Admite apelul - Schimbă sentinţa civilă a Judecătoriei Craiova, în sensul că în temeiul art. 76 alin 1 teza finală din Lg. 85/2014, încetează acţiunea.

Dosar nr.................

DECIZIE Nr. .................

Şedinţa publică de la .................

Completul compus din:

Pe rol, judecarea apelului formulat de apelanta-reclamantă SC

................ SRL împotriva sentinței nr. ..................../10.06.2016 pronunțată de judecătoria Craiova în dosarul nr. ..................../215/2015, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC ....................... SRL prin administrator judiciar .........................., având ca obiect pretenții.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică  au lipsit părţile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care,

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată şi o reţine spre soluţionare.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului:

Constată că prin sentinţa civilă nr. ....................../10.06.2016 Judecătoria Craiova a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune.

A respins cererea formulată de reclamanta SC ....................... SRL în contradictoriu cu pârâta SC ........................ SRL.

Pentru a se pronunţa astfel, analizând cu prioritate excepţia prescripţiei dreptului la acţiune conform art. 248 din ncpc, prin prisma motivelor invocate, mijloacelor de probă depuse şi dispoziţiilor legale incidente în materie, instanţa a reţinut următoarele: între părţi s-au încheiat:

-  contractul de vânzare – cumpărare nr. ................/11.11.2011, în baza căruia au fost emise facturile fiscale nr. ................../30.11.2011 în cuantum de ................ lei şi nr. ................/19.12.2011 în sumă de ................... lei

- şi contractul de prestări servicii nr. ................/02.11.2011, în baza căruia a fost emisă factura fiscală nr. ................/30.11.2011, în sumă de ..................... lei.

S-a reţinut că pârâta a plătit la ..............12.2011 suma de ..................... lei aferentă facturii nr. ................/19.12.2011 şi  la 22.12.2011 suma de ................ lei plată parţială aferentă facturii nr. .................../30.11.2011 aşa cum  rezultă din extrasul de cont -fila 14 şi sub acest aspect instanţa nu a reţinut susţinerea părţilor că plata de ................... lei ar fi acoperit în totalitate factura nr. ................./30.11.2011 şi parţial factura nr. ................/30.11.2011 deoarece din extrasul de cont rezultă că plata de .................... lei a reprezentat o plată parţială doar a facturii nr. ................../30.11.2011.

S-a mai arătat că pe de altă parte reclamanta a pretins în acţiune că părţile au înţeles să compenseze suma de 30.438,00 lei cu contravaloarea facturii seria AGR nr. ................./25.07.2012, conform Ordinului de compensare seria B nr. .............../14.02.2014, în acest fel  datoria pârâtei a rămas la suma de ................. lei ..............., aspect recunoscut de pârâtă prin întâmpinare.

Instanţa a reţinut deci că se solicită plata a două  facturi nr. ................../30.11.2011 şi nr. .................../30.11.2011, fiecare cu scadenţă la 2 zile de la data emiterii,  corespunzător prevederilor din contractul nr. .............../11.11.2011 şi respectiv din contractul nr. ...................../02.11.2011.

S-a considerat că de la data scadenţei acestor facturi, adică de la 02.12.2011, a început să curgă termenul de prescripţie de 3 ani conform prevederilor art. ...................... din noul cod civil şi acest termen s-a împlinit la 02.12.2014, iar prezenta acţiune a fost formulată la 15.02.2015, după împlinirea termenului de prescripţie, termen în care reclamanta putea să solicite instanţei obligarea pârâtei la plata sumei.

S-a arătat că instanţa nu va reţine susţinerea reclamantei că termenul de prescripţie ar fi fost întrerupt prin notificarea pârâtei deoarece notificarea din 20.08.2014 la care face referire nu a fost depusă la dosar, deci nu se dovedeşte punerea în întârziere a pârâtei. S-a depus doar o confirmare de primire a unei corespondenţe care nu se poate identifica ce a cuprins, dacă era o notificare care realiza punerea în întârziere a pârâtei - fila ................... Nu există dovada că a fost o scrisoare recomandată cu conţinut declarat şi acel conţinut îl reprezenta o notificare.

