Ameninţarea. Amendă penală

Cuprins pe materii: Drept penal. Drept procesual penal.

Judecătoria Târgu Bujor, secţia penală, sentinţa penală nr. 122/20.06.2018

Prin rechizitoriul nr. …/P/2017 (nr. unic …249/P/2013) din 12.10.2017 Parchetul  de pe lângă Tribunalul .. a trimis în judecată pe inculpatul P.. G.. pentru săvârşirea infracţiunii de ameninţare prev. de art.206 alin. 1 Cod penal, constând în aceea că în după – amiaza zilei de 18.05.2014, a ameninţat-o, cu acte de violenţă, având în mână o secure,  pe persoana vătămată C.. A.., în sensul că o va omorî (pedeapsa, oricum, urmând să i se înjumătăţească, în condiţiile în care iese la pensie).

Situaţia de fapt a rezultat din coroborarea următoarelor mijloace de probă: plângerea prealabilă şi declaraţia persoanei vătămate; declaraţii  martori; înscrisurile aflate la dosarul cauzei, care dovedesc starea conflictuală dintre părţi, declaraţii inculpat.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei … sub nr. …/2017, la data de 13.10.2017.

Prin încheierea nr. 18/12.01.2018, judecătorul de cameră preliminară a respins excepţia prescripţiei, excepţia tardivităţii, excepţia de nelegalitate a administrării probelor şi excepţia de nelegalitate a efectuării actelor invocate de inculpatul P. G., ca neîntemeiate.

În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen., a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. …/P/2017 (nr. unic …./P/2013) din 12.10.2017 al Parchetului de pe lângă Tribunalul … privind pe inculpatul P… G.., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de ameninţare prev. de art. 206 alin. 1 Cod penal, administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală.

În apărare inculpatul a solicitat proba cu martorii C. J., S. M., L. N., E. V. şi I. G..

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Inculpatul P.. G.. are domiciliul în satul … comuna .., judeţul G.. şi se învecinează, la nord, cu imobilul moştenit de persoana vătămată …. Aceasta locuieşte efectiv în municipiul … şi se deplasează numai ocazional în localitatea natală, de regulă la sfârşit de săptămână. Pentru efectuarea anumitor activităţi gospodăreşti, C.. A.. s-a înţeles cu martorul A..V..

De mai mulţi ani, între inculpat şi persoana vătămată există neînţelegeri privind servitutea de scurgere a apei naturale. Prin sentinţa civilă nr. .. din 07.08.2009 a Judecătoriei …, definitivă prin decizia civilă nr. 8..din 18.01.2012 a Curţii de Apel .. s-a dispus demolarea zidului de beton cu fundaţie, edificat de familia P.. între cele două proprietăţi. 

În ziua de 18.05.2014, A. V.  s-a aflat în curtea persoanei vătămate, a constatat unele nereguli din partea copiilor lui P. G.şi, cunoscând despre starea conflictuală existentă între cei doi vecini, a sunat-o pe C. A. să vină la …..

 Proprietara imobilului a ajuns în jurul orei 1500 şi a mers să vadă ce s-a întâmplat la o magazie aflată în litigiu. Auzindu-i vocea, inculpatul P. G. s-a înarmat cu o secure şi, apropiindu-se de C. A., prin zona în care proprietăţile erau delimitate numai de un mal de pământ, în prezenţa martorilor A. V., A. V., A. D. – G., i-a adresat următoarea ameninţare: „Te omor, şi aşa ies la pensie şi îmi dă jumătate de pedeapsă”. De frică, persoana vătămată a fugit în faţa casei.

A doua zi, persoana vătămată … a formulat plângere prealabilă. 

Audiat în calitate de suspect la data de 22.11.2016 inculpatul P.. G..a declarat că de regulă duminica revine de la biserică în jurul orei 13,00 dar în data de 18.10.2014 au fost programate activităţi suplimentare la biserică, astfel încât la ora 15,00 nu se afla la domiciliu.

