Evaziune fiscala - Legea nr.87/94 şi Legea nr.241/2005

Hotărâre 2855/103/2017 din 27.02.2018


Cod ECLI ECLI:RO:TBNMT:2018:002.000016

Dosar nr. Legea nr.87/94 şi Legea nr.241/2005

Asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 334/P/05.07.2017 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamţ s-a dispus trimiterea în judecată a următorilor inculpați:

- X.X., fiica lui X.X. şi X.X., născută la data de 20.05.1979 în Piatra Neamţ, cu acelaşi domiciliu, X.X., CNP X.X., cetățean român, necăsătorită, studii 4 clase, fără ocupaţie, fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal;

- X.X., număr de ordine în Registrul Comerţului X.X., CUI X.X., cu sediul social în X.X., fără antecedente penale, pentru săvârşirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal;

- X.X., fiul lui X.X. şi X.X., născut la data de 29.04.1990 în X.X., CNP X.X., cetățean român, necăsătorit, fără obligaţii militare, studii - 4 clase, fără ocupaţie, fără antecedente penale, pentru săvârşirea pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 48 alin. 1 Cod penal raportat la art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal.

Totodată s-a dispus, în temeiul art. 327 alin. l lit. b Cod procedură penală,  raportat la art. 16 alin. 1 lit. c Cod procedură penală, clasarea cauzei privind săvârşirea de către inculpata X.X. a infracţiunii de evaziune fiscală în forma complicităţii, prevăzută de art. 48 alin. 1 Cod penal raportat la art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal, întrucât nu există probe că o persoană a săvârşit infracţiunea.

Dosarul de urmărire penală a fost înaintat acestei instanţe prin adresa nr.3334/P/2014 din 06.07.2017 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamţ, formându-se astfel dosarul penal nr. 2855/103/2017.

În actul de sesizare s-au reţinut în esenţă că inculpata X.X. a fost înfiinţată de către inculpata X.X. la data de 07.03.2008, având sediul social declarat în municipiul X.X. şi obiect principal de activitate declarat - fabricarea de construcţii metalice şi părţi componente ale structurilor metalice.

Societatea a fost înregistrată ca plătitoare de impozit pe profit de la data de 10.03.2008, cu perioadă de raportare trimestrială şi ca plătitoare de TVA în perioada 10.03.2008 - 31.12.2012cu perioadă de raportare trimestrială, iar în perioada 01.01.2013- 31.12.2013, cu perioadă de raportare lunară.

Inculpata X.X. a depus toate declaraţiile care instituie obligaţii fiscale, conform vectorului fiscal.

Din data de 16.12.2014 Cabinetul Individual de Insolvenţă X.X. a fost numit administrator judiciar provizoriu de către instanţa de judecată ca urmare a deschiderii procedurii insolvenţei în dosarul civil nr. 4226/103/2014 al Tribunalului Neamţ.

Inculpata X.X. a avut de la înfiinţare şi până la deschiderea procedurii insolvenţei pe inculpata X.X. ca unic asociat şi administrator.

În perioada 16 - 27.06.2014, inculpata X.X. a făcut obiectul unei inspecţii fiscale desfăşurată de către inspectori din cadrul A.J.F.P. Neamţ, inspecţie care s-a concretizat în raportul nr. 2795/30.06.2014.

În sesizarea penală formulată de către A.J.F.P. Neamţ se regăsesc în cea mai mare parte constatările realizate de către inspectorii fiscali, prin care se evidenţiază încălcări grave ale legislaţiei fiscale, ce au căpătat o conotaţie penală datorită modului şi împrejurărilor în care au avut loc, precum şi scopului urmărit de către inculpaţi.

Astfel, au fost determinate o serie de achiziţii realizate de către inculpatele X.X. şi X.X., înregX.X. în contabilitate de către acestea în perioada 2011 - 2013, care nu au un conţinut economic întrucât nu au existat în realitate.

Cheltuielile nereale îşi au corespondentul în facturi fiscale ce par a fi emise de furnizorii X.X. şi X.X., societăţi adminX.X. de către inculpaţii X.X., respectiv X.X..

 De la furnizorul X.X.., inculpatele X.X. şi X.X. au înregistrat în contabilitate facturile fiscale nr. 70/03.04.2011 şi nr. 185/27.05.2011, în valoare totală de 94.532, 44 lei - bază impozabilă şi 22.687,78 TVA, ce au ca obiect achiziţia de confecţii metalice (coş gunoi, bănci, scrânciob, balansoar, carusel). Achiziţiile au fost evidenţiate în Registrul jurnal pentru cumpărări aferent anului 2011 şi în evidenţa contabilă în contul 371 - mărfuri, plata fiind efectuată prin virament bancar, după care inculpatele le-au vândut mai departe către entităţi bugetare.

De la furnizorul X.X.. inculpatele X.X. şi X.X. au înregistrat în contabilitate un număr de 23 facturi fiscale, emise în perioada 07.05.2012 - 08.03.2013, în valoare totală de 695.931,50 lei - bază impozabilă şi 167.023,11 TVA, ce au ca obiect achiziţia de confecţii metalice, veselă bucătărie şi obiecte din material textil. Achiziţiile au fost evidenţiate în contabilitate, în contul 371 - mărfuri, plata fiind efectuată prin virament bancar, după care inculpatele le-au vândut mai departe către entităţi bugetare şi către Asociaţia Phoenix Speranţa din judeţul Sibiu, înregistrându-se în contabilitate descărcarea gestiunii de mărfuri prin contul de cheltuieli 607 - cheltuieli cu mărfurile.

Au fost efectuate verificări de ordin fiscal şi au fost adminX.X. probe în procesul penal cu privire la cei doi furnizori de documente, rezultând că societăţile în cauză nu au realizat livrările de mărfuri pe care cele două inculpate le-au înregistrat în contabilitatea firmei.

