Uzucapiune

 Pe rol fiind pronunţarea cauzei civile privind pe reclamanta  C, , pe pârâta UNITATEA ADMINISTRATIVĂ A COMUNEI BUNEŞTI AVEREŞTI, JDUEŢUL VASLUI şi intervenientul forţat M V, având ca obiect „uzucapiune”.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică la pronunţare,lipsesc părţile.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care arată că, dezbaterile în prezenta cauză au avut loc în şedinţa publică din data de 19 noiembrie 2018, au fost consemnate în încheierea din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când instanţa,  din lipsă de timp pentru deliberare, amână pronunţarea pentru termenul de astăzi.

Instanţa lasă cauza în pronunţare, după deliberare dându-se sentinţa de faţă.

INSTANŢA

Asupra acţiunii civile de faţă;

Prin cererea înregistrată la această instanţă sub nr. 2368/244/2017 reclamanta N C, , a chemat în judecată pârâta UNITATEA ADMINISTRATIVĂ A COMUNEI BUNEŞTI-AVEREŞTI, cu sediul în loc. Avereşti, com. Buneşti-Avereşti, jud. Vaslui, prin primar, solicitând instanţei ca, prin sentinţa ce o va pronunţa în cauză, să constate că reclamanta a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 3.916 m.p. teren intravilan situat în satul Bunești, com. Bunești -Avereşti.

În motivarea acţiunii, reclamanta a precizat că în fapt, stăpâneşte din anii 1950 o suprafaţă de teren de 3.916 m.p. teren intravilan, din care 556 m.p. teren curţi-construcţii şi 3.360 m.p. teren arabil.

Pe acest teren este ridicată o construcţie cu destinaţia de casă de locuit şi anexe gospodăreşti, proprietar fiind tot reclamanta, conform certificatului de atestare fiscală nr. 1231/09.08.2017.

Imobilul figurează în Registrul Agricol al satului Bunești, vol. 1, tip 1, poziţia 9 conform adeverinţei de rol agricol nr. 1230 din 09.08.2017. Pentru acest teren nu a fost eliberat titlu de proprietate. Reclamanta a exercitat o posesie utilă asupra acestui imobil, în sensul că a fost continuă (neîntreruptă), exercitată în mod paşnic (niciodată nu au fost litigii cu vecinii sau terţe persoane), exercitată în mod public şi sub nume de proprietar pentru sine, nu pentru altul.

Imobilul este îngrădit pe toate laturile şi nu au fost modificate semnele de hotar cu proprietăţile învecinate.

În drept reclamanta a invocat dispoziţiile art. 1890 din Vechiul Cod civil. În dovedirea acţiunii a solicitat proba cu înscrisuri, martori şi expertiză topometrică.

Pârâta a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea acţiunii pentru următoarele motive:

In anul 1991, reclamanta Nădejde Constanţa, domiciliată în localitatea Buneşti, comuna Buneşti-Avereşti, judeţul Vaslui, a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor care au aparţinut autorului M G. I - în calitate de soţ supravieţuitor - fiind validată prin Hotărârea nr. 101/1991 a Comisiei judeţene Vaslui pentru aplicarea Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi înscrisă pe anexa 3 poziţia 600 cu suprafaţa de 2,25 ha teren agricol.

In anul 1995, a fost eliberat titlul de proprietate nr. 323/47355 pe numele M I. C, pentru suprafaţa de 2 ha. 2200 m. p. iar din verificările efectuate în arhiva, s-a constatat că titlul de proprietate eliberat pe numele M I. C pentru suprafaţa de 2ha 2200m.p. este de fapt titlul de proprietate al reclamantei, aceasta deţinând şi originalul. În anul 1991 reclamanta se numea M (numele de N, fiind dobândit prin căsătorie, ulterior), iar prenumele Constantin în loc de Constanţa a fost înscris în titlul de proprietate dintr-o eroare.

Comisia locală Buneşti-Avereşti de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor, a analizat cererea formulată de către reclamantă în anul 1991 şi registrul agricol din perioada 1956-1958 aferent satului Buneşti, iar la poziţia 125 s-a regăsit înregistrată gospodăria familiei M I, M C, cu suprafaţa de 2,26 ha. teren din care 0,10 ha curţi construcţii.