S-a reţinut că, cu privire la notificare din 15.10.2014  se face dovada primirii sale de către pârâtă, s-a depus dovada expedierii  -fila 23,  nota de inventar -fila 22 şi confirmarea de primire - fila ..............., astfel că susţinerea pârâtei că nu a ajuns la cunoştinţa sa şi nu s-a realizat punerea în întârziere nu va fi reţinută şi aceasta nu a fost însă de natură să întrerupă termenul de prescripţie deoarece notificarea întrerupe termenul de prescripţie doar în cazul ordonanţelor de plată, în condiţiile art. 1015 din cpc republicat, adică atunci când legea prevede expres  acest lucru.

Pe fondul cauzei instanţa a reţinut de asemenea că cererea este neîntemeiată deoarece reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii obligaţiei de predare a bunurilor ce formează obiectul  contractelor invocate şi indicate în facturile ce individualizează creanţa pretinsă, ori în condiţiile în care pârâta  a invocat excepţia de neexecutare a contractului, aceste înscrisuri sunt necesare şi utile pentru ca să se dovedească livrarea mărfurilor, adică executarea de către vânzător a obligaţiei de predare a bunului vândut singura care ar îndreptăţi reclamanta la plata sumelor pretinse.

Instanţa a apreciat că în speţa dedusă judecăţii, nu a  intervenit o cauză de întrerupere a prescripţiei, aşa cum susţine reclamanta,  astfel că a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi în consecinţă a respins cererea.

Împotriva sentinței nr. ........................../10.06.2016 pronunțată de judecătoria Craiova în dosarul nr. ......................../215/2015, a formulat apel, reclamanta SC ....................... SRL, solicitând admiterea apelului, anularea hotărârii atacate, evocarea fondului şi pe cale de consecinţă admiterea cererii de chemare în judecată având ca obiect pretenţii.

În motivare a arătat că in fapt, la data de 13.05.2015, SC ...................... SRL a chemat in judecata parata SC ....................... SRL, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de ...................... lei reprezentând debit restant, conform următoarelor înscrisuri:

-Contractul de vanzare-cumparare nr. .................../11.11.2011, in baza caruia au fost emise facturile fiscale nr. ....................../30.11.2011 in cuantum de .................... lei si nr. .................../19.12.2011 in suma de ........................ lei;

-Contractul de prestări servicii nr. ..................../02.11.2011, in baza caruia a fost emisa factura fiscala nr. ......................../30.11.2011, in suma de ............................. lei;

-Încasările efectuate de către parata SC .......................... SRL la data de 21.12.2011, respectiv suma de ........................ lei si suma de ......................... lei, incasata la data de 22.12.2011

-Compensarea sumei de .................... lei, cu contravaloarea facturii seria

AGR nr. 84/25.07.2012 conform Ordinului de compensare seria B nr. ................../14.02.2014.

A menţionat apelanta că parata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca prescrisa, iar in subsidiar respingerea ca urmare a taptului ca subscrisa nu am făcut dovada executării contractelor şi instanţa de fond, după stabilirea competentei de către ICCJ prin soluţionarea conflictului de competenta negativ, a pronunţat Sentinţa civila nr......................../2016 prin care a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune si a respins cererea de chemare in judecata ca prescrisa.

A considerat ca instanţa de fond a pronunţat o hotărâre netemeinica si nelegala, fără a analiza probele administrate in fata sa, aspectele de drept material invocate si prin interpretarea eronata a apărărilor formulate de către subscrisa pe excepţia ridicata de către parata ....................... SRL.

De asemenea apelanta a mai arătat că instanţa de fond nu a cercetat in mod efectiv argumentele reclamantei, neprezentând in concret motivele care au condus la convingerea sa si pronunţând o sentinţa netemeinica si nelegala.

A considerat ca judecătorul fondului nu a analizat, în mod efectiv argumentele reclamantei si nu a procedat la o înlăturare,motivat şi argumentat, în mod explicit, a susţinerilor din cerere si din răspunsul la intampinare formulat, neprezentand, în concret, motivele de fapt şi de drept care au format convingerea sa, or, prin omisiunea primei instanţe de analiza şi cerceta, în mod efectiv, prin considerentele hotărârii recurate, motivele de fond invocate de reclamantă prin plângere - aspecte ce necesitau un răspuns specific şi explicit - au fost nesocotite dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. B NCPC şi a fost încălcat astfel dreptul subscrisei la un proces echitabil.

