Titlu Executoriu

A condiţiona caracterul de titlu executoriu de înscrierea contractului de împrumut într-un registru public (a cărui existenţă în prezent atinge doar nivelul abstract) echivalează cu lipsirea de efecte juridice a dispoziţiilor art. 120 din OUG 99/2006. Având în vedere cele expuse, considerentele instanţei de fond nu-şi confirmă validitatea

Prin încheierea civilă nr. 7817/13.10.2017 pronunţată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. 10018/182/2017 s-a respins cererea de încuviinţare a executării silite formulată de petentul BEJ Ş I C, privind creditoarea C E SRL şi debitorul B L.

Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut următoarele:

Conform art. 666 alin. 5 pct. 3 instanţa va respinge cererea de încuviinţare a executării silite atunci când ,,hotărârea sau, după caz, înscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu.”

Articolul 641 Cod procedură civilă, în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 17/2017, prevede că ,,Înscrisurile sub semnătură privată sunt titluri executorii numai în cazurile şi condiţiile anume prevăzute de lege. Orice clauză sau convenţie contrară este nulă şi considerată astfel nescrisă. Dispoziţiile art. 664 şi următoarele sunt aplicabile.”.

Prin Legea nr. 17/2017, intrată în vigoare în data de 24 martie 2017, legiuitorul a modificat conţinutul normei anterior citate. Astfel, în forma sa actuală, aplicabilă în cauză conform art. 24 C. proc. civ. coroborat cu art. 622 alin. 2, teza a II a C. proc. civ.  art. 641 C. proc. civ. prevede că ,,Înscrisurile sub semnătură privată sunt titluri executorii, numai dacă sunt înregistrate în registrele publice, în cazurile şi condiţiile anume prevăzute de lege. Orice clauză sau convenţie contrară este nulă şi considerată astfel nescrisă. Dispoziţiile art. 664 şi următoarele sunt aplicabile.”

Din analiza celor două acte normative rezultă că prin Legea nr. 17/2016 legiuitorul a înţeles să introducă o condiţie suplimentară pentru ca un înscris sub semnătură privată să aibă natura unui titlu executoriu, respectiv ca acesta să fie înscris într-un registru public. În aprecierea instanţei nu se poate afirma că este necesară înregistrarea înscrisului sub semnătură într-un registru public numai atunci când condiţia este prevăzută în mod expres de norma specială care prevede regimul juridic al acestuia, întrucât în acest caz sintagma nou introdusă de către legiuitor în norma generală ar fi una superfluă. De altfel, instanţa reţine că, interpretând norma de această manieră, toate înscrisurile sub semnătură privată care în conformitate cu legea se înscriu într-un registru public ar deveni titluri executorii, întrucât singura condiţie impusă de legea procesuală ar rămâne aceasta, ceea ce, în mod evident, nu poate fi primit. În realitate, în aprecierea instanţei, norma trebuie interpretată în sensul că, pentru a putea fi pus în executare silită un înscris sub semnătură privată trebuie să îndeplinească două seturi de condiţii. Mai întâi, trebuie să existe o normă specială care să atribuie titlului caracter executoriu şi să fie îndeplinite condiţiile prevăzute în acest sens de norma specială. Pe urmă, în plus faţă de norma specială, înscrisul trebuie să fie înregistrat într-un registru public. Doar interpretând în acest sens art. 641 C. proc. civ., în forma actuală, i se dă în acelaşi timp efect modificării aduse de legiuitor şi se previne situaţia în care toate înscrisurile sub semnătură privată înregistrate într-un registru public devin titluri executorii. 

Totodată, instanţa a subliniat faptul că nu se poate reţine nici afirmaţia conform căreia condiţia înregistrării înscrisului sub semnătură privată se aplică numai înscrisurilor întocmite ulterior modificării aduse de legiuitor articolului 641 C. proc. civ. Norma în cauză este una procedurală şi nu substanţială, motiv pentru care din interpretarea art. 24 C. proc. civ. coroborat cu art. 622 alin. 2, teza a II a C. proc. civ. rezultă că aceasta este aplicabilă tuturor executărilor silite începute după intrarea sa în vigoare.

