Lipsa tipicităţii subiective.

Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. de mai sus, petentul R I a formulat plângere împotriva ordonanţei procurorului nr. 3331/P/2015 a Parchetului de pe lângǎ Judecătoria Paşcani.

În motivarea acestei plângeri, petentul a învederat cǎ organele de urmărire penală au efectuat o anchetă penală incompletă, că nu au lămurit pe deplin situaţia de fapt, că nu au audiat toate persoanele implicate în situaţia de fapt şi că nu s-a avut în vedere existenţa culpei ca formă de vinovăţie.

Plângerea a fost motivată în drept în temeiul art.341 alin.6 lit.b C.pr.pen.

În cursul procedurii de camerǎ preliminarǎ, judecǎtorul de camerǎ preliminarǎ a administrat, conform dispoziţiilor art. 341 alin. 3 C.proc.pen., proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosarul cauzei întreg dosarul de urmǎrire penalǎ nr. 3331/P/2015 al Parchetului de pe lângǎ Judecǎtoria Paşcani precum şi dovada de comunicare a soluţiei procurorului ierarhic superior privind plângerea împotriva soluţiei de clasare.

Analizând actele şi lucrǎrile dosarului, judecǎtorul de camerǎ preliminarǎ reţine în fapt şi în drept urmǎtoarele:

Prin ordonanţa procurorului nr.3331/P/2015 a Parchetului de pe lângǎ Judecǎtoria Paşcani s-a dispus clasarea cauzei in rem având ca obiect săvârşirea infracţiunii de Distrugere, prev. de art.253 alin.1 C.pr.pen., întrucât fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege.

Prin ordonanţa prim-procurorului nr. 22/II/2/2017 a Parchetului de pe lângǎ Judecătoria Paşcani s-a dispus respingerea plângerii petentului formulatǎ împotriva soluţiei dispuse prin ordonanţa procurorului nr. 3331/P/2015 a Parchetului de pe lângǎ Judecǎtoria Paşcani.

Analizând întreg materialul probator al cauzei, respectiv probele administrate în dosarul de urmǎrire penală ataşat, judecǎtorul de camerǎ preliminarǎ, procedând în baza art. 3 alin. 1 lit. c teza a II-a C.proc.pen. la verificarea legalităţii netrimiterii în judecatǎ, analizând legalitatea şi temeinicia ordonanţelor atacate, în baza art. 341 alin. 6 lit. a ultima tezǎ C.proc.pen., constată că plângerea petentului este nefondată având în vedere urmǎtoarele considerente:

Astfel, aşa cum reiese din înscrisurile şi declaraţiile date în dosarul de urmărire penală, judecǎtorul de camerǎ preliminarǎ constată că în cursul cercetǎrilor din cadrul dosarului nr. 3331/P/2015 al Parchetului de pe lângǎ Judecǎtoria Paşcani nu s-a fǎcut dovada intenţiei în sǎvârşirea faptei de distrugere.

În fapt, judecǎtorul de camerǎ preliminarǎ reţine cǎ din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale rezultă că în noaptea de 05/06.08.2015, un număr de aproximativ 50 de bovine aparţinând făptuitorului au ieşit din ocolul unde erau îngrădite şi au intrat în lanul de porumb din apropiere de pe terenul persoanei vătămate R I, unde au distrus cultura în valoare de aproximativ 600 lei.

Referitor la criticile aduse modului de efectuare a anchetei penale, judecătorul de cameră preliminară constată că făptuitorului i-a fost luată o declaraţie consemnată în procesul-verbal de la fila 15 d.u.p. şi că în cauză a fost administrat minimul probatoriu necesar în vederea stabilirii situaţiei de fapt şi a elementelor constitutive ale infracţiunii de Distrugere.

Având în vedere modalitatea în care s-au petrecut evenimentele precum şi lipsa unor minime elemente premisă care să indice că făptuitorul intenţionat a dat drumul bovinelor în cultura de porumb a persoanei vătămate, judecătorul de cameră preliminară apreciază că audierea celeilalte persoane vătămate pentru care s-a constituit un alt dosar penal sau stabilirea exactă a prejudiciului cauzat persoanei vătămate sunt inutile raportat la faptul că aceste probe nu pot dovedi intenţia lui de a distruge cultura de porumb a persoanei vătămate.

Astfel, pentru a se reține infracțiunea de Distrugere prev. de art. 253 alin.1 Cod penal este necesar ca făptuitorul să acţioneze cu intenţia de a distruge bunurile altuia.

