Raporturi de muncă

Potrivit art.247 Codul Muncii angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancţiuni disciplinare salariaţilor săi ori de câte ori constată că aceştia au săvârşit o abatere disciplinară, faptă în legătură cu munca şi care constă într-o acţiune sau inacţiune săvârşită cu vinovăţie de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici.

Sub sancţiunea nulităţii nicio sancţiune disciplinară din cele prevăzute de art.248 alin.1 mai puţin avertismentul, nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.

În vederea desfăşurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data şi ora întrevederii.

Conform alin.2 al art.252 Codul Muncii, în vederea realizării cercetării disciplinare prealabile salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora şi locul întrevederii.

Referitor la obiectul cercetării în convocator este necesar a i se aduce la cunoștință salariatului fapta/faptele pentru care este convocat pentru că numai în această modalitate acesta poate să îşi formuleze în mod efectiv apărările, să prezinte probele şi motivaţiile pe care le consideră necesare.

Faptul că prin adresa emisă de angajator şi comunicată reclamantului s-a făcut doar menţiunea că acesta urmează să fie ascultat în legătură cu cele sesizate de conducătorul unităţii fără a se preciza ce anume cuprinde această sesizare, duce la concluzia că cercetarea disciplinară nu a fost efectuată conform legii situaţie în care măsura sancţionării disciplinare este lovită de nulitate absolută.

Tribunalul Mehedinţi – sentinţa din 27.09.2018

Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 03.05.2018, reclamantul ŞAM a chemat în judecată pe pârâtul CRFPA Mh, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa să se dispună anularea Deciziei nr.xxx/22.04.2018 prin care a fost sancţionat cu reducerea salariului pe o perioada de 3 luni cu 10%, cu consecinţa restituirii sumelor reţinute precum şi a dobânzii legale, cu cheltuieli de judecată.

În fapt, a arătat că lucrează în cadrul pârâtului din 22.12.2008, având funcţia de inspector specialitate CFP-PFP, desfăşurând atribuţiile de serviciu potrivit fişei postului şi legilor aplicabile în sfera de activitate, fără a i se reproşa absolut nimic, nefiind sancţionat până în luna mai 2017, când a fost sancţionat de două ori, cu scopul de a fi concediat.

Astfel, a arătat că prin Decizia nr.xxx/02.05.2017 pârâta l-a sancţionat disciplinar cu reducerea salariului de bază pe o perioadă de 3 luni cu 10%, iar prin Decizia nr.xxx/12.05.2017 i s-a desfăcut contractul individual de muncă nr.x/22.12.2008, conform art.61 lit.a C.muncii, decizii pe care le-a contestat, iar prin sen.civ. xxx/18.10.2017 pronunţată în dos. nr.xxxx/101/2017, Tribunalul Mehedinţi a admis acţiunea şi a anulat cele două decizii, pârâtul fiind obligat la integrarea sa şi la plata drepturilor salariale la zi, sentinţă rămasă definitivă.

De asemenea, a arătat că de la data concedierii - 12.05.2017 şi până la data reintegrării - 07.12.2017, nu a avut acces în sediul pârâtului, la data concedierii nefiindu-i permis nici să predea actele din birou, situaţie în care a învederat că nu cunoaşte ce s-a întâmplat cu acestea, iar la reintegrare, deşi a primit acelaşi post avut anterior concedierii i s-a repartizat un alt birou, fără a avea acces la dosarele pe care le avusese în lucru.

În acest context, a susţinut că la finele lunii decembrie a primit Adresa nr.xxxx/21.12.2017 prin care i se solicita de către pârât să depună dosarele de cursuri începute şi finalizate în perioada 01.01.2017-30.11.2017, adresă la care a formulat răspuns prin care a dat explicaţii referitor la faptul că nu a primit dosarele rămase anterior concedierii. Referitor la Adresa nr.xxx/06.02.2018, a arătat că nu a primit o astfel de adresă şi nu cunoaşte conţinutul acesteia.

Cu privire la nelegalitatea deciziei de sancţionare, reclamantul a adus critici referitoare la constituirea comisiei de disciplină şi a incompatibilităţii membrilor acesteia faţă de dispoziţiile HG nr.1344/2007, care la art.11 stabileşte condiţiile de desemnare şi mandatul membrilor din comisia de disciplină, precum şi cazurile de incompatibilitate – art.14, aspecte aduse la cunoştinţa pârâtului, susţinând că se află în conflict de interese în ceea ce priveşte membrii DML şi VTM, având în vedere că, numita DML trebuia să preia dosarele sale şi să le finalizeze, după ce a fost concediat.

De asemenea, invocând dispoziţiile art.251 alin.4 C.muncii, care prevăd că „în cursul  cercetării disciplinare prealabile, salariatul are dreptul să formuleze şi să susţină toate apărările în favoarea sa şi să ofere persoanei împuternicite cu cercetare, toate probele şi motivaţiile pe care le consideră necesare, precum şi dreptul să fie asistat, la cererea sa, de către un avocat sau de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru este”, reclamantul a susţinut că trebuia să cunoască fapte ce i se imputau, apreciind că avea dreptul să primească şi fotocopii de pe înscrisurile din dosarul de cercetare disciplinară pentru a-şi putea formula apărări.

Astfel, a arătat că prin adresele nr.xx/22.03.2018 şi nr.xx/28.03.218, înainte de primul termen al Comisie de disciplină, a solicitat aceste documente, care nu i-au fost puse la dispoziţie, membrii comisiei înaintându-i doar o notă de relaţii la care a răspuns.

Mai mult, a învederat că, faţă de dispoziţiile art.49 din HG nr.1344/2007, Comisia de disciplină trebuia să-i comunice Raportul întocmit în urma cercetării, înscris care nu i-a fost comunicat.

Pentru aceste considerente, reclamantul a arătat că, măsura dispusă prin decizia de sancţionare nu este legală.

Referitor la fapta imputată, a arătat că, faţă de dispoziţiile art.252 alin.2 C.muncii, care reglementează, sub sancţiunea nulităţii absolute, elementele obligatorii ale deciziei de sancţionare,  câteva dintre aceste condiţii nu au fost respectate de pârât.

Astfel, a arătat că potrivit deciziei i se impută faptul că ar fi refuzat, conform Adresei nr.xxxx/21.12.2017 să depună dosarele de cursuri începute şi finalizate în perioada 01.01.2017-30.11.2017 şi faptul că nu s-a conformat Adresei nr.xxxx/06.02.218.

În doctrină şi jurisprudenţă s-a statuat că, între descrierea stării de fapt şi actul normativ în baza căruia s-a aplicat sancţiunea, există o legătură vădită, deoarece instanţa va verifica pe calea controlului jurisdicţional legalitatea sancţiunii, sens în care va trebui să stabilească dacă fapta imputată se încadrează în ipoteza stabilită de norma juridică, invocând în acest sens, dec.civ.nr.xxx/07.02.2008 pronunţată de CA Bucureşti.

Astfel a susţinut că în decizia de sancţionare, în ceea ce priveşte descrierea faptei, nu se indică absolut deloc în ce a constat refuzul de prezentare a dosarelor de curs solicitate, în condiţiile în care fusese concediat şi timp de 7 luni nu a avut acces la aceste dosare, dosare pe care trebuia să le primească la momentul reintegrării.

Mai mult, a arătat că pârâtul nu a dat eficienţă nici art.252 alin.2 lit.c C.muncii având în vedere că nu a motivat de ce a înlăturat apărările sale, iar faţă de Adresa nr.xxxx/06.2.218 nu există nici o explicaţie cu privire la împrejurarea că această adresă nu i-a fost comunicată.

Reclamantul a adus critici şi de netemeinicie a deciziei contestate, învederând că în din luna mai 2017 a fost concediat şi până la data de 07.12.217 când a fost reintegrat nu a avut calitatea de angajat al pârâtului şi nu a avut acces la birou, motiv pentru care pârâtul nu putea să-l sancţioneze pentru refuzul de a prezenta dosarele de cursuri începute şi finalizate în perioada 01.01.217-30.11.2017.

