Atribuire beneficiu contract de inchiriere

 Asupra apelului civil de faţă.

 Prin sentinţa  civilă nr.X  din 05.04.2018  pronunţată de Judecătoria C în dosarul civil nr X/207/2017  s-a  admis in parte acțiunea formulata de reclamanta T G R, în contradictoriu cu  pârâtul T A.

S-a declarat desfacuta casatoria incheiata intre parti, inregistrata in registrul starii civile al Primariei mun. C sub nr. X/31.10.2004, din vina exclusiva a paratului.

S-a stabilit locuinta minorului T A R, nascut in data de 28/02/2008, la mama reclamanta.

S-a dispus ca autoritatea parinteasca sa se exercite in comun de ambii parinti asupra persoanei si a bunurilor minorului pana la dobandirea capacitatii depline de exercitiu.

A fost obligat paratul la plata pensiei de intretinere in favoarea minorului in cuantum de 240 lei lunar, incepand cu data solicitarii, 30.10.2017, pana la implinirea varstei majore sau pana la intervenirea unei cauze de modificare sau de incetare.

Reclamanta a revenit la numele avut anterior incheierii casatoriei, acela de „ C”, dupa ramanerea definitiva a hotararii de divort.

S- arespins capatul de cerere privind atribuirea beneficiului folosintei locuintei constand intr -o garsoniera (ap. 4), situata in mun. C, ca neintemeiat.

A fost obligat paratul la plata cheltuielilor de judecata catre reclamanta in cuantum de 800 lei din care 700 lei onorariu avocat si 100 lei taxa timbru.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut că prin cererea formulată la data de 30.10.2017, înregistrată pe rolul  Judecătoriei  C sub nr. X/207/2017, reclamanta T G R, a chemat în judecată civilă şi personal la interogatoriu pe pârâtul T A,solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va  pronunţa

-  să se declare desfăcută căsătoria noastră încheiata în data de  31 octombrie 2004 în faţa Ofiţerului de Stare Civilă al Municipiului C,  înregistrată sub nr. X/31.10.2004;

- să se stabilească locuinţa minorului A R , născut la data de 28.02.2008 la mama reclamantă;

- să se dispună obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreţinere, în  favoarea minorului în  funcţie de  nevoile acestuia şi veniturile pârâtului;

- să  se dispună ca autoritatea părintească privind minorul să fie exercitată exclusiv de către reclamantă ;

- să se dispună ca beneficiul locuinţei de familie, respectiv garsoniera ap. 4 , situată în să-i fie atribuită acesteia,  motivat de faptul că se îngrijeşte de creşterea şi întreţinerea  minorul, singură şi nu are alte posibilităţi locative;

-  după rămânerea definitivă a hotărârii de divorţ să-şi reiau numele purtat anterior, acela de „C" ;

-  obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că este căsătorită cu pârâtul din data de 31.10.2004,  iar din convieţuirea părţilor a rezultat minorul A R.

Motivele care au dus la destrămarea relaţiilor de familie  sunt imputabile în exclusivitate pârâtului care  este stăpânit de viciul  consumului de alcool şi al jocurilor de noroc,  iar pentru  a-şi satisface aceste vicii a înstrăinat bunuri de valoare din casă, respectiv laptop, Tv, 2 telefoane, 2 brăţări de aur ce aparţineau fiului acestora, fierul de călcat, verghete, inele, lănţişoare .

Mai mult, pentru a nu plăti factura de la gaze, a ascuns-o, reclamanta având  surpriza să constate că nu are posibilităţi să  pregătească hrana necesară copilului.

De asemenea, reclamanta a constatat că pârâtul obişnuia să sustragă din poşeta sa şi ultimii bani, a angajat datorii la diverse magazine , la colegi, împrumuturi la  o instituţie de Credit despre care a aflat ulterior, de asemenea  îl învaţă  şi pe minor să consume alcool, iar  la unul din fraţii săi  i-a cerul bani pentru satisfacerea viciilor sale, ameninţându-1 cu moartea copilului său .

Reclamanta a menţionat că pârâtul când nu are bani pentru a-şi procura alcool şi a practica  jocuri de noroc,  devine violent, fiind nevoită să apelez la organele de poliţie , iar de fiecare dată când încearcă să-1 corijeze,  o insultă , o ameninţă , o şantajează; toate aspectele relatate se derulează în faţa  minorului care este timorat, speriat şi afectat emoţional.

