Anulare decizie de atragere a răspunderii solidare

Continut speta Pentru a fi vorba de rea-credinţă în neachitarea obligaţiilor fiscale ar trebui demonstrat cel puţin că, deşi societatea avea suficiente disponibilităţi financiare pentru achitarea la scadenţă a debitelor fiscale, administratorul acesteia a omis cu intenţie să achite respectivele debite.

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Vâlcea, reclamantul … în contradictoriu cu pârâta …, a solicitat anularea Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. … şi a Deciziei nr. … privind soluţionarea contestaţiei formulată  împotriva primei decizii.

În motivarea cererii, se arată de către reclamant, în esenţă, că prin Decizia nr. … în mod cu totul neîntemeiat, s-a dispus angajarea răspunderii solidare a părţii, în limita sumei de 12.962 de lei, pentru un presupus debit pe care l-ar fi înregistrat societatea la care a fost administrator, către bugetul de stat.

Partea a arătat că motivele invocate de intimată nu au nici un temei în fapt şi în drept. Astfel, se susţine faptul că „inspecţia fiscală a constatat că furnizorii bunurilor au avut comportament specific firmelor care eludează legea fiscală şi că X nu a putut face dovada provenienţei bunurilor, fiind întocmite facturi numai pentru a da provenienţă acestora şi a le introduce în circuitul economic". Aceste susţineri ale intimatei sunt contrazise de Ordonanţa Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea din Dosarul nr…, prin care s-a dispus clasarea cauzei, pe motivul că toate acuzaţiile ce i-au fost aduse nu s-au confirmat. Astfel, organul de cercetare penală a constatat faptul că reclamantul, în calitate de administrator al societăţii a ţinut o contabilitate în conformitate cu legea şi toate relaţiile economice iniţiate au un caracter real.

De asemenea, Curtea de Apel Piteşti, prin Decizia nr. …. a respins acţiunea de atragere a răspunderii  personale ca neîntemeiată.

A apreciat reclamantul că răspunderea administratorului are natura juridică a răspunderii civile delictuale, iar în speţă nu sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale, în primul rând sub aspectul vinovăţiei. Totodată, a apreciat că îi poate fi imputată apariţia stării de insolvabilitate a societăţii.

În drept, şi-a motivat cererea pe dispoziţiile art. 281 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

Pârâta a formulat întâmpinare (filele36-45 dosar ) prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În fapt, a arătat pârâta că societatea al cărei administrator a fost reclamantul, a fost declarată insolvabilă prin Procesul verbal de declarare a stării de insolvabilitate nr…., emis de … şi confirmat de primire în data de …, iar prin  Sentinţa nr. ….pronunţată de Tribunalul Vâlcea, s-a dispus trecerea la procedura falimentului şi dizolvarea societăţii.

Suma de 357.650 lei înregistrată de debitor în evidenţa fiscală, reprezintă obligaţii fiscale restante şi este structurată după cum urmează : - 349.623 lei reprezintă obligaţii fiscale stabilite de organele de inspecţie fiscală prin Decizia de impunere nr. … (210.833 lei reprezintă obligaţii fiscale principale iar 138.790 lei reprezintă obligaţii fiscale accesorii) ; -8.027 lei reprezintă obligaţii fiscale accesorii ce provin din deciziile de calcul accesorii nr…. şi nr. … emise de organul fiscal.

Ca urmare a verificărilor efectuate asupra stării de fapt, A.B. în calitate de creditor fiscal, a constatat că persoana care a reprezentat operatorul economic în perioada în care nu au fost achitate obligaţiile fiscale este reclamantul, în calitate de administrator, pană la deschiderea procedurii falimentului, în perioada 29.06.2004-28.11.2012.

În urma analizării Raportului de inspecţie fiscală nr. … s-a constatat că reprezentantul legal al SC…,  administrator al societăţii, este responsabil pentru nedeclararea obligaţiilor fiscale, în mandatul acestuia, organele de inspecţie fiscală constatând nerespectarea dispoziţiilor legale în materie de TVA şi impozit pe profit, respectiv Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal.

Astfel, în perioada 04.04.2012 - 09.05.2012 a fost efectuată inspecţia fiscală, organele de control fiscal întocmind Raportul de inspecţie fiscală nr. … şi Decizia de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată nr…. prin care au fost stabilite obligaţii fiscale suplimentare de plată în sumă totală de 350.401 lei.

