Contestaţie tabel preliminar

Pe rol fiind soluţionarea cererii privind pe contestatorii DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE IAŞI – ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE IAŞI şi MUNICIPIUL S – PRIN PRIMAR, debitoarea SC P SRL şi lichidatorul judiciar R IPURL, având ca obiect “contestaţie tabel preliminar”.

Deliberând, constată că:

1.Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 22.05.2018, sub nr.1576/99/2018/a1, contestatoarea D.G.R.F.P. – A.J.F.P.Iași, in calitate de creditor al debitoarei SC P SRL, a formulat contestație împotriva tabelului preliminar al creanțelor publicat in BPI nr.9958/16.05.2018, privind înscrierea creanțelor creditorului T, solicitând înlăturarea acestuia din tabel.

În motivare, a arătat că, creanța declarată de creditorul contestat in cuantum de 409.657,3 lei este o creanţă ce derivă dintr-un contract de creditare al societăţii debitoare si are caracteristica atât a unei creanţe chirografare, cât si a unei creanţe subordonate.

A precizat că înțelege să conteste realitate acestei creanțe, ce rezidă din contracte de împrumut care ridică suspiciuni in privinţa realităţii operaţiunilor, creanţa fiind una artificial creată pentru a se putea pregăti terenul procedurii insolvenţei debitoarei.

Creditoarea a mai arătat că înțelege să conteste realitatea creanței înscrise in tabelul preliminar cu titlu de creanță chirografară, impunându-se verificarea de către administratorul judiciar a evidenței financiar – contabile a debitoarei prin raportare la prev.art.106 din Legea 85/2014 si la creanța solicitată de către creditorul T, care să dovedească realitatea si veridicitatea operațiunilor/actelor juridice in baza cărora a solicitat înscrierea la masa credală.

A mai precizat că, potrivit informațiilor ORC de pe lângă Tribunalul Iași, T deține calitatea de asociat al debitoarei SC P SRL, iar prin înscrierea acestui creditor in tabelul preliminar se urmărește, de fapt, diminuarea puterii de decizie a creditorului fiscal cu privire la toate actele ce se vor îndeplini in cursul procedurii (confirmarea lichidatorului judiciar si stabilirea remunerației acestuia, modalitatea de valorificare a bunurilor, prețul de vânzare, distribuirile sumelor, acțiunea întemeiată pe prev.art.169 din Legea 85/2014). Procentele si rangul creanței ce se vor stabili că revin fiecărui creditor vor avea influență asupra tuturor acestor decizii din procedură.

În drept, a invocat dispozițiile art. 45, 106, 111 din Legea 85/2014..

Contestația este scutită de plata taxei de timbru.

2.Contestaţie împotriva aceluiași tabel preliminar a formulat si creditorul MUNICIPIUL S – prin primar, arătând că prin adresa nr.1130/11.05.2018, lichidatorul judiciar provizoriu i-a adus la cunoștinţă faptul înregistrării in parte a creanţei sale, respectiv doar suma de 102,24 lei, diferența de 619,87 lei considerându-se că nu este dovedită cu înscrisuri justificative.

Conform art.226 din Legea 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, executarea silită a creanţelor fiscale se efectuează in temeiul unui titlu executoriu de către organul de executare silită competent conform art.30. Nici un titlu executoriu nu se poate emite in absenţa unui titlu de creanţă fiscală emis si comunicat in condiţiile legii sau a unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu. Titlul de creanţă devine titlu executoriu la data la care se împlineşte scadenţa sau termenul de plată prevăzut de lege.

A mai precizat că suma reprezentând creanţa Municipiului S reprezintă taxă de ecologizare si majorări de întârziere stabilită in sarcina debitoarei anterior deschiderii procedurii insolvenţei.

In drept, contestatorul a invocat disp.art.111 din Legea 85/2014.

Contestaţia este scutită de plata taxei de timbru.

In dovedirea contestației, s-au depus înscrisuri, in copie (f.94-111).

3.Împotriva tabelului preliminar de creanţe al debitoarei a formulat contestaţie si creditoarea SC SRL, solicitând înscrierea sa pe tabel cu suma totală de 531.842,95 lei anterioară deschiderii procedurii si suma de 200 lei reprezentând taxă judiciară de timbru.