A precizat reclamanta că îi este imposibil să mai convieţuiesc cu pârâtul în aceeaşi casă , în permanenţă viaţa sa şi a minorului fiindu-le pusă în pericol, considerând divorţul ca fiind unicul remediu al situaţiei relatate.

 In dovedirea acţiunii a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu , martori , indicând pe numiţii C O şi P G .

 În drept, au fost invocate disp.art. 192 şi urm. C.p.c, art. 373 şi urm. C.civ, art. 324 C.civ, art. 915 şi urm. C.p.c. solicitând introducerea în cauză şi citarea UAT Municipiul C reprezentată prin R D L - primar , în calitate de proprietar al locuinţei închiriate,  la sediul din C, , jud. O.

În dovedirea acţiunii, reclamanta  a depus la dosar  acte de stare civilă,  act adiţional nr.19 la contractul de închiriere nr.X/2011, certificat de naştere al minorului, certificat de căsătorie, C.I părţi, şi chitanţa emisă în data de 9.11.2017 privind achitarea taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 lei.

În conformitate cu disp. art. 201 al.1 C.p.c. s-a comunicat pârâtului un exemplar al cererii de chemare in judecată împreună cu înscrisurile anexate punându-i se in vedere obligaţia de a formula întâmpinare in termen de 25 zile  de la comunicare, sub sancţiunea de căderii din dreptul de a propune probe şi se a invoca excepţii in afara celor de ordine publică dacă legea nu prevede altfel.

În data de  18.12.2017,  pârâtul a formulat  întâmpinare prin care  a învederat instanţei că motivele invocate de reclamantă, sunt nefondate, întrucât nu se face vinovat de destrămarea raporturilor de familie.

A precizat pârâtul că, reclamanta îi atribuie cuvinte neadecvate , folosind expresii jignitoare iar cu privire la atitudinea sa faţă de minor, întotdeauna a fost alături de el, l-a ajutat financiar, moral şi material, fiind preocupat să-i asigure un trai decent, să beneficieze de condiţii optime necesare unei dezvoltări corespunzătoare.

În final, pârâtul a arătat că nu este de acord cu desfacerea căsătoriei, dimpotrivă doreşte continuarea căsniciei, pentru a nu fi afectate sănătatea şi viitorul copilului rezultat din relaţia de căsătorie.

Pârâtul nu a propus probe în apărare.

S-a stabilit primul termen de judecată în data de 15.02.2018 pentru când s-a dispus citarea părţilor.

Instanţa,  din oficiu a dispus efectuarea anchetelor psihosociale la domiciliul fiecărei părţi, fiind  astfel înaintate referatele de anchetă  psihosociale efectuate de Autoritatea tutelară din cadrul  Primăriei Mun. C.

Din partea pârâtului s-a depus o adeverinţă emisă în data de 18.02.2018 de SC R SA, din care rezultă că acesta este angajat la această societate pe o perioadă nedeterminată, cu contract de muncă, realizând un venit net de 686 lei  pe luna decembrie 2017.

Reclamanta a anexat două cupoane de pensie prin care se evidenţiază că aceasta beneficiază de suma de 520 lei + 272 lei lunar.

La termenul de judecată din data de 15.02.2018 au fost încuviinţate probele propuse de reclamantă, respectiv proba cu înscrisuri, proba testimonială şi interogatoriul pârâtului.

S-a cerut la acelaşi termen de judecată, citarea şi introducerea în cauză a UAT C – prin primar, pentru capătul de cerere constând în atribuirea folosinţei locuinţei celor doi soţi, conform contractului de închiriere şi actului adiţional, acesta din urmă fiind anexat la dosarul cauzei.

Cererea apărătorului reclamantei privind introducerea in cauza a UAT Mun. C prin Primar, a fost respinsa.

Instanţa i-a pus în vedere reclamantei să depună contractul de închiriere privind imobilul cu destinaţie de locuinţă, intervenit în data de 1.04.2006 între reclamanta T G R şi Primăria mun. C în calitate de proprietar.

În şedinţa camerei de consiliu din data de 29.03.2018, in conformitate cu disp.art. 264 C.civ., instanţa a procedat la ascultarea minorului, exprimându-şi opţiunea de a rămâne în continuare în grija şi supravegherea mamei .