Faptul că în titlul de proprietate nr. 323/47355 din 19. 07. 1995 au fost înscrise terenuri care nu au legătură în totalitate cu vechile amplasamente ale autorului, iar terenul intravilan pe care se regăseşte casa de locuit a fost omis, nu o îndreptăţeşte pe reclamantă să solicite dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, ci mai curând rectificarea titlului în sensul îndreptării erorii de prenume, radierii terenurilor atribuite greşit şi înscrierii terenurilor pe care le-a deţinut înainte de colectivizare, le-a cerut în anul 1991 prin cererea de reconstituire şi le deţine şi astăzi.

Din analiza şi coroborarea probelor administrate în cauză, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

Prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat instanţei ca, prin sentinţa ce o va pronunţa în cauză, să constate că reclamanta a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 3.916 m.p. teren intravilan situat în satul Bunești, com. Bunești -Avereşti.

Arată reclamanta că în fapt, stăpâneşte din anii 1950 o suprafaţă de teren de 3.916 m.p. teren intravilan, din care 556 m.p. teren curţi-construcţii şi 3.360 m.p. teren arabil. Pe acest teren este ridicată o construcţie cu destinaţia de casă de locuit şi anexe gospodăreşti, proprietar fiind tot reclamanta, conform certificatului de atestare fiscală nr. 1231/09.08.2017.

 Uzucapiunea reprezintă prescripția prin care se dobândeste un drept real prin efectul posedarii lucrului un timp, determinat, starea de fapt transformându-se în stare de drept. Conditia esentiala pentru a opera uzucapiunea reprezinta justificarea unei posesii utile si neviciate. Posesia trebuie sa fie, asadar, continua, neîntrerupta, netulburata, publica si sub nume de proprietar (art. 1847 Cod civil).

În ceea ce priveste situatia bunurilor asupra carora exista un drept de proprietate indiviz, coproprietarii sunt presupusi ca stapânesc bunurile unii pentru altii cât timp se gasesc în stare de indiviziune, motiv pentru care posesia lor, având un caracter echivoc, nu poate fundamenta dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune. Prin exceptie însa, stapânirea de catre unul dintre coproprietari a unui bun proprietate comuna este apta sa duca la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, daca a intervenit o manifestare exterioara din partea sa, care sa demonstreze ca a înteles sa transforme posesia din comuna, în exclusiva, adica s-a produs o intervertire a posesiei.

În cauza, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, ce se coroboreaza cu declaratiilor martorilor audiati în cauza, instanta a retinut ca reclamanta mai are fraţi şi surori, iar posesia sa este echivoca. Imobilul a aparţinut părinţilor reclamantei şi nu s-a făcut partaj după decesul acestora.

 Uzucapiunea, ca fapt juridic, reprezintă un mod originar de dobândire a dreptului de proprietate, conceput de legiuitor ca o sancţiune a pasivităţii adevăratului proprietar, care, dezinteresându-se vreme îndelungată de bunul său, creează o aparenţă a dreptului de proprietate în beneficiul unei terţe persoane, care se comportă, la rândul său, ca un veritabil titular al dreptului real asupra imobilului.

Pentru dobândirea dreptului de proprietate imobiliară prin uzucapiunea de 30 de ani, astfel cum este reglementată în art. 1890 din Codul civil, este necesar să fie îndeplinite, cumulativ, două condiţii: posesia propriu-zisă să fie utilă, adică neviciată, şi să fie exercitată neîntrerupt timp de 30 de ani, indiferent dacă posesorul este de bună-credinţă sau de rea-credinţă.

În acest sens, în art. 1846 alin. 1 din Codul civil se prevede că orice prescripţie este fondată pe faptul posesiunii, precizându-se, în alineatul următor, că posesiunea este deţinerea unui lucru sau folosirea de un drept, exercitată, una sau alta, de noi înşine sau de altul în numele nostru.