Potrivit art.16 alin.3 din Codul penal fapta este săvârşită cu intenţie atunci când persoana prevede rezultatul faptei sale şi îl urmăreşte sau deşi nu-l urmăreşte, acceptă producerea acestuia.

Or, situaţia de fapt care rezultă din materialul probator administrat în cauză nu relevă vinovăţia făptuitorului sub forma intenţiei.

Astfel, nici persoana vătămată şi nici celelalte persoane audiate în cauză nu au oferit informaţii din care să rezulte de exemplu o relaţie de duşmănie dintre părţi care să constituie o premisă pentru acţiunea ilicită a făptuitorului.

Fapta reclamată de către persoana vătămată ar putea constitui infracţiunea de Distrugere din culpă care pentru a fi reţinută este necesar a fi săvârşită prin incendiere, explozie, sau alte asemenea mijloace aşa cum prevede art.255 alin.1 C.pen.

În consecinţă, în lipsa intenţiei directe sau indirecte de distrugere care este o condiţie esenţială subiectivă pentru a se reţine infracţiunea de Distrugere prev. de art.253 alin.1 C.pen., judecătorul de cameră preliminară constată că problema stabilirii unei eventuale culpe privind paza bunului este o chestiune de natură civilă care poate atrage răspunderea civilă delictuală inclusiv sub aspectul recuperării prejudiciului şi care se soluţionează prin intermediul unei acţiuni în faţa instanţei civile.

Astfel, judecǎtorul de camerǎ preliminarǎ apreciazǎ cǎ soluţia procurorului de caz în ceea ce priveşte acest dosar penal a fost una corectǎ, legalǎ şi temeinicǎ.

Astfel, procedând în baza art. 3 alin. 1 lit. c teza a II-a C.proc.pen. la verificarea legalităţii netrimiterii în judecatǎ în prezentul dosar, analizând legalitatea şi temeinicia ordonanţei atacate, în baza art. 341 alin. 6 lit. a ultima tezǎ C.proc.pen., judecǎtorul de camerǎ preliminarǎ constatǎ cǎ soluţia de netrimitere în judecatǎ atacatǎ cu plângere la judecǎtorie de cǎtre petent, conform dispoziţiilor art. 341 C.proc.pen., este legalǎ şi temeinicǎ în toate elementele sale.

Prin prisma considerentelor mai sus expuse, raportat la motivele anterior arǎtate, având în vedere toate criticile petentului cu privire la nelegalitatea şi netemeinicia soluţiei de netrimitere în judecatǎ datǎ de procurorul de caz faţǎ de intimatul din prezentul dosar, judecǎtorul de camerǎ preliminarǎ, în baza dispoziţiilor art. 341 alin. 6 lit. a ultima tezǎ C.proc.pen., va respinge plângerea petentului, ca nefondatǎ şi va menţine soluţia dispusă prin ordonanţa procurorului nr. 3331/P/2015 a Parchetului de pe lângǎ Judecǎtoria Paşcani ca fiind legală şi temeinică.

Cât priveşte cheltuielile judiciare avansate de stat şi ocazionate de acest proces penal, în baza art. 398 raportat la art. 275 alin. 2 ultima tezǎ C.proc.pen., judecǎtorul de camerǎ preliminarǎ va obliga petentul să plătească statului suma de 20 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat, reprezentând cheltuielile judiciare din timpul procedurii de camerǎ preliminarǎ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D I S P U N E :

În temeiul art. 341 alin. 6 lit. a ultima tezǎ C.proc.pen., respinge plângerea formulată de petentul în contradictoriu cu intimatul din sat/comuna -, jud.-, ca nefondată.

Menţine soluţia dispusă prin ordonanţa procurorului nr.3331/P/2015 a Parchetului de pe lângǎ Judecǎtoria Paşcani ca fiind legală şi temeinică.

În baza art. 398 raportat la art. 275 alin. 2 ultima tezǎ C.proc.pen., obligǎ pe petent să plătească statului suma de 20 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat, reprezentând cheltuielile judiciare din timpul procedurii de camerǎ preliminarǎ.

Definitivǎ, conform art. 341 alin. 8 C.proc.pen.

Pronunţată  în camera de consiliu, astăzi, 15.05.2017.

Judecǎtor de camerǎ preliminarǎ,    Grefier,

Domenii speta

Spete similare