Plată nedatorată.

Plată nedatorată.

-Codul muncii, art. 256

Plata efectuată către salariată cu titlu de primă de Paşte nu a fost nedatorată ci a avut la bază dispoziţia conducerii angajatorului, inexistenţa unui contract colectiv de muncă fiind nerelevantă în aceste condiţii din perspectiva plăţii nedatorate. Nu este îndeplinită condiţia existenţei caracterului nedatorat al plăţii efectuate cu titlu de asigurare medicală și pensie facultativă, în condiţiile în care la baza achitării sumelor menţionate au stat contractele încheiate între apelantă şi societăţile care au asigurat serviciile convenite în folosul salariaţilor.

(Secția a VII-a pentru Cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale,

decizia civilă nr. 306 din data de 21 ianuarie 2019)

Prin cererea de apel formulată, apelantul FNGCÎMM S.A. – I.F.N. a invocat faptul că în mod greşit prin sentinţa civilă nr. 5162/21.06.2018 s-a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată reţinându-se că în cauză nu s-a făcut dovada achitării unei sume nedatorate către pârâtă, apelanta arătând în acest sens că a înaintat o serie de documente auditorului public din cadrul Curţii de conturi, fiind întocmit raportul de conformitate nr. (..) din care reies sumele efectiv plătite fiecărui salariat, la dosarul cauzei fiind depus totodată şi raportul de control al Curţii de conturi prin care s-a stabilit existenţa prejudiciului şi obligaţia apelantei la recuperarea de la intimată a sumelor achitate în mod nedatorat.

În privinţa dispoziţiilor legale aplicabile raportului juridic dedus judecăţii, Curtea reţine că prin cererea de chemare în judecată s-au invocat prevederile art. 256 alin. (1) din Legea nr.53/2003, cererea fiind analizată prin sentinţa civilă nr. 5162/21.06.2018 din perspectiva instituţiei plăţii nedatorate prevăzută de art. 256 alin. (1) din Legea nr. 53/2003.

Prin apelul formulat, apelantul nu a criticat sentinţa civilă nr. 5162/21.06.2018 din perspectiva normelor de drept aplicabile, ci exclusiv din perspectiva aspectelor de fond, arătând că a făcut dovada plăţii nedatorate.

Potrivit art. 256 alin. (1) din Legea nr. 53/2003, salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie.

Dispoziţiile legale enunţate reprezintă o aplicaţie particulară în dreptul muncii a instituţiei plăţii nedatorate faţă de referirea explicită în text la încasarea unei sume, deci existenţa unei plăţi, şi la caracterul nedatorat al acesteia.

Aceste prevederi se coroborează cu dispoziţiile art. 1341 alin. (1) C.civ. potrivit căruia cel care plăteşte fără a datora are dreptul la restituire.

Astfel, pentru a fi admisă acţiunea formulată de angajator împotriva salariatului întemeiată pe instituţia plăţii nedatorate, este necesară dovedirea de către reclamant a existenţei unei plăţi constând în remiterea de către angajator către salariat a unei sume de bani şi a existenţei caracterului nedatorat al plăţii efectuate în sensul inexistenţei unei datorii care să fie stinsă prin plată.

În cazul de faţă apelantul a solicitat trei sume diferite constând în primă de paşte achitată în anul 2015, contribuţii pensie facultativă şi contribuţii asigurări medicale.

În privinţa sumei de 150 lei achitată cu titlu de primă de paşte în anul 2015 Curtea reţine că prin depunerea la dosarul de apel a listei „plata card cadouri paste 04.2015” (fila 57 dosar apel) coroborată cu decizia nr. 20/10.08.2016 emisă de Curtea de conturi a României (filele 97-103 dosar fond) s-a făcut dovada remiterii către intimată a sumei de 150 lei cu titlu de primă de paşte, aceasta având caracterul unei plăţi în sensul art. 256 alin. (1) din Legea nr.53/2003.

