Sentinţă civilă 616 din 30.03.2018

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 11.08.2017 cu nr. 5254/866/2017, contestatorii, în contradictoriu cu creditoarea urmăritoare, au solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună încetarea executării silite în dosarul de executare nr. 908/2013 al BEJA Iovu Dragoş şi Sîrbu Ciprian Ioan, restabilirea situaţiei anterioare executării, respectiv efectuarea operaţiunii de radiere a ipotecii înscrise în cartea funciară asupra apartamentului nr. situat în, imobil ce aparţine contestatoarei şi întoarcerea executării silite şi restituirea sumelor reţinute prin poprire din veniturile reprezentând pensia contestatorului în perioada august 2013-august 2017 şi orice alte reţineri ulterioare înregistrării prezentei cereri, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, se arătă că titlul executoriu pus în executare este reprezentat de contractul de credit nr. 16035/30.09.2010, precum şi o garanţie ipotecară conform contractului de ipotecă autentificat sub nr. 384/30.09.2010.

Iniţial, prin cererea ce a făcut obiectul dosarului nr. 3969/866/2013 s-a formulat o contestaţie la executare împotriva tuturor actelor de executare silită efectuate în cadrul dosarului de executare nr. 908/2013 al BEJ, contestaţie ce a fost respinsă ca fiind tardiv introdusă prin sentinţa nr. 1201/07.04.2014 pronunţată în dosarul nr. 3969/866/2013. Prin decizia civilă nr. 84/28.01.2015, Tribunalul Iaşi a respins ca tardiv apelul împotriva soluţiei de suspendare a executării. Tribunalul a respins şi apelul cu privire la soluţia pe fond.

În prima contestaţie s-a solicitat distinct a se constata nulitatea absolută a contractului de garanţie, însă acest capăt de cerere nu a fost analizat.

Urmare a cererii de reluare a executării silite formulată de, prin procesul verbal de continuare a executării silite din 08.05.2015 se dispune de către executorul judecătoresc reluarea executării silite, inclusiv prin scoaterea la vânzare publică a imobilului situat în, proprietatea debitoarei-contestatoare.

Împotriva actelor de reluare a executării silite, după pronunţarea deciziei civile nr. 8428.01.2015, se arată că aceeaşi contestatori au formulat o nouă contestaţie la executare ce a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Paşcani cu nr. 2117/866/2015.

Prin sentinţa civilă nr. 3172/22.12.2015, Judecătoria Paşcani a admis contestatia la executare, astfel cum a fost precizată, formulată de contestatori, în contradictoriu cu intimata şi a anulat toate actele de executare silită, începând cu procesul-verbal de continuare a executării silite din 08.05.2015, întocmite în cadrul dosarului execuţional nr. 908/2013 al BEJ Iovu Dragos.

În considerentele sentinţei civile nr. 3172/22.12.2015, pronunţată de Judecătoria Paşcani în dosarul nr. 2117/866/2015, s-a reţinut că nu s-a făcut dovada că suma ce face obiectul contractului de credit a fost virată către beneficiarul. Or, în măsura în care împrumutatul nu a primit suma de bani prevăzută în contractul de împrumut, obligaţia corelativă a acestuia de a restitui împrumutul şi dobânzile aferente nu există. Astfel, din moment ce nu există obligaţia de restituire a vreunei sume de bani, nu se poate vorbi despre existenţa unei creanţe certe la care se referă disp. art. 662 alin. 1 si 2 CPC, fiind îndoielnică existenţa creanţei. Prin urmare, întrucat în lipsa unei creanţe nu poate exista nici debitor, urmărirea silită din cadrul dosarului execuţional nr. 908/2013 este nulă absolut, urmând a fi anulate toate actele de executare. Având însă în vedere că instanţa a fost învestită cu analiza legalităţii şi temeiniciei executării silite doar de la momentul emiterii de către executorul judecătoresc a procesului verbal de continuare a executării silite din 08.05.2015, instanţa va proceda la anularea actelor de executare silită doar începând cu emiterea acestui act de executare.