Apelanta a precizat că de altfel, potrivit jurisprudentei înaltei Curţi, care se regăseşte si in cauza Albina contra României, noţiunea de proces echitabil este infranta atunci când o instanţa a motivat pe scurt hotararea, fară a examina in mod real problemele esenţiale care i-au fost supuse spre analiza. A învederat că arătarea tuturor motivelor care au determinat instanţa să pronunţe hotărârea constituie o obligaţie principală a judecătorilor, a cărei nerespectare atrage nulitatea hotărârii.

S-a menţionat că obligativitatea motivării conferă hotărârii eficienţă sub multiple aspecte: este o garanţie eficientă împotriva arbitrariului; constituie un element important de asigurare a posibilităţii efectuării controlului judiciar de către instanţa ierarhic superioară. Motivarea trebuie făcută în concret, considerentele trebuie să se întregească reciproc şi să tindă în totalitatea lor la demonstrarea logică a aceleiaşi idei şi pentru aceste considerente trebuie constatat că  sentinţa pronunţată si atacată prin prezenta este nemotivată in fapt si in drept, fapt pentru care se impune aplicarea dispoziţiilor art.480 alin.3, respectiv anularea hotărârii atacate si judecarea cauzei prin evocarea fondului de către instanţa de apel.

Apelanta a menţionat că instanţa de fond nu a analizat in mod corect nici situaţia de fapt prezentata de către reclamantă prin răspunsul la întâmpinare formulat la dosarul cauzei, dar nici aspectele de drept material privitoare la prescripţie, pronunţând o sentinţa netemeinica si nelegala, sentinţa atacata prin prezenta, a fost, in mod nelegal, motivata de către judecătorul instanţei de fond in sensul admiterii excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune, fara a se tine cont de apararile formulate de către ...................... SRL.

Având in vedere ca a solicitat anularea hotărârii atacate si evocarea fondului de către instanţa de apel, a solicitat ca instanţăa să îşi aplece atentia asupra situaţiei de fapt dedusa judecaţii.

A arătat că in fapt, intre S.C. ..................... S.R.L. si parata S.C. ...................... S.R.L. s-au desfasurat o serie de relaţii comerciale încă din anul 2011, părţile bucurandu-se de o buna colaborare pana in prezent, astfel la data de 02.11.2011, apelanta in calitate de prestator-executant si parata in calitate de beneficiar au  incheiat Contractul de prestări servicii nr. 02 ce a avut ca obiect „selectat si efectuat tratament samanta grâu". A precizat că in baza acestui contract apelanta a emis factura nr. ................/30.11.2011 in cuantum de 9.................. lei, acceptata la plata de către parata, însă neachitata pana la data prezentei şi totodată, intre părți s-a încheiat Contractul de vanzare - cumparare nr. ................./11.11.2011, in baza căruia au fost emise facturile fiscale nr. ................/30.11.2011, in suma de .................... lei si nr. ................/19.12.2011 in cuantum de .................... lei.

Apelanta a precizat că având in vedere facturile fiscale menţionate anterior parata a cumulat un debit restant in cuantum de ....................... lei (......................... 1ei- ..................... lei), intrucat parata a achitat factura fiscala nr 157/19.12.2011 in suma de .................. lei si la data de .......................... a  mai avansat o plata parţiala in cuantum de ..................... lei, astfel, in vederea recuperării debitului restant reclamanta a procedat la achiziţionarea a ..................... kg grâu de la parata la preţul de .............. lei/kg, reuşind sa compenseze astfel suma de .................... lei) şi in consecinţa, scăzând suma compensata de .................. lei din totalul debitului restant ....................... lei a obţinut cuantumul pretenţiilor solicitate prin cererea de chemare in judecata, respectiv suma de ................. lei (................ lei).

A mai arătat că deşi ....................... SRL si-a îndeplinit toate obligaţiile contractuale asumate, parata a refuzat categoric sa achite debitul restant, dând dovada de rea credinţa si in fata instanţei de fond prin nerecunoasterea primirii unor notificări de punere in întârziere, a căror comunicare a demonstrat-o in final, prin emiterea unor adrese la Posta Romana şi in aceasta corespondenta prealabila, apelanta a incercat soluţionarea pe cale amiabila a prezentului litigiu comunicându-i paratei doua somaţii de plată in condiţiile art. .................... NCPC, insa aceasta nu i-a înaintat nici un răspuns si refuza plata debitului restant in cuantum de .......................... iei.