Conform raportului de inspecţie fiscală, taxa pe valoarea adăugată suplimentară în sumă de 209.528 lei a fost stabilită ca urmare a neacordări dreptului de deducere a TVA în sumă de 203.304 lei pentru mărfuri înscrise în facturi emise de agenţi economicii care au avut un comportament specific firmelor care eludează legea fiscală, în perioada verificată fiind dizolvaţi sau chiar radiaţi, pe de o parte, iar pe de altă parte, pentru neînregistrarea în evidenţa contabilă şi nedeclararea unor facturi de livrare către beneficiari nefiind colectat TVA în sumă de 6.224 iei. Pentru neplata la termen a sumei de 209.528 lei, au fost calculate accesorii în sumă totală de 137.724 lei din care majorări de întârziere în sumă de 106.295 lei şi penalităţi de întârziere în sumă de 31.429 lei.

De asemenea, pentru perioada supusă inspecţiei fiscale a fost stabilit un impozit pe profit suplimentar în sumă de 2.083 iei, pentru neplata la termen fiind stabilite accesorii în sumă totală de 1.066 lei din care majorări de întârziere în sumă de 724 lei şi penalităţi de întârziere în sumă de 342 lei.

Debitoarea a contestat Raportul de inspecţie fiscală nr. … şi Decizia de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată nr.…, pentru suma totală de 350.401 lei, iar organul fiscal, prin Decizia nr…. a dispus : "1. Suspendarea soluţionării contestaţiei formulată de … pentru suma totală de 336,684 lei din care: 203.304 lei taxă pe valoarea adăugată şi 133.380 lei accesorii aferente taxei pe valoarea adăugată pană la pronunţarea unei soluţii definitive pe latură penală, procedura administrativă urmând a fi reluată la încetarea motivului care a determinat suspendarea în condiţiile legii, conform celor reţinute în prezenta decizie.

Transmiterea dosarului cauzei organului de inspecţie fiscală urmând ca la încetarea motivului care a determinat suspendarea, acesta să fie înaintat organului competent, pentru soluţionarea cauzei în funcţie de soluţia pronunţată.

2. Respingerea ca nemotivată a contestaţiei formulată de împotriva Deciziei de impunere nr…pentru suma totală de 13.717 lei, din care impozit pe profit în sumă de 2.083 lei, accesorii aferente în sumă de 1.066 lei şi taxă pe valoarea adăugată în sumă de 6.224 lei şi accesorii aferente în sumă de 4.344 lei".

Pârâta a mai arătat că, în dosarul nr…. Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea prin Ordonanţa emisă în data de … s-a dispus clasarea cauzei faţă de suspectul …, soluţie definitivă pe latura penală. Până la data de 14.12.2016 nu a fost emisă de către organul fiscal o decizie privind soluţionarea contestaţiei formulată de AB pentru suma totală de 336.684 lei.

Din obligaţiile fiscale în sumă de 13.717 lei pentru care organul fiscal a dispus respingerea contestaţiei ca nemotivată şi pentru care AB nu a formulat contestaţie în termenul de 6 luni de la data comunicării, sunt nestinse la data de 14.12.2016 obligaţii fiscale în sumă de 12.962 lei structurate astfel.

Pârâta a concluzionat că, faţă de cele prezentate, s-a constatat că reprezentantul legal al debitorului, în speţă reclamantul,  nu a achitat obligaţiile fiscale constatate conform Raportului de inspecţie fiscală nr. … şi Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată nr.… pentru care s-a dispus respingerea contestaţiei ca nemotivată, în sumă de 13.717 lei.

Având în vedere că AB prin reprezentant legal nu a formulat contestaţie în termenul de 6 luni de la data comunicării, pârâta a apreciat că  acesta si-a asumat plata acestora, dar la data de 14.12.2016 au rămas nestinse obligaţii fiscale în sumă de 12.962 lei (diferenţa de 1,021 lei reprezintă diminuarea impozitului pe profit datorat cu pierderea înregistrată în anul 2011, conform declaraţiei privind impozitul pe profit pentru  anul 2011, cod 101, înregistrată la organul fiscal sub nr.4964/26.03.2012 ).