Astfel, X.X. apare la Registrul Comerţului ca fiind înfiinţată în anul 2008, având ca obiect principal de activitate - colectarea deşeurilor nepericuloase şi ca asociaţi pe X.X. şi inculpatul X.X., ultimul fiind şi administratorul societăţii la momentul săvârşirii faptei.

Societatea comercială a fost supusă unei inspecţii fiscale pentru perioada 2009 - 2011, inspecţie finalizată prin raportul nr. 75 din data de 20.02.2013 al A.J.F.P. Bacău. Firma a fost reprezentată de către inculpatul X.X. şi a fost verificată printre altele şi sub aspectul obligaţiilor fiscale compuse din impozit pe profit şi TVA.

În anexele nr. 1.5 şi 1.6 privind situaţia facturilor de achiziţie a X.X. pentru care nu se justifică provenienţa legală, ale raportului de inspecţie fiscală, sunt evidenţiate sub formă tabelară, înregistrările în contabilitate realizate de către inculpatul X.X. atât sub forma cheltuielilor proprii cât şi sub forma veniturilor proprii. Bunurile facturate de către X.X.. către inculpata X.X. cu factura 70/03.04.2011 au fost achiziţionate anterior de către inculpatul X.X. de la X.X. la acelaşi preţ, iar bunurile facturate cu factura nr. 185/27.05.2011 au fost achiziţionate anterior de la X.X., la un preţ sensibil inferior.

Organele de inspecţie fiscală au considerat că facturile fiscale prin care X.X. ar fi achiziţionat mărfuri de la X.X.. Bucureşti şi de la' X.X., nu îndeplinesc calitatea de document justificativ întrucât nu au completate toate datele privind adresele furnizorului şi cumpărătorului, nu conţin date privind expediţia, nu sunt precizate mijloacele de transport, nefiind prezentate cu ocazia controlului alte documente care să dovedească efectuarea transportului de marfă.

Această situaţie nu a avut însă un caracter excepţional întrucât inspectorii fiscali, pe lângă cei doi presupuşi furnizori ai X.X., au găsit mult mai mulţi presupuşi furnizori comerciali, totalul cheltuielilor înregX.X. în evidenţa acestei societăţi comerciale şi care nu sunt deductibile din punct de vedere fiscal constând în suma de 5.206.083 lei, ceea ce denotă că X.X. nu a reprezentat decât o verigă în mai multe circuite infracţionale, unul din acestea constituindu-1 şi presupusa relaţie comercială cu X.X. şi X.X., firma nefiind decât un furnizor de documente fără substanţă economică. De altfel, X.X. nu a avut angajaţi înregistraţi în lunile aprilie şi mai 2011, lunile în care sunt emise facturile emise în cauză.

Facturile fiscale nr. 70 şi 185/2011 nu au completate la rubrica - mijloc de transport - autovehiculul folosit, iar formatul celor două documente justificative este total diferit, în sensul că factura nr. 70/2011 este personalizată chiar de la momentul tipăririi, în timp ce factura nr. 185/2011 este personalizată doar prin aplicarea unei ştampile cu datele furnizorului.

De asemenea, seria de buletin a delegatului, care a fost chiar inculpatul X.X. este total diferită în cele două facturi fiscale, în condiţiile în care inculpatul X.X. a declarat că a emis facturile, le-a înregistrat în contabilitate şi a însoţit transportul mărfurilor până în Piatra Neamţ.

 Inculpatul  susmenţionat  a declarat  că  a confecţionat bunurile vândute către X.X. la punctul de lucru al firmei din oraşul xx, care este şi domiciliul inculpatului, situaţie însă infirmată prin probele adminX.X. în cauză.

Astfel, în urma verificării fiscale a X.X. a rezultat că mărfurile ce apar în facturile de vânzare către inculpata X.X. apar cumpărate anterior de la X.X.. Bucureşti şi X.X., nefiind astfel produse la punctul de lucru al societăţii, unde de altfel nu erau autorizate activităţi de confecţii metalice, ci doar activităţi de colectare, comerţ, recuperare şi demontare, în legătură cu deşeuri şi materiale reciclabile, şi de lucrări de instalaţii sanitare, electrice, de construcţii clădiri şi alte proiect inginereşti.

Inculpatul X.X., în calitate de administrator la X.X.., a declarat livrările către X.X. prin declaraţiile „394" şi a înregistrat în evidenţa contabilă cele două facturi fiscale.

X.X. apare la Registrul Comerţului ca fiind înfiinţată în anul 2012, având ca obiect principal de activitate - comerţ cu ridicata a deşeurilor şi resturilor şi ca unic asociat şi administrator pe inculpata X.X..

Societatea comercială a fost supusă unei inspecţii fiscale pentru perioada 2012 - 2013, inspecţie finalizată prin raportul nr. 48 din data de 28.01.2015 al A.J.F.P. Iaşi. Firma a fost reprezentată de către inculpata X.X. şi a fost verificată printre altele şi sub aspectul obligaţiilor fiscale compuse din impozit pe profit şi TVA.

În cuprinsul raportului de inspecţie s-a reţinut că firma nu are salariaţi, nu deţine mijloace de transport sau mijloace fixe care să justifice desfăşurarea unei activităţi reale şi legale şi în perioada supusă verificării societatea a declarat achiziţii în sumă totală de 18.385.703 lei de la firme care nu au declarat livrări către aceasta şi nu a declarat livrări în sumă totală de 10.928.957 lei.