În declaraţia din data de 22.05.2017, inculpatul P.. G… a arătat că la data de 14.10.2017 executorul judecătoresc a pus în executare sentinţa civilă nr. ..2/2016 pronunţată de Judecătoria .. şi a fost stabilită linia de hotar dintre proprietăţi şi a precizat că în perioada iunie – noiembrie 2016 nu a adresat persoanei vătămate injurii, insulte  ori ameninţări cu acte de violenţă sau cu moartea.

În faţa instanţei, inculpatul P… G.. a declarat că în ziua de 18.05.2014 a revenit la domiciliu la prânz iar după ce a mâncat a plecat la nişte prieteni unde a jucat table până în jurul orei 20,00 iar în ziua respectivă nu s-a întâlnit cu persoana vătămată. Acesta nu a putut justifica schimbarea declaraţiei dată în cursul urmăririi penale şi motivul pentru care nu a declarat că la data de 18.05.2014 s-a aflat la locuinţa unor prieteni şi nu la domiciliul său.

Martorii C.. J., S. M., L. N. şi E. V.  au confirmat apărarea inculpatului, în sensul că la data de 18.05.2014 au fost cu toţii la domiciliul primului, respectiv C. J., unde au jucat table iar inculpatul nu a plecat deloc în intervalul orar 13,30 – 23,00 – 24,00.

Este de observat că niciunul dintre martori nu şi-a amintit şi nu a putut preciza ce a făcut în alte zile din cursul anului 2014, respectiv 11.04.2014, justificând că au reţinut data de 18.05.2014 deoarece pe data de 17.05.2014 a fost înmormântat un consătean.

De remarcat sunt şi contradicţiile existente între declaraţia inculpatului şi declaraţiile martorilor propuşi în apărare cu privire la ora până la care inculpatul a stat la locuinţa lui C. J..

Astfel, în timp ce inculpatul a susţinut că a plecat la ora 20,00, martorii au precizat că acesta a plecat în jurul orei 23,00 – 24,00.

Surprinzător şi neverosimil este şi faptul că după ani de la eveniment inculpatul îşi aduce aminte ce a făcut la  data de 18.05.2014 însă în cursul urmăririi penale nu şi-a amintit şi nu a solicitat audierea martorilor cu care şi-ar fi petrecut ziua.

Mai reţine instanţa contradicţiile între declaraţiile martorilor C. Je., S. M., L.N – care au susţinut că inculpatul nu a plecat deloc până la ora 23,00 şi declaraţia martorului E. V. care a relatat că fiind mulţi „se mai întâmplă ca cei care nu joacă să meargă acasă să-şi ude grădina, să-şi hrănească iepurii” şi că „atunci când joacă nu poţi observa dacă vreunul dintre ceilalţi pleacă sau nu”.

Faţă de aceste aspecte, instanţa concluzionează că depoziţiile martorilor sunt evident subiective şi date pro causa, astfel încât le va înlătura.

Cu privire la martorele A. V. şi A. D.G., au declarat în cursul urmăririi penale că la data de 18.05.2014, în jurul orei 15,00, când persoana vătămată a fost la locuinţa din satul …..unde ele efectuau lucrări agricole, a intrat în curte inculpatul P. G. înarmat cu un topor şi a ameninţat-o pe persoana vătămată că o va omorî iar aceasta, de frică, a fugit.

Veridicitatea declaraţiilor din cursul urmăririi penale este susţinută de declaraţia martorului A. V.. şi se coroborează cu declaraţia persoanei vătămate şi cu înscrisurile existente la dosarul cauzei care evidenţiază relaţiile conflictuale preexistente între inculpat şi persoana vătămată.

Prin urmare, instanţa va înlătura declaraţiile date în cursul cercetării judecătoreşti în care acestea au precizat că nu cunosc nimic în legătură cu faptele din data de 18.04.2014, fiind în mod evident date sub imperiul temerii cauzată de prezenţa inculpatului în sala de judecată.