Pârâta a apreciat că este îndeplinită condiţia legală privind reaua-credinţă a reprezentantului legal al debitorului, reclamantul, aceasta fiind dovedită de faptul că, în condiţiile în care a primit Decizia nr…. emisă de organul fiscal, privind modul de soluţionare a contestaţiei având ca obiect suma de 350.401 lei, stabilită prin Raportul de inspecţie fiscală nr. … şi Decizia de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată nr…., şi, suplimentar, a luat la cunoştinţă de faptul că a fost respinsă ca nemotivată contestaţia pentru suma totală de 13.717 Iei, pană la data de 14.12.2016 acesta nu a achitat suma de 12.962 lei, rămasă neachitată după stingerea sumei de 1.021 lei ce reprezintă diminuarea impozitului pe profit datorat cu pierderea înregistrată în anul 2011.

De asemenea, pârâta a mai menţionat faptul că încă de pe timpul derulării inspecţiei fiscale, organele de inspecţie fiscală au anticipat că reprezentantul legal al debitoarei nu va manifesta interes pentru achitarea obligaţiilor fiscale ce se estimau, astfel că în conformitate cu prevederile art. 129, alin.(3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în vigoare în perioada respectivă, au emis Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. .. în baza căreia au fost sechestrate asigurător două terenuri în suprafaţă de 1.200 mp fiecare, proprietatea administratorului societăţii. În temeiul art. 213, alin. (7) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, cu aplicabilitate de la 01.01.2016, măsurile asigurătorii dispuse prin Decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. … au fost prelungite ca valabilitate prin Decizia nr. …

Pârâta a mai precizat că reclamantul, în calitate de reprezentant al societăţii a fost invitat în repetate rânduri la sediul Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice, pentru consultarea documentaţiei aflată în dosarul de angajare a răspunderii solidare şi pentru a-şi exprima punctul de vedere cu privire la faptele şi împrejurările relevante în luarea deciziei de angajare a răspunderii solidare, aceste aspecte fiind consemnate în Nota de constatare încheiată în data de …, înregistrată la Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice sub nr. ….

În data de …, ora 11.30, la sediul Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice s-a prezentat reclamantul care a precizat că: a primit două notificări ale organului fiscal prin care i s-a solicitat prezenţa pentru consultarea documentelor din dosarul de angajare a răspunderii solidare; pentru demonstrarea nevinovăţiei va depune la registratura organului fiscal documente care să susţină faptul că obligaţiile fiscale nu sunt reale şi ca atare nu se face vinovat de nedeclararea şi neachitarea acestora, respectiv documente emise de instanţă sau de organul fiscal; nu va semna niciun document întocmit de executorii fiscali.

Urmare analizării documentelor depuse de reclamant în procedura de audiere, opinia organului fiscal a fost că acestea nu fac decât să ateste faptul că reprezentantul legal avea cunoştinţă că prin Decizia nr…. organul fiscal a respins ca nemotivată contestaţia formulată de SC … S.R.L. pentru suma de 13.717 lei şi de dreptul de a formula contestaţie în termen de 6 luni de la data comunicării deciziei.

Analizând cererile şi susţinerile părţilor prin prisma înscrisurilor aflate la dosar şi a dispoziţiilor legale aplicabile, tribunalul reţine următoarele:

Prin decizia nr. …. emisă de pârâta s-a dispus angajarea răspunderii solidare a reclamantului AB, pentru debitele fiscale neachitate ale S.C. … S.R.L., societate la care reclamantul a avut calitatea de administrator, în limita sumei de 12.962 lei, debit compus din 2.083 lei impozit pe profit şi 6.224 lei TVA, precum şi accesoriile aferente.

Decizia de angajare a răspunderii solidare a reclamantului pentru debitele societăţii este motivată prin prisma cazului de atragere a răspunderii prevăzut la art. 25 alin. 2 lit. d din Legea nr. 2017/2015, iar în fapt prin aceea că, deşi reclamantul a luat cunoştinţă de decizia de impunere prin care a fost stabilit în sarcina societăţii debitul menţionat şi de respingerea contestaţiei administrative, cu rea-credinţă nu a procedat la achitarea respectivului debit.

Tribunalul constată că, potrivit art. 25 alin. 2 lit. d din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, „Pentru obligaţiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil în condiţiile prezentului cod, răspund solidar cu acesta următoarele persoane: … c) administratorii sau orice alte persoane care, cu rea-credinţă, au determinat nedeclararea şi/sau neachitarea la scadenţă a obligaţiilor fiscale.”