Cu toate acestea, plata făcută nu are caracter nedatorat.

În acest sens se reţine că deşi în perioada acordării primei de Paşte (aprilie 2015) între părţi nu era încheiat un contract colectiv de muncă în care să fie prevăzută obligaţia angajatorului de a plăti salariaţilor prime de paşte, plata primelor s-a acordat în temeiul dispoziţiei directorului general al instituţiei iar nu în temeiul contractului colectiv de muncă al cărei valabilitate a încetat.

Astfel, din nota nr. 52168/09.04.2015 depusă la fila 54 din dosarul de apel rezultă că departamentul juridic şi resurse umane a învederat conducerii societăţii că după încetarea contractului colectiv de muncă, angajatorul are posibilitatea, dar nu obligaţia, de a acorda prime către salariaţi, acordarea şi cuantumul acestora rămânând la libera apreciere a preşedintelui/directorului general, în limita bugetului de venituri şi cheltuieli aprobat. În acest sens departamentul juridic şi resurse umane a supus aprobării conducerii propunerea ca salariaţilor Fondului cu contract de muncă în vigoare la data de 09.04.2015 să li se acorde, cu ocazia sărbătorilor de Paști cadouri în bani în cuantum egal de 150 lei, propunerea fiind aprobată de preşedinte director general S.C.

Astfel la baza acordării către intimată a primei de Paşte în luna aprilie 2015 nu au stat dispoziţiile vechiului contract colectiv de muncă ci dispoziţia preşedintelui-director general care a valorificat posibilitatea legală de a acorda prime salariaţilor chiar în lipsa unei obligaţii în acest sens asumate prin contractele de muncă.

În acest sens se reţine că plata efectuată către salariată cu titlu de primă de Paşte în cuantum de 150 lei nu a fost nedatorată ci a avut la bază dispoziţia conducerii angajatorului, inexistenţa unui contract colectiv de muncă fiind nerelevantă în aceste condiţii din perspectiva plăţii nedatorate.

În ceea ce priveşte suma de 192,60 lei achitată cu titlu de asigurare medicală şi suma de 79,84 lei achitată cu titlu de pensie facultativă, prin depunerea la dosarul de apel a facturilor, a listelor anexate şi a extraselor de cont, apelantul a făcut dovada achitării sumelor către S.C. M.L. S.A. respectiv către societatea Alianz Tiriac – Moderato.

Astfel, în cauza de faţă nu sunt îndeplinite condiţiile ipotezei prevăzute de art. 256 alin.(1) din Legea nr. 53/2003 care presupune încasarea de către salariat a unei sume nedatorate.

De asemenea, nu este îndeplinită condiţia existenţei caracterului nedatorat al plăţii efectuate în condiţiile în care la baza achitării sumelor menţionate au stat contractele încheiate între apelantă şi societăţile care au asigurat serviciile convenite în folosul salariaţilor.

În acest sens se reţine ca relevant raportul Direcţiei Conformitate nr. RC-108/29.03.2017 (fila 82, 85 dosar fond) potrivit căruia contractul privind servicii medicale de medicina muncii nr. 30001/03.01.2018 (vizând achiziţionarea pachetului business), care expiră la 31.12.2015, este obligatoriu, indiferent dacă este sau nu prevăzut în CCM.

Astfel, reţinând că nici în privinţa sumelor achitate cu titlu de asigurare medicală şi pensie facultativă nu sunt îndeplinite condiţiile plăţii nedatorate prevăzute de art. 256 alin. (1) din Legea nr. 53/2003, Curtea reţine că în mod corect prin sentinţa civilă nr. 5162/21.06.2018 a fost respinsă cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.

În consecinţă, raportat la toate considerentele de fapt şi de drept anterior reţinute, în conformitate cu prevederile art. 480 alin (1) C.pr.civ. Curtea urmează să respingă apelul formulat ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare