Dosar nr. 2570/288/2012
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA RÂMNICU VALCEA
CIVILA
Operator de date cu caracter personal nr. 4246
SENTINŢA CIVILA Nr.
Şedinţa publică de la Mai 2013
Instanţa constituită din:
PREŞEDINTE: M. D.
Grefier: C. A. M.
Pe rol fiind pronunţarea asupra cauzei civile privind pe reclamanta N. GH. M. cu domiciliul în ……………. în contradictoriu cu pârâta D. M. M. cu domiciliul în ……… având ca obiect pretenţii obligaţia de a face.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică cu ocazia pronunţării au lipsit părţile.
?Dată fără citare.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:
Instanţa constată că dezbaterile asupra fondului au avut loc la data de … şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă din acea dat, ocazie cu care a fost amânată pronunţarea la data de astăzi, ….., în vederea deliberării, când s-a pronunţat următoarea hotărâre:
?
INSTANŢA
Asupra cauzei constată:
Prin acţiunea formulată de reclamanta N. Gh. M. a chemat în judecată pe pârâta D. M. M. solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce va pronunţa să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 7550 euro şi a dobânzii legale şi totodată să-i elibereze magazinul pentru a putea să-şi desfăşoare activitatea. De asemenea a solicitat cheltuieli de judecată. Motivând în fapt cererea a arătat că, în luna iunie 2010 a dat pârâtei spre folosinţă un spaţiu comercial cu mobilier corespunzător, până la 30 iulie 2010, când aceasta trebuia să-l elibereze. Pârâta a refuzat să elibereze spaţiul şi nici nu a plătit chirie, deşi între părţi a fost încheiat un contract de comodat prin care s-a stabilit că în situaţia în care nu se va conforma va fi obligată să plătească penalităţi de 25 euro/zi pe fiecare zi de întârziere. În drept a invocat art. 969 c.civ. şi art. 10 c.pr.civ. iar în probaţiune a solicitat înscrisuri şi martori.
Taxele legale au fost achitate.
Pârâta a formulat întâmpinare - f. 15, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată. Cu titlu de chestiune prealabilă pârâta a solicitat ca reclamanta să achite taxă de timbru pentru primul capăt de cerere cât şi pentru celelalte petite. Aceasta a pretins că acţiunea este inadmisibilă întrucât reclamanta nu a urmat procedura prealabilă a concilierii prevăzută de art. 720 c.pr.civ..De asemenea, a invocat nulitatea cererii pentru neîndeplinirea cerinţelor înscrise în art. 112 c.pr.civ., lipsind motivele de fapt şi de drept. Pe cale de excepţie a invocat lipsa calităţii procesuale active a reclamantei, motivat de faptul că nu deţine proprietatea asupra magazinului ci, numita N. I. E. este cea care a edificat magazinul şi este proprietară şi administrator la AF La Ionela, încheind acte cu proprietarul terenului, prin care i s-a permis să construiască. Pârâta a pretins că actul invocat de reclamantă este lovit de nulitate întrucât reclamanta nu este proprietară şi nu are nici un titlu pentru folosinţa spaţiului. Iniţial pe teren a fost un chioşc din lemn iar în anul 2007 N. I. E. a edificat actualul magazin în care a funcţionat AF La Ionela. Din anul 2009 în magazin a funcţionat II D. M. M. iar reclamanta nu a desfăşurat niciodată activitate. În drept a invocat art. 115- 119 c.pr.civ. iar în probaţiune a solicitat înscrisuri, interogatorii, martori şi expertiză.