Cu privire la Adresa nr.xxx/06.02.2018, a susţinut încă odată că nu a primit această adresă, astfel că nu cunoaşte conţinutul acestei.

În drept şi-a întemeiat acţiunea pe disp. C.muncii, art.194 şi urm. NCPC.

În dovedirea susţinerilor a solicitat proba cu înscrisuri, martori şi interogatoriul pârâtului.

În susţinerea cererii a depus la dosar în copie: decizia nr.xxx/12.05.217, sen.civ. xxx/18.10.217 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, adresele nr.xxxx/21.12.217, nr.xx/22.03.2018, nr.xx/28.03.218, adresa nr.x/07.03.2018 către Comisia de disciplină, adresa nr.xx/14.03.2018 emisă de pârât, adresa nr.xx/10.01.2018, nota de relaţii şi răspunsul dat de reclamant la aceasta din 30.03.2018, decizia nr.xxx/24.04.2018, adresele nr.xxxx/10.05.2017 nr.xxxx/10.05.2017.

Pârâtul CRFPA Mh, cu respectarea termenului prevăzut de art.201 C.proc.civ. a formulat şi depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca netemeinică, arătând că prin decizia nr.xxx/02.05.2017, reclamantul a fost sancţionat disciplinar cu reducerea salariului de bază pe o perioadă de 3 luni cu 10%, iar ulterior prin decizia nr.xxx/12.05.2017 i s-a desfăcut disciplinar contractul individual de muncă.

Prin sen.civ. nr.xxx/18.10.2017 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în dos. nr.xxxx/101/2017 aceste decizii au fost anulate, reclamantul fiind reintegrat pe postul deţinut anterior începând cu data de 07.12.2017.

Referitor la critica adusă de reclamant cu privire la constituirea Comisiei de disciplină şi la incompatibilitatea unor membrii, s-a arătat că aceasta este neîntemeiată, având în vedere că textele de legea invocate, respectiv HG nr.1344/2007 nu sunt aplicabile cauzei, acest act normativ aplicându-se în cazul funcţionarilor publici, iar potrivit dispoziţiilor C.muncii –art.251 alin.2, angajatorul numeşte Comisia de cercetare disciplinară, prerogativa numirii membrilor comisiei aparţinând acestuia, situaţie în care a fost emisă Decizia nr.xx/09.01.2017, anterior cercetării prealabile.

De asemenea, s-a arătat că, nici presupusa incompatibilitate, respectiv presupusul  conflict de interese, faţă de membrii VTM şi DML este nejustificată, faţă de susţinerea reclamantului că DML a preluat după concedierea sa dosarele, deoarece sarcina preluării acestor dosare a revenit doamnelor VTM şi SMG.

Cu privire la descrierea faptelor imputate, a arătat că, instituţia a respectat dispoziţiile art.252 alin.2 C.muncii, în decizia de sancţionare fiind descrisă fapta imputată reclamantului cât şi data săvârşirii acestei.

Astfel s-a arătat că în data de 15.01.2018, reclamantul, angajat în funcţia de inspector de specialitate în cadrul CFP–PFP, a refuzat să depună, conform adresei nr.xxxx/21.12.2017, dosarele de cursuri începute şi finalizate în perioada 01.01.2017-30.11.2017 în vederea verificării şi arhivării, reclamantul refuzând în mod nejustificat depunerea acestora.

Mai mult, în data de 15.02.2018, reclamantul a refuzat să depună, conform Adresei xxx/06.02.2018, anexele prezentate pe stick-ul ataşat adresei, întocmite pentru realizarea dosarului de autorizare în vederea obţinerii autorizaţiei pentru meseria de „îngrijitor clădiri”, reclamantul refuzând nejustificat depunerea acestora, încălcând astfel atribuţiile de serviciu, conform fişei postului.

De asemenea, în decizie au fost precizate şi motivele pentru care au fost înlăturate apărările reclamantului, respectiv că în timpul cercetării disciplinare, reclamantul a refuzat să participe la şedinţa şi să răspundă la nota de relaţii solicitată.