Prin decizia civilă nr. 2084/09.12.2016, Tribunalul Iaşi a respins apelul intimatei-creditoare. În considerentele acestei decizii civile, Tribunalul reţine că în dosarul nr. 908/2013, creditoarea a solicitat punerea în executare silită a contractului de credit nr. 16035/30.09.2010 şi a contractului de ipotecă autentificat sub nr. 384/30.09.2010. Conform prev. art. 120 din O.U.G. nr. 99/2006, contractele de credit încheiate de instituţiile de credit constituie titluri executorii. Însă creditoarea nu are calitatea de instituţie de credit în sensul O.U.G. nr. 99/2006, motiv pentru care contractele menţionate mai sus nu au caracterul de titluri executorii şi nu pot dobândi acest caracter prin cesionarea lor către. Prin urmare, constatând că apelantul-intimat a solicitat executarea silită a unor contracte ce nu sunt titluri executorii, şi că aprecierile primei instanţe cu privire la lipsa caracterului cert al creanţei, sunt temeinice pentru motivele reţinute de aceasta, creditorul având obligaţia probării predării sumei de bani debitorului, şi nu altei persoane, în temeiul disp. art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul a respins apelul formulat ca nefondat.

După pronunţarea deciziei civile nr. 2084/09.12.2016, s-a reluat executarea silită în dosarul execuţional nr. 908/2013 al BEJA, prin înfiinţarea de popriri asupra veniturilor contestatorilor , dar şi împotriva.

,, Respinge excepţia lipsei calităţii şi excepţia inadmisibilităţii invocate de intimată cu privire la cererea de suspendare a executării silite. Admite excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a contestatoarei invocată din oficiu. Respinge contestaţia la executare formulată de către contestatoarea, în contradictoriu cu intimata ca fiind introdusă de o persoană lipsită de capacitate procesuală de folosinţă. Admite astfel cum a fost modificată contestaţia formulată de contestatorii, în contradictoriu cu intimata. Anulează adresele de înfiinţare a popririi emise de către BEJA în dosarul de executare silită nr. 908/2013 la data de 25.02.2016. Obligă intimata să plătească BEJA suma de 388,8 lei reprezentând contravaloarea xerocopierii dosarului de executare silită nr. 908/2013. Respinge capătul de cerere având ca obiect suspendarea executării silite.”

Încheierea nr. 31/15.03.2017 a rămas definitivă prin neapelare, actele de executare silită emise fiind în mod definitiv anulate.

Susţin contestatorii că având în vedere aspectele statuate cu autoritatea de lucru judecat, precum şi faptul că au fost anulate definitiv actele de executare silită imobiliară începând cu procesul-verbal de continuare a executării silite din 08.05.2015, se impune admiterea tuturor capetelor de cerere formulate astfel cum au fost formulate.

În dovedire, contestatorii au solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 703 alin. 1 pct. 5, art. 723 alin. 1 şi 2 şi art. 724 alin. 1 teza a doua şi alin. 3 C.proc.civ. .

Legal citată, intimata a formulat întâmpinare în termenul legal prin care a solicitat admiterea excepţiilor invocate şi respingerea acţiunii, iar pe fondul cauzei, respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată. Pe cale de excepţie, intimata a invocat netimbrarea sau insuficienta timbrare a acţiunii, lipsa calităţii de reprezentant a avocatului care a semnat cererea, tardivitatea introducerii contestaţiei la executare, inadmisibilitatea cererii de încetare a executării silite şi inadmisibilitatea cererii de radiere a ipotecii înscrise în cartea funciară asupra imobilului apartament cu nr. situat în.

În motivarea excepţiei inadmisibilităţii cererii de încetare a executării silite, intimata arată că nu toate actele de executare silită au fost anulate, iar executarea silită împotriva contestatorilor este continuată. Având în vedere că titlurile executorii reprezentate de contractul de credit nr. 16035/30.09.2010 şi contractul de ipotecă autentificat sub nr. 384/30.09.2010 nu au fost anulate, apreciază că nu există niciun motiv temeinic care să justifice cererea formulată de contestatori nici cu privire la radierea ipotecii.