În fine, instanţa a subliniat că noua condiţie impusă de legiuitor este mai degrabă una de executorialitate decât una ce ţine de substanţa titlului executoriu. Astfel, titularul dreptului de creanţă nu trebuie să obţină un nou titlu, cum ar fi o hotărâre judecătorească sau un înscris sub semnătură privată, pentru a proceda la executarea silită, ci este suficient că parcurgă formalitatea prevăzută de legiuitor.

Conchizând, din interpretarea gramaticală, teleologică şi istorică a normei a rezultat că legiuitorul a dorit să introducă o condiţie de executorialitate suplimentară şi generală, aplicabilă tuturor înscrisurilor sub semnătură privată, indiferent dacă aceasta este prevăzută sau nu şi de norma specială care prevede regimul juridic aplicabil înscrisului.

Or, în condiţiile în care Contractul de credit nr. 474330/09.10.2007 este un înscris sub semnătură privată, iar petentul nu a făcut dovada înscrierii acestuia într-un registru public, instanţa, în temeiul art. 666 alin. 5 pct. 3 C. proc. civ., va respinge cererea de încuviinţare a executării silite.

Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal, a declarat apel creditoarea C E SRL care a solicitat să se admită apelul, să se schimbe în tot încheierea apelată în sensul admiterii cererii de încuviinţare a executării silite împotriva debitorului B L,  pe care o consideră nelegală şi netemeinică.

În motivarea apelului a arătat că premisa de la care pleacă instanţa de fond este una esenţialmente greşită, întrucât legea de procedură civilă produce efectele în vederea cărora au fost edictate de la data intrării în vigoare şi până la abrogare; între cele două momente legea va reglementa toate situaţiile ce se ivesc (tempus regit actum).

În virtutea principiului neretroactivităţii, care se aplică şi în materie procedurală, toate actele şi faptele juridice ce se produc între momentul intrării în vigoare şi cel al abrogării unei legi vor fi guvernate de aceasta.

 Actele şi faptele ce prezintă relevanţă sub aspect procedural se pot prelungi însă şi după abrogarea unei legi; în asemenea împrejurări, „conflictul legilor în timp" se soluţionează potrivit principiului imediatei aplicaţiuni a legii noi; ultimul act normativ va guverna atât procesele în curs de judecată, cât şi cele născute din fapte anterioare noii legi, dar care au fost promovate după apariţia acesteia.

Principiul enunţat se întemeiază pe ideea că cel din urmă act normativ urmăreşte să asigure o mai bună judecată, fapt ce impune aplicarea lui imediată; legea nouă nu aduce însă atingere actelor procedurale îndeplinite anterior intrării ei în vigoare.

Astfel, în momentul încheierii contractului de credit ce reprezintă titlul executoriu a cărui încuviinţare s-a solicitat dispoziţie din noul cod procedură civilă (art. 641) nu erau în vigoare şi nu afectau calitatea de titlu executoriu a contractului de credit.

Contractul de credit a cărui încuviinţare se solicită a fost încheiat cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la acel moment.

Toate aceste considerente duc la concluzia că încheierea apelată prin care a fost respinsă cererea de încuviinţare a executării silite împotriva debitorului B L este netemeinică şi nelegală, motiv pentru care se solicită, în temeiul art. 480 alin. (2) CPC, admiterea apelului astfel cum a fost formulat, schimbarea în tot a încheierii apelate şi admiterea cererii de încuviinţare a executării silite.

În drept, a invocat prevederile art. 466 şi urm. CPC, dispoziţiile Legii 51/1995.

Analizând apelul conform art. 479 Noul Cod de procedură civilă, fără a se invoca motive de ordine publică, tribunalul  îl va admite pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 641 Cod pr. civ., modificat prin Legea nr. 17/2017, înscrisurile sub semnătură privată sunt titluri executorii, numai dacă sunt înregistrate în registrele publice, în cazurile şi condiţiile anume prevăzute de lege. Orice clauză sau convenţie contrară este nulă şi considerată astfel nescrisă. Dispoziţiile art. 664 şi următoarele sunt aplicabile.

Din interpretarea dispoziţiilor legale autenticitate rezultă că este condiţionată calitatea de titlu executoriu a înscrisurilor sub semnătură privată de înscrierea într-un registru public numai în cazurile şi condiţiile anume prevăzute de lege.