În urma investigării situaţie fiscale, juridice şi economice a furnizorilor X.X. s-a constatat că tranzacţiile declarate nu sunt reale întrucât furnizorii fie nu confirmă livrările, fie au o situaţie ce nu ar fi permis livrări de mărfuri şi servicii de un asemenea volum impresionant către societatea administrată de inculpata X.X.. Motivele care au condus la această ultimă constatare stau în lipsa salariaţilor, lipsa spaţiilor de depozitare, lipsa mijloacelor de transport în proprietate sau închiriate, nedepunerea bilanţurilor, neîndeplinirea obligaţiilor declarative, starea de insolvenţă, cazierul fiscal.

Organul de inspecţie fiscală a apreciat că înfiinţarea X.X. a avut ca scop principal favorizarea altor agenţi economici în realizarea unor deduceri frauduloase de TVA sau în diminuarea impozitelor datorate bugetului de stat prin înregistrarea sau declararea unor operaţiuni fictive de vânzări/cumpărări succesive de bunuri sau servicii.

Inculpata X.X. a declarat că activitatea efectivă a X.X. a fost condusă şi realizată de către tatăl ei X.X., care a decedat la data de 31.07.2013. Defunctul s-a ocupat în acelaşi timp şi de organizarea şi ţinerea evidenţei contabile şi emitea uneori şi facturi fiscale, însă de multe ori pentru acest lucru apela la şoferii care realizau transporturile. Inculpata ar fi aflat de la tatăl ei, ca în mai multe situaţii s-a deplasat cu marfă la Piatra Neamţ pentru beneficiarul X.X., iar pe inculpata X.X. a văzut-o de mai multe ori la petreceri în comunitatea de rromi din oraşul Hârlău, fără a avea niciodată discuţii cu aceasta legate de activităţi comerciale. De altfel, inculpata a precizat că nu ştie să scrie şi să citească.

Inculpata X.X. a depus la dosar xerocopia procesului verbal de percheziţie domiciliară din 27.05.2013 din care rezultă că la data indicată organele de poliţie au efectuat această activitate procedurală într-un dosar al D.I.I.C.O.T - Serviciul Teritorial Suceava, ocazie cu care au ridicat toate actele legate de X.X.. Prin adresa nr. 45D/P/2012 din data de 26.10.2015, D.I.I.C.O.T - Serviciul Teritorial Suceava a comunicat că cercetările pe care le efectuează nu au ca obiect relaţiile comerciale dintre X.X. şi X.X.

Organele de poliţie au efectuat verificări la sediul social declarat al X.X.., din municipiul Iaşi, jud. Iaşi, ocazie cu care au constatat că societatea nu a funcţionat niciodată la adresa declarată. în ceea ce priveşte punctul de lucru al societăţii declarat ca fiind în X.X., din informaţiile comunicate de ONRC reiese că la acest sediu secundar au fost autorizate doar activităţi de colectare, comerţ, recuperare deşeuri şi materiale reciclabile, manipulări şi depozitări, aceste activităţi fiind strânse legate de domeniul resurselor reciclabile şi nu de domeniul confecţiilor metalice.

În ceea ce priveşte documentele justificative emise de X.X. către inculpata X.X., respectiv 23 de facturi fiscale, acestea chiar dacă îndeplinesc cerinţele legale în ceea ce priveşte forma şi conţinutul, aşa cum au apreciat experţii contabili prin raportul de expertiză nr. 44/25.07.2016, totuşi informaţiile cuprinse în acestea sunt contradictorii cu situaţia reală, ceea ce nu face decât să ridice mari semne de întrebare cu privire la reprezentarea pe care a avut-o X.X. în momentul în care ar fi primit aceste documente.

Astfel, seria şi numărul buletinului inculpatei X.X. diferă, în cuprinsul unora din facturi fiind X.X., în altele fiind X.X., XX sau XX, ori XX. Cea mai mare parte a facturilor este personalizată prin aplicarea ştampilei cu datele de înmatriculare ale X.X., însă observăm că există două tipuri de ştampilă dreptunghiulară aplicată la rubrica furnizor, doar unul din modele corespunzând cu impresiunea ştampilei aşa cum a fost aplicată pe procesul verbal de percheziţie domiciliară din 27.05.2013, când organele de poliţie au ridicat de la sediul X.X. documentele contabile în dosarul D.I.I.C.O.T - Serviciul Teritorial Suceava.

Aceste inconsecvenţe pot fi explicate cel mult prin relaţii comerciale de scurtă durată sau rare, însă în cazul de faţă este vorba despre un număr de 23 de tranzacţii comerciale realizate într-o perioadă relativ scurtă de timp, respectiv mai 2012 - martie 2013, cumpărătorul în cazul de faţă fiind inculpata X.X., persoană care administra firma încă de la înfiinţare din anul 2008, astfel încât putem aprecia că ar fi trebuit să aibă deprinderile şi cunoştinţele necesare unei persoane care participă în mod activ într-un circuit economic ce implică respectarea legislaţiei fiscale şi contabile.

Verificând numerele de înmatriculare înscrise în rubrica - date privind expediţia - de pe facturile fiscale, s-a constatat că există unele cazuri în care vehiculul respectiv nu se preta la transporturile de marfă.

Astfel, pe unele facturi avem trecut nr. X.X. care aparţine unei remorci, pe factura nr. 117/23.05.2012 este trecut nr. X.X. ce aparţine unei autoutilitare furgon X.X., ce nu putea transporta 10 staţii de autobuz/maxi taxi. Numărul X.X. aparţine unui autotractor care în mod cert nu avea capacitatea să transporte mărfurile din facturile nr. 309, 310, 311 şi 312/2012. Numărul de înmatriculare X.X. aparţin unei autoutilitare autotractor cu o  masă maximă autorizată de 44.000 kg, ori conform facturii nr. 320/2012 cu acest autovehicul ar fi fost transportate 40 de oale inox.