Apelanta a precizat că a invocat instanţei de fond ca, in temeiul art. .................. din NCC „ Prescripţia este întreruptă prin punerea în întârziere a celui în folosul căruia curge prescripţia numai dacă aceasta este urmată de chemarea lui în judecată în termen de 6 luni de la data punerii în întârziere" si avand in vedere faptul ca prima somaţie de plata a fost comunicata paratei la data de ...................., următoarea in data de .................., a solicitat instanţei de fond ca este in termen legal pentru exercitarea acţiunii in pretenţii.

A învederat că, când s-a ridicat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune de catre parata ..................... SRL, a formulat un răspuns la întâmpinare prin care a detaliat motivele pentru care solicita respingerea acesteia, astfel, a invederat instanţei de fond ca i-a comunicat paratei cele doua somaţii de plata in condiţiile art. 1014 NCPC, insa aceasta nu i-a inaintat nici un răspuns, refuzând plata debitului restant in cuantum de 39.194,96 lei, astfel, prin intermediul primei somaţii comunicata paratei la data de ................08.2014 printr-o scrisoare recomandata cu confirmare de primire, dar fara conţinut declarat, i-a solicitat acesteia, in mod eronat, plata debitului in suma de ...................... lei, parata neaga, evident ca ar fi primit aceasta somaţie, cu toate ca pe AR apelanta avea stampila si semnătură de primire.

Apelanta a precizat că dupa refacerea calculatiilor la data de ...................10.2014 a revenit cu cea de-a doua somaţie trimisa prin intermediul unei scrisori recomandate cu conţinut declarat si i-am solicitat paratei plata debitului restant de .......................... lei a învederat ca, asa cum rezulta din actele existente la dosarul cauzei,  a demonstrat ca parata a primit Somaţia din data de .................., care intrerupe neechivoc termenul de prescripţie de care se prevalează parata, aşadar ambele somaţii aratate anterior intrerup termenul prescripţie in sensul art. ................ din NCC" Prescripţia este întreruptă prin punerea în întârziere a celui în folosul căruia curge prescripţia numai dacă aceasta este urmată de chemarea lui în judecată în termen de 6 luni de la data punerii în întârziere".

S-a învederat că in mod nelegal, instanţa de fond nu a tinut cont de cele doua somaţii transmise de către subscrisa, reţinând in hotararea atacata ca somaţia din data de ...............08.2014 nu a fost depusa la dosar impreuna cu dovada ca a fost o scrisorae recomandata cu conţinut declarat prin care am pus debitoarea in intarziere, cu privire la notificarea din data de ...................10.2014, deşi constata ca a fost transmisa, neputand tine cont de apararea paratei care a susţinut contrariul, retine ca notificarea nu a fost in măsură sa intrerupa termenul de prescripţie, decât in cazul ordonanţelor de plata.

A solicitat să se reţină ca instanţa de fond a interpretat in mod eronat dispoziţiile legale in materia punerii in intarziere a debitorului, in condiţiile in care apelanta a făcut dovada notificării parate în mod legal si neviciat in data de ..............10.2014. A arătat că noţiunea de „punere a debitorului in intarziere" este intalnita in situaţiile in care, o parte dintr-un contract (debitorul) nu isi executa obligaţiile asumate in baza acestuia, la termenele stabilite, intr-un astfel de caz, cealalta parte din contract (creditorul) ii cere debitorului aflat in intarziere in executarea obligaţiilor, sa execute respectivele obligaţii.

S-a precizat că punerea debitorului in intarziere consta deci, intr-o manifestare de voinţa a creditorului, prin care acesta pretinde debitorului executarea obligaţiei, dispoziţiile art. ................ C. pr. civ. impun îndeplinirea unei proceduri prealabile sesizării instanţei de judecată, aceasta constă în comunicarea unei somaţii de plată pe care creditorul o transmite debitorului său, somaţie ce va arăta suma datorată şi termenul în care urmează să fie achitată, respectiv 15 zile, somaţia astfel formulată se va comunica debitorului prin intermediul executorului judecătoresc, sau, mai simplu, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire şi cu conţinutul declarat. Această din urmă specificaţie vine să pună capăt unui lung şir de controverse întâlnite des în practică, vizând problema dovezii îndeplinirii procedurii prealabile, în sensul probării conţinutului plicului cu care se comunica invitaţia la conciliere directă în conformitate cu vechiul art. 7201 C. pr. civ.

