Insolvență. Caracterul consensual al contractului de asociere în participațiune – izvor al obligației debitoarei

Din dispoziţiile art. 1949 şi 1950 Cod civil rezultă că pentru încheierea valabilă a contractului de asociere în participaţiune nu este necesară îndeplinirea vreunei condiții de formă, astfel că asocierea în participațiune are caracter consensual, acordul de voință al părților fiind necesar și suficient în acest sens iar forma scrisă a acestuia este impusă ca o condiție ad probationem și nu una ad validitatem. De asemenea, potrivit dispozițiile art. 1178 Cod civil potrivit cărora „contractul se încheie prin simplul acord de voință al părților, dacă legea nu impune o anumită formalitate pentru încheierea sa valabilă” .

Faptul că părțile și-au exprimat acordul de voință în vederea încheierii contractului rezultă fără echivoc din faptul executării obligațiilor contractuale, respectiv depunerea aportului social de către apelantă, corelativ cu încasarea acestuia de către debitoare și desfășurarea activităților în considerarea cărora a fost încheiat contractul. Mai mult decât atât, nu trebuie omis nici faptul că administratorul societății a notificat contestatoarei rezilierea contractului, aspect ce confirmă existența contractului dintre părți.

Hotărârea:

Prin cererea înregistrată la data de 02.05.2018, sub nr. .../40/2018/a1, contestatoarea SC A. SRL a formulat contestaţie la tabelul preliminar al creanţelor debitoarei SC B. SRL, publicat în Buletinul procedurilor de insolvenţă nr. .../24.04.2018, întocmit în dosar nr. .../40/2018 aflat pe rolul Tribunalului Botoșani - Sectia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, întrucât nu a fost înscrisă în tabel cu suma de 95.092,01 lei, reprezentând aport social şi daune interese compensatorii pentru prejudiciul încercat de societate, ca urmare a denunţării abuzive a contractului (constând în beneficiu nerealizat pe perioada 01.12.2018-08.08.2019) conform art. 7.2 din contractul încheiat între părţi, plus cheltuieli de judecată (taxe si cheltuieli arbitrale, onorariu avocat), solicitând înscrierea în tabelul preliminar cu sumele de 41,000 lei, reprezentând aport social şi 54,092,01 lei, reprezentând daune interese compensatorii, precum şi cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa nr. 188 din 12 iunie 2018, Tribunalul Botoşani – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondată, contestaţia reţinând, în esenţă, că la încheierea actului juridic pe care îşi întemeiază contestatoarea cererea de înscriere la masa credală şi, implicit, contestaţia la tabel, respectiv, Contractul de asociaţiune în participaţiune încheiat între SC B SRL, debitoarea în cauză, şi SC A. SRL în data de 08.08.2017, a lipsit consimţământul debitoarei, deoarece persoana care a semnat în numele acesteia nu avea calitatea de reprezentant al societăţii.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel contestatoarea-creditoare SC A. SRL, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, reiterând susţinerile din contestaţie şi arătând, în esenţă, că administratorul judiciar nu face niciun fel de referire, pe de o parte, la suma de 41.000 lei virată de aceasta în contul societăţii (existând în acest sens evidenţe contabile), iar pe de altă parte, la sumele de bani virate de debitoare în conturile contestatoarei cu privire la beneficiile asocierii, astfel cum rezultă tot din evidenţele contabile.

Apreciază apelanta că şi-a îndeplinit toate obligaţiile legale, contractuale şi procesuale, astfel încât cererea este întemeiată şi dovedită şi se impune admiterea acesteia ca atare.

Prin întâmpinare, administrator judiciar CII C. a solicitat respingerea apelului, ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca fiind legală şi temeinică.

Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate, prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului şi a prev. art. 476 alin. 2 Cod proc. civ., care consacră efectul devolutiv al prezentei căi de atac, Curtea constată că apelul este fondat, pentru următoarele considerente:

Față de motivele avute în vedere de judecătorul sindic și criticile formulate în apel, referitoare la faptul că acesta nu a avut în vedere faptul că contractul a fost executat, prin depunerea sumei ce constituie aport social și încasarea beneficiilor, Curtea apreciază că esența litigiului de față ține de natura juridică a contractului de asociere în participațiune.

Potrivit dispozițiilor art. 1949 Cod civil „Contractul de asociere în participațiune este contractul prin care o persoană acordă uneia sau mai multor persoane o participație la beneficiile și pierderile uneia sau mai multor operațiuni pe care le întreprinde”. De asemenea, potrivit art. 1950 Cod civil „contractulse probează numai prin înscris”.