Pe fond, intimata arată că atât contractul de credit nr. 16035/30.09.2010, cât şi contractul de ipotecă autentificat sub nr. 384/30.09.2010 constituie titluri executorii, potrivit art. 52 alin. 1 din Legea nr. 93/2009 privind instituţiile financiare nebancare. Între, în calitate de creditor şi, în calitate de împrumutat, s-a încheiat contractul de de credit nr. 16035/30.09.2010, prin care creditoarea a acordat un credit în cuantum de 75.000 lei. La data de 04.05.2015, a avut loc transferul de întreprindere între şi, ultima devenind creditor a împrumutatei, în ceea ce priveşte contractul de credit nr. 16035/30.09.2010.

Susţine intimata că nici solicitarea contestatorilor de întoarcere a executării nu este întemeiată, din moment ce nu toate actele de executare au fost anulate, astfel încât executarea silită poate continua până la recuperarea integrală a debitului. Mai mult, creanţa sa este certă, lichidă şi exigibilă, titlul executoriu apt spre a fi executat silit, iar creanţa nu a fost integral acoperită. În ceeea ce priveşte creanţa urmărită, arată că în cuprinsul contractului de credit sunt menţionate toate informaţiile necesare pentru calcularea creanţei, astfel încât respectiva creanţă este o creanţă certă, întrucât existenţa ei rezultă din însuşi actul de creanţă, este lichidă, întrucât câtimea ei este determinată prin însuşi titlul executoriu sau când titlul executoriu cuprinde toate elementele necesare pentru determinarea cuantumului creanţei şi este exigibilă, întrucât facilitatea a fost declarată scadentă anticipat.

Cu privire la plata cheltuielilor de judecată, intimata arată, pe de o parte, că Băncii nu îi poate fi imputată nicio culpă în legătură cu pretenţiile contestatorilor şi, pe de altă parte, numai partea care cade în pretenţii poate fi obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată, neexistând însă nicio culpă procesuală în sarcina sa în această situaţie. Subsecvent, conform principiului accesorium sequitur principale, dacă instanţa respinge cererea de chemare în judecată, nici plata cheltuielilor de judecată nu mai poate fi cerută.

În drept, întâmpinarea este întemeiată pe disp. art. 205 şi urm. C.proc.civ. şi art. 969 din vechiul Cod civil.

În dovedire, au fost ataşate înscrisuri.

Deşi legal citat, intimatul BEJA nu a formulat întâmpinare în termenul legal.

În probaţiune, instanţa a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar.

Analizând materialul probatoriu administrat în prezenta cauză, instanţa reţine următoarele:

Ab initio, instanţa reţine că în şedinţa publică din data de 11.01.2018 (fl. 111), a stabilit că potrivit art.3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012, legea aplicabilă prezentei cauze este noul Cod de procedură civilă, în forma în vigoare la data sesizării executorului judecătoresc, 24.04.2013.

În temeiul art. 248 C.proc.civ., instanţa va analiza mai întâi excepţiile de procedură, precum şi cele de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe, ori după caz, cercetarea în fond a cauzei.

Pe cale de excepţie, intimata a invocat prin întâmpinare netimbrarea sau insuficienta timbrare a acţiunii, lipsa calităţii de reprezentant a avocatului care a semnat cererea, tardivitatea introducerii contestaţiei la executare, inadmisibilitatea cererii de încetare a executării silite şi inadmisibilitatea cererii de radiere a ipotecii înscrise în cartea funciară asupra imobilului apartament cu nr. situat în.

Cu privire la excepţia netimbrării, instanţa reţine că a fost ataşată cererii dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 300 lei (chitanţa nr. 49796/02.08.2017 - fl. 8). În consecinţă, excepţia netimbrării invocată de intimată prin întâmpinare urmează a fi respinsă ca neîntemeiată, având în vedere îndeplinirea obligaţiilor privind plata taxelor judiciare de timbru.