In motivare, a arătat că, intre creditoare, in calitate de proprietar si debitoare – in calitate de chiriaş, a fost încheiat contractul de închiriere nr.151/17.07.2012 având ca obiect un spațiu comercial situat in cadrul SC. Pe parcursul derulării contractului debitoarea nu si-a îndeplinit obligaţia de a achita contravaloarea folosinţei spaţiului închiriat, acumulând un debit principal restant in cuantum de 59.275,71 lei, la care se adaugă penalităţi de întârziere.

Prin sent.civ.nr.7491/29.04.2014 pronunţată de Judecătoria Sector 1 București, s-a emis cererea sa de emitere a ordonanţei de plată, obligând debitoarea la plata in termen de 20 zile de la comunicare, a sumei de 59.275,71 lei debit principal restant, a penalităţile de întârziere in cuantum de 31.953,03 lei calculate pana la data de 28.02.2014, la plata penalităţilor de întârziere in cuantum de 0,5% / zi întârziere, calculate până la data achitării integrale a debitului si la plata sumei de 200 lei, taxă judiciară de timbru.

Contestatoarea a arătat că in termen legal a formulat cerere de înscriere in tabelul preliminar cu suma de 531.842,95 lei, anterioară deschiderii procedurii, cererea fiind respinsă de lichidatorul judiciar având in vedere că a intervenit prescripţia creanţei.

Raportat la dispoziţiile art.2517 Cod civil si art.709 alin.1 pct.1, 4 si 6, art.1025 C.pr.civ., hotărârea putea fi pusă in executare începând cu data de 26.06.2014, data comunicării hotărârii, dar nu mai devreme de data de 17.07.2014, având in vedere termenul de graţie de 20 zile acordat de instanţă debitoarei. Termenul de prescripţie s-ar fi împlinit cel mai devreme la data de 26.06.2017.

A mai arătat că la data de 10.09.2014 a formulat cerere de executare silită împotriva debitoarei in baza sentinței civile nr.7491/2014, înregistrată pe rolul BEJA A, L si T sub nr.400/A/2014.

Executorul judecătoresc a efectuat mai multe demersuri in vederea recuperării debitului, ultimul act de executare fiind interogarea in baza de date a D.E.F.P.L.Iași, la care s-a primit răspuns in data de 16.03.2018.

In data de 22.03.2018, urmare a răspunsurilor comunicate de autorităţile competente, s-a dispus încetarea executării silite, întrucât executarea nu poate fi efectuată din lipsă de bunuri urmăribile si disponibilităţi băneşti in conturile bancare ale debitoarei.

Analizând conţinutul dispoziţiilor art.709 C.pr.civ., referitor la întreruperea prescripţiei si raportat la materialul probator, rezultă că in termenul de prescripţie de 3 ani, creditoarea a adresat executorului judecătoresc o cerere de executare silită împotriva debitoarei, astfel că, potrivit prevederilor art.709 alin.1 pct.1, cursul prescripţiei a fost întrerupt.

Contestatoarea a mai arătat că la data de 22.03.2018 (emiterea încheierii de încetare a executării silite), termenul de prescripţie a fost întrerupt, începând să curgă un nou termen de prescripţie de 3 ani înăuntrul căruia creditoarea poate să-i valorifice creanţa.

In drept, s-au invocat disp.art.111 din Legea 85/2014.

Atașat contestaţiei legal timbrate, s-au depus in copie certificată înscrisuri (f.38-64).

4.Împotriva tabelului preliminar de creanţe al debitoarei a formulat contestaţie si creditoarea E SRL, solicitând înscrierea sa pe tabel cu suma totală de 231.956,58 lei anterioară deschiderii procedurii si suma de 200 lei reprezentând taxă judiciară de timbru.

In motivare, a arătat că, intre creditoare, in calitate de proprietar si debitoare – in calitate de chiriaş, a fost încheiat contractul de locațiune din 04.06.2012, contractul din data de 27.08.2012 si contractul din 18.01.2012, având ca obiect spații situate in Iasi. Pe parcursul derulării contractelor debitoarea nu si-a îndeplinit obligaţia de a achita contravaloarea folosinţei spaţiilor închiriate, acumulând un debit principal restant in cuantum de 78.050,58 lei, la care se adaugă penalităţi de întârziere.

