Drepturi băneşti spor de fidelitate. Spor respins pentru viitor.

Pe rol se află judecarea cauzei de contencios administrativ şi fiscal privind pe  reclamanta TM şi pe pârâta IPJ, având ca obiect drepturi băneşti spor de fidelitate.

Deliberând asupra cauzei de contencios administrativ de faţă

Prin actiunea inregistrata la instanta sub nr. .../99/2018 reclamanta TM a solicitat in contradictoriu cu paratul IPJ obligarea la plata sporului de fidelitate conform vechimii obţinute până în prezent începând cu data de 09.04.2015, actualizarea pe viitor a sporului de fidelitate în funcţie de vechimea realizată în muncă, obligarea pârâtului la plata sumelor compensatorii corespunzătoare salariului de merit, respectiv 20% din salariul de merit în plată la nivelul anului 2009 pentru perioada 09.04.2015- 31.07.2016 si 10% din salariul de merit în plată la nivelul anului 2009 începând cu data de 01.08.2016 şi până la 31.05.2017.

In motivarea actiunii reclamanta TM a aratat ca sporul de fidelitate pentru poliţişti a fost reglementat de art. 6 din OG nr. 38/2003, prin Normele metodologice NR. S/629/2008, clasificat de aplicare a O.G. nr. 38/2003, sporul de fidelitate se acorda in procente de 5%, din 5 in 5 ani, până la nivelul maxim de 20%, la calcularea vechimii de acordare a sporului fiind avuta în vedere şi perioada de timp în care poliţiştii au urmat cursurile Academiei de Poliţie.

Legiuitorul, prin Legea 71/2015 intrată în vigoare la data de 09.04.2015, a introdus alin. 5ind. 1 în cadrul articolului 1, din O.U.G. 83/2014, care prevede: „Prin excepţie de la prevederile alin. (I) şi (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel. precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii."

Prin Decizia nr. 23/2016 pronunţată de Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a fost lămurită interpretarea art. (1),(2) şi (5 ind.1) din O.U.G. 83/2014 în sensul că prin Legea nr. 71/2015 s-a creat posibilitatea ca personalul încadrat în toate instituţiile şi autorităţile publice, care avea un nivel al salariului de bază si al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă sau gradaţie, să fie salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Legiuitorul a avut intenţia ca prin adoptarea acestei norme să elimine discrepanţele salariale existente între persoanele care ocupă aceleaşi funcţii, în aceleaşi condiţii de studii şi de vechime. Practic, a fost reglementat din nou cadrul legal pentru acordarea sporului de fidelitate astfel încât inechităţile salariale existente în cadrul unei autorităţi publice să fie eliminate.

Rezultă din analizarea normelor legale amintite că pârâtul IPJ avea obligaţia acordarii sporului de fidelitate în cuantum de 5% începând cu data de 09.04.2015.

Reclamantul a mai aratat ca salariul de merit a fost reglementat de art. 4 din O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, articol care a fost abrogat ca urmare a intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009, avand aceeaşi soartă ca sporul de fidelitate.

Astfel, pentru cei care la data intrării în vigoare a Legii nr. 330/2009 aveau în plată salariul de merit, respectiv pentru 30% din numărul poliţiştilor din cadrul IPJ, soluţia legislativă a fost aceea de a introduce cuantumul acestui salariu de merit ca sumă compensatorie în salariul de bază acordată potrivit Ordonanţei de Urgenţă nr. 1/2010.

Practic, salariul de merit prevăzut de O.G. 38/2003, care avea un caracter temporar ( fiind acordat pentru rezultate deosebite, timp de un an, pentru cel mult 30% din numărul total de posturi ) a fost introdus ca suma compensatorie cu titlu definitiv în salariile de bază ale poliţiştilor care beneficiau de acest drept la data intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 330/2009.

Nu se mai pune în discuţie existenţa unor rezultate deosebite anuale pentru cei care beneficiază de această sumă compensatorie începând cu anul 2010, ci este vorba doar de o conjunctură de timp şi de reglementări normative.

Dispoziţiile art. 1, alin. 5 şi 6 din O.U.G. 20/2016 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016 au confirmat, ulterior, această interpretare : „ Prin excepţie de Ia prevederile art. I alin. (I). începând cu luna august 2016. pentru personalul militar, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statul special din sistemul administraţiei penitenciarelor din aceeaşi instituţie sau autoritate publică. în soldele de funcţie/salariile de funcţie în care nu sunt cuprinse sumele compensatorii corespunzătoare soldei de merit/salariului de merit în plată la nivelul anului 2009 se include 50% din cuantumul sumei compensatorii corespunzătoare soldei de merit/salariului de merit în plată la nivelul anului 2009" „ începând cu luna august 2017 pentru personalul prevăzut la alin. (5), în soldele de funcţie/salariile de funcţie se include diferenţa de 50% din cuantumul suinei compensatorii corespunzătoare soldei de merit/salariului de merit în plată la nivelul anului 2009 " .