În concluzie, pârâtul a susţinut că în urma cercetării disciplinare prealabile s-a constat că reclamantul nu a prezentat dovezi care să ateste îndeplinirea în mod corespunzător a atribuţiilor de serviciu, prin săvârşirea faptei încălcând prevederile art.6 alin.1 din Legea nr.477/2004.

Cu privire la criticile de netemeinicie a deciziei s-a arătat că acestea sunt neîntemeiate, având în vedere că, reclamantul a exprimat un refuz categoric de îndeplinire a sarcinilor de serviciu prin refuzul de a depune dosarele de cursuri începute şi finalizate în perioada 01.01.2017-30.11.2017, conform adresei nr.xxxx/21.12.2017 şi să depună anexele prezentate pe stick-ul ataşat adresei, întocmite pentru realizarea dosarului de autorizare în vederea obţinerii autorizaţiei pentru meseria de ”îngrijitor clădiri”, conform adresei nr.xxx/06.02.2018.

Referitor la Adresa nr.xxx/06.02.2018 prin care reclamantului i se solicita completarea anexelor în vederea obţinerii autorizaţiei pentru meseria de „îngrijitor clădiri”, s-a arătat că întrucât reclamantul a refuzat primirea acesteia, adresa i-a fost comunicată şi prin email.

În dovedirea susţinerilor s-a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul reclamantului şi proba testimonială.

În susţinerea apărării a depus la dosar în copie: Regulamentul Intern al CRFPA Mehedinţi 2017, decizia nr.xx/09.01.2017, procesul verbal de predare primire nr.xxxx/15.02.2017, adresa nr.xxx/06.02.2018 şi comunicarea acesteia prin email, precum şi răspunsul la interogatoriul formulat de reclamant.

Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a susţinut că HG nr.1344/2007 invocată prin contestaţie este un act normativ care reglementează organizarea şi funcţionarea comisiilor de disciplină, iar faptul că, C.muncii nu reglementează activitatea acestor comisii, în înseamnă ca aceste comisii funcţionează în afara legii.

De asemenea, faţă de susţinerea pârâtului că la momentul concedierii, atribuţiile sale au fost preluate de VT şi SM, a susţinut că tocmai pentru acest motiv VT nu putea să facă parte din comisa de cercetare disciplinară, fiind astfel evidentă incompatibilitatea acesteia.

A mai susţinut că prin apărările pârâtului cu privire la elementul material al faptei imputate şi a împrejurărilor concrete în care s-a comis fapta, respectiv prevederea încălcată nu au fost demontate susţinerile sale din contestaţie, sens în care a solicitat înlăturarea acestora.

Cu privire la neîndeplinirea atribuţiilor de serviciu, respectiv refuzul de a depune dosarele de cursuri începute şi finalizate în perioada 01.01.2017-30.11.2017, a arătat că din luna mai 2017 şi până la data de 7 decembrie 2017 nu a mai avut calitatea de salariat al pârâtului, fiind concediat în mod abuziv, perioadă în care nu a avut acces în instituţie, fiind astfel evident că nu avea cum să predea nişte dosarele care au rămas la pârât, cu atât mai mult cu cât la momentul reintegrării i-a fost repartizat un alt birou.

Cu privire la adresa nr.xxx06.02.2018, a susţinut încă odată că nu a primit această adresă astfel că nu a cunoscut  conţinutul acesteia.

Instanţa din oficiu, în baza rolului activ a solicitat pârâtului să depună la dosar documentaţia care a stat la baza emiterii deciziei de sancţionare contestate, relaţii comunicate cu adresa nr.xxx/12.09.2018, depunând în acest sens: adresa nr.x/07.03.2018, minuta întâlnirii comisiei de disciplină din 14.03.2018, adresa nr.x/14.033.2018, procesul verbal nr.x/29.03.2018 încheiat cu ocazia  efectuării cercetării disciplinare, nota de relaţii şi raportul privind desfăşurarea procedurii cercetării disciplinare nr.x/29.03.2018.

Reclamantul a mai depus la dosar cererea adresată Comisiei de disciplină al pârâtului din 30.03.2018.