La termenul din data de 29.03.2018, reclamanta şi-a îndeplinit obligaţia impusă de instanţă, anexând contractul de închiriere nr.X/01.04.2006, procesul verbal de predare-primire încheiat în aceeaşi dată 1.04.2006, contractul de închiriere nr.X/1.04.2011, actul adiţional nr.X /28.03.2017 la contractul de închiriere nr.X/2011 pentru suprafeţele cu destinaţie de locuinţă.

În şedinţa publică din data de 8.03.2018 la stăruinţa reclamantei s-a luat interogatoriu pârâtului, ale cărui răspunsuri au fost consemnate şi anexate la dosar.

S-a emis adresă către SC R SA în vederea comunicării veniturilor realizate de pârât pe ultimele 6 luni,anterioare datei promovării prezentei acţiuni (30.10.2017).

În acest scop, a fost emisă şi comunicată adresa nr.X/19.03.2018 de SC R SA.

S-a mai anexat din partea reclamantei, certificat de încadrare în grad de handicap emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap nr.X/9.11.2016, decizia medicală asupra capacităţii de muncă din 2017, decizia emisă în data de 12.03.2014 şi anexa la această decizie - privind acordarea pensiei de invaliditate, toate aceste documente fiind emise pe numele reclamantei.

Pârâtul a depus o caracterizare emisă în data de 26.03.2018 de Serviciul Personal din cadrul SC R SA.

Au fost audiate martorele C I şi P G, propuse de reclamantă, declaraţiile acestora fiind consemnate şi anexate la dosarul cauzei.

Instanţa,  analizând actele şi lucrările dosarului, având in vedere dispoziţiile legale incidente in cauză, a reţinut următoarea situaţie de fapt:

 În data de 31 oct.2004  s-a încheiat căsătoria între părţi fiind înregistrată în registrul stării civile al  Primăriei  Mun.C sub nr.X/31.10.2004  din aceeaşi dată, astfel cum rezultă din menţiunile certificatului de căsătorie anexat la dosar .

A reţinut instanţa că din relaţia de căsătorie a rezultat minorul A R, născut la data de 28.02.2008;

Din depoziția martorei C I  a rezultat faptul ca cei doi soți s-au aflat in relații bune pana in vara anului 2017 când paratul a început sa practice jocuri de noroc ( pariuri sportive ), sa consume băuturi alcoolice in exces, scop in care si-a folosit veniturile realizate din munca ( 1700 lei/luna si tichete de masa in valoare de 200 lei/luna ), fiind angajat in calitate de baticher la SC R SA C, fara a contribui la cheltuielile necesare nevoilor căsniciei, ale minorului, reclamanta fiind singura care s-a straduit in ultimii ani sa acopere toate aceste cheltuieli din pensia medicala ( de invaliditate ) de care beneficiaza in cuantum de 520 lei lunar si ajutor special in suma de 273 lei lunar, fiind incadrata intr-un grad de handicap accentuat.

 Aspectele sus menționate sunt confirmate si de martora P G, fiind audiata in sedinta publica din data de 29/03/2018, ocazie cu care a susținut in instanța ca paratul din luna septembrie 2017, nu a mai fost preocupat sa ii asigure minorului toate cele necesare unui trai decent .

În consecinţă, a  apreciat instanţa că  cererea reclamantei este întemeiată, urmând a fi admisă, fiind incidente în prezenta cauză disp.art.373 lit.b ,c.civ, potrivit cărora divorţul poate avea loc „atunci când din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă”.

În conf.cu disp.art.379 al.1 c.civ, „în cazul prevăzut mai sus, divorţul se poate pronunţa dacă instanţa stabileşte culpa unuia dinte soţi în destrămarea căsătoriei .

Aşa fiind, instanţa urmează să declare desfăcuta căsătoria încheiată şi înregistrată în registrul stării civile al mun. C, sub nr.X din 31/10/2004, din vina exclusivă a pârâtului.

 În conformitate cu dispoz. art.396 C. civil,  instanţa hotărăşte odată cu pronunţarea divorţului asupra raporturilor dintre părinţii divorţaţi şi copii lor minori, ţinând seama de  interesul superior al copiilor, de concluziile raportului de anchetă psihosocială, precum şi dacă este cazul de învoiala părinţilor, copiii fiind ascultaţi obligatoriu  potrivit dispoz. art.264 C. civil, dacă au împlinit vârsta de 10 ani.