Chiar dacă s-ar trece cu vederea aceste contradicţii, totuşi nu se poate omite faptul că inculpaţii nu au pus la dispoziţia organelor de urmărire penală nici un contract de prestări servicii transport sau vreun alt înscris care să echivaleze cu acesta.

Inculpata X.X. nu a dorit să dea declaraţii în cursul urmăririi penale, însă a solicitat efectuarea unei expertize contabile judiciare, cerere care a fost admisă, astfel încât la dosar există raportul de expertiză nr. 44/2016 întocmit de expert contabil X.X. cu participarea expertului recomandat X.X..

Experţii au concluzionat că facturile fiscale emise de furnizorii X.X. şi X.X. îndeplinesc calitatea de document justificativ, având consemnate informaţiile obligatorii menţionate la art. 155 alin. 5 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal şi nu a fost creat nici un prejudiciu bugetului de stat întrucât inculpatele X.X. şi X.X. au vândut în perioada următoare respectivele bunuri în baza unor facturi fiscale utilizate în scopul unor operaţiuni impozabile şi pentru care a fost colectat TVA. în acelaşi timp, experţii au menţionat că în Codul Fiscal nu există nici un articol care să limiteze dreptul de deducere a cheltuielilor în funcţie de realitatea operaţiunilor comerciale.

Constatările experţilor nu au fost avute în vedere însă în aprecierea răspunderii penale a inculpatelor întrucât evaluarea şi concluziile raportului de expertiză s-au bazat pe o verificare superficială a condiţiilor de formă în care s-ar fi derulat operaţiunile comerciale, fără o interpretare de substanţă care să permită stabilirea existenţei sau inexistenţei relaţiilor comerciale vizate.

Caracterul real sau nereal al cheltuielii efectuate de către un contribuabil se apreciază nu numai prin respectarea acestor condiţii de formă, ci şi prin verificarea condiţiilor de trasabilitate a mărfurilor, de organizare şi capacitate administrativă a persoanelor juridice implicate în respectivul circuit economic, de a desfăşura relaţiile economice la valoarea şi volumul rezultat din acte.

În cazul de faţă, aşa cum au constatat şi organele fiscale, furnizorii declaraţi de X.X. şi X.X. aveau la momentul respectiv un comportament fiscal inadecvat, erau inactivi, fiind evidenţiaţi în bazele de date cu livrări de sute de mii sau chiar milioane de lei, în condiţiile în care nu aveau capacităţi de producţie, disponibilităţi financiare, în concluzie capacitatea economică de a susţine astfel de livrări.

Astfel de circuite economice fictive sunt create în special pentru ca autorul infracţiunii de evaziune fiscală, în cazul de faţă X.X. şi X.X., care într-adevăr au livrat bunuri de natura confecţiilor metalice şi bunuri de alt gen şi au obţinut venituri, să-şi diminueze baza impozabilă prin înregistrarea unor cheltuieli nereale supradimensionate, întrucât cheltuielile realizate în mod real au un cuantum redus, fie din cauza preţului de achiziţie a materiilor prime mult mai redus decât cel de pe piaţă, fie din cauză că intermediarul, în speţă cele două inculpate, este de fapt producătorul bunurilor, de altfel obiectul de activitate principal declarat fiind fabricarea de construcţii metalice. Un alt motiv de aceeaşi natură îl constituie şi anularea TVA-ului colectat din propriile vânzări şi care trebuia virat către bugetul de stat, cu un TVA deductibil înregistrat şi declarat în mod fraudulos, în condiţiile în care materiile prime folosite în activitatea de producţie au fost obţinute în mod ilicit, în afara circuitului fiscal declarat.

Pentru ca o cheltuială să fie considerată reală, trebuie să fie concordantă cu toate informaţiile menţionate în factura fiscală, inclusiv cu identitatea furnizorului. A considera că o cheltuială este reală doar prin prisma respectării condiţiilor de formă, înseamnă a încuraja un circuit economic clandestin ce permite achiziţia de materii prime sau bunuri sau producţia de bunuri în afara controlului fiscal şi de la furnizori care pot obţine respectivele bunuri prin intermediul săvârşirii de infracţiuni.

Această concluzie reiese şi din interpretarea art. 21 alin. 1 lit. f din Legea nr. 571/2003: „Nu sunt deductibile cheltuielile înregX.X. în contabilitate care nu au la bază un document justificativ potrivit legii prin care să se facă dovada efectuării operaţiunii sau intrării în gestiune după caz, potrivit normelor." Prin acest articol legiuitorul a impus ca documentul justificativ, în cazul nostru factura fiscală, să facă dovada efectuării operaţiunii sau intrării în gestiune, ceea ce implică existenţa unei concordanţe între conţinutul actului şi ceea ce s-a întâmplat în realitate, adică tocmai realitatea operaţiunii comerciale sau intrării în gestiune a bunului.

Chiar dacă inculpatul X.X. şi martorul X.X., concubinul inculpatei X.X., au susţinut prin depoziţiile date realitatea tranzacţiilor comerciale între X.X. şi X.X. cu inculpatele X.X. şi X.X., a lua în considerare această presupusă realitate economică înseamnă a legaliza o stare de fapt ilicită.

Rezumând această apărare ar însemna ca cei doi furnizori să fi realizat o activitate comercială declarată extrem de dezvoltată, cu o cifră de afaceri de ordinul milioanelor de lei, dar fără angajaţi, fără spaţii de producţie dovedite, fără mijloace de transport proprii sau închiriate în baza unor contracte, fără a înregistra şi declara un profit consistent, pe măsura relaţiilor economice desfăşurate, şi cu administratori în drept sau în fapt care nu au apelat la serviciile profesionale ale unor contabili autorizaţi, în condiţiile în care nu sunt şcolarizaţi sau au o pregătire intelectuală redusă.

Conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit la data de 17.05.2016 de către specialiştii antifraudă din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamţ, valoarea achiziţiilor înregX.X. de inculpatele X.X. şi X.X. de la X.X.. şi X.X. este de 862.954,61 lei inclusiv TVA, pentru care a fost calculat un prejudiciu total de 316.185,09 lei, compus din 126.474,20 lei - impozit pe profit şi 189.710,89 lei - TVA.

Prin încheierea nr. 121/CP/22.08.2017, judecătorul de cameră preliminară, în temeiul, judecătorul de cameră preliminară, în temeiul art. 346 alin. 1 Cod procedură penală, a constatat legalitatea administrării probelor, a efectuării actelor de urmărire penală şi a sesizării instanţei prin rechizitoriul nr. 334/P/05.07.2017 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamţ privind pe inculpații X.X., X.X., trimiși în judecată pentru săvârşirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal, și X.X., trimis în judecată pentru săvârşirea pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 48 alin. 1 Cod penal raportat la art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal; a dispus începerea judecăţii cauzei privind pe inculpații de mai sus.

Prin cererea depusă las dosar (f. 21 vol. 1 dosar instanță) ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE NEAMȚ s-a constituit parte civilă împotriva inculpaților X.X. și X.X. cu suma de 316.185,09 lei reprezentând impozit pe profit și TVA, sumă ce se va actualiza la data plății efective prin calcularea accesoriilor prevăzute de Codul de procedură fiscală.

Părţile au fost legal citate. Inculpata X.X. nu s-a prezentat în instanţă, a fost însă asistată de apărător ales, prin intermediul căruia a solicitat administrarea probei cu înscrisuri (în apărare și în circumstanțiere), depunând la dosar contracte de furnizare, procese verbale de recepție, contracte de achiziții (f. 48 - 126 vol. 1 dosar instanță), precum și acte de stare civilă, acte medicale, certificat încadrare în grad de handicap, cupon pensie, alte acte (f. 172 - 187 vol. 1 dosar instanță).

Inculpata a solicitat și administrarea probei cu martori și cu supliment de expertiză contabilă pentru lămurirea aspectelor legate de trasabilitatea mărfurilor ce au făcut obiectul tranzacțiilor comerciale.

Tribunalul a încuviințat și a administrat probele solicitate, la dosar fiind depus suplimentul de expertiză contabilă (f. 3 - 25 vol. 2 dosar instanță), și fiind audiați martorii X.X., X.X., X.X. X.X. și X.X. X.X..

Inculpatul X.X., prezent în instanță, a declarat în mod expres că recunoaşte săvârşirea infracţiunii ce i se pune în sarcină, că înţelege să fie judecat în conformitate cu dispoziţiile art. 375 Cod procedură penală pe baza probelor adminX.X. în cursul urmăririi penale, pe care şi le însuşeşte în integralitatea lor, fără a face alte declarații în cauză și fără a solicita administrarea altor probe afară de cea cu înscrisuri în circumstanțiere (f. 129  vol. 1 dosar instanță). De asemenea, a depus la dosar înscrisuri în circumstanțiere – acte de stare civilă, caracterizări (f. 150 – 153, 155 – 159 vol. 1 dosar instanță).

Având în vedere cererea inculpatului, Tribunalul apreciază că acesta poate fi judecat în procedura simplificată, fără a mai fi adminX.X., în ceea ce îl privește, probe în faza de cercetare judecătorească, conform dispoziţiilor art. 375 Cod procedură penală.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc la termenul din 20.02.2018, pronunţarea fiind stabilită pentru astăzi, 27.02.2018. Inculpata X.X. a depus la dosar în copie decizia nr.673 din 17.11.2016 a Curții Constituționale a României și hotărârea din cauza C – 277/14 a Curții Europene de Justiție.

Din actele şi lucrările dosarului, analizând probatoriul administrat în cauză în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, respectiv înscrisuri depuse de către partea civilă (f. 26 – 98 DUP); proces verbal de listare declaraţii fiscale şi anexe (f. 99 -139 DUP); înscrisuri depuse de către A.J.F.P. Iaşi (f. 142 - 163 DUP); înscrisuri depuse de către A.J.F.P. Bacău (f. 166 - 215 DUP); proces verbal de verificare sediu social (f. 216 DUP); proces  verbal  de  verificare  contabilitate  X.X.. (f. 218 - 231 DUP); înscrisuri depuse de inculpata X.X.  (f. 236 -241 DUP); declaraţie inculpat - X.X. – față de care s-a dispus clasarea cauzei (f. 244 DUP); adresă DIICOT (f. 247 DUP); declaraţie martor - X.X. (f. 250 DUP); declaraţie inculpat - X.X. (f. 263 DUP, f. 129 vol. 1 dosar instanță); raport de constatare tehnico-ştiinţifică (f. 288 - 299 DUP); înscrisuri depuse de inculpata X.X. (f. 311 -366, 465 - 481 DUP, (f. 48 – 126, 172 - 187 vol. 1 dosar instanță); raport de expertiză contabilă (f. 377 - 389 DUP), supliment de expertiză contabilă (f. 3 - 25 vol. 2 dosar instanță); certificat furnizare informaţii ONRC (f. 446 - 455 DUP); proces verbal de ataşare fişe de identificare auto (f. 456 - 462 DUP); declarațiile martorilor X.X. (f. 188 vol. 1 dosar instanță), X.X. (f. 189 vol. 1 dosar instanță), X.X. X.X. (f. 26 vol. 2 dosar instanță) și X.X. X.X. (f. 27 vol. 2 dosar instanță), Tribunalul reţine următoarele:

Inculpata X.X. a fost înfiinţată de către inculpata X.X. la data de 07.03.2008, având sediul social declarat în municipiul X.X. şi obiect principal de activitate declarat - fabricarea de construcţii metalice şi părţi componente ale structurilor metalice.