Apelanta a arătat că în actuala reglementare însă, scrisoarea recomandată este scrisoarea pentru care serviciul de curierat percepe un tarif mai mare, ce asigură emiterea unei recipise la preluare şi garantează predarea, sub semnătură, confirmarea de primire este documentul ce asigură preluarea comunicării de către destinatar, şi, în această situaţie, constituie mijloc de probă al expedierii unei comunicări către debitor, ataşându-se cererii de emitere a ordonanţei de plată şi în acelaşi timp, declararea conţinutului presupune ca plicul în care se transmite somaţia să fie prezentat factorului poştal deschis, nesigilat, sub formă de scrisoare cu valoare, scop în care se va întocmi o notă de inventar ce va descrie însăşi conţinutul înscrisurilor ce urmează a fi comunicate. Nota de inventar se întocmeşte în dublu exemplar şi se vizează de către factorul poştal. A arătat apelanta că ulterior efectuării verificării înscrisurilor prezentate, unul dintre exemplare se ataşează acestora, urmând ca cel de-al doilea exemplar să fie eliberat către creditor şi acest înscris, împreună cu confirmarea de primire, fac dovada dincolo de orice tăgadă, a conţinutului si a transmiterii somaţiei prevăzute la articolul citat şi în acest context, deşi lipsa comunicării somaţiei va duce la respingerea cererii de emitere a ordonanţei de plată ca inadmisibilă, in jurisprudenta si teorie se apreciaza că somaţia formulată şi comunicată debitorului în conformitate cu prevederile art. 1014 al. 1 C. pr. civ. întrerupe cursul prescripţiei extinctive în mod condiţionat respectiv în raport de prevederile art. 2540 C. civ., ce dispun că prescripţia este întreruptă prin punerea în întârziere a celui în folosul căreia curge, numai dacă aceasta este urmată de chemarea lui în judecată în termen de 6 luni de la data punerii în întârziere.

Pe cale de consecinţa, apelanta a solicitat să se observe ca de la momentul comunicării somaţiei, data de ..............10.2014, in mod legal si neviciat, si pana la momentul depunerii cererii de chemare in judecata, ...............02.2015, au trecut 4 luni, fapt pentru care notificarea a întrerupt termenul de prescripţie, in conformitate cu dispoziţiile art. 1014 alin.l NCPC.

Astfel, a arătat apelanta că in mod nelegal, instanţa de fond a apreciat ca notificarea transmisa de către noi pune in intarziere debitorul doar cu privire la procedura ordonanţei de plata, in condiţiile in care art. 1522 NCC prevede in mod clar ca punerea in inatrziere se face fie printr-o notificare scrisa prin care creditorul ii solicita executarea obligaţiei, fie prin cererea de chemare in judecata. De asemenea, alin. (2) prevede ca daca prin lege sau prin contract nu se prevede altfel, notificarea se comunica debitorului prin executor judecătoresc sau prin orice alt mijloc care asigura dovada comunicării, in cazul nostru prin scrisoare recomandata cu conţinut declarat.S-a arătat că alin. (3) prevede ca notificarea trebuia sa se acorde debitorului un termen de executare, ţinând seama de natura obligaţiei si de imprejurări, ori prin notificarea transmisa, a acordat debitoarei termenul prevăzut de articolul 1014 alin. l.

Cererea de apel a fost motivată în drept pe dispoziţiile art. 1522 şi urm NC.civ, art. 2540 NCciv, art. 1014 şi urm NC.pr.civ, art. 466 şi urm NC.pr.civ.

La dosarul cauzei intimata-pârâtă SC ................... SRL a depus întâmpinare, solicitând menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei primei instanţe, apreciind că aceasta este una legală şi temeinică.

În motivare a arătat că in fapt, prin sentinţa instanţei de fond, a fost admisa excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocata de către pârâtă si pe cale de consecinţa a fost respinsa cererea de chemare in judecata formulata de apelanta - reclamanta.

A arătat că prin apelul formulat, S.C. …………….. S.R.L. apreciaza ca instanţa de fond a pronunţat o soluţie greşita prin admiterea excepţiei presciptiei extinctive a dreptului material la acţiune ce a fost invocata in cauza, dandu-se o greşita interpretare disp. Codului de Procedura Civila.