În cauză a fost admisă şi administrată şi proba cu interogatoriul reclamantului formulat de către pârâta, acesta fiind consemnat la dosarul cauzei. 

Analizând acţiunea în raport de actele şi lucrările dosarului instanţa constată şi reţine următoarele:

Prin decizia nr.xxx/24.04.2018 emisă de CRFPA Mh a fost sancţionat reclamantul  ŞAM angajat în funcţia de inspector de specialitate, cu sancţiunea prevăzută de art 248 alin.1, lit.c Codul Muncii respectiv reducerea salariului de bază pe o durată de 3 luni cu 10%.

Angajatorul a reţinut că reclamantul a refuzat să depună, conform adresei nr.xxxx/21.12.2017, la data de 15.01.2018 dosarele de cursuri începute şi finalizate în perioada 01.01.2017-30.11.2017 în vedere verificării acestora şi arhivarea corespondenţei.

La aceeaşi dată reclamantul a refuzat să depună, conform adresei nr.xxx/06.02.2018 anexele prezentate pe stick-ul ataşat adresei, întocmite pentru realizarea dosarului de autorizare în vederea obţinerii autorizaţiei pentru meseria de „îngrijitor clădiri”.

S-a constatat că prin faptele sale reclamantul a încălcat prevederile art.29 din regulamentul de ordine interioară a CRFPA Mh, potrivit cărora personalul contractual are obligaţia: a) de a-şi îndeplini cu profesionalism, loialitate, corectitudine şi în mod conştiincios îndatoririle de serviciu, şi să se abţină de la orice faptă care ar putea s aducă prejudicii instituţiei; c) să răspunsă, potrivit legii, de îndeplinirea atribuţiilor ce le revin din funcţia pe care o deţin, precum şi atribuţiile ce le sunt delegate; d) să se conformeze dispoziţiilor date de personalul cu funcţii de conducere cărora le sunt direct subordonaţi, cu excepţia cazurilor în care apreciază că aceste dispoziţii sunt ilegale.

De asemenea s-a reţinut că reclamantul a încălcat şi prevederile art.M, alin. Din contractul individual de muncă potrivit cărora salariatul are obligaţia de a realiza norma de muncă sau, după caz, de a îndeplini atribuţiile ce îi revin conform fişei postului.

S-a reţinut că în timpul procedurii de cercetare disciplinară prealabilă reclamantul s-a prezentat în data de 29.03.2018 ora 14 refuzând însă să participe la şedinţă şi să răspundă la „note de relaţii”, aducând şi injurii membrilor comisiei.

De asemenea acesta nu a prezentat dovezi care să ateste îndeplinirea în mod corespunzător a atribuţiilor menţionate.

Potrivit art.247 Codul Muncii angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancţiuni disciplinare salariaţilor săi ori de câte ori constată că aceştia au săvârşit o abatere disciplinară, faptă în legătură cu munca şi care constă într-o acţiune sau inacţiune săvârşită cu vinovăţie de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici.

Sub sancţiunea nulităţii nicio sancţiune disciplinară din cele prevăzute de art.248 alin.1 mai puţin avertismentul, nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.

În vederea desfăşurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data şi ora întrevederii.

Neprezentarea salariatului la convocarea făcută în condiţiile de mai sus, fără un motiv obiectiv dă dreptul angajatorului să dispună sancţionarea fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile.

Aceste prevederi sunt cuprinse în art.251 pct.2 şi 3 din Codul Muncii.

Examinând decizia contestată prin prisma motivelor contestaţiei şi a respectării dispoziţiilor legal de mai sus se constată următoarele:

Prin Decizia nr.xx/09.01.2017 a Directorului CRFPA Mh a fost instituită comisia de cercetare disciplinară prealabilă la nivelul instituţiei.