Dispoziţiile amintite au fost adoptate în considerarea faptului că există niveluri diferite de salarizare pentru aceeaşi funcţie în cadrul aceleiaşi instituţii, pentru că există o serie de inechităţi în materie de salarizare în raport cu nivelul studiilor şi al activităţii profesionale prestate.

Paratul IPJ a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.

A invocat excepţia inadmisibilității acţiunii motivat d e faptul că nu s-a făcut dovada contestării unui act administrativ, nu s-a adresat în prealabil IPJ în vederea punerii în plată a drepturilor sale .

Pe fond :

A invocat faptul ca dreptul la sporul de fidelitate şi la salariul de merit s-a născut anterior adoptării Legii - cadru nr. 330/2009, în timp ce pentru reclamant acest drept nu este născut în lipsa unei reglementări speciale, facand trimitere la deciziile Curţii Constituţionale nr. 818 - 821/2008 prin care s-a admis excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că prevederile art. 1, art. 2 alin. 3 şi ale art. 27 alin. 1 din OG 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, sunt neconstituţionale, în măsura în care din acestea se desprinde înţelesul că „instanţele judecătoreşti au competenţa să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, şi să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative."

In ceea ce priveşte invocarea de către reclamant a prevederilor Legii 71/2015 pentru aprobarea Ordonanţei de urgentă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, paratul apreciaza ca reclamantul ui nu îi sunt aplicabile dispoziţiile prevăzute de art. 5 ind.1 din O.U.G. 83/2014, întrucât nu are un nivel al acestui spor mai mic decât cel stabilit la nivelul maxim în cadrul aceleiaşi instituţii, una dintre premisele aplicării acestei dispoziţii este ca angajatul să aibă deja dobândit dreptul la sporul pentru studii superioare, însă să fie în cuantum mai mic faţă de nivelul maxim stabilit în cadrul aceleiaşi instituţii. Legiuitorul a urmărit prin folosirea sintagmei „care beneficiază de un cuantum al sporurilor mai mici" doar identificarea personalului care are deja dobândit acest drept, însă într-un cuantum inferior, în scopul de a aduce la un numitor comun cuantumul acestui drept. Legiuitorul nu face nicio menţiune despre personalul care nu beneficiază de acest spor. nereglementându-se altfel cadrul legal acordării acestui drept abrogat prin Legea-cadru 330/2009.

In aceste condiţii, faţă de cadrul juridic incident la data la care s-a născut raportul de serviciul al reclamantul ui, legile de salarizare în vigoare, precum şi cele ulterioare nu au reglementat dreptul reclamantul ui de a primi spor de fidelitate şi salariu de merit.

In cauza a fost administrata proba cu înscrisuri.

Tribunalul, analizând actele şi lucrările dosarului reţine următoarele aspecte :

În ceea ce priveşte excepția inadmisibilităţii acţiunii :

Excepția inadmisibilității :

Prin Decizia nr. 9 din 29 mai 2017, Inalta Curte de Casatie si Justitie a admis recursul in interesul legii si a stabilit in mod definitiv urmatoarele:

``In interpretarea unitara a dispozițiilor art. 34 din Legea nr. 330/2009, art. 30 din Legea nr. 284/2010, art. 7 din Legea nr. 285/2010 si a art. 11 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 83/2014, dispozițiile legale nu instituie o procedura prealabila sesizării instanțelor din cadrul jurisdicției muncii cu acțiuni având ca obiect obligarea angajatorilor la plata, in temeiul legii, a unor drepturi salariale care nu sunt recunoscute prin acte ale ordonatorilor de credite ori prin contracte individuale de munca sau acte adiționale la acestea din urma.``

Prin soluția pronunțata judecătorii Înaltei Curți au tranșat in mod definitiv chestiunea îndelung pusa in discuție in fata instanțelor de judecata, referitoare la necesitatea parcurgerii unei proceduri prealabile înaintea instituțiilor angajatoare, anterior formulării cererii de chemare in judecata .

Asa cum s-a confirmat in mod definitiv si prin Decizia nr. 9/2017 pronunțata in recurs in interesul legii, prevederile legale arătate mai sus nu instituie si nu impun parcurgerea unei proceduri prealabile anterior chemării in judecata a angajatorilor pentru recuperarea unor drepturi salariale, care nu sunt recunoscute prin acte ale ordonatorilor de credite ori prin contracte individuale de munca sau acte adiționale la acestea din urma.

Dat fiind cele expuse va fi respinsă excepţia inadmisibilităţii acţiunii .

Pe fond :

Reclamanta este angajat al paratului IPJ, subinspector, începând cu 01.04.2006 .

Verificand solicitarile reclamantei privind acordarea sporului de fidelitate si a sumelor compensatorii in procente de 10%, respectiv 20 % din salariul pentru functia îndeplinita,, din perspectiva legislatiei incidente, instanţa reţine că, initial, potrivit art. 6 din OG nr. 38/2003 : " Pentru activitatea desfăşurata în instituţiile din sectorul de apărare naţionala, ordine publică şi siguranţă naţionala, în calitate de militar, poliţist, funcţionar public şi personal contractual, politistilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de baza, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului de interne".