Societatea a fost înregistrată ca plătitoare de impozit pe profit de la data de 10.03.2008, cu perioadă de raportare trimestrială şi ca plătitoare de TVA în perioada 10.03.2008 - 31.12.2012 cu perioadă de raportare trimestrială, iar în perioada 01.01.2013- 31.12.2013, cu perioadă de raportare lunară. Inculpata X.X. a depus toate declaraţiile care instituie obligaţii fiscale, conform vectorului fiscal.

Din data de 16.12.2014 Cabinetul Individual de Insolvenţă X.X. a fost numit administrator judiciar provizoriu de către instanţa de judecată ca urmare a deschiderii procedurii insolvenţei în dosarul civil nr. 4226/103/2014 al Tribunalului Neamţ.

Inculpata X.X. a avut de la înfiinţare şi până la deschiderea procedurii insolvenţei pe inculpata X.X. drept unic asociat şi administrator.

În perioada 16 - 27.06.2014, inculpata X.X. a făcut obiectul unei inspecţii fiscale desfăşurată de către inspectori din cadrul A.J.F.P. Neamţ, inspecţie care s-a concretizat în raportul nr. 2795/30.06.2014 (f. 35 - 61 DUP).

În sesizarea penală formulată de către A.J.F.P. Neamţ se regăsesc în cea mai mare parte constatările realizate de către inspectorii fiscali, aceștia evidenţiind că o serie de achiziţii realizate de către inculpatele X.X. şi X.X., înregX.X. în contabilitate de către acestea în perioada 2011 - 2013, nu ar fi avut un conţinut economic întrucât nu au existat în realitate.

Acuzația adusă prin actul de sesizare a instanței rezidă în aceea că inculpata X.X. ar fi înregistrat în contabilitatea X.X. cheltuielile nereale evidențiate prin facturi fiscale emise de furnizorii X.X. şi X.X., societăţi adminX.X. de către inculpatul X.X., respectiv numita X.X..

 De la furnizorul X.X.., inculpatele X.X. şi X.X. au înregistrat în contabilitate facturile fiscale nr. 70/03.04.2011 şi nr. 185/27.05.2011 (f. 62, 63 DUP), în valoare totală de 94.532, 44 lei - bază impozabilă şi 22.687,78 TVA, ce au ca obiect achiziţia de confecţii metalice (coş gunoi, bănci, scrânciob, balansoar, carusel). Achiziţiile au fost evidenţiate în Registrul jurnal pentru cumpărări aferent anului 2011 şi în evidenţa contabilă în contul 371 - mărfuri, plata fiind efectuată prin virament bancar, după care inculpatele le-au vândut mai departe către entităţi bugetare.

De la furnizorul X.X.. inculpatele X.X. şi X.X. au înregistrat în contabilitate un număr de 23 facturi fiscale, emise în perioada 07.05.2012 - 08.03.2013, în valoare totală de 695.931,50 lei - bază impozabilă şi 167.023,11 TVA, ce au ca obiect achiziţia de confecţii metalice, veselă bucătărie şi obiecte din material textil (f. 64 - 86 DUP). Achiziţiile au fost evidenţiate în contabilitate, în contul 371 - mărfuri, plata fiind efectuată prin virament bancar, după care inculpatele le-au vândut mai departe către entităţi bugetare şi către Asociaţia Phoenix Speranţa din judeţul Sibiu, înregistrându-se în contabilitate descărcarea gestiunii de mărfuri prin contul de cheltuieli 607 - cheltuieli cu mărfurile.

Potrivit rechizitoriului, verificările de ordin fiscal, precum și celelalte probe adminX.X. la urmărirea penală cu privire la cei doi furnizori, ar dovedi împrejurarea că societăţile în cauză nu au realizat livrările de mărfuri pe care cele două inculpate le-au înregistrat în contabilitatea firmei.

Cu toate acestea, Tribunalul reține că probele adminX.X. în fața instanței nu confirmă acuzațiile aduse inculpaților.

Astfel, potrivit raportului de expertiză contabilă (f. 377 - 389 DUP), precum și suplimentului de expertiză contabilă (f. 3 - 25 vol. 2 dosar instanță), furnizorii X.X. şi X.X., aveau la data efectuării tranzacţiilor cu inculpata X.X., cod valabil de înregistrare în scopuri de TVA; X.X. avea cod fiscal nr. X.X. şi a fost declarat inactiv la data de 20.03.2013, iar X.X. avea cod fiscal nr. X.X. şi a fost declarat inactiv la data de 25.09.2013. Mărfurile achiziționate de către inculpata  X.X. de la cei doi furnizori, în valoare totală de 980.174,83 lei, a fost înregistrată integral în gestiunea de stocuri, cont 371, astfel cum rezultă din evidenţa contabilă a X.X., respectiv jurnale de cumpărări de mărfuri, note contabile şi note de intrare recepţie.

Facturile fiscale emise de cei doi furnizori au fost înregX.X. în evidenţa contabilă a X.X., și conţin elementele obligatorii menţionate la art. 155 alin 5 din Legea 571/2003 în vigoare la data efectuării operaţiunilor economice.

Plăţile către cei doi furnizori au fost efectuate de către X.X. cu ordin de plată prin cont bancar în lei deschis la Banca Transilvania Piaţa Neamţ, conform extraselor de cont rezultând că  pentru furnizorul X.X. au fost achitate integral facturi fiscale în valoare totală de 117.220,22 lei, iar către furnizorul X.X. din totalul sumei de 862.954,64 lei au fost achitate cu ordin de plată facturi fiscale în valoare de 661.576,17 lei, rămânând de achitat facturi fiscale în suma de 201.378,47 lei.

