Plângere contravenţională

Sentinţă civilă 3 din 08.05.2019


Document finalizat

DOSAR NR.xxxx/xxx/xxxxPlângere contravenţională

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA DARABANI

Sentința civilă nr. xxx

Ședința publică din xx.xx.xxxx

Instanța constituită din:

Președinte – xxx

Grefier – xxx

La ordine, judecarea cauzei civile având ca obiect plângere contravenţională, formulată de petenţii  xxx  şi xxx în contradictoriu cu  intimatul xxx.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică, s-a prezentat domnul avocat xxx, pentru petenţi, lipsă părţile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a expus referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, învederând instanţei că au sosit la dosar relaţiile solicitate la termenul anterior, după care: apărătorul petenţilor depune la dosar practică judiciară(f.96-97).

Văzând că nu mai sunt alte cereri de formulat, excepţii de invocat şi probe de administrat instanţa, în temeiul art. 244 Cod procedură civilă, constată terminată  cercetarea procesului şi acordă cuvântul în dezbateri.

Apărătorul petenţilor, având cuvântul pe fondul cauzei, solicită admiterea plângerii şi anularea procesului verbal şi restabilirea situaţiei anterioare în sensul restituirii amenzii achitate şi a bunurilor confiscate, fără cheltuieli de judecată.

Lucrările din timpul şedinţei de judecată au fost înregistrate potrivit art. 231 Cod procedură civilă, nu s-au solicitat copii după notele grefierului şi nici transcrierea înregistrării.

INSTANȚA

Deliberând, asupra plângerii de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Darabani la data de 20.10.2017 sub nr.xxxx/xxx/xxxx, petenţii xxx, în contradictoriu cu  intimatul xxx, au solicitat anularea procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria CCS, nr. 0173857/06.10.2017, invocând excepția nulității absolute a procesului-verbal contestat întrucât în mod eronat a fost sancționată persoana care conducea mijlocul de transport aparținând secund petentei, de regulă ce acesta a acționat doar ca un prepus a acestei întreprinderi, efectuând un transport în beneficiul acesteia.

Luând în considerare faptul că persoana care a fost amendată nu a săvârșit nici o contravenție, iar întreprinderea vinovată de fapta reținută nu a fost sancționată, petenții solicită anularea actului sancționator, ceea ce impune deopotrivă exonerarea de la plata amenzii, restituirea autovehiculului confiscat, iar în subsidiar înlocuirea amenzii cu avertisment..

În motivarea plângerii contravenționale petenții au arătat în esență că la data de 06.10.2017, xxx a rugat pe numitul xxx fiul unui angajat al acesteia, să efectueze un transport de lemne de la sediul societății din Săveni la locuința adminsitratorului xxx din Darabani, iar pe drum au fost opriți de un echipaj de poliție.

 Contravenția a fost constatată pe raza comunei Mileanca, iar șoferul a precizat cui îi aparțin atât lemnele, cât și mijlocul de transport.

În drept, petenții au invocat dispozițiile O.G. nr. 2/2001 și ale Legii nr. 171/2010, cu modificările și completările ulterioare, iar în susținerea plângerii contravenționale au atașat o serie de înscrisuri, inclusiv acte doveditoare privind achiziția de material lemnos în lunile iulie-august 2017, precum și avize de însoțire a materialului lemnos și contractul de muncă al tatălui prim petentului (f. 10-34).

Intimatul xxx a formulat în apărare întâmpinare (f. 37-42), prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale, ca neîntemeiată, având în vedere că xxx a fost sancționat pentru că nu deținea acte legale pentru transportul de lemne pe care îl efectua, iar răspunderea contravențională este una personală, acesta fiind persoana vinovată de săvârșirea faptei.

În cuprinsul acestei cereri s-a menționat că la data de 06.10.2017 petentul a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea faptelor prevăzute de Legea nr. 171/2010 întrucât a transportat material lemnos consemnat la rubrica destinată mențiunilor privind confiscarea, fără a avea documente legale de proveniență, material lemnos fiind transportat cu tractor aparținând xxx . În raport de contravenția reținută, agentul constatator a luat și măsura complementară a confiscării materialului lemnos și a autovehiculului cu care s-a transportat materialul lemnos, în baza art. 25 alin. 1 din Legea nr. 171/2010. Situația de fapt este indicată în mod corect de agentul constatator, fiind menționate cu claritate toate împrejurările comiterii contravenției.