De asemenea potrivit art. 4 din acelasi act normativ: " (1) Poliţiştii, pentru rezultate deosebite obţinute în activitatea desfăşurata, pot primi un salariu de merit lunar, de până la 20% din salariul pentru funcţia îndeplinită. (2) Salariul de merit se stabileşte o dată pe an, de regula după aprobarea bugetului, în baza criteriilor elaborate prin ordin al ministrului de interne, şi se acordă pentru cel mult 30% din numărul total de posturi prevăzute în statele de organizare".

Articolele 3 si 4 au fost abrogate de pct. 9 al alin. 1 al art. 48 Cap. VI din Legea-Cadru nr. 330/2009.

Potrivit Pct. 1 din Anexa IV Legea nr. 330/2009: " În coeficienţii de ierarhizare minimi şi maximi sunt cuprinse solda/salariul de merit, indemnizaţia de dispozitiv/sporul pentru misiune permanentă, sporul pentru păstrarea confidenţialităţii în legătură cu informaţiile clasificate şi sporul de fidelitate".

Art. 12 din Legea nr. 330/2009 a prevazut ca in anul 2010 soldele si indemnizatiile de incadrare se stabilesc potrivit art. 30 al. 5, fara a fi utilizati coeficientii de ierarhizare prevazuti in anexele legii, iar ulterior nu a existat bază legală pentru acordarea sporului de fidelitate si a salariului de merit

Potrivit art. 1 alin 1 şi alin 5 ind. 1 OUG nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, modificată prin Legea nr. 71/2015 : „ (1) În anul 2015, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014 în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii şi nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare. (5 ind.1) : Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii."

Alin. 5 ind.1 al art. 1 a fost introdus de pct. 1 al art. I din Legea nr. 71/2015 care a intrat in vigoare la data de 9.04.2015.

Potrivit art. 1 din OUG nr. 57/2015 in anul 2016, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2015, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

Instanta mai constata ca in legatura cu chestiunea existentei unor diferenţe de salarizare între persoane care exercită aceeaşi funcţie şi care au aceeaşi pregătire profesională in considerentele Deciziei nr. 21/2016 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, pronuntata in recurs in interesul legii, s-a retinut ca : "Par. 44. Existenţa mai multor acte normative, adoptate succesiv într-un interval scurt de timp, în baza cărora s-a intenţionat salarizarea unică a bugetarilor nu poate constitui un temei legal pentru instituirea unui tratament diferenţiat şi pentru nesocotirea principiului egalităţii de tratament faţă de toţi salariaţii şi care presupune plată egală pentru muncă de valoare egală.

Par. 45. Criteriul temporal sau acela al unor reglementări diferite nu poate justifica diferenţe de salarizare între persoane care exercită aceeaşi funcţie şi care au aceeaşi pregătire profesională.

Par. 47. Pentru toate categoriile de personal aflate în situaţii identice, salarizarea trebuie să se facă la nivelul de salarizare în plată pentru funcţiile similare din instituţia/autoritatea publică unde sunt încadraţi. Atunci când este analizată identitatea de situaţii între doi angajaţi, nu trebuie verificată identitatea de reglementare, ci trebuie avută în vedere identitatea de activitate desfăşurată şi de pregătire profesională.

Par. 50. Nu există niciun argument legal care să justifice diferenţele salariale dintre persoane care desfăşoară aceeaşi activitate în cadrul aceleiaşi instituţii. Salariile se stabilesc pe categorii de funcţii şi pe niveluri de pregătire profesională, iar nu în considerarea unor persoane privite ut singuli şi care sunt, în mod întâmplător, contemporane edictării unui act normativ.

Par. 51. Potrivit jurisprudenţei constante a instanţei de contencios constituţional, precum şi a celei a Curţii Europene a Drepturilor Omului, principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite, iar un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice în mod raţional şi obiectiv. "

Instanta mai constata ca prin Decizia nr. 23/2016 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul pentru Dezlegarea unor Chestiuni de Drept a fost admisa sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 28.884/3/2015, privind pronunţarea unei hotărâri prealabile, stabilindu-se ca:

 " În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (5^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, sintagma "salarizat la acelaşi nivel" are în vedere personalul din cadrul aparatului de lucru al Parlamentului, personalul din cadrul Consiliului Concurenţei, al Curţii de Conturi, precum şi din cadrul celorlalte autorităţi şi instituţii publice enumerate de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare; nivelul de salarizare ce va fi avut în vedere în interpretarea şi aplicarea aceleiaşi norme este cel determinat prin aplicarea prevederilor art. 1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, în cadrul aceleiaşi autorităţi sau instituţii publice."

In considerentele Deciziei, obligatorie pentru instante conform art. 521 al. 3 C.p.civ., s-a retinut ca " Din interpretarea acestor norme rezultă