Din  probele existente la dosar a reținut instanţa că, reclamanta s-a îngrijit de copil, în mod constant, de la naşterea acestuia până în prezent, fiind preocupată  să ii asigure condiţii  decente de creştere şi dezvoltare, fiind bine îngrijit, frecventând  cu regularitate cursurile şcolare, fiind elev in clasa a III a la școala gimnaziala Gh.Mdin mun.C. 

De altfel, din referatul de anchetă psihosocială întocmit de Autoritatea tutelară din cadrul Primăriei  Mun. C,  a rezultat faptul că reclamanta  este ajutată în activitatea de îngrijire, creştere şi educarea a minorului de  mama sa in domiciliul căreia cei doi soti au locuit de la data încheierii casatorii pana in anul 2005 cand cei doi soti s-au mutat cu chirie intr-un alt imobil, situat pe raza mun.C iar apoi, in anul 2006, in garsoniera-proprietate ANL. 

Prin urmare, în conformitate cu dispoz. art.400 C. civil, având în vedere că  nu a intervenit nici o înţelegere privind  locuinţa minorului,  ţinând seama  de interesul superior al acestuia, cât şi de toate celelalte criterii : vârsta, ataşamentul  faţă de  mamă, dar şi al acesteia faţă de  copil, de condiţiile optime  pe care i le oferă reclamanta necesare unei dezvoltări armonioase, instanţa urmează să stabilească locuinţa minorului  în domiciliul  mamei reclamante .

Potrivit art.397 C.civil, după divorţ, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinţi,  afară de cazul în care  instanţa decide altfel,  şi anume dacă există motive temeinice, având în vedere interesul superior al copilului, instanţa hotărăşte ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinţi, în condiţiile prevăzute de art. 507 C.civ. potrivit căruia „ dacă unul dintre părinţi este decedat, declarat mort prin hotărâre judecătorească, pus sub interdicţie, decăzut din  exerciţiul drepturilor părinteşti, sau dacă din orice motiv se află în neputinţa de a-şi exprima voinţa, celălalt părinte exercită singur autoritatea părintească ”.

Cum in cauză  nu a intervenit o învoială a părinţilor în instanţă,  întrucât reclamanta a solicitat ca exercitarea autorităţii părinteşti să se realizeze  exclusiv de către aceasta, instanţa a dispus a se realiza în comun şi în mod egal de către ambii părinţi, având în vedere faptul că aceasta nu a dovedit  motive temeinice în susţinerea cererii sale, dintre cele prevăzute de  art. 507 C.civ.

În  conformitate cu dispoz. art.499 C. civil părinţii sunt obligaţi în solidar să contribuie la întreţinerea copilului lor minor, asigurând cele necesare traiului, să acopere toate cheltuielile de creştere ,educare şi învăţătură, considerent pentru care pârâtul  va fi obligat la plata unei pensii de întreţinere în cuantum de  240 lei lunar, incepand cu data solicitarii, 30/10/2017, pana la implinirea varstei majore sau pana la intervenirea unei cauze de modificare sau de incetare.

La stabilirea cuantumului pensiei de întreținere, instanţa s-a  raportat  la veniturile realizate de parat pe ultimele 6 luni, ținând cont şi de disp.art.529 alin.1 C.p.c. conform cărora întreţinerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui care urmează a o plăti,  alin.2 stabilind că, atunci când întreţinerea este datorată de un părinte, ea se stabileşte până la ¼ din venitul său lunar net pentru un copil, 1/3 pentru doi copii şi o jumătate pentru trei sau mai mulţi copii.

 Conform art.383  alin.3 C.civ., cum între părţi nu a intervenit o înţelegere privind păstrarea numelui de familie luat de reclamantă prin căsătorie şi nu există cauze temeinice în acest sens, instanţa a dispus ca aceasta  să-şi reia numele avut anterior încheierii căsătoriei, acela de „  C”, după rămânerea definitivă a hotărârii de divorţ.

In conformitate cu disp.art. 324 Cod Civil, la desfacerea casatoriei daca nu este posibila folosirea locuinței de catre ambii soti si aceștia nu se înțeleg, beneficiul contractului de închiriere poate fi atribuit unuia dintre soti, tinand seama in ordine, de interesul superior al copiilor minori, de culpa in desfacerea casatoriei si de posibilitatile locative proprii ale fostilor soti.