În drept a invocat dispozițiile din Legea nr. 171/2010, iar la întâmpinare a atașat rapoartele agenţilor constatatori întocmite la 16.11.2017 și originalul procesului-verbal de constatare a contravenției și cel de dare în custodie, proces-verbal încheiat la 06.10.2017, planșe fotografice (f. 48-55).

Prin răspunsul la întâmpinarea intimatului (f. 58-59), depus la 21.12.2017, petenții au subliniat că își mențin plângerea așa cum a fost formulată, învederând că șoferul a acționat în baza unei convenții civile, chiar dacă nu are efectiv calitatea de prepus, astfel încât acesta nu se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa.

În drept petenții nu au indicat niciun temei juridic, invocând garanțiile prevăzute de CEDO și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 1096/2009 și nr. 287/2012 și nu au atașat acestei cereri niciun înscris.

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri și proba testimonială, fiind astfel audiat, la solicitarea petentului, martorul Roman Traian (f. 69).

Plângerea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei, conform art. 19 din OUG 80/2013 (f. 23).

Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma probelor administrate şi a temeiurilor juridice aplicabile, instanţa reţine următoarele:

Plângerea contravențională a fost formulată în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 31 alin.1 din OG nr. 2/2001.

Prin procesul-verbal seria CCS, nr. 0173857/06.10.2017 încheiat de intimat, petentul xxx a fost sancţionat contravenţional în temeiul art. 19 alin. 1 lit. b din Legea nr. 171/2010, fiind aplicată amenda în cuantum de 5000 lei, potrivit aceluiași act normativ. Prin acest act sancționator s-a constatat că prim petentul a transportat material lemnos în cantitate de 7.43 metri cubi, cu un tractor cu remorcă aparținând xxx, fără a avea documente legale de proveniență și nici avize de însoțire a mărfii. În raport de contravenția reținută, agentul constatator a luat și măsura complementară a confiscării materialului lemnos și a autovehiculului cu care s-a transportat materialul lemnos.

Conform art. 19 alin. 1 lit. b din Legea nr. 171/2010 indicat în actul sancționator ca temei al contravenției reținută în sarcina petentului, constituie contravenție silvică și se sancționează cu amendă de la 2.000 lei până la 5.000 lei și confiscarea materialelor lemnoase, transportul materialelor lemnoase fără avizele de însoțire ori fără documentele comunitare echivalente acestora, prevăzute de normele privind circulația materialelor lemnoase în vigoare.

Conform art. 24 alin. 1 lit. d din Legea nr. 171/2010, au obligația și dreptul să efectueze controlul, să constate contravențiile silvice și să aplice sancțiunile prevăzute în prezenta lege inclusiv ofițerii și agenții de poliție din cadrul Poliției Române pentru faptele prevăzute la art. 7 alin. 1 lit. a și b, art. 8 alin. 1 lit. a și b, art. 9, 11, 12 și 19-21, deci inclusiv pentru contravenția reținută prin procesul-verbal analizat în prezenta cauză.

Potrivit art. 25 din Legea 171/2010, în vederea aplicării măsurii confiscării materialului lemnos, agentul constatator are obligația, în toate situațiile, de a descrie în procesul-verbal de constatare a contravenţiei silvice bunurile supuse confiscării şi să ia în privinţa lor măsurile de conservare sau de valorificare, făcând menţiunile corespunzătoare în procesul-verbal. Mai mult, potrivit alin. 2, agentul constatator are obligația de a stabili cine este proprietarul bunurilor confiscate şi, dacă acestea aparţin unei alte persoane decât contravenientul, în procesul-verbal se vor menţiona, dacă este posibil, datele de identificare a proprietarului sau se vor preciza motivele pentru care identificarea nu a fost posibilă, iar procesul verbal atacat conține toate aceste informații obligatorii.