Prin sent.civ.nr.23294/19.12.2014 pronunţată de Judecătoria Sector 1 București, s-a emis cererea sa de emitere a ordonanţei de plată, obligând debitoarea la plata in termen de 30 zile de la comunicare, a sumei de 78.050,58 lei debit principal restant, a penalităţilor de întârziere in cuantum de 45.490,74 lei stabilite prin actele adiționale, a penalităților de întârziere in cuantum de 108.215,26 lei, calculate de la data scadenței fiecărei facturi si până la data de 22.09.2014 si la plata sumei de 200 lei, taxă judiciară de timbru.

Contestatoarea a arătat că in termen legal a formulat cerere de înscriere in tabelul preliminar cu suma de 231.956,58 lei, anterioară deschiderii procedurii, cererea fiind respinsă de lichidatorul judiciar având in vedere că a intervenit prescripţia creanţei.

Raportat la dispoziţiile art.2517 Cod civil si art.709 alin.1 pct.1, 4 si 6, art.1025 C.pr.civ., hotărârea putea fi pusă in executare începând cu data de 27.03.2015, data comunicării hotărârii, dar nu mai devreme de data de 27.04.2015, având in vedere termenul de graţie de 30 zile acordat de instanţă debitoarei. Termenul de prescripţie s-ar fi împlinit cel mai devreme la data de 27.04.2018.

A mai arătat că la data deschiderii procedurii insolvenței, nu se împlinise termenul de prescripție, raportat la disp.art.75 si 79 din Legea 85/2014, potrivit cărora termenul de prescripție s-a suspendat.

In drept, s-au invocat disp.art.111 din Legea 85/2014.

Atașat contestaţiei legal timbrate, s-au depus in copie certificată înscrisuri (f.74-89).

Legal citați, lichidatorul judiciar R IPRUL si creditorul contestat T nu au depus întâmpinare.

In cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.

Examinând contestaţiile formulate, Judecătorul sindic constată următoarele:

1.Contestatoarea D.G.R.F.P.Iasi a contestat înscrierea pe tabelul de creanțe al debitoarei SC P SRL a creditorului T(înscris cu o creanță în sumă de 409.657,3 lei, categoria creanțelor chirografare subordonate conform  art.161 pct.10 lit.a din Legea 85/2014 – ”creditele acordate persoanei juridice debitoare de către un asociat sau acționar deținând cel puțin 10% din capitalul social, respectiv din drepturile de vot in adunarea generală a asociaților ori, după caz, de către un membru al grupului de interes economic”).

Conform art.111 alin.1 din legea 85/2014, „ debitorul, creditorii si orice altă parte interesată vor putea să formuleze contestații față de tabelul de creanțe, cu privire la creanțele si drepturile trecute sau, după caz, netrecute de administratorul judiciar /lichidatorul judiciar in tabel.”

In speță se contestă faptul că administratorul judiciar nu ar fi făcut aplicarea art.106 din Legea 85/2014, cercetând amănunțit creanțele si documentele depuse.

Conform art.106 alin.1 din Legea 85/2014, ”administratorul judiciar va proceda de îndată la verificarea fiecărei cereri si a documentelor depuse si va efectua o cercetare amănunțită pentru a stabili legitimitatea, valoarea exactă si prioritatea fiecărei creanțe”.

În ceea ce privește critica referitoare la lipsa dovezilor in sprijinul cererii de creanță, aceasta nu are suport, raportat la înscrisurile doveditoare atașate cererilor de creanță depuse în termen. Astfel, creanța creditorului T are la bază contractele de creditare societate depuse la f.133-150 vol.II dosar insolvență, împreună cu dispozițiile de încasare  de la f.152-180 vol.II, aspecte reliefate in evidența contabilă a debitoarei.

