. Sunt reglementate, astfel, cele 3 condiţii de admisibilitate a ordonanţei preşedinţiale, anume să existe o aparenţă de drept în favoarea reclamantului, înţeles ca parte care formulează o cerere în procedura specială, să se pretindă instanţei ordonarea unor măsuri provizorii şi să existe un caz de urgenţă care reclamă măsura provizorie mai înainte de soluţionarea fondului cauzei.

În cauză, nu este îndeplinită condiţia urgenţei în ordonarea măsurii provizorii. Dintre ipotezele reglementate de art. 997 alin. (1) C.pr.civ., republicat, drept cazuri grabnice care ar autoriza măsuri provizorii, apelantul a indicat-o pe aceea a prevenirii unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara. Paguba afirmată constă în refuzul organizării alegerilor la termen pentru Consiliul Științific din cadrul intimatei pârâte în baza regulamentului aflat în vigoare anterior datei de 15.05.2018.

Curtea a considerat că paguba iminentă la care face referire norma de drept semnifică un prejudiciu iminent care încă nu s-a produs, dar se va produce cu siguranţă dacă condiţiile factuale afirmate se perpetuează. Din probele administrate în fața instanței de fond nu a rezultat iminența organizării unor alegeri în baza noului regulament adoptat prin Hotărârea Consiliului de Administrație din data de 15.05.2018 și, având în vedere faptul că prin cererea de chemare în judecată ce face obiectul dosarului nr. 1509/93/2018 înregistrat pe rolul Tribunalului Ilfov, apelantul reclamant a solicitat în contradictoriu cu paratul-intimat anularea Hotărârii Consiliului de Administrație din data de 15.05.2018 privind aprobarea Regulamentului de Organizare și Funcționare a Consiliului Științific al INFLPR, Curtea a constatat că un prejudiciu eventual (refuzul organizării de alegeri în baza unui regulament care în prezent nu este în vigoare, dar ar putea fi, ca urmare a admiterii cererii de anulare a noului regulament) nu poate justifica ordonarea unei măsuri provizorii în procedura sumară a ordonanţei preşedinţiale. Or, în cauză, apelantul a invocat tocmai un prejudiciu eventual astfel ca nu este îndeplinită condiția urgenței în sensul art. 997 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

Având în vedere toate aceste considerente, Curtea, constatând că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, în baza art. 480 C.pr.civ., a respins apelul, ca nefondat.

Văzând dispozițiile art. 453 C.pr.civ., reținându-se culpa procesuală a apelantului, Curtea  l-a obligat să-i plătească intimatului suma de 1487,50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, conform facturii MCP747 din 20.08.2018. Întrucât prin cererea de apel nu s-au formulat critici cu privire la soluția pronunțată de Tribunal asupra excepției lipsei calității de reprezentant a domnului avocat P.M.C., aceasta a intrat în autoritatea de lucru judecat, astfel încât Curtea nu poate analiza aplicabilitatea art. I alin. (1) din O.U.G. nr. 26/201226/2012 privind unele măsuri de reducere a cheltuielilor publice şi întărirea disciplinei financiare şi de modificare şi completare a unor acte normative, invocată de apelant cu ocazia concluziilor asupra cheltuielilor de judecată.

Domenii speta

Spete similare