Instanţa va respinge ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii de reprezentant a avocatului care a semnat cererea, excepţie invocată de intimată prin întâmpinare, având în vedere că la dosar au fost depuse în original două împuterniciri avocaţiale (fl. 9 şi 10).

Intimata a invocat prin întâmpinare şi tardivitatea formulării cererii.

Potrivit art. 723 alin. 1 şi 2 C.proc.civ., în forma în vigoare la data sesizării organului de executare, în cazul în care instanţa judecătorească a desfiinţat titlul executoriu sau însăşi executarea silită, la cererea celui interesat, va dispune, prin aceeaşi hotărâre, şi asupra restabilirii situaţiei anterioare executării. În cazul în care bunul supus executării silite este un bun imobil, instanţa va dispune asupra efectuării operaţiunilor de carte funciară necesare, fără însă a se aduce atingere drepturilor definitiv dobândite de terţii de bună-credinţă, potrivit regulilor de carte funciară. Dacă instanţa care a desfiinţat hotărârea executată a dispus rejudecarea în fond a procesului şi nu a luat măsura restabilirii situaţiei anterioare executării, această măsură se va putea dispune de instanţa care rejudecă fondul.

În temeiul art. 723 alin. 3 C.proc.civ., dacă nu s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare executării în condiţiile alin. (1) şi (2), cel îndreptăţit o va putea cere, pe cale separată, instanţei de executare. Judecata se va face de urgenţă şi cu precădere, hotărârea fiind supusă numai apelului.

Aşa cum rezultă din prevederile art. 723 alin. 3 C.proc.civ., legiuitorul nu a stabilit pentru solicitarea restabilirii situaţiei anterioare un termen. În alte situaţii, cum este cazul contestaţiei la executare, a fost stabilit în mod expres un termen. În lipsa vreunei menţiuni exprese, instanţa stabileşte că restabilirea situaţiei anterioare poate fi solicitată, în condiţiile art. 723 alin. 3 C.proc.civ., oricând. Pentru aceste motive, va respinge ca neîntemeiată excepţia tardivităţii formulării cererii, excepţie invocată de intimată prin întâmpinare.

Instanţa va analiza o dată cu fondul excepţia inadmisibilităţii cererii de încetare a executării silite şi excepţia inadmisibilităţii cererii de radiere a ipotecii, ambele invocate de intimata prin întâmpinare.

Conform art. 644 alin.1 pct. 5 C.proc.civ., executorul judecătoresc este doar participant la executarea silită. Potrivit art. 645 alin. 1 C.proc.civ., sunt părţi în procedura de executare silită creditorul şi debitorul.

În consecinţă, având în vedere calitatea de participant a executorului judecătoresc, instanţa va respinge ca inadmisibilă cererea formulată de contestatorii, în contradictoriu cu intimatul BEJA.

În cele ce succed, cererea contestatorilor va fi analizată pe fond.

Între şi , în calitate de titular-debitor, , în calitate de fidejusori, s-a încheiat contractul de credit nr. 16035/30.09.2010, potrivit căruia creditorul s-a obligat să împrumute titularului-debitor suma de 75.000 RON pentru un termen de 60 luni, cu o rată variabilă a dobânzii, care la data semnării contractului a fost de 22,5 % pe an.

Potrivit clauzei prevăzute la pct. 13 din acest contract părţile au înţeles să garanteze creditul cu o garanţie personală constituită în favoarea intimatei de către, în calitate de fidejusori şi cu o garanţie reală imobiliară (ipotecă), constituită în favoarea intimatei asupra imobilului situat în, proprietatea lui - drept uzufruct viager, astfel cum este menţionat în contractul de garanţie corespunzător. Tot în data de 30.09.2010 intimata a încheiat cu, ambii în calitate de beneficiari ai dreptului de uzufruct viager şi, în calitate de debitor ipotecar contractul de ipotecă autentificat sub numărul 384/2010, contractul fiind încheiat în scopul garantării îndeplinirii obligaţiilor împrumutatului (art.II.l din contractul de ipotecă).