 În conformitate cu prevederile art. 34 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța este datoare să verifice procesul-verbal atât sub aspectul legalității, cât și al temeiniciei.

Verificând legalitatea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor contestat, instanţa reţine că acesta a fost încheiat cu respectarea dispoziţiilor legale incidente, neexistând niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 şi care pot fi reţinute de instanţă de judecată din oficiu. Procesul-verbal conţine menţiunile privitoare la numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, denumirea şi domiciliul contravenientului, data comiterii faptei, semnătura agentului constatator, pecum și descrierea faptei săvârşite, astfel încât instanța să aibă posibilitatea cercetării legalității actului constatator prin stabilirea faptelor materiale săvârșite și efectuarea unei încadrări juridice adecvate, considerând că intimatul nu a efectuat doar o descriere formală a faptei, astfel încât va respinge excepția de nelegalitate a acestui act sancționator, care reprezintă de fapt o veritabilă apărare a petenților și nu o excepție procesuală.

Critica de nelegalitate invocată de petent în sensul că persoana sancționată nu este vinovată de săvârșirea faptei, aceasta neavând calitatea de subiect activ în ceea ce privește contravenția reținută, este în egală măsură nejustificată, atâta timp cât a fost sancționat cel care a efectuat transportul materialelor lemnoase fără acte legale de proveniență. Art. 19 alin. 1 lit. b din Legea nr. 171/2010 sancționează transportatorul care nu poate prezenta, pentru materialul lemnos transportat, documente legale de proveniență, iar suportarea rigorilor legii revine în exclusivitate conducătorului mijlocului de transport, care are îndatorirea de a avea asupra sa, pe parcursul efectuării transportului, documentele de însoțire și proveniență a materialului lemnos, iar acesta are calitatea de subiect activ a contravenției. În aceste condiții, petentul avea cel puțin obligația de diligență de a se asigura că proprietarul deținea toate documentele pentru transportul materialului lemnos la momentul sancționării, la dosar neexistând dovezi conform cărora petentul ar fi solicitat proprietarului materialului lemnos actele necesare anterior încărcării transportului, nefiind suficient doar să întrebe dacă deține documente de proveniență.

Sub aspectul temeiniciei, instanţa reţine că, deşi O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravenţional face dovada situaţiei de fapt şi a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată şi de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut. Persoana sancţionată are dreptul la un proces echitabil, consacrat de art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă şi să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfăşurare al evenimentelor, iar sarcina instanţei de judecată este de a respecta limita proporţionalităţii între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu rămâne nesancţionate acţiunile antisociale prin impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional (cauza Anghel c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza Neaţă c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).

Prin urmare, instanţa constată că, fiind vorba de un act juridic legal întocmit de către un funcţionar public aflat în exercitarea atribuţiilor stabilite expres în acest sens de lege, procesul-verbal de constatare a contravenţiei este un act administrativ de autoritate care se bucură de o prezumţie de veridicitate în sensul că cele arătate în cuprinsul acestuia sunt considerate ca fiind elemente de fapt ce reprezintă adevărul. Această prezumţie este relativă în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conţinutul procesului-verbal de constatare a contravenţiei sunt neadevărate.

Pentru a fi înlăturată prezumţia de care se bucură procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei nu este suficientă simpla solicitare de anulare a actului, ci petentul trebuie să ceară instanţei, în conformitate cu prevederile legale, încuviinţarea şi administrarea unor probe din care să rezulte contrariul.

Din declarația martorului, care a fost prezent la momentul sancționării contravenientului, dar și la efectuarea muncilor de tăiere și încărcare a materialului lemnos în mijlocul de transport, rezultă că lemnul aparținea xxx, iar acesta nu are cunoștință despre locul de achiziție a materialului lemnos, dar activitatea de tăiere a durat aproximativ două săptămâni, iar lemnele au fost încărcate la începutul toamnei 2017. Coroborând aceste informații cu actele de achiziție a lemnelor prezentate de petenți și datele avizelor de însoțire a materialelor lemnoase ce datează din 31.07.2017 și 01.08.2017, rezultă că acestea din urmă nu pot fi actele aferente lemnelor pe care martorul le-a tăiat și încărcat în mijlocul de transport în octombrie 2017, distanța fiind de mai mult de două luni. De altfel nici cantitatea de material lemnos nu corespunde cu cea reţinută în actele de contravenție, astfel încât petenții nu au probat ca dețineau actele legale pentru efectuarea transportului de material lemnos în data de 06.10.2017.