Reclamanta a formulat note de şedinţă - f.33, prin care a răspuns motivelor pârâtei din întâmpinare, arătând următoarele: până la primul termen a achitat taxa de timbru la valoare, fapt consemnat şi în încheierea de şedinţă; prevederile art. 720 indice 1 c.pr.civ. nu au incidenţă în speţă întrucât litigiul dedus judecăţii nu este comercial; acţiunea îndeplineşte toate cerinţele înscrise în art. 112 c.pr.civ. iar nulitatea cererii intervine doar pentru lipsa numelui părţilor, obiectului şi semnăturii; privitor la calitatea procesuală activă a arătat că pentru stabilirea identităţii între titularul dreptului şi cea care a promovat acţiunea trebuie verificat contractul dintre părţi din lecturarea căruia se constată că acestea au stabilit cu titlu de clauză penală, plata sumei de 25 euro pe zi de întârziere; pe fond a arătat că, începând cu anul 2009, profitând de înţelegerea părţilor, acestea fiind şi rude, în contul unei datorii avute de fosta noră a permis pârâtei să-şi desfăşoare activitate în spaţiu pentru o perioadă de 4 luni, însă aceasta nu a mai părăsit spaţiul până în prezent; chioşcul a fost construit de aceasta şi renovat ulterior, fiind proprietatea sa, fapt ce rezultă din actele depuse şi nu a susţinut niciodată că este proprietara terenului, pârâta angajându-se să lămurească această problemă cu P. Gh. În consecinţă, a solicitat admiterea cererii în sensul obligării pârâtei la plata penalităţilor pentru fiecare zi în care a refuzat să elibereze chioşcul după expirarea contractului.
În şedinţa publică din 12 iunie 2012 a fost respinsă excepţia lipsei procedurii concilierii şi a fost unită cu fondul excepţia lipsei calităţii procesuale active, în temeiul art. 137 al 2 c.pr.civ. La acelaşi termen s-au încuviinţat pentru părţi probe cu înscrisuri, martori şi interogatoriu.
În şedinţa publică din 19 septembrie 2012 pârâta prin apărător a precizat că prin întâmpinarea depusă a invocat pe cale de excepţie nulitatea contractului de comodat şi nu formulează cerere reconvenţională în acest sens.
Prin precizarea de la f. 50 reclamanta a arătat că solicită suma de 25 euro pe zi de întârziere, stabilită conform contractului din 29.06.2011.
La dosar s-au depus înscrisuri s-a luat interogatoriu reclamantei – f. 53, la propunerea pârâtei şi pârâtei – f. 55 , la propunerea reclamantei şi s-au audiat martorii P. Gh. – f. 51, M. N.- f. 60, N. Gh.- f. 94. În şedinţa publică din 22.02.2013 s-a luat interogatoriu din oficiu reclamantei – f. 90 iar în şedinţa publică din 10 mai 2013 s-a luat interogatoriu din oficiu pârâtei. La solicitarea instanţei s-au comunicat relaţii de la Registrul Oficiului Comerţului Vâlcea cu adresa nr. 525035/2013- f. 63. La propunerea pârâtei s-a încuviinţat audierea martorei N. I. E., care fiind citată cu mandat, potrivit art. 188 al 1 nu s-a prezentat, motiv pentru care, în şedinţa din 10 mai 2013, instanţa a constatat că poate păşi la judecată.
Deliberând, instanţa constată în fapt şi în drept cele ce urmează:
La 29.06.2010 s-a încheiat contractul de comodat între reclamantă în calitate de comodant şi pârâta în calitate de comodatar, având ca obiect folosinţa unui spaţiu comercial, format din magazin mixt cu autoservire , bar, magazie tip depozit, terasă neacoperită cu mobilierul descris la art. 1 din contract. Durata contractului convenită de părţi a fost de la data încheierii acestuia - 29.06.2010 până la 30.07.2010. În contract s-a menţionat ca bunurile sunt aflate la intersecţia DJH 646 B cu drumul spre satul Viişoara şi aparţin reclamantei, iar terenul aparţine lui P. Gh. Pârâta, în calitate de comodatar, s-a obligat să predea bunurile în aceeaşi stare, să nu subînchirieze, iar în cazul în care nu eliberează spaţiul şi nu predă toate bunurile la 30.07.2010 s-a stabilit, cu titlu de clauză penală, plata de penalizări comodantului în sumă de 25 euro pentru fiecare zi de întârziere.
La împlinirea termenului contractual pârâta nu a eliberat spaţiul, motivând nerespectarea acestei obligaţii prin aceea că, ulterior încheierii contractului însă înainte de împlinirea termenului pentru care a primit bunurile în folosinţă gratuită a aflat că reclamanta nu deţinea nici un drept asupra bunurilor transmise în folosinţă, ci nora acesteia – N. I. ar fi fost proprietară, aceasta din urma permiţând pârâtei să folosească bunurile. În considerarea acestei stări pârâta a invocat atât lipsa calităţii procesuale active a reclamantei cât şi nulitatea contractului.