In ceea ce priveste capatul de cerere privind atribuirea beneficiului locuintei de familie reclamantei respectiv, garsoniera ap. 4, situata in C, motivat de faptul ca ingrijeste si intretine singura minorul rezultat din casatorie si nu are alte posibilitati locative,  a fost respins întrucât constată instanța ca valabilitatea contractului de închiriere nr. X/2011 a expirat, fiind valabil pana in data de 01/04/2018, conform actului adițional nr. X/28/03/2017 .

Instanța  l-a obligat pe parat la plata cheltuielilor de judecata către reclamanta in cuantum de 800 lei din care 700 lei onorariu avocat si 100 lei taxa timbru, in conformitate cu disp.art. 453 al. 1 Cpc.

Împotriva sentinţei a declarat apel apelanta  reclamantă T G R, în terme legal împotriva sentinţei civile nr. X, pronunţata in cauza la data de 5 aprilie 2018 de către Judecătoria C, prin care  solicită admiterea apelului,  schimbarea in parte a hotărârii apelate, in sensul atribuirii către aceasta a beneficiului contractului de închiriere nr.X/2011 încheiat intre reclamantă - in calitate de chiriaș-titular al contractului si U.A.T. Municipiul C prin primar R D L - in calitate de proprietar, contract a cărui valabilitate a fost prelungita prin Actul Adiţional nr.X/17.04.2018, pana la data de 01.04.2019, având in vedere următoarele motive :

În fapt  prin hotărârea apelata a fost admisa in parte acţiunea de divorţ formulata de reclamantă, in sensul admiterii cererii de desfacere a căsătoriei încheiate intre aceasta si paratul T A la data de 31 octombrie 2004 si înregistrata in Registrul Stării civile sub nr. X/31.10.2004 - din vina exclusiva a paratului , stabilirii domiciliului minorului T A R, născut la data de 28.02.2008 la mama, exercitării in comun a autorităţii părinteşti, obligării paratului la plata unei pensii lunare de întreținere in raport de veniturile pe care le realizează si reluarea de către subsemnata a numelui de C, purtat anterior căsătoriei,fiind respins capătul de cerere privind solicitarea subsemnatei de a-mi fi atribuit beneficiul folosinţei locuinţei reprezentata din garsoniera situata in C, jud. D, cu motivarea ca valabilitatea contractului de închiriere nr.X/2011 a expirat, deși in cursul cercetării judecătoreşti a făcut dovada demersurilor in sensul prelungirii acestui contract, demersuri care s-au finalizat, ulterior pronunţării hotărârii cu prelungirea contractului de închiriere nr.X/2011 prin actul adiţional la aceasta , înregistrat sub nr.X/17.04.2019, pana la data de 01.04.2019.

De asemenea, apreciază ca in mod greşit prima instanţa a respins cererea de citare in cauza a U.A.T. Municipiul C prin Primar, având in vedere prevederile legale incidente, respectiv disp. art.324 al.(3) Cod Civil, care prevede ca "Atribuirea beneficiului contractului de închiriere se face cu citarea locatorului si produce efecte fata de acesta de la de când hotărârea judecătoreasca a rămas definitiva ".

Apelanta reclamantă solicită a se  constata ca aceasta am încheiat cu U.A.T. Municipiul C prin Primar contractul de închiriere pentru suprafaţa locativa ANL nr. X/2011 , situata in , contract a cărui titulara sunt doar eu, in contract fiind trecuţi si ceilalţi membri ai familiei, T A, soț la acea data si fiul acestora T A R.

In conformitate cu prevederile art. 324 Cod civil, la desfacerea căsătoriei, dacă nu este posibilă folosirea locuinţei de către ambii soţi şi aceştia nu se înţeleg, beneficiul contractului de închiriere poate fi atribuit unuia dintre soţi, ţinând seama, în ordine, de interesul superior al copiilor minori, de culpa în desfacerea căsătoriei şi de posibilităţile locative proprii ale foştilor soţi. {...}

Criteriile prevăzute de art. 324 alin. l cod civil trebuie aplicate in ordinea enumerării lor, aceasta concluzie fiind impusa de formula utilizata de către legiuitorul roman, si anume beneficiul contractului de închiriere poate fi atribuit unuia dintre soți, ținând seama in ordine de interesul superior al copiilor, de culpa in desfacerea căsătoriei si de posibilităţile locative proprii ale foştilor soți.