A considerat nefondata aceasta critica, instanţa de fond dând o corecta dezlegare problemei de drept dedusa judecaţii, astfel, asa cum a aratat si in fata primei instanţe, in cauza a intervenit prescripţia extinctiva a dreptului la acţiune, avand in vedere următoarele:în fapt, în baza raporturilor contractuale desfăşurate între subscrisa şi apelanta, materializate prin încheierea Contractului de prestări servicii nr. ............ din data de ................11.2011, precum şi a Contractului de vânzare-cumpărare nr. 04 din data de ..............11.2011 au fost emise următoarele facturi:-Factura nr. 217 emisă la data de 30.11.2011, scadentă la data de 02.12.2011, în valoare de ................ lei, rest de plată .................. lei; -Factura nr. .............. emisă la data de 30.11.2011, scadentă la data de 02.12.2011, în valoare de 9............... lei, achitată de către pârâta; Factura nr. ................. emisă la data de 19.12.2011, scadentă la data de 21.12.2011, în valoare de .............. lei, achitată.

Intimata a precizat faptul că apelanta a achiziţionat de la subscrisa grâu, fiind emisă în acest sens factura seria AGR nr, 84 din data de 25.07.2012, în valoare de .................. lei, de asemenea, firmele au procedat la compensarea facturii emise de către pârâta, în valoare de 30.438,00 lei, cu partea corespunzătoare acestei sume din factura nr. ............. emisă la data de 30.11.2011 de ................ S.R.L., astfel că a rămas un rest de plată de ..................... lei.

A solicitat să se observe faptul că aceste aspecte sunt recunoscute şi de apelanta .................. prin cererea de chemare în judecată şi în ceea ce priveşte suma de .................. lei, a intervenit prescripţia dreptului de a obţine executarea sită, respectiv s-a împlinit termenul general de 3 ani prevăzut de legiuitor în materia prescripţiei extinctive, în care apelanta putea să solicite instanţei de judecată obligarea subscrisei la plata sumei anterior indicate.

Intimata-pârâtă a arătat că dispoziţiile art. 2524 alin. (1) Cod procedură civilă prevăd faptul că: ’’Dacă prin lege nu se prevede altfel, in cazul obligaţiilor contractuale de a da sau de a face prescripţia incepe sa curgă de la data când obligaţia devine exigibilă şi debitorul trebuia astfel s-o execute."

Având în vedere aceste aspecte a solicitat să se observe faptul că factura nr. 217 emisă la data de 30.11.2011, a devenit scadentă la data de ........................, având în vedere faptul că în conformitate cu dispoziţiile contractuale părţile a convenit ca plata contravalorii facturii să se efectueze în termen de 2 (două) zile de la data emiterii facturii. Întrucât termenul de prescripţie aplicabil în speţă este de 3 ani, a solicitat să se observe că acest termen de prescripţie s-a împlinit la data de 02.12.2014, data pana la care creditorul era indreptatit sa apeleze la forţa coercitiva a statului in vederea obligării debitorului la plata sumei de bani neachitate.

Referitor la susţinerile apelantei cu privire la faptul că ar fi emis către pârâtă două somaţii de plată în condiţiile art. 1014 Cod de procedură civilă, sens în care s-ar fi întrerupt termenul de prescripţie extinctivă, a considerat intimata corectă concluzia instanţei de fond, conform careia aceasta somaţie este de natura a întrerupe termenul de prescripţie doar in cazul ordonanţelor de plata.

De asemenea intimata-pârâtă a arătat că conform art. 2540 Cod Civil „Prescripţia este întreruptă prin punerea în întârziere a celui în folosul căruia curge prescripţia numai dacă aceasta este urmată de chemarea lui în judecată în termen de 6 luni de la data punerii în întârziere.”, ori, in prezenta speţa, inclusiv apelanta arata faptul ca ar fi emis „somaţii”, in opinia acesteia somaţiile îndeplinind condiţiile de la art. 1014 C.P.C.. Chiar daca in aparenta par similare, somaţia este reglementata intr-adevar de disp. Codului de Procedura Civila, pe când „punerea in întârziere” prev. de art. 2540 Cod Civil este reglementata de disp. art. 1521 si 1522 Cod Civil.

S-a arătat că „Somaţia” prevăzută de art. 1014 Cod Pr. Civ. vizeaza doar o procedura speciala, aceea a ordonanţei de plata, întreruperea cursului presciptiei prevăzută de art. 1015 alin. 2 C.P.C. vizând doar aceasta procedura. Somaţia constituie o etapa prealabila si totodată o cerinţa obligatorie pentru promovarea unei ordonanţe de plata iar sancţiunea necomunicării somaţiei către debitor constă în respingerea cererii de ordonanţa de plata ca inadmisibila, sancţiune prevăzută expres de art. 1017 alin. (2) NCPC, ca fiind aferentă obligaţiei creditorului de ataşare la cerere a dovezii comunicării somaţiei. Prin urmare disp. art. 1014 CPC reprezintă o normă cu caracter special, derogator de la „dreptul comun”, respectiv de la dispoziţiile art. 1522 Noul Cod Civil.