La data de 24.04.2013, SC Patria Credit IFN SA s-a adresat executorului judecătoresc cu cerere de executare silită a contractului de credit nr. 16035 din data de 30.09.2010 si a contractului de ipotecă autentificat sub nr. 384/30.09.2010.

Prin încheierea din data de 16.05.2013, BEJA a admis cererea formulată de şi s-a dispus deschiderea dosarului de executare silită nr. 908/2013 împotriva debitorilor .

Prin încheierea pronunţată la data de 27.05.2013 de Judecătoria Iaşi, s-a încuviinţat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. 16035 din data de 30.09.2010 la cererea creditoarei împotriva debitorilor în vederea recuperării sumei de 60181,75 lei din care 53189,81 lei reprezentând debit principal restant şi 4941,94 lei, reprezentând dobânda restantă şi 2050 lei penalităţi.

Prin încheierea nr. 861/17.06.2013, Judecătoria Paşcani a admis cererea de încuviinţare a executării silite imobiliare formulată de executorul judecătoresc şi s-a încuviinţat executarea silită imobiliară a titlurilor executorii contract de credit nr. 16035/30.09.2010 şi contract de ipotecă autentificat sub nr. 384/30.09.2010, ce cuprinde obligaţia pentru debitorii ipotecari , beneficiari ai dreptului de uzufruct viager, precum şi a debitorului-fidejusor şi debitoarea, la plata sumei de 60.181,75 lei, din care 53.189,81 lei, reprezentând debit principal, 4.941,94 lei, dobândă restantă şi 2.050 lei, penalităţi de întârziere si de asemenea s a autorizat creditorul să treacă la executarea silită imobiliară a obligaţiei cuprinse în titlul executoriu, asupra imobilului situat în.

Prin cererea ce a făcut obiectul dosarului nr. 3969/866/2014 al Judecătoriei Paşcani s-a solicitat anularea actelor de executare silită întocmite în dosarul execuţional nr. 908/2013 al BEJA, iar prin sentinţa civilă nr. 1201/2014 cererea a fost respinsă ca tardiv formulată.

Împotriva acestei sentinţe s-a formulat apel, iar prin decizia nr. 84/2015 s-a respins ca tardiv formulat declarat cu privire la soluţia dată cererii de suspendare a executării silite, fiind respins şi apelul declarat împotriva sentinţei 1201/2014.

Potrivit procesului-verbal de suspendare a executării silite încheiat la data de 18.09.2014, BEJA a suspendat executarea din cadrul dosarului execuţional nr. 908/2013.

La aceeaşi dată, 08.05.2015 se emite de către executorul judecătoresc Publicaţia de vânzare imobiliară a apartamentului arătat anterior.

Prin decizia civilă nr. 2084/09.12.2016, Tribunalul Iaşi a respins apelul intimatei-creditoare. În considerentele acestei decizii civile, Tribunalul a reţinut că că aprecierile primei instanţe cu privire la lipsa caracterului cert al creanţei, sunt temeinice pentru motivele reţinute de aceasta, creditorul având obligaţia probării predării sumei de bani debitorului, şi nu altei persoane.

La data de 20.05.2015 aduce la cunoştinţa executorului judecătoresc existenţa contractului de cesiune încheiat cu creditoarea.

La data de 25.02.2016 executorul judecătoresc emite mai multe adrese de înfiinţare a popririi.

Împotriva acestor noi acte de executare, a fost formulată o nouă contestaţie la executare, ce a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Paşcani cu nr. 1001/866/2016. Prin încheierea nr. 31/15.03.2017, Judecătoria Paşcani, printre altele, a anulat adresele de înfiinţare a popririi emise de către BEJA în dosarul de executare silită nr. 908/2013 la data de 25.02.2016. Încheierea nr. 31/15.03.2017 a rămas definitivă prin neapelare, actele de executare silită emise fiind în mod definitiv anulate.