Faptul că in speță creditorul contestat a avut calitatea de asociat al debitoarei nu are nici o relevanță sub aspectul întocmirii tabelului de creanțe, întrucât calitatea de creditor este condiționată doar de sprijinirea pe acte din care rezultă că debitoarea îi datorează sume de bani, nu pe lipsa oricărei legături cu societatea in cauză. Astfel, simpla nemulțumire a contestatoarei cu privire la întrunirea unei majorități in adunarea creditorilor nu are susținere legală.

Mențiunile cu caracter general, teoretic din pag.2 a contestației nu pot fi avute in vedere, contestatoarea neindicând concret ce dispoziții ar fi fost încălcate de către creditorul contestat in operațiunile succesive de creditare.

Constatând astfel că înscrierea contestată are la bază înscrisuri justificative, fiind înscrisă corect pe tabelul de creanțe, judecătorul sindic observă că nu poate fi primită nici o critică formulată in cauză, astfel încât, in temeiul art.111 din Legea 85/2014, contestația urmează a fi respinsă.

2. In privința contestației formulate de creditorul MUNICIPUIUL S – prin primar, se observă că, prin cererea despusă in termen, acesta a solicitat inscrierea la masa credală a debitoarei cu un debit in cuantum de 722,11 lei, reprezentând taxă de ecologizare si majorări de întârziere, in baza unor titluri executorii din 11.11.2014, 04.11.2015, 12.10.2016, 18.04.2017, 19.10.2017 si 17.04.2018 (f. 104 -109 dosar a1 si f.118 – 123 vol.I dosar insolvență).

Conform mențiunilor din tabelul preliminar (.f.74), creanța acestui creditor bugetar a fost admisă in parte, respectiv pentru suma de 102,24 lei, compusă din  taxă ecologizare an 2018 in valoare de 72 lei si accesorii datorate până la 31.12.2017, in valoare de 30,24 lei. Suma de 619,87 lei nu a fost înregistrată de către lichidatorul judiciar, motivat de lipsa înscrisurilor justificative.

Contrar aprecierii lichidatorului judiciar, judecătorul sindic reține că întreaga sumă de 722,11 lei este dovedită cu titlurile executorii anexate cererii de creanță si studiate la întocmirea tabelului preliminar. Titlurile executorii există si nu s-a făcut dovada contestării lor.

In speță, creanța cu privire la care s-a formulat contestația rezultă din titluri executorii.

Potrivit art.268 alin.1 din Legea 207/2015, ”împotriva titlului de creanţă, precum şi împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestaţie potrivit prezentului titlu. Contestaţia este o cale administrativă de atac şi nu înlătură dreptul la acţiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal”, legiuitorul stipulând  la art.278 alin.1 că ”introducerea contestaţiei pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal” si că toate efectele actului administrativ urmează a fi suspendate doar in cazul ”suspendării actului administrativ fiscal dispusă de instanțele de judecată în baza prevederilor Legii 554/2004” (alin.3), or in cauză nu s-a făcut dovada unei suspendări a executării deciziei de impunere.

Nu poate fi negat dreptul contribuabilului in privința căruia s-a emis un act administrativ fiscal de a-l ataca in termenele prevăzute de lege, însă până la data desființării acestuia, actul își produce efectele.

Conform disp.art.105 alin.2 din Legea 85/2014, nu sunt supuse procedurii de verificare ”creanțele bugetare rezultând dintr-un titlu executoriu necontestat în termenele prevăzute de legi speciale.” In speță, acte administrativ – fiscale din care rezultă debitul datorat de către debitoare, nu au fost atacate de către debitoare in fața instanțelor de contencios administrativ.

Se rețin si cele statuate de Înalta Curtea de Casație si Justiție in cuprinsul deciziei nr.11/2016 pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, obligatorie, potrivit art.521 alin.3 C.pr.civ.

Instanța supremă a stabilit in cuprinsul acestei decizii că administratorul/lichidatorul judiciar nu poate, pe fond, să analizeze creanța nici in situația in care aceasta a fost contestată, întrucât legiuitorul a prevăzut o cale specială de contestare, respectiv legea contenciosului administrativ, iar o interpretare contrară ar contraveni principiului constituțional privind unicitatea căilor de atac.