Raportat la textele legale incidente şi la probele administrate, instanţa reţine că, în mod corect a fost reţinută în sarcina petentului contravenția prevăzute de  art. 19 alin. 1 lit. b din Legea nr. 171/2010, iar petenții nu au făcut dovada contrară celor reţinute prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, iar petentul xxx se face vinovat de comiterea contravenției prevăzute de art. 19 alin. 1 lit. b din Legea nr. 171/2010, astfel încât procesul-verbal contestat este temeinic și legal.

Față de contravenția reținută în sarcina petentului, agentul constatator a luat și măsura complementară a confiscării materialului lemnos constând în 7.43 metri cubi de lemn de foc din specia fag și a tractorului John Deer, culoare verde, tipul 6195 R cu număr de înmatriculare BT85SĂVENI, nr. de identificare 1L06195RCFG837559 şi a remorcii cu număr de identificare 6754, număr de înregistrare BT21SĂVENI aparținând  xxx, conform art. 25 alin. 1 și art. 19 alin. 1 din Legea nr. 171/2010.

Referitor la individualizarea sancţiunii contravenţionale aplicate, în raport cu dispoziţiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001,  instanţa reţine că sancţiunea trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, instanța reține că amenda aplicată se încadrează în limitele legale, potrivit art. 19 alin. 1 din Legea nr. 171/2010 pentru încălcarea obligației legale de a transporta, pe teritoriul României, materiale lemnoase fără aviz de însoțire.

În raport de criteriile de individualizare prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța reține că sancțiunea amenzii în cuantumul aplicat corespunde gradului de pericol social al faptei, deoarece acest cuantum se încadrează în limitele legale, fapta fiind considerată a prezenta o gravitate sporită de către legiuitor prin stabilirea unei amenzi în acest cuantum.

În ceea ce privește lipsa antecedentelor contravenționale în același domeniu ale petentului (fila 96), instanța apreciază că nu este suficientă pentru a conduce la înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului, din moment ce agentul de poliție a aplicat sancțiunea corectă, legală și proporțională cu pericolul social asociat afectării fondului forestier fără acte de proveniență și transport, sancțiune care să-l facă pe petent să conștientizeze valoarea pe care societatea și legiuitorul o acordă fondului forestier.

Cu privire la măsura complementară a confiscării tractorului John Deer şi a remorcii aparținând xxx, deși textul legal permite aplicarea sancțiunii complementare a confiscării autovehiculului folosit la săvârșirea contravenției silvice raportat la preţul de referinţă, pe specii şi sortimente, stabilit anual în raport cu valoarea de circulaţie a materialelor lemnoase, pe baza preţului pieţei, luând în calcul valoarea mijlocului de transport în cuantum de 109900 euro, astfel cum rezultă din contractul de leasing încheiat de proprietar în 27.10.2015 (filele 74-93), această măsură a confiscării în materie contravențională ridică probleme referitoare la încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la CEDO.

Hotărârea pronunțată de CEDO în cauza Grifhorst c. Franței oferă criteriile de apreciere cu privire la încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1, instanța europeană stabilind încălcarea acestui articol privind protecția proprietății pentru natura disproporționată a sancțiunii impuse petentului pentru omisiunea de a declara o sumă de bani autorităților. Curtea a evidențiat severitatea penalității impuse petentului, în particular, confiscarea combinată a întregii sume plus amenda în proporție de 50% din suma respectivă. S-a reținut astfel că sancțiunea impusă nu a fost proporțională cu pericolul social al faptei, nefiind păstrat un just echilibru între interesul general și drepturile fundamentale ale persoanei. Aceste principii au fost reiterate și în alte cauze.

