Plângere contravenţională

Decizie 1453/A/2017 din 25.10.2017


Pe rol fiind pronunţarea asupra cererii de apel formulată de apelanta intimată DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE IAŞI, ….., în contradictoriu cu intimata petentă S.C. ….. S.R.L., ……..  împotriva sentinţei civile nr. … din ….. pronunţată de Judecătoria Huşi în dosarul având ca obiect plângere contravenţională P.V. seria ….. încheiat de Direcţia Regională Vamală Iaşi - Biroul Vamal Albiţa.

TRIBUNALUL

Asupra apelului de faţă constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. ......... Judecătoria Huşi a admis pângerea formulată de petenta S.C. ….. S.R.L., în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI, împotriva procesului – verbal de constatare a contravenției seria ……., întocmit de Biroul Vamal Albița la data de ……. A dispus anularea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria ……. întocmit de către Biroul Vamal Albiţa la data de …. şi restituirea către petentă a sumei de 5000 lei, achitată conform chitanţei seria …..

…………………………………………………………………………………..

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel intimata Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi, solicitând admiterea apelului şi modificarea sentinţei apelate pe care o consideră netemeinică şi nelegală, în sensul respingerii plângerii şi menţinerii, în tot, a procesului - verbal de contravenţie contestat.

……………………………………………………………………………………….

Analizând apelul declarat prin prisma motivelor de apel invocate şi a dispoziţiilor legale incidente în cauză, instanţa de control judiciar constată că apelul este neîntemeiat din următoarele considerente:

Prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria ……, încheiat la data de ……. de Biroul Vamal Albiţa în fapt s-a reţinut că, la data de 02.04.2017, ora 20.30, la Biroul Vamal Albița, a intrat în ţară mijlocul auto cu nr. de înmatriculare ……, iar la controlul vamal au fost descoperite ca fiind ascunse şi sustrase de la vămuire, deci nedeclarate, sub scaunul şoferului ……., mai multe ţigarete fără marcaje fiscale.

Intimata S.C. …… S.R.L. a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 5000 lei, apeciindu-se că obligaţia de declarare la vamă a produselor aparţine intimatei.

În mod corect a făcut instanţa de fond aplicarea dispoziţiilor legale.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 653, al. 1, lit. a din H.G.707/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului vamal al României, ,,constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă (...) sustragerea de la controlul vamal a oricăror bunuri sau mărfuri care ar trebui plasate sub un regim vamal, în acest caz bunurile se confiscă."

În ceea ce priveşte posibilitatea instituirii  răspunderii  persoanei juridice pentru contravenţia reţinută în sarcina intimatei, instanţa reţine că acţiunea de a ascunde şi sustrage de la vămuire 26 pachete de ţigări poate fi efectuată doar de conducătorul auto, ca persoană fizică. Fapta putea fi săvârşită de persoana juridică în ipoteza în care se face dovada că acele bunuri erau transportate în numele societăţii şi netrecute în documentele de transport întocmite de societate.

Însă din descrierea faptei din cuprinsul procesului verbal se reţine că autovehiculul condus era fără încărcătură, astfel că nu se poate imputa intimatei că a săvârşit contravenţia reţinută în sarcina sa.

Deşi un autovehicul poate fi în proprietatea unei persoane juridice,  conducătorul auto ca persoană fizică răspunde personal pentru propriile fapte şi acţiuni. Or, în cauză nu s-a făcut dovada că pachetele de ţigări erau transportate în numele societăţii intimate şi că aceasta le-a sustras de la vămuire.

Principiul caracterului personal al răspunderii contravenţionale nu poate fi contestat în contextul disp. art. 1 alin. 1 din OG nr. 2/2001, ce presupun existenţa contravenției în condiţiile în care fapta este săvârșită cu vinovăție, iar vinovăţia implică o apreciere în persoana fiecărui contravenient, nefiind posibilă aplicarea sancţiunii contravenţionale pe bază de prezumţii.

În ceea ce priveşte exonerarea de la plata cheltuielilor de judecată, instanţa reţine că potrivit dispoziţiilor art. 453 CPC, partea care cade în pretenţii este obligată să suporte cheltuielile de judecată.

Nu există temei legal pentru restituirea taxei de timbru, aşa cum pretinde apelanta, în acest sens dispoziţiile art. 45 din OUG80/2013 stabilesc în mod expres şi limitativ situaţiile în care partea poate solicita restituirea taxei de timbru achitate.

Nici reducerea onorariului apărătorului nu se impune având în vedere că suma de 400 lei este rezonabilă faţă de activitatea efectuată de avocat, redactarea cererii, a răspunsului la întâmpinare.

 Având în vedere aceste considerente, văzând şi dispoziţiile art. 480 CPC, instanţa va respinge apelul ca fiind neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul declarat de apelanta D.G.R.F.P. Iaşi împotriva sentinţei civile nr. ……, pronunţată de Judecătoria Huşi în dosarul nr. ……, pe care o păstrează.

Definitivă.