La data de 14.03.2018 având în vedere referatul nr,x/07.03.2018 al conducătorului instituţiei s-au întâlnit membrii comisiei de disciplină pentru analizarea faptelor săvârșite de salariatul ŞAM, care avea obligația de a depune la data de 15.01.2018 dosarele de curs începute şi finalizate în perioada 01.01.2017 -30.11.2017 în vederea verificării documentelor existente la dosar  şi arhivării acestora, conform adresei nr.xxx/21.12.2017, precum şi obligaţia de a depune la data de 15.12.2018 anexele aşa cum au fost prezentate pe stick-ul ataşat adresei nr.xxx/06.02.2018pentru realizarea dosarului de autorizare în vederea obţinerii autorizaţiei pentru meseria de îngrijitor clădiri.

Prin adresa nr.x/14.03.2018 emisă de preşedintele comisiei de disciplină a fost convocat reclamantul pe data de 29.03.2018 ora 14 la sediul instituţiei în vederea audierii, precizându-se faptul că în caz de neprezentare vor fi aplicate prevederile art.248 alin.1, lit.c Codul Muncii coroborat cu art.251 alin.3 Codul Muncii.

Conform adresei, reclamantului i s-a adus la cunoştinţă faptul că a fost înregistrată la secretariatul comisiei de disciplină, sesizarea formulată de directorul instituţiei, având ca obiect abaterile arătate a fi săvârşite de el, în calitate de inspector de specialitate în cadrul compartimentului Formare Profesională.

Conform alin.2 al art.252 Codul Muncii, în vederea realizării cercetării disciplinare prealabile salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora şi locul întrevederii.

Referitor la obiectul cercetării în convocator este necesar a i se aduce la cunoștință salariatului fapta/faptele pentru care este convocat pentru că numai în această modalitate acesta poate să îşi formuleze în mod efectiv apărările, să prezinte probele şi motivaţiile pe care le consideră necesare.

Adresa nr.x/14.03.2018 nu îndeplineşte condiţiile impuse de lege, reclamantului nefiindu-i adusă la cunoştinţă faptele pentru care urmează să fie ascultat, făcându-se doar referire la sesizarea conducătorului instituţiei, fără să fie precizat ce cuprinde această sesizare.

În acest condiţii se constată că cercetarea disciplinară nu a fost realizată în condiţiile legii, situaţie în care conform alin.1 art.252 Codul Muncii măsura sancţionării disciplinare este lovită de nulitate absolută.

Reclamantul a susţinut nelegalitatea decizie de sancţionare invocând faptul că a solicitat comisiei de disciplină, prin adresele nr.x/22.03.2018 şi nr.x/28.03.2018 o fotocopie a dosarului de cercetare pentru a putea da explicaţiile necesare, iar pe de altă parte a invocat incompatibilitatea unor membrii ai comisiei de disciplină.

Potrivit art.14 alin.3 din HG 1344/2007, aceştia aveau obligaţia de a depune declaraţie pe proprie răspundere că nu se află în stare de incompatibilitate, care trebuia înregistrată.

Susţinerile reclamantului referitoare la constituirea comisiei de disciplină în conformitate cu HG 1344/2007 nu-şi găseşte aplicabilitate în cazul de faţă având în vedere că actul normativ invocat priveşte Normele de organizare şi funcţionare a comisiilor de disciplină pentru funcţionarii publici.

Ori în cazul de faţă se aplică dispoziţiile Codului Muncii.

Sub aspectul procedurii cercetării prealabile pârâta le-a respectat parţial, în sensul că a fost numită comisia de disciplină, s-a întocmit referatul privind săvârşirea abaterii disciplinare, însă convocarea salariatului în vederea realizării cercetării disciplinare, aşa cum s-a arătat nu a fost în concordanţă cu dispoziţiile legale sus arătate. S-a întocmit de asemenea şi raportul final al cercetării disciplinare.

Având în vedere cele expuse mai sus în conformitate cu art.252 Codul Muncii se va constata nulitatea deciziei de sancţionare, motiv pentru care nu se mai impune analizarea vinovăţiei sau nevinovăţiei salariatului în săvârşirea faptei.

Cum decizia de sancţionare a fost executată se va dispune restituirea sumelor de bani ce reprezintă sancţiunea aplicată, având în vedere dispoziţiile art.169 Codul Muncii.

În temeiul art.451-453 Cod procedură civilă vor fi acordate cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.

Domenii speta

Spete similare