Privitor la excepţia lipsei calităţii procesuale active instanţa reţine că prin acţiune reclamanta a solicitat sume în temeiul contractului de comodat, prin prisma căruia justifică legitimare procesuală, între persoana acesteia şi titularul dreptului dedus judecăţii (parte contractantă în convenţia de comodat) existând identitate. Împrejurarea invocată de pârâta, în sensul că reclamanta nu ar justifica nicio calitate şi nu ar prezenta nici un titlu pentru valabila încheiere a contractului de comodat pune în discuţie nelegalitatea convenţiei, invocată de pârâtă pe cale de excepţie, însă nu lipseşte de legitimare procesuală activă pe reclamantă în cererea întemeiată pe răspunderea contractuală.
Privitor la bunurile ce au format obiectul contractului de comodat, pârâta a pretins că nu aparţin reclamantei ci fostei nore a reclamantei – N. I. E. şi că în lipsa oricărui drept asupra acestora reclamanta nu putea încheia contractul de comodat. Întrucât prin contractul de comodat nu se transmite proprietatea bunurilor, ci doar folosinţa acestora, potrivit art. 1560 c.civ., comodantul nu trebuie să fie proprietar al acestora ci doar să deţină un drept de administrare - cerinţă îndeplinită în persoana reclamantei.
Necontestat, terenul pe care este amplasat spaţiul cu destinaţie comercială aparţine numitului P. Gh., care şi-a dat acordul pentru construirea imobilului, potrivit declaraţiei date de acesta în calitate de martor – f. 58. Pentru acest imobil nu s-a prezentat autorizaţie de construire, reclamanta motivând prin răspunsul la interogatoriul luat la propunerea pârâtei – f. 54, că în anul 1997 nu se emitea autorizaţie. De asemenea, este necontestată de părţi împrejurarea că iniţial a existat un spaţiu mai mic, care ulterior a fost extins, în care s-a desfăşurat activitate de comerţ. Părţile au exprimat poziţii diferite în legătură cu aportul reclamantei şi norei acesteia la edificarea spaţiului, apărări ce exced limitelor învestirii, în cadrul cărora instanţa stabileşte dacă reclamanta era titulara unui drept de administrare, care sa-i permită încheierea contractului de comodat. Eventuala convenţie dintre aceasta şi fosta nora cu privire la edificarea spaţiului şi la activitatea desfăşurată de acestea, cât şi drepturile şi obligaţiile părţilor derivând din aceste raporturi de asociere (ce rezultă din autorizaţia de la f. 52), pot fi analizate într-un alt cadrul procesual obiectiv şi subiectiv. Cert este că la data încheierii contractului de comodat pârâta a avut reprezentarea că reclamanta deţine un drept care-i conferă calitatea de a încheia contractul şi recunoaşterea acestei calităţi a fost manifestată şi ulterior, la 1 mai 2011 când părţile au încheiat procesul verbal de la f. 19 prin care a fost predat spaţiul în litigiu către pârâtă spre folosinţă pe o perioadă nedeterminată, respectiv „atât timp cât proprietarul terenului este de acord”. Împrejurarea invocată de pârâtă prin răspunsul la interogatoriul în sensul că fosta nora a reclamantei a pretins că este proprietară a spaţiului şi că ar fi permis pârâtei să-l folosească nu se confirmă din probele administrate, în acest sens pârâta relatând că nu a încheiat un contract, însă chiar de ar fi reală nu prezintă relevanţă în aprecierea îndreptăţirii reclamantei să încheie contractul de comodat. Sub aspectul contribuţiei reclamantei şi fostei nore la edificarea spaţiului declaraţiile martorilor sunt contradictorii, în sensul că martorii audiaţi la propunerea reclamantei ( M. N. – f. 60 şi N. Gh. – f. 94 ) au declarat despre contribuţia exclusivă a acesteia la edificarea imobilului iar martorul audiat la propunerea pârâtei, P. Gh. - f. 58,59 a declarat despre contribuţia exclusivă a norei reclamantei la edificarea spaţiului. O contribuţie comună a reclamantei şi norei sale la edificarea spaţiului pune în discuţie un acord al norei la încheierea contractului de comodat, însă la data încheierii contractului nora nu mai locuia cu fiul reclamantei, între părţi intervenind separarea şi desfacerea căsătoriei prin divorţ. În legătură cu această împrejurare prin răspunsul la interogatoriul luat din oficiu – f. 90 reclamanta a învederat că nu a putut lua legătură cu nora sa, privitor la contract, întrucât acesta nu mai locuia cu fiul său. Din înscrisurile depuse de reclamantă cu borderou – f. 71, ce poartă dată certă, rezultă că nora acesteia a recunoscut dreptul de administrare al reclamantei asupra spaţiului, pe care l-a primit în folosinţă gratuită de la reclamantă prin contracte de comodat.