Rațiunea excluderii creanțelor bugetare de la procedura de verificare de către administratorul/lichidatorul judiciar rezultă din reglementarea expresă si obligatorie a acțiunii in contencios administrativ si fiscal, prin art.126 alin.6 din Constituția României, potrivit căreia controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat, cu excepția celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum si a actelor de comandament cu caracter militar si, respectiv, a procedurii reglementate de art.208 Cod procedură fiscală.

Verificarea legalității unei creanțe fiscale cuprinse într-un titlu executoriu nu poate fi efectuată decât in condițiile reglementate de legislația specială, respectiv Codul de procedură fiscală, iar nu in cadrul procedurii insolvenței, supuse unei alte reglementări legale speciale.

Tot Înalta Curte a reținut că, controlul de legalitate/de temeinicie  a titlurilor executorii din care izvorăsc creanțe bugetare, pentru care se solicită înscrierea in tabelul de creanțe, in ipoteza in care aceste titluri au fost contestate in fața instanței judecătorești în termenele speciale prevăzute de legea specială, revine exclusiv instanței specializate de control administrativ si fiscal, o atare verificare pe fond neputând fi făcută de practicianul in insolvență. În schimb, administratorul/lichidatorul judiciar este obligat, conform atribuțiilor sale legale, să verifice sub aspect formal creanța bugetară ce se solicită a se înscrie in tabelul de creanțe.

Astfel, administratorul/lichidatorul judiciar este obligat să analizeze aspecte ce țin de stingerea parțială sau totală a creanței ori intervenirea prescripției extinctive, precum si caracterul contestat al creanței si să menționeze acest aspect în ce privește creanța respectivă, conform art.111 alin.6 din Legea 85/2014.

Or, in speță, nici unul din aceste aspecte nu a fost analizat si nici nu este incident, astfel încât s-ar fi impus admiterea întregii creanțe solicitate de acest creditor bugetar.

Față de cele de mai sus, in temeiul art.111 din Legea 85/2014, se va admite contestația formulată de creditorul Municipiul S – prin primar, in sensul înscrierii acestuia pe tabelul de creanțe al debitoarei cu suma de 722,11 lei.

3. In privința contestației formulate de creditoarea SC SRL, se constată că aceasta a depus in termen cererea sa de admitere a creanței in cuantum de 531.842,95 lei (f.183 vol.II dosar insolvență), compusă din : suma de 59.275,71 lei reprezentând debit principal restant stabilit prin sent.civ.nr.7491/29.04.2014 pronunțată de Judecătoria Sector 1 Bucuresti, definitivă, cu titlu de contravaloare facturi; suma de 472.367,24 lei reprezentând penalitățile de întârziere in valoare de 0,5% calculate până la data de 21.03.2018, suma de 200 lei reprezentând taxa judiciară de timbru.

Conform mențiunilor de pe tabelul preliminar (f.76), lichidatorul judiciar nu a procedat la înscrierea creanței, constatând că a intervenit prescripția extinctivă.

Verificând motivul invocat de lichidatorul judiciar, se constată că debitul solicitat are la bază titlul executoriu – sent. civ.nr.7491/29.04.2014 pronunțată de Judecătoria Sector 1 Bucuresti, in cadrul ordonanței de plată introduse de către creditoare.

Potrivit art.1025 alin.1 C.pr.civ., ordonanța de plată este executorie, chiar dacă este atacată cu cerere in anulare si are autoritate de lucru judecat provizorie până la soluționarea cererii in anulare. Ordonanța de plată devine definitivă ca urmare a neintroducerii sau respingerii cererii in anulare. Dispozițiile art.637 rămân aplicabile”(n.r. vizând punerea in executare a unei hotărâri judecătorești care constituie titlu executoriu numai pe riscul creditorului, dacă hotărârea poate fi atacată).

Conform mențiunilor de pe titlul executoriu (f.54), sentința a rămas definitivă prin neformularea acțiunii in anulare la 09.07.2014.