Potrivit art. 430 alin. 1, 2 şi 4 C.proc.civ., hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată. Autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă. Când hotărârea este supusă apelului sau recursului, autoritatea de lucru judecat este provizorie.

În temeiul art. 431 C.proc.cov., nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect. Oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia a II-a civilă a analizat autoritatea de lucru judecat prin raportare la puterea de lucru judecat în Decizia nr. 1777/25.06.2015. Instanţa Supremă a reţinut că autoritatea de lucru judecat cunoaşte două manifestări procesuale, aceea de excepţie procesuală, conform art. 1201 C. civ. din 1864 şi aceea de prezumţie, mijloc de probă de natură să demonstreze un anumit fapt în legătură cu raporturile juridice dintre părţi, art. 1200 C. civ. din 1864. Dacă în manifestarea sa de excepţie procesuală (care corespunde unui efect negativ, extinctiv de natură să oprească o nouă judecată), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente prevăzută de art. 1201 C. civ. din 1864 (obiect, părţi, cauză), nu tot astfel se întâmplă atunci când acest efect important al hotărârii se manifestă pozitiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părţi, fără posibilitatea de a se statua diferit. Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis. Între excepţia autorităţii de lucru judecat şi puterea de lucru judecat, există o distincţie clară. Astfel, condiţia de aplicare a autorităţii de lucru judecat presupune identitatea de acţiuni (părţi, obiect şi cauză juridică) ce opreşte repetarea judecăţii, iar puterea, prezumţia de lucru judecat, impune consecvenţa în judecată, astfel că ceea ce s-a constatat şi statuat printr-o hotărâre nu trebuie să fie contrazis printr-o altă hotărâre.

Aplicând principiile statuate de Înalte Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia menţionată anterior, instanţa constată că anumite aspecte care fac obiectul prezentului litigiu au fost stabilite cu putere de lucru judecat în alte hotărâri judecătoreşti rămase definitive. Fără a exista tripla identitate (părţi, obiect şi cauză juridică) de natură a atrage incidenţa autorităţii de lucru judecat, se reţine că aspectele stabilite prin hotărâri definitive nu pot fi supuse unei noi judecăţi şi se impun a fi luate în considerare în soluţionarea prezentei cauze.

După cum am mai arătat mai sus, în considerentele sentinţei civile nr. 3172/22.12.2015, pronunţată de Judecătoria Paşcani în dosarul nr. 2117/866/2015, definitive prin decizia civilă nr. 2084/09.12.2016 a Tribunalul Iaşi, s-a reţinut că în măsura în care împrumutatul nu a primit suma de bani prevăzută în contractul de împrumut, obligaţia corelativă a acestuia de a restitui împrumutul şi dobânzile aferente nu există. Astfel, din moment ce nu există obligaţia de restituire a vreunei sume de bani, nu se poate vorbi despre existenţa unei creanţe certe la care se referă disp. art. 662 alin. 1 si 2 CPC, fiind îndoielnică existenţa creanţei. Prin urmare, întrucat în lipsa unei creanţe nu poate exista nici debitor, urmărirea silită din cadrul dosarului execuţional nr. 908/2013 este nulă absolut, urmând a fi anulate toate actele de executare.

Este adevărat că în considerentele sentinţei civile nr. 3172/22.12.2015 se reaminteşte că, având însă în vedere că instanţa a fost învestită cu analiza legalităţii şi temeiniciei executării silite doar de la momentul emiterii de către executorul judecătoresc a procesului verbal de continuare a executării silite din 08.05.2015, aceasta a procedat doar la anularea actelor de executare silită doar începând cu emiterea acestui act de executare.