De asemenea, potrivit disp.cap.VI Transferul folosinţei locuinţei din Actul Adiţional nr.X/17.04.2018, de prelungire a contractului de închiriere nr.X/2011, se precizează ca in caz de divorţ, pentru continuarea raporturilor locative este necesar fie acordul celuilalt soț, fie o hotărâre judecătoreasca de atribuire expresa a beneficiului contractului de închiriere.

 In raport de aceasta prevedere contractuala, precum si având in vedere faptul ca desfacerea căsătoriei a avut loc din culpa exclusiva a soțului-parat, de faptul ca prin sentinţa apelata copilul a fost încredințat mamei-reclamante, locuinţa acestuia fiind prin urmare la adresa ce formează obiectul contractului de închiriere nr. X/2011, prelungit prin actul adiţional X/2018,  solicită, pe cale de consecinţa, admiterea apelului, schimbarea in parte a hotărârii apelate, in sensul atribuirii catre aceasta a beneficiului contractului de închiriere nr.X/2011 - cu citarea in cauza a U.A.T. Municipiul C prin Primar.

 In drept şi-a întemeiat apelul pe disp. art. 466 si urm. NCPC si pe disp.art. 324 NCC.

La termenul de judecată din data de 18.10.2018 apelantul pârât  T A a  precizat că  prin criticile  formulate în scris  împotriva sentinţei  instanţei de fond  şi depuse la dosar la data de 04.06.2018 – fila 16 dosar apel , a înţeles să formuleze apel împotriva sentinţei civile nr. X din 05.04.2018 .

La data de 01.11.2018 apelanta reclamantă T G R, a formulat în termen legal întâmpinare la apelul formulat de T A împotriva Sentinţei civile nr:X/05.04.2018 pronunţata de Judecătoria C in dosarul nr.X/207/201t,  solicitând respingerea  acestuia  ca nefondat pentru următoarele considerente:

Apelantul T A  a criticat sentinţa nr.X/05.04.2018 sub aspectul datei de la care a fost acordata pensia de întreţinere in favoarea minorului T A R, acesta susţinând ca data acordării trebuia sa fie data pronunţării sentinţei civile si nu data solicitării pensiei de întreţinere.

Acest motiv de apel este neîntemeiat întrucât art.523 alin.l Cod civil, stabileşte in mod clar data de la care se acorda pensia de întreţinere, respectiv de la data cererii de chemare in judecata si, ca urmare instanţa de fond a pronunţat o sentinţa temeinica si legala.

Nici celelalte motive de apel, prin care critica in principiu sentinţa, sub aspectul interpretării probatoriilor administrate in cauza, respectiv declaraţiile celor doi martori audiaţi, nu sunt întemeiate. In acest sens  solicită a se observa ca instanţa a pronunţat sentinţa raportat la toate probele administrate inclusiv la proba testimoniala , prin care s-a dovedit, fara putinţa de tăgada, ca apelantul parat a neglijat familia, consuma băuturi alcoolice, joaca la jocuri de noroc si vinde lucruri din casa. Mai mult, faptul ca joaca la pariuri si ca a vândut lucruri din casa sunt recunoscute chiar de apelantul-parat in apelul formulat, citez"am recunoscut ca joc la pariuri dar am si beneficii din asta" insa a uitat sa precizeze care sunt beneficiile, "este adevărat, am recunoscut ca am dus lucruri la amanet".

Susţinerile apelantului parat prin care arata ca declaraţiile martorilor audiaţi in cauza sunt mincinoase, nu sunt susţinute de probatorii, nu au fost contestate la fond si mai mult arat instanţei ca însuși apelantul recunoaşte ca martora P G a afirmat ca el vrea sa omoare copilul însa in realitate el a afirmat de fapt ca daca ar fi sa divorţeze mai bine ia copilul si se arunca cu el in fata trenului, rezultând de fapt ca este acelaşi lucru. 

Numai în opinia reclamantului exista o diferenţa (modalitatea in care ameninţa ca isi ucide copilul).

Având in vedere cele relatate mai sus si in baza probatoriilor administrate la fond, solicită respingerea apelului declarat de T A ca nefondat.