În conformitate cu prevederile art. 1847 din Codul civil, ca să se poată prescrie, se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică şi sub nume de proprietar.

Prin art. 1853 din Codul civil se prevede că actele ce exercităm sau asupra unui lucru al altuia, sub nume precar, adică în calitate de locatari, depozitari, uzufructuari etc. sau asupra unui lucru comun, în puterea destinaţiei legale a aceluia, nu constituie o posesiune sub nume de proprietar, precum şi că tot asemenea este posesia ce am exercita asupra unui bun al altuia, prin simpla îngăduinţă a proprietarului său.

Precaritatea, deşi echivalează cu o lipsă a posesiei înseşi, în concepţia Codului civil apare totuşi ca un viciu absolut şi perpetuu al posesiei, pentru că persoanele enumerate în art 1853 din Codul civil posedă pentru altul: locatarul pentru proprietar, depozitarul pentru depozitant, uzufructuarul pentru nudul proprietar.

Reclamanta nu a făcut dovada posesiei utile asupra imobilului.

De asemenea, din lucrările dosarului, instanţa constată că sunt inadvertenţe cu privire la suprafaţa de teren aferentă imobilului. În cererea de chemare în judecată, se precizează că terenul aferent casei de locuit are suprafaţa de 3916 mp. În expertiza efectuată în cauză de expertul C V M, este  menţionat faptul că suprafaţa de teren din intravilanul satului Bunești, comuna Bunești - Averești are suprafaţa de 4423 m.p. şi face parte din tarlaua 69, parcela 1285, 1286 si parte din parcela 1287.

Din verificările efectuate si a consultării Registrului cu evidenta parcelelor din intravilanul satului Bunesti, a rezultat faptul ca parcela 1285 (360 m.p.) si parcela 1286 (3360 m.p.) a aparţinut lui Mercas D. Ion, restul pana la completarea suprafeţei de 4423 m.p., reprezintă parte din parcela 1287 (703 m.p.) care a aparţinut C.A.P. Bunești.

Instanţa a solicitat relaţii de la Primăria Buneşti-Avereşti care a comunicat că terenul care a aparţinut C.A.P. Bunești şi reprezintă parte din parcela 1287 (703 m.p.) ar aparţine numitului C G I.

În aceste condiţii, reclamanta a formulat o cerere de intervenţie forţată a numitului M V, moştenitorul lui CGI. Cererea de intervenţie a fost motivată de faptul că intervenientul este singura persoană care ar putea pretinde un drept de proprietate asupra terenului în litigiu.

MV s-a prezentat în instanţă şi a arătat că este de acord cu acţiunea formulată de reclamantă.

Probele administrate în cauză sunt neconcludente, în cauza de faţă, din piesele probatorii ale dosarului, nu rezultă că reclamanta ar fi exercitat o posesiune sub nume de proprietar sau în beneficiul succesiunii, posesia  asupra unui bun comun nu constituie o posesiune sub nume de proprietar. Nu există dovezi certe cu privire la provenienţa suprafeţei de teren stăpânite de reclamantă, dacă aceasta a aparţinut autorilor săi sau autorilor intervenientului forţat, motiv pentru care, instanţa consideră că acţiunea este neîntemeiată şi urmează să o respingă. Pentru aceeaşi motivaţie, instanţa va respinge şi cererea de intervenţie.

În baza art. 453 Cod pr. civilă, va lua act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge acţiunea civilă formulată de reclamanta NC, , în contradictoriu cu pârâta UNITATEA ADMINISTRATIVĂ A COMUNEI BUNEŞTI-AVEREŞTI, cu sediul în loc. Avereşti, com. Buneşti-Avereşti, jud. Vaslui, prin primar.

Respinge cerere de intervenţie forţată formulată de reclamanta N C, în contradictoriu cu M V, domiciliat în satul Bunești, com. Bunești – Avereşti, jud. Vaslui.

În baza art. 453 Cod pr. civilă, ia act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. În cazul declarării apelului, cererea se va depune la Judecătoria Huşi.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 03.12.2018.

Domenii speta

Spete similare