Astfel, reţine instanţa că martora A.. V.. a invocat pierderea memoriei cauzată de o depresie pentru a justifica faptul că nu îşi aminteşte ce a declarat în cursul urmăririi penale, amintindu-şi însă că la data de 18.05.2014 doar soţul său lucra în curte la persoana vătămată, în timp ce fiica acesteia, martora A..D. G.. a declarat că atât ea cât şi părinţii săi au lucrat la data de 18.05.2014 în curtea persoanei vătămate care stătea în casă iar inculpatul P. G.. nu a venit deloc în acea zi. Aceeaşi martoră a susţinut că nu a semnat nicio declaraţie în faza  de urmărire penală, instanţa constatând evidentele similitudini între semnătura martorei pe declaraţia aflată la fila … dosar urmărire penală şi semnătura declaraţiei din instanţă.

Concluzionând, instanţa apreciază că declaraţiile date în cursul urmăririi penale prezintă un grad ridicat de încredere şi sunt veridice.

Având în vedere ansamblul probator administrat în cauză, instanţa constată că vinovăţia inculpatului este pe deplin dovedită iar solicitarea de achitare în temeiul disp. art. 17 alin. 2 rap. la art. 16 alin. 1 lit. a Cod procedură penală este neîntemeiată.

În drept.

Fapta inculpatului P. G. de a ameninţa, cu acte de violenţă, având în mână o secure, persoana vătămată ….., în după – amiaza zilei de 18.05.2014, în sensul că o va omorî (pedeapsa, oricum, urmând să i se înjumătăţească, în condiţiile în care iese la pensie), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ameninţare prev. de art. 206 alin. 1 Cod penal, atât sub aspectul laturii obiective cât şi al celei subiective.

Exprimarea verbală, însoţită de apropierea de persoana vătămată a inculpatului înarmat cu o secure, reprezintă o atitudine care pune în evidenţă intenţia inculpatului de a produce un rău victimei, conduita sa fiind  de natură să inspire acesteia o stare de temere pentru persoana sa.

Sub  aspectul laturii subiective, inculpatul a acţionat cu intenţie directă, prevăzând şi urmărind ca prin acţiunile sale să producă o stare de temere persoanei vătămate.

La individualizarea pedepsei ce se va aplica inculpatului instanţa va avea în vedere criteriile generale prev. de art. 74 Cod penal.

Conform fişei de cazier judiciar, prin sentinţa penală nr. ..0/2016 pronunţată în dosarul nr. …./2016 de Judecătoria …, definitivă prin decizia penală nr. 19 din 12.01.2017 a Curţii de Apel …, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare, dispunându-se suspendarea executării sub supraveghere pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani.

Faţă de gradul de pericol social concret al faptei, de împrejurările în care a fost săvârşită, starea conflictuală preexistentă între părţi care a determinat acţiunea ilicită a inculpatului, persoana şi vârsta inculpatului, instanţa apreciază că scopul educativ preventiv al pedepsei poate fi atins prin aplicarea unei amenzi penale.

În consecinţă, va menţine suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 2 (doi) ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 1..0/31.10.2016 pronunţată în dosarul nr. ../2016 al Judecătoriei .., definitivă prin decizia penală nr. 19/12.01.2017 a Curţii de Apel …, nefiind incidente prevederile art. 97 alin. 1 Cod procedură penală.

Cu privire la latura civilă.

Persoana vătămată s-a constituit parte civilă în cauză solicitând daune morale într-un cuantum ce îl va stabili instanţa.

La stabilirea cuantumului daunelor morale instanţa va avea în vedere că suma de bani ce se va acorda cu acest titlu trebuie să aibă efecte compensatorii pentru victimă şi să nu constituie o amendă excesivă pentru inculpatul care prin fapta sa ilicită a cauzat prejudiciul moral şi care pentru aceasta a suferit deja o condamnare penală.

De asemenea, instanţa va avea în vedere şi principiul potrivit căruia daunele morale, având drept finalitate compensarea suferinţelor psihice ale victimei, suferinţe care în sine nu pot fi înlăturate sau vindecate prin prestaţii băneşti, nu se pot constitui în sursă de îmbogăţire fără just temei a părţii civile.

Din perspectiva tuturor acestor aspecte, instanţa apreciază că  suma de 3.000 lei este echitabilă şi suficientă pentru compensarea prejudiciului psihic suferit.

Domenii speta

Spete similare