Reţinând că este legal contractul de comodat, excepţia de nelegalitate invocată de pârâtă fiind neîntemeiată, instanţa constată că în temeiul clauzei penale inserate în cuprinsul său pârâta datorează penalităţi în sumă de 25 euro pentru fiecare zi de întârziere de la împlinirea termenului contractual - 30.07.2010, până la 1 mai 2011, când părţile au încheiat procesul verbal de la f. 19, prin care pârâta a primit în folosinţă spaţiul de la reclamantă, pentru o perioadă nedeterminată. Până la data încheierii procesului verbal menţionat pârâta a folosit spaţiul fără acordul reclamantei şi faţă de nerespectarea obligaţiei contractuale de eliberare la împlinirea duratei pentru care i-a fost dat în folosinţă - datorează sumele stabilite cu titlu de clauză penală, în temeiul art. 969 c.civ.
Prin cerere s-a solicitat de reclamantă şi obligarea pârâtei să elibereze spaţiul însă prin precizările ulterioare nu s-a mai stăruit în acest petit. În plus, faţă de convenţia părţilor, necontestată în instanţă consemnată în procesul verbal din 1 mai 2011, coroborată cu împrejurarea că reclamanta nu a solicitat sume în baza clauzei penale până la zi, probează că actual pârâta foloseşte spaţiul în baza acordului reclamantei ( exprimat expres şi prin interogatoriul propus pârâtei, întrebările nr. 13, 14 ).
Pentru aceste motive, vor fi respinse excepţiile invocate de pârâtă şi va fi admisă în parte acţiunea precizată, în sensul obligării pârâtei plata sumei de 7550 euro şi respingerii capătului de cerere privind obligarea pârâtei la eliberarea spaţiului.
Făcând aplicarea art. 274 c.pr.civ. va fi obligată pârâta la cheltuieli de judecată în sumă de 1212 lei. În acest sens instanţa are în vedere că reclamanta a efectuat cheltuieli cu procesul în sumă de 1923 lei – taxă de timbru şi 500 lei - onorariu avocat şi cererea acesteia este admisă în parte doar cu privire la cel de-al doilea capăt.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, invocată de pârâtă.
Respinge excepţia nulităţii contractului de comodat din 29.06.2010 invocată de pârâtă.
Admite în parte acţiunea precizată privind pe reclamanta N. GH. M. cu domiciliul în ……………. în contradictoriu cu pârâta D. M. M. cu domiciliul în ………… având ca obiect pretenţii obligaţia de a face.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 7550 euro cu titlu de penalităţi contractuale.
Respinge cererea reclamantei privind eliberarea spaţiului comercial situat în ……...
Obligă pârâta la cheltuieli de judecată către reclamantă în sumă de 1212 lei.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţa publică de la …….
Preşedinte, Grefier,
MVD CAM
Red./Tehn.DMV/CAM
4ex/17.06.2013
1
Judecătoria Dorohoi
Hotărâre care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare între părţi
Judecătoria Liești
Lipsa semnăturii de pe plângerea contravențională
Judecătoria Râmnicu Sărat
PLANGERE IMPOTRIVA PROCESULUI VERBAL DE CONTRAVENTIE
Judecătoria Turnu Măgurele
Chemare în judecată. Cereri privind acordarea cheltuielilor de judecată printr-o cerere separată. Culpa procesuală
Tribunalul Gorj
Contestaţie decizie de pensionare