În consecinţă, este relevant a se stabili dacă dispoziţiile legale, ce prevăd că un anumit înscris sub semnătură privată  este titlu executoriu, condiţionează această calitate de înscrierea într-un registru public şi dacă sunt reglementate condiţiile de înscriere, inclusiv sub aspectul existenţei acestui registru public în care se impune a fi efectuată înscrierea.

În cazul dedus judecăţii s-a solicitat încuviinţarea executării silite în temeiul unui contractului de credit  încheiat între R IFN SA, în calitate de creditor şi B L, în calitate de împrumutat, cesionat ulterior către apelanta-creditoarea C E SRL în baza contractului de cesiune de creanţă nr. 11/10.07.2013 cu privire la care s-au depus  în apel la filele 11-17 dovada notificări cesiunii de creanţă cu debitorul  şi a notificării privind declararea scadenţei anticipate a creditului nr. 474330/09.10.2007.

Potrivit art. 120 din OUG 99/2006, contractele de credit, inclusiv contractele de garanţie reală sau personală, încheiate de o instituţie de credit constituie titluri executorii.

Este reglementat astfel caracterul executoriu al contractelor de credit încheiate cu o instituţie bancară, acest atribut fiind stabilit prin normele de drept material aplicabile actului sub semnătură privată. Aşa cum am arătat anterior şi normele de drept procesual, prin  art. 641 Cod pr. civ. invocat în cauză, stabilesc obligativitatea înscrierii în registrul public pentru a deveni titlu executoriu în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege.

Cu alte cuvinte, dacă dispoziţiile OUG 99/2006 ar prevedea obligativitatea înscrierii contractului de credit într-un registru public şi ar condiţiona dobândirea calităţii de titlu executoriu de această înscriere, atunci aceste exigenţe ar trebui respectate de contractul de credit supus analizei.

În altă ordine de idei, a da o altă interpretare acestor dispoziţii legale în contextul în care normele de drept material nu au fost modificate şi nu reglementează acest registru public şi condiţiile de înscriere a contractului de credit în acest registru, echivalează cu generarea unor situaţii de inechitate şi insecuritate juridică, în condiţiile în care un contract de credit încheiat şi supus încuviinţării executării silite anterior intrării în vigoare a Legii nr. 17/2017 nu are contestat atributul executorialităţii, chiar neînscris într-un registru public, spre deosebire de un contract cu aceeaşi vechime dar în privinţa căruia cererea de încuviinţare a executării silite s-a formulat ulterior activării Legii nr. 17/2017.

Astfel, executorialitatea creanţei provenită dintr-un contract de credit nu poate fi condiţionată de o procedură nereglementată de normele de drept material.

Dispoziţia art. 102 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, aminteşte că  executorialitatea contractului va fi stabilită prin raportare la dispoziţiile legale în vigoare la data încheierii contractului, astfel cum era precizată şi circumscrisă de legislaţia existentă la acel moment, urmând ca cerinţa suplimentară a înscrierii actului în registrele publice să se aplice doar acelor înscrisuri (contracte) – altele decât acelea pentru care executorialitatea era condiţionată implicit de existenţa unei înscrieri într-un registru public, încheiate după intrarea în vigoare a Legii nr. 17/2017.

A condiţiona în cauza dedusă judecăţii caracterul de titlu executoriu de înscrierea contractului de împrumut într-un registru public (a cărui existenţă în prezent atinge doar nivelul abstract) echivalează cu lipsirea de efecte juridice a dispoziţiilor art. 120 din OUG 99/2006. Având în vedere cele expuse, considerentele instanţei de fond nu-şi confirmă validitatea.

Pentru aceste considerente, , tribunalul, în temeiul art.  480 alin. 3 Cod procedură civilă, va admite apelul cu consecinţa anulării încheierii atacate şi rejudecării pe fond a cererii creditoarei.

În rejudecare, constatând în urma analizei sumare permise de procedura încuviinţării executării silite că, în conformitate cu prevederile art. 666 Cod procedură civilă, nu există impedimente în soluţionarea favorabilă a cererii cu care executorul judecătoresc a învestit spre soluţionare prima instanţă, tribunalul va admite cererea conform dispozitivului prezentei decizii.

Domenii speta

Spete similare