De altfel, şi instanţa învestită să soluţioneze contestaţia la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Paşcani cu nr. 1001/866/2016 a constatat că nu poate fi vorba de o creanţă certe, lichide şi exigibile. S-a arătat că în măsura în care împrumutatul nu a primit suma de bani prevăzută în contractul de împrumut, obligaţia corelativă a acestuia de a restitui împrumutul şi dobânzile aferente nu poate exista. Astfel, din moment ce nu există obligaţia de restituire a vreunei sume de bani, nu se poate vorbi despre existenţa unei creanţe certe la care se referă dispoziţiile art. 662 alin. 1 si 2 CPC, fiind îndoielnică însăşi existenţa creanţei. Prin încheierea nr. 13, pronunţată de Judecătoria Paşcani în dosarul nr. 1001/866/2016, au fost anulate adresele de înfiinţare a popririi emise de către BEJA în dosarul de executare silită nr. 908/2013 la data de 25.02.2016.

Având în vedere obiectul prezentei cauze, respectiv încetarea executării silite şi întoarcerea executării silite, prezenta instanţă este obligată să ţină cont de dezlegările date prin hotărârile judecătoreşti rămase definitive anterior soluţionării prezentului dosar, în aplicarea puterii de lucru judecat.

În motivarea excepţiei inadmisibilităţii cererii de încetare a executării silite, intimata a arătat prin întâmpinare că nu toate actele de executare silită au fost anulate, iar executarea silită împotriva contestatorilor este continuată. Având în vedere că titlurile executorii reprezentate de contractul de credit nr. 16035/30.09.2010 şi contractul de ipotecă autentificat sub nr. 384/30.09.2010 nu au fost anulate, intimata a apreciat că nu există niciun motiv temeinic care să justifice cererea formulată de contestatori nici cu privire la radierea ipotecii.

Instanţa va respinge ca neîntemeiate excepţia inadmisibilităţii cererii de încetare a executării silite şi excepţia inadmisibilităţii cererii de radiere a ipotecii, ambele invocate de intimata prin întâmpinare. Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa are în vedere împrejurarea că, deşi au fost anulate succesiv mai multe acte de executare silită care au făcut obiectul mai multor contestaţii la executare, reţinându-se de către instanţe inclusiv absenţa caracterului cert al creanţei puse în executare silită, de fiecare dată executorul judecătoresc a dispus continuarea executării silite, întrucât actele de executare silită întocmite anterior datei de 08.05.2015 rămăseseră în fiinţă. Fără a se pronunţa cu privire la valabilitatea acestor acte de executare, faţă de care Judecătoria Paşcani a respins o contestaţie la executare ca tardivă (sentinţa civilă nr. 1201/2014 - dosarul nr. 3969/866/2014), prezenta instanţă poate identifica un interes legitim al contestatorilor atât cu privire la cererea de încetare a executării silite, cât şi cu privire la cererea de radiere a ipotecii.

Pentru argumentele expuse anterior, instanţa reţine că o executare silită nu poate continua în absenţa caracterului cert ar creanţei puse în executare silită, astfel că se impune admiterea cererii de încetare a executării silite. În lipsa caracterului cert al creanţei nu poate subzista nici dreptul de ipotecă al creditoarei, care ar deveni o sarcină disproporţionată care să greveze dreptul de proprietate asupra imobilului apartament. O soluţie contrară nu poate fi primită, menţinerea acestei măsuri fiind incompatibilă cu constatarea neîndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 662 C.proc.civ., în forma în vigoare la data sesizării organului de executare.

Cu privire la întoarcerea executării, instanţa va avea în vedere, pe de o parte, că au fost anulate mai multe acte de executare silită efectuate în dosarul de executare nr. 908/2013 al BEJA, prin hotărâri judecătoreşti rămase definitive, fără a se solicita şi, respectiv, dispune însă şi întoarcerea executării. Acesta este, de altfel, şi motivul pentru a fost formulat pe cale separată acest capăt de cerere. Pe de altă parte, însă, nu se poate dispune întoarcerea executării pentru actele de executare silită efectuate anterior datei de 08.05.2015, întrucât s-ar încălca autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 1201/2014, pronunţate de Judecătoria Paşcani în dosarul nr. 3969/866/2014.