Creditoarea SC SRL s-a adresat, in vederea punerii in executare a titlului executoriu, executorului judecătoresc A, întocmindu-se dosarul de executare nr.400/A/2014, prin încheierea pronunțată de Judecătoria Iasi la 24.09.2014 fiind încuviințată executarea silită împotriva debitoarei SC P SRL (f.57). In cadrul dosarului de executare, la 09.10.2014 s-au emis adrese de poprire către unitățile bancare si o adresă către Primăria Iasi, in vederea comunicării listei cu bunurile mobile si imobile deținute de către debitoare, răspuns care a venit in data de 17.10.2014, in sensul lipsei bunurilor urmăribile. Aceste aspecte rezultă din cuprinsul încheierii nr.400/22.03.2018 emisă in dosarul de executare nr.400/a/2014 de către executorul judecătoresc Angheluță Lucian (f.58).

Conform art.706 alin.1 C.pr.civ., dreptul de a obține executarea silită se prescrie in termen de 3 ani. Iar conform art.707 alin.2 C.pr.civ., prescripția stinge dreptul de a obține executarea silită si orice titlu executoriu își pierde puterea executorie. De  asemenea, potrivit art.709 alin.1 pct.4 C.pr.civ., cursul prescripției se întrerupe pe data îndeplinirii in cursul executării silite a unui act de executare.

Ultimele acte de executare silită au fost îndeplinite la 09.10.2014, când s-au emis adresele de poprire, măsura popririi fiind dispusă fără eficiență, de vreme ce s-a dispus încetarea executării silite in lipsa bunurilor si disponibilităților bănești. Astfel, prescripția dreptului de executare silită a fost întrerupt la 09.10.2014, o nouă prescripție începând să curgă. Termenul de prescripție de 3 ani s-a împlinit astfel la 09.10.2017, anterior depunerii cererii de creanță de către creditoare.

În aceste condiții, in mod corect a apreciat lichidatorul judiciar că există impedimentul prescripției in admiterea cererii de creanță, cererea impunându-se a fi respinsă pe acest considerent.

Față de cele de mai sus, in temeiul art.111 din Legea 85/2014, contestația formulată de creditoarea SC SRL va fi respinsă ca nefondată.

4. Contestația formulată de creditoarea SC E SRL are câteva elemente comune contestației analizate anterior: cererea de creanță a fost respinsă tot pentru intervenția prescripției extinctive; cererea a avut la bază ca titlu executoriu sent.civ.nr.23294/19.12.2014 pronunțată de Judecătoria Sector 1 București in cadrul unei ordonanțe de plată, rămasă definitivă ca urmare a neexercitării căii de atac (f.78-83). In acest caz însă nu s-a solicitat executarea silită a titlului executoriu.

Sentința pronunțată in cadrul ordonanței de plată, fiind executorie conform art.1025 C.pr.civ., are ca punct de plecare in calcularea termenului de prescripție data pronunțării. Termenul de plată prevăzut de lege in favoarea debitorului nu atrage amânarea începerii cursului prescripției, nici un text normativ neindicând acest lucru. Astfel, in speță termenul de prescripție al dreptului de a cere executarea silită s-a împlinit la 19.12.2017, in lipsa unui caz de întrerupere.

In aceste condiții, in mod corect a reținut lichidatorul judiciar incidența prescripției extinctive, cererea de creanță neputând fi admisă pe acest considerent.

Față de cele de mai sus, in temeiul art.111 din Legea 85/2014, contestația formulată de creditoarea E SRL va fi respinsă ca nefondată.

1.Respinge ca nefondată contestația formulată de către creditoarea D.G.R.F.P.Iasi, cu sediul in Iași, str.A.Panu nr.26, jud.Iasi, privind înscrierea pe tabelul preliminar de creanțe al debitoarei SC P SRL din data de 11.05.2018, a creditorului T, in contradictoriu si cu lichidatorul judiciar R IPURL.

2.Admite contestația la tabelul preliminar de creanțe al debitoarei SC P SRL, contestație formulată de creditorul MUNICIPIUL S, prin primar, cu sediul in S.

Dispune înscrierea creditorului MUNICIPIUL S pe tabelul de creanțe al debitoarei cu suma de 722,11 lei.

3.,4. Respinge ca nefondate contestațiile la tabelul preliminar de creanțe al debitoarei SC P SRL, formulate de creditorii SC SRL si E SRL.

Domenii speta

Spete similare