Intimata-pârâtă a precizat că daca somaţia reprezintă o etapa prealabila si obligatorie in procedura ordonanţei de plata, pe de alta parte punerea în întârziere marchează momentul de la care debitorul refuză să execute, iar creditorul este în drept să pretindă daune-interese compensatorii pentru neexecutarea obligaţiei iar sancţiunea nepunerii in întârziere se regăseşte in disp. art. 1522 alin. 5 C.C., in conformitate cu care „Cererea de chemare în judecată formulată de creditor, fără ca anterior debitorul să fi fost pus în întârziere, conferă debitorului dreptul de a executa obligaţia într-un termen rezonabil, calculat de la data când cererea i-a fost comunicată. Dacă obligaţia este executată în acest termen, cheltuielile de judecată rămân în sarcina creditorului.” A arătat că in concluzie, la fel cum procedura invitaţiei la concilierea directa (prev. de art. 720 ind. 1 V.C.P.C.) nu se putea confunda cu punerea in întârziere prev. de art. 1079 V.C.C., nici procedura somaţiei de la art. 1014 CPC nu poate fi confundata cu punerea in întârziere prev. de art. 1522 C.C., îndeplinirea sau neindeplinirea acestora avand sancţiuni diferite.

Prin urmare, fata de cele de mai sus, intimata-pârâtă a solicitat să se constate ca in mod corect a constatat prima instanţa că în speţa dedusă judecăţii nu a intervenit o cauză de întrerupere a prescripţiei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul constată că prin încheierea de şedinţă din data de ................... instanţa a dispus suspendarea cauzei în temeiul  dispoziţiilor art. 75 din Legea 85/2014, având în vedere că prin Sentinţa nr. 1556/2016 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. ..................../30/2016 s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei împotriva debitorului SC ....................... SRL.

Ca urmare a referatului arhivă, cauza a fost repusă pe rol şi s-a dispus citarea părţilor.

Art. 75 alin. 1 din Legea 85/2014, reglementează un caz de suspendare legală obligatorie a acţiunilor pcare vizează stabilirea unui drept de creanţă împotriva debitorului, dar şi a urmăririlor silite individuale împotriva averii debitorului, urmărindu-se prezervarea caracterului concursual, colectiv şi egalitar al procedurilor reglementate de lege, evitând astfel ca asupra averii debitorului să se exercite acţiuni individuale de urmărire sau executare silită a creanţelor creditorilor, eliminând incertitudinea asupra masei pasive.

Astfel, potrivit art. 75 alin.1 din Lg. 85/2014,”  De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului. Valorificarea drepturilor acestora se poate face numai în cadrul procedurii insolvenţei, prin depunerea cererilor de admitere a creanțelor. (...).” .

Potrivit art. 75 alin. 1 teză ultimă din Legea nr. 85/2014 la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acţiunea judiciară sau extrajudiciară, cât şi executările silite suspendate încetează.

Constatând că potrivit extrasului de pe portalul Tribunalului Timiş, sentinţa nr. ................./2016 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. ................./30/2016 prin care s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei împotriva debitorului SC ..................... SRL, a rămas definitivă, având în vedere dispoziţiile legale mai sus citate, precum și dispozițiile art. 480 alin.1 C.pr.civ.,  instanța va admite apelul şi va dispune încetarea acţiunii judiciar, apelanta- reclamantă putându-și valorifica dreptul de creanță  dor în cadrul dosarului de insolvență.

 PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul formulat de apelanta-reclamantă ................... împotriva sentinței nr. .............../10.06.2016 pronunțată de judecătoria Craiova în dosarul nr. ................./215/2015, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC ....................... SRL prin administrator judiciar ....................., având ca obiect pretenții.

Schimbă sentinţa civilă nr. .............../2016 din data de 1 iunie ........... a Judecătoriei Craiova, în sensul că în temeiul art. 76 alin 1 teza finală din Lg. 85/2014, încetează acţiunea.

Definitivă.

Domenii speta

Spete similare