Pentru toate considerentele anterior expuse, instanţa va admite în parte cererea formulată de contestatorii, în contradictoriu cu intimata, va dispune încetarea executării silite în dosarul de executare nr. 908/2013 al BEJA, precum şi radierea ipotecii înscrise în cartea funciară asupra apartamentului, imobil ce aparţine contestatoarei. Pentru aceleaşi considerente, instanţa va dispune în parte întoarcerea executării, prin restabilirea în parte a situaţiei anterioare, în ceea ce priveşte toate actele de executare silită ulterioare procesului-verbal de continuare a executării din data de 08.05.2015, acte de executare întocmite în dosarul de executare nr. 908/2013.

Potrivit art. 716 alin. 2 C.proc.civ., în forma în vigoare la data sesizării executorului judecătoresc, cheltuielile ocazionate de depunerea de către executorul judecătoresc a copiilor certificate de acesta de pe actele dosarului de executare sunt în sarcina părţii interesate, în prezenta cauză a debitorilor contestatori.

În consecinţă, instanţa va obliga intimata să plătească BEJA suma de 731,85 lei, reprezentând contravaloarea xerocopierii dosarului de executare silită nr. 908/2013 ( în scopul evitării unei duble plăţi: contestatorii către executor şi intimata către contestatori).

Instanţa constată că nu sunt aplicabile disp. art. 45 alin. 1 lit. f) din OUG nr. 80/2013, faţă de obiectul prezentei cereri, respectiv încetare executare silită şi restabilire situaţie anterioară.

În temeiul art. 451 şi urm. C.proc.civ., instanţa va admite cererea contestatorilor de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată şi va obliga intimata Patria Bank SA la plata sumei de 300 lei către contestatori, sumă reprezentând taxă judiciară de timbru achitată conform chitanţei nr. 49796/02.08.2017 (fl. 8).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge ca neîntemeiată excepţia netimbrării cererii, excepţie invocată de intimată prin întâmpinare.

Respinge ca neîntemeiată excepţia tardivităţii formulării cererii, excepţie invocată de intimată prin întâmpinare.

Respinge ca neîntemeiată excepţia inadmisibilităţii cererii de încetare a executării silite, excepţie invocată de intimată prin întâmpinare.

Respinge ca neîntemeiată excepţia inadmisibilităţii cererii de radiere a ipotecii, excepţie invocată de intimată prin întâmpinare.

Respinge ca inadmisibilă cererea formulată de contestatorii, în contradictoriu cu intimatul.

Admite în parte cererea formulată de contestatorii, în contradictoriu cu intimata.

Dispune încetarea executării silite în dosarul de executare nr. 908/2013 al BEJA

Dispune radierea ipotecii înscrise în cartea funciară asupra apartamentului, imobil ce aparţine contestatoarei.

Dispune în parte întoarcerea executării, prin restabilirea în parte a situaţiei anterioare, în ceea ce priveşte toate actele de executare silită ulterioare procesului-verbal de continuare a executării din data de 08.05.2015, acte de executare întocmite în dosarul de executare nr. 908/2013.

Obligă intimata la plata contravalorii fotocopierii dosarului de executare nr. 908/2013 în cuantum de 731,85 lei.

Admite cererea contestatorilor de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Obligă intimata la plata sumei de 300 lei către contestatori, sumă reprezentând taxă judiciară de timbru achitată conform chitanţei nr. 49796/02.08.2017 (fl. 8).

Executorie.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Paşcani.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, astăzi, 30.03.2018.

Preşedinte,

Grefier,

Domenii speta

Executarea silită

Încetarea executării silite.

Domenii speta

Spete similare

Hotărâre - 24.05.2018

Decizie - 26.09.2016

Sentinţă civilă - 23.11.2016

Decizie - 10.10.2018

Hotărâre - 29.05.2020