Principiul proporționalității în impunerea sancțiunilor de către statele membre ale UE a fost statuat și de jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene de la Luxembourg, care, în cauza Comisia C. Greciei a stabilit că, în absența armonizării legislației comunitare, statele membre sunt competente să adopte acele sancțiuni pe care le consideră necesare. CJCE a stabilit că atunci când statele membre utilizează de această competență, sunt obligate să se conformeze legislației comunitare și principiului proporționalității în virtutea căruia măsura administrativă și sancțiunea stabilită nu trebuie să depășească ceea ce este strict necesar pentru atingerea obiectivelor urmărite, iar sancțiuna aplicată nutrebuie să fie atât de disproporționată, încât aceasta să constituie un obstacol al libertăților conferite de Tratatul Comunităților Europene.

În legislația internă, cu privire la măsura confiscării autovehiculului aplicată în cauzele penale, prin Decizia nr. 18/2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii s-a statuat că în aplicarea dispozițiilor art. 118 lit. b) din Codul penal și ale art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, privind confiscarea specială a mijlocului de transport în cazul infracțiunii de trafic de droguri, măsura de siguranță a confiscării speciale a mijlocului de transport se va dispune, numai în cazul în care se dovedește că acesta a servit efectiv la realizarea laturii obiective a uneia dintre modalitățile normative ale infracțiunilor prevăzute expres, precum și în cazul în care se dovedește că mijlocul de transport a fost fabricat, pregătit ori adaptat în scopul realizării laturii obiective a acestor infracțiuni.

Astfel fiind, față de cele anterior arătate, instanța apreciază că măsura confiscării autovehiculului, dispusă în temeiul art. 25 din Legea nr. 171/2010 nu încalcă prin sine însăși Convenția sau Tratatul, însă organele constatatoare și instanța de judecată au o marjă de apreciere în baza căreia pot stabili dacă se impune o asemenea măsură complementară.

La aprecierea unei astfel de măsuri sancționatorii trebuie avute în vedere criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, cuantumul amenzii contravenționale aplicate, valoarea mărfii confiscate, precum și valoarea mijlocului de transport utilizat în scopul săvârșirii contravenției.

Raportat la cauza de față, sancțiunea complementară a confiscării autovehiculului apare disproporționată față de fapta efectiv săvârșită, pentru care petentului i s-a aplicat deja sancțiunea amenzii contravenționale de 5.000 lei, având în vedere și că la stabilirea valorii unui bun confiscat trebuie să fie avută în vedere valoarea economică de 109900 euro și utilitatea acestuia, fiind un tractor de transport și munci agricole care sprijină activitatea xxx.

Pentru considerentele de mai sus, instanța va înlătura sancțiunea complementară a confiscării tractorului marca John Deere, tipul 6195 R cu număr de înmatriculare BT85SĂVENI şi număr de identificare IL06195RCFG837559 şi a remorcii cu număr de identificare 6754, aplicată prin  procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției CCS, nr. 0173857/06.10.2017 și va dispune restituirea tractorului marca John Deere, tipul 6195 R cu număr de înmatriculare BT85SĂVENI şi a remorcii cu număr de identificare 6754, număr de înregistrare BT21SĂVENI către petentul xxx.

Pentru aceste motive,

ÎN  NUMELE  LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite în parte plângerea contravențională formulată de petenţii  xxx şi xxx, în contradictoriu cu  intimatul xxx, împotriva procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria CCS, nr. 0173857/06.10.2017.

Înlătură sancțiunea complementară a confiscării tractorului marca John Deere, tipul 6195 R cu număr de înmatriculare BT85SĂVENI şi număr de identificare IL06195RCFG837559 şi a remorcii cu număr de identificare 6754, aplicată prin  procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției CCS, nr. 0173857/06.10.2017.

Dispune restituirea tractorului marca John Deere, tipul 6195 R cu număr de înmatriculare BT85SĂVENI şi a remorcii cu număr de identificare 6754, număr de înregistrare BT21SĂVENI către petentul xxx.

Menține celelalte dispoziții ale procesului verbal.

Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare, cererea se depune la Judecătoria Darabani.

Pronunțată în ședință publică, azi, 18.09.2018.

PREȘEDINTE, GREFIER,