Mărfurile consemnate în facturile emise de cei doi furnizori au fost revândute de către inculpata X.X. către alți beneficiari, din jurnalul de vânzări rezultând că au fost vândute către alţi beneficiari mărfuri în valoare totală de 1.025.797,35 lei , inclusiv TVA şi au rămas pe stoc mărfuri in valoare de 1.780 lei, reprezentând 3 bucăți bănci cu patru locuri şi 2 bucăți scaune individuale. Pentru ieşirea mărfurilor din gestiune au fost folosite facturi fiscale care cuprind informaţiile prevăzute de art. 155 alin 5 din Legea 571/2003, au fost întocmite jurnale de vânzări şi au fost înregX.X. în evidenţa contabilă în contul 411 - Clienţi.

Mărfurile livrate de către furnizorul X.X. au fost ulterior livrate de către inculpata X.X. beneficiarilor subsecvenți, după cum urmează:

1. Comuna XX, mărfuri în valoare de 77.988,97 lei;

2. Comuna XX, mărfuri în valoare de 33.504,80 lei;

3. Asociaţia X.X., mărfuri în valoare de 8.804.00 lei, facturile fiind încasate integral prin cont de trezorerie şi cont bancar.

Mărfurile livrate de către furnizorul X.X. au fost ulterior livrate de către inculpata X.X. beneficiarilor subsecvenți, după cum urmează:

1. Primăria XXi, mărfuri în valoare de 77.914,00 lei;

2. Primăria XX, mărfuri în valoare de24.552,00 lei;

3. Primăria XX, mărfuri în valoare de25.482,00 lei;

4. Primăria XX, mărfuri în valoare de13.193,60 lei;

5. Școala XX, mărfuri în valoare de 29.859,20 lei;

6. Primăria XX, mărfuri în valoare de81.282,00 lei;

7. Primăria XX, mărfuri în valoare de 117.840,00 lei;

8. Asociaţia XX, mărfuri în valoare de 557.284,03 lei.

Concluziile de mai sus sunt susținute și de proba testimonială administrată pe parcursul urmăririi penale și în fața instanței. Astfel, din declarațiile martorilor X.X. (audiată la urmărirea penală ca inculpată - f. 244 DUP, f. 188 vol. 1 dosar instanță), X.X. (f. 250 DUP, f. 189 vol. 1 dosar instanță), X.X. X.X. (f. 26 vol. 2 dosar instanță) și X.X. X.X. (f. 27 vol. 2 dosar instanță), rezultă că atât mărfurile evidențiate în facturile emise de către X.X., cât și cele evidențiate în facturile emise de către X.X. au fost efectiv livrate către inculpata X.X..

Martorii X.X. X.X. și X.X. X.X. au arătat că punctul de lucru al X.X. era în curtea locuinței lor, unde au fost descărcate mărfurile cumpărate de către X.X. de la X.X. (administratorul de fapt al X.X., în prezent decedat) și de la X.X.. Mărfurile în cauză – confecții metalice, coșuri de gunoi, tobogane, bănci – erau descărcate, rectificate unde se impunea, apoi revândute.

În același sens este și declarația de la urmărirea penală a inculpatului X.X. (f. 263 DUP), care a arătat că mărfurile au fost confecționate la punctul de lucru al firmei din localitatea Hîrlău, jud. Iași, transportul fiind efectuat cu mașini ale unor terți.

Este adevărat că, în fața instanței, inculpatul X.X. a declarat că recunoaşte săvârşirea infracţiunii ce i se pune în sarcină și a solicitat soluționarea cauzei în conformitate cu dispoziţiile art. 375 Cod procedură penală. Cu ocazia dezbaterilor, inculpatul a arătat însă că, în subsidiar, solicită achitarea sa, în condițiile în care se va dispune achitarea inculpatei X.X..

Inculpata X.X. nu s-a prezentat în fața instanței, din actele medicale depuse la dosar rezultând că aceasta este grav bolnavă. La urmărirea penală a dat o declaraţie în calitate de martor - f. 266 - 269 DUP (ulterior s-a prevalat de dreptul la tăcere) prin care a arătat că operațiunile economice în cauză nu au fost fictive.

Tribunalul constată că probele adminX.X. în cauză nu pot crea convingerea, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că faptele puse în sarcina inculpaților există în materialitatea lor. Faptele în sine de care sunt acuzate inculpatele X.X.  și X.X. constau în aceea că ar fi înregistrat în contabilitate facturi emise de către furnizorii X.X. și X.X., deși aceste societăți nu ar fi livrat în fapt acele mărfuri, înregistrările în contabilitate fiind făcute pentru a diminua baza impozabilă.

Ori, aceste susțineri sunt infirmate de declarațiile martorilor audiați – aceștia au arătat că livrările au avut loc, precum și de concluziile raportului de expertiză contabilă și ale suplimentului de expertiză, în care au fost analizate și aspectele de trasabilitate privind mărfurile menționate în facturile în discuție.

Este indiscutabil că mărfurile în cauză au existat în materialitatea lor (ele au fost livrate efectiv către beneficiarii finali – primării de comune, alți beneficiari), dar mai mult, s-a putut reconstitui, în sens invers, traseul acestor mărfuri – de la beneficiarul final spre furnizori.

În actul de acuzare se arată că în cauză ar fi vorba de un circuit economic fictiv, creat pentru ca autorul infracţiunii de evaziune fiscală, care într-adevăr a livrat bunurile şi a obţinut venituri, să-şi diminueze baza impozabilă prin înregistrarea unor cheltuieli nereale supradimensionate, întrucât cheltuielile realizate în mod real au un cuantum redus, fie din cauza preţului de achiziţie a materiilor prime mult mai redus decât cel de pe piaţă, fie din cauză că intermediarul este de fapt producătorul bunurilor.

Dacă ar fi admise susținerile din actul de acuzare, nu s-ar putea răspunde cum au intrat aceste mărfuri în patrimoniul X.X., în baza căror acte de proveniență, dacă nu în baza facturilor pe care aceasta le invocă.Ar trebui să existe facturi pentru materii prime ce nu au mai ieșit din gestiunea societății, fiind greu de presupus că materiile prime pentru un volum de marfă atât de mare să poată fi procurate doar pe căi ilicite, fără vreun act de proveniență.Tribunalul mai reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 103 alin. 2 teza finală Cod de procedură penală „Condamnarea se dispune doar atunci când instanţa are convingerea că acuzaţia a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă.”

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 396 alin. 2 Cod de procedură penală „Condamnarea se pronunţă dacă instanţa constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat.”

Ori, în urma evaluării întregului material probatoriu administrat în cauză, Tribunalul apreciază că în prezenta cauză nu a fost dovedit dincolo de orice îndoială rezonabilă, împrejurarea că faptele puse în sarcina inculpaţilor, au existat în realitate.

Faţă de cele reţinute mai sus, Tribunalul, în temeiul art. 396 alin. 1, 2 şi 5 Cod procedură penală, raportat la art. 16 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, va achita pe inculpatele X.X. și X.X. sub aspectul săvârşirii infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal, deoarece în cauză nu există probe suficiente din care să rezulte că infracţiunea există.

Având în vedere soluția dispusă cu privire la infracțiunea principală, și reținând că nu poate exista infracțiunea de complicitate la evaziune fiscală atât timp cât nu s-a reținut existența infracțiunii principale de evaziune fiscală (forma de participare secundară a complicității neputând avea o existență independentă), tribunalul, în temeiul art. 396 alin. 1, 2 şi 5 Cod procedură penală, raportat la art. 16 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, va achita și pe inculpatul X.X., chiar în condițiile în care acesta a recunoscut săvârșirea faptei. Aceasta deoarece este evident că recunoașterea a fost făcută doar pentru a beneficia, în ipoteza condamnării, de reducerea limitelor de pedeapsă, prin declarația de la urmărirea penală inculpatul negând săvârșirea faptelor.

Tribunalul mai reține că în cauză au fost făcute discuții cu privire la legea penală mai favorabilă. Față de regimul sancționator al infracțiunii continuate, Tribunalul reține că dispozițiile noului Cod penal sunt mai favorabile față de cele ale legii vechi.

Pe cale de consecinţă, în temeiul art. 397 alin. 1 Cod procedură penală, va respinge ca neîntemeiată acţiunea civilă formulată de către partea civilă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE NEAMȚ împotriva inculpaţilor X.X. și X.X..

În temeiul art. 404 alin. 4 lit. c Cod procedură penală, având în vedere soluția dată acțiunii civile, va dispune revocarea măsurii asigurătorii a sechestrului aplicat prin ordonanţa nr. 334/P/2014 din data de 05.10.2016 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamţ, asupra bunului imobil aparţinând inculpatei X.X. – teren intravilan în suprafață de 1500 mp, nr. carte funciară X.X. și număr cadastral 1312, situat în X.X..

În temeiul art. 272 alin.1 Cod procedură penală, va dispune plata sumei de 660 lei reprezentând onorariile apărătorilor din oficiu pentru inculpații X.X. și X.X. în faza de cameră preliminară, şi a sumei de 330 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpata X.X. în faza de judecată, sume ce vor fi avansate din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Neamţ.

În temeiul art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare efectuate în cauză vor rămâne în sarcina statului, partea civilă neputându-i-se reţine vreo culpă procesuală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

În temeiul art. 396 alin. 1, 2 şi 5 Cod procedură penală, raportat la art. 16 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, achită pe inculpata X.X., fiica lui X.X. şi X.X., născută la data de 20.05.1979 în Piatra Neamţ, cu acelaşi domiciliu, X.X., CNP X.X., cetățean român, necăsătorită, studii 4 clase, fără ocupaţie, fără antecedente penale, sub aspectul săvârşirii infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal.

În temeiul art. 396 alin. 1, 2 şi 5 Cod procedură penală, raportat la art. 16 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, achită pe inculpata X.X., număr de ordine în Registrul Comerţului X.X., CUI X.X., cu sediul social în X.X., fără antecedente penale, sub aspectul săvârşirii infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal.

În temeiul art. 396 alin. 1, 2 şi 5 Cod procedură penală, raportat la art. 16 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, achită pe inculpatul X.X., fiul lui X.X. şi X.X., născut la data de 29.04.1990 în X.X., CNP X.X., cetățean român, necăsătorit, fără obligaţii militare, studii - 4 clase, fără ocupaţie, fără antecedente penale, sub aspectul săvârşirii infracțiunii de complicitate la infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 48 alin. 1 Cod penal raportat la art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal.

În temeiul art. 397 alin. 1 Cod procedură penală, respinge ca neîntemeiată acţiunea civilă formulată de către partea civilă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE NEAMȚ împotriva inculpaţilor X.X. și X.X..

În temeiul art. 404 alin. 4 lit. c Cod procedură penală, dispune revocarea măsurii asigurătorii a sechestrului aplicat prin ordonanţa nr. 334/P/2014 din data de 05.10.2016 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamţ, asupra bunului imobil aparţinând inculpatei X.X. – teren intravilan în suprafață de 1500 mp, nr. carte funciară X.X. și număr cadastral 1312, situat în X.X..

În temeiul art. 272 alin.1 Cod procedură penală, dispune plata sumei de 660 lei reprezentând onorariile apărătorilor din oficiu pentru inculpații X.X. și X.X. în faza de cameră preliminară, şi a sumei de 330 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu pentru inculpata X.X. în faza de judecată, sume ce vor fi avansate din fondurile Ministerului Justiţiei către Baroul Neamţ.