Din aceste dispoziții legale rezultă că pentru încheierea valabilă a acestui contract nu este necesară îndeplinirea vreunei condiții de formă, astfel că asocierea în participațiune are caracter consensual, acordul de voință al părților fiind necesar și suficient în acest sens iar forma scrisă a acestuia este impusă ca o condiție ad probationem și nu una ad validitatem.

În acest sens trebuie avute în vedere și dispozițiile art. 1178 Cod civil potrivit cărora „contractul se încheie prin simplul acord de voință al părților, dacă legea nu impune o anumită formalitate pentru încheierea sa valabilă” .

Faptul că părțile și-au exprimat acordul de voință în vederea încheierii contractului rezultă fără echivoc din faptul executării obligațiilor contractuale, respectiv depunerea aportului social de către apelantă, corelativ cu încasarea acestuia de către debitoare și desfășurarea activităților în considerarea cărora a fost încheiat contractul, corelativ cu virarea de debitoare către apelantă a 50% din profitul lunar realizat. Mai mult decât atât, nu trebuie omis nici faptul că administratorul societății a notificat contestatoarei rezilierea contractului, „motivat de faptul că dl. D. nu mai are calitatea de reprezentant al SC B. SRL”, aspect ce confirmă existența contractului dintre părți.

În aceste condiții, în mod greșit a reținut prima instanță că debitoarea nu și-ar fi dat consimțământul la încheierea contractului prin raportare la faptul că înscrisul, impus de lege doar ca mijloc de probă, nu era semnat de reprezentantul legal al societății, criticile formulate de către apelantă fiind întemeiate.

Cu privire la cererea de creanță formulată în cauză, Curtea reține că pretențiile contestatoarei sunt parțial întemeiate.

Astfel, contractul de asociere în participațiune a fost încheiat pentru o perioadă de doi ani, de la 8.08.2017 până la 8.08.2019 și nu putea fi denunțat unilateral, fiind stabilit că în caz contrar partea care denunță contractul este obligată la daune interese.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că societatea debitoare a notificat contestatoarei rezilierea contractului, această notificare producând efecte potrivit dispozițiilor art. 9.2. din contract începând cu data de 14.02.2018. Urmare a deschiderii procedurii de insolvență față de debitoare, administratorul judiciar a transmis la rândul său contestatoarei, la data de 2.03.2018, o notificare de denunțare a contractului.

Chiar dacă dispozițiile contractuale (art.VII, pct.7.1 lit. d) prevedeau ca și cauză a încetării contractului doar lichidarea persoanei juridice coasociate ca urmare a falimentului, Curtea reține că denunțarea contractului de către administratorului judiciar, prin puterea conferită de dispozițiile art. 58 lit. j) din Legea nr.84/2014, nu se încadrează în cazurile de denunțare unilaterală imputabile părții, fiind permisă de dispozițiile speciale ale Legii insolvenței.

Ca urmare, Curtea apreciază că poate fi imputată debitoarei doar denunțarea unilaterală a contractului începând cu data de 14.02.2018 – data la care contestatoarea a primit notificarea de denunțare – până la data de 2.03.2018, data la care administratorul judiciar a notificat contractul în conformitate cu dispozițiile Legii nr.85/2014, pentru această perioadă contestatoarea fiind îndreptățită la daune interese.

Cum prin contract nu a fost stabilită modalitatea în care se vor calcula daunele interese, Curtea va avea în vedere la acordarea acestora media veniturilor încasate de către contestatoare în temeiul contractului de asociere (88,72 lei/zi) raportat la numărul de zile dintre data denunțării unilaterale a contractului (14.02.2018) și data denunțării contractului de către administratorul judiciar (2.03.2018), respectiv suma de 1419,52 lei, motiv pentru care pretențiile contestatoarei vor fi admise în parte, doar cu privire la această sumă.

Cum potrivit dispozițiilor art. 1952 Cod civil „asociații rămân proprietarii bunurilor puse la dispoziția asociației”, iar potrivit dispozițiilor art. VII pct.7.3 lit. d din contract „în cadrul lichidării, fiecare parte reintră în posesia exclusivă a bunurilor și valorilor asupra cărora și-a păstrat dreptul de proprietate”, va fi admisă cererea de creanțe și cu privire la suma de 41.000 lei reprezentând aportul adus de către contestatoare în asociere, sumă care a fost virată în contul debitoarei prin ordinul de plată din data de 8.08.2017.

Domenii speta

Spete similare