Tribunalul, având în vedere că, la termenul de judecată din data de 23.11.2018, a admis excepţia insuficientei timbrări a apelului declarat de pârâtul T A, motivele fiind expuse în practicaua hotărârii, urmează a dispune anularea ca insuficient timbrat a apelului declarat de apelantul pârât T A împotriva sentinţei civile nr. X/05.04.2018 pronunţată de Judecătoria C în dosarul civil nr. X/207/2017.

Analizând sentinţa prin prisma motivelor de apel invocate de apelanta reclamantă, în considerarea dispoziţiilor legale incidente în cauză şi prin raportare la înscrisurile de la dosar, tribunalul constată că  apelul declarat de reclamantă este fondat.

Astfel, dispoziţiile art 324 alin.1 şi 3 cod civil - atribuirea  atribuirea beneficiului contractului de inchiriere - prevăd următoarele: (1) La desfacerea căsătoriei, dacă nu este posibilă folosirea locuinței de către ambii soți și aceștia nu se înțeleg, beneficiul contractului de închiriere poate fi atribuit unuia dintre soți, ținând seama, în ordine, de interesul superior al copiilor minori, de culpa în desfacerea căsătoriei și de posibilitățile locative proprii ale foștilor soți.  (3) Atribuirea beneficiului contractului de închiriere se face cu citarea locatorului și produce efecte față de acesta de la data când hotărârea judecătorească a rămas definitivă.

Raportat la prevederile legale sus menţionate, tribunalul reţine că instanţa de fond avea obligaţia de a soluţiona cauza având ca obiect divorţ, cu petit accesoriu atribuirea beneficiului contractului de închiriere,  în contradictoriu şi cu UAT C, prin Primar, în calitate de locator, critica apelantei reclamante fiind sub acest aspect întemeiată. Citarea în cauză a acestei părţi, în calitate de pârât, se impunea cu atât mai mult cu cât reclamanta însăşi a stabilit cadrul procesual, în cuprinsul acţiunii, aceasta solicitând soluţionarea cauzei în contradictoriu cu UAT C, prin Primar, iar prin respingerea cererii reclamantei de introducere în cauză a acestui pârât, instanţa de fond a încălcat principiul disponibilităţii părţilor, ce guvernează procesul civil.

Întemeiată este şi critica privind respingerea cererii reclamantei de atribuire a beneficiului contractului de închiriere motivat de faptul că a expirat valabilitatea acestuia. Astfel cum rezultă din Actul adiţional nr.X/17.04.2018 la contractul de închiriere nr.X/2011 pentru suprafeţele cu destinaţia de locuinţă (f.14,15 dosar apel), durata contractului a fost prelungită până la data de 01.04.2019. În consecinţă, în ceea ce priveşte cererea reclamantei de atribuire a beneficiului contractului de închiriere nr.X/2011, tribunalul reţine incidenţa în cauză a prevederilor art. 324 alin.1 din noul Cod civil şi, faţă de probele administrate din care a reieşit starea conflictuală dintre părţi, tribunalul apreciază că se justifică atribuirea în favoarea reclamantei a beneficiului contractului de închiriere. La luarea acestei măsuri tribunalul are în vedere, în primul rând, interesul superior al minorului T A R, al cărui domiciliu a fost stabilit în urma divorţului la mama reclamantă, dar şi faptul că vina desfacerii căsătoriei aparţine în exclusivitate soţului pârât.

În raport de cele anterior expuse, instanţa de apel apreciază că cererea apelantei reclamante de atribuire a beneficiului contractului de închiriere în favoarea sa apare ca fiind una pe deplin întemeiată, în acord cu probele administrate în cauză şi cu prevederile legale incidente reţinute de prima instanţă.

În consecinţă, în temeiul art.480 alin.2 C proc civ, tribunalul va admite apelul declarat de apelanta reclamantă T G R împotriva sentinţei civile nr.X/05.04.2018 pronunţată de Judecătoria C în dosarul civil nr. X/207/2017, va  schimba în parte sentinţa, în sensul că va admite acţiunea şi va atribui reclamantei T G R beneficiul contractului de închiriere nr. X/01.04.2011, urmând a păstra restul menţiunilor din sentinţă.

În temeiul art.453 C proc civ, va obliga  pe intimatul pârât T A să plătească apelantei reclamante suma de 50 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.

Data publicarii pe portal: 13.02.2019

Domenii speta

Spete similare