Se reţine că reclamantului i se reproşează faptul că, în calitate de administrator al societăţii, nu a achitat debitele stabilite prin decizia de impunere nr. .… (în privinţa cărora contestaţia administrativă a fost respinsă ca nemotivată, pentru cea mai mare parte a sumelor stabilite soluţionarea contestaţiei fiind suspendată până la soluţionarea unui dosar penal), omisiune care în opinia pârâtei s-ar circumscrie faptei de „determinare, cu rea-credinţă, a neachitării la scadenţă a obligaţiilor fiscale”.

Este de menţionat că, în opinia tribunalului, atât timp cât este vorba de neachitarea „la scadenţă” a unor debite stabilite printr-o decizie de impunere emisă în anul 2012 şi care au devenit scadente în acelaşi an, respectiv înainte de intrarea în vigoare a actualului Cod de procedură fiscală (Legea nr. 207/2015), apare ca fiind nelegală emiterea deciziei de angajare a răspunderii solidare în temeiul prevederilor noului Cod de procedură fiscală, reclamantul neputând fi sancţionat în temeiul unor dispoziţii legale ce nu erau în vigoare la data săvârşirii faptelor (sau omisiunilor) ce i se impută.

Pe de altă parte, şi Codul de procedură fiscală anterior (OG nr. 92/2003), în conformitate cu care ar fi trebuit emisă decizia contestată, conţinea dispoziţii identice (la art. 27 alin. 2 lit. d) cu privire la chestiunea în litigiu, astfel că motivarea actului prin prisma Legii nr. 207/2015 nu este de natură să determine, de plano, anularea acestuia.

Însă, tribunalul constată că la dosar nu există nicio probă concludentă din care să rezulte pretinsa rea-credinţă a reclamantului, manifestată prin aceea că nu a procedat la achitarea debitului stabilit prin decizia de impunere. Pentru a fi vorba de rea-credinţă în neachitarea obligaţiilor fiscale ar trebui demonstrat cel puţin că, deşi societatea avea suficiente disponibilităţi financiare pentru achitarea la scadenţă a debitelor fiscale, administratorul acesteia a omis cu intenţie să achite respectivele debite. Or, în speţă pârâta nu a invocat şi nu a dovedit în niciun fel astfel de împrejurări referitoare la situaţia financiară a societăţii administrate de reclamant şi la posibilităţile acesteia de a achita debitele imputate.

Dimpotrivă, se observă că la dosar (f. 26-28) a fost depusă o hotărâre pronunţată de Curtea de Apel cu privire la acţiunea de atragere a răspunderii personale a reclamantului în cadrul dosarului de faliment al societăţii, iar din aceasta, dincolo de faptul că se reţine lipsa responsabilităţii reclamantului pentru cauzarea stării de insolvenţă a societăţii şi prejudicierea creditorilor, rezultă de asemenea şi unele constatări cu privire la situaţia financiară a societăţii la epoca la care obligaţiile fiscale stabilite prin decizia de impunere au devenit scadente.

Astfel, în hotărârea menţionată se precizează că pentru societatea a fost deschisă procedura de insolvenţă printr-o sentinţă din …, iar la data … s-a dispus trecerea la faliment. Se mai reţine că, potrivit înregistrărilor contabile, la data de 31.12.2011 societatea avea în patrimoniu doar active circulante în valoare de 84.721 lei şi datorii de 53.884 lei, iar în anul 2011 a înregistrat pierderi. Se observă astfel că momentul la care, potrivit deciziei contestate, s-a manifestat reaua-credinţă a reclamantului, respectiv atunci când acesta, deşi a luat cunoştinţă de soluţionarea, la 09.08.2012, a contestaţiei administrative împotriva deciziei de impunere, nu a înţeles să achite debitul fiscal stabilit prin acea decizie, coincide practic cu momentul deschiderii insolvenţei societăţii. Or, în aceste împrejurări, nu se poate reţine că societatea avea, la momentul analizat, resurse financiare pentru achitarea obligaţiilor fiscale stabilite prin decizia de impunere, pe care reclamantul să nu le fi achitat cu rea-credinţă.

Faţă de cele de mai sus, se reţine că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de textul de lege invocat de pârâtă pentru atragerea răspunderii solidare a reclamantului, astfel că va fi admisă acţiunea şi vor fi anulate decizia de soluţionare a contestaţiei administrative nr. … emisă de Direcţia …şi decizia de angajare a răspunderii solidare nr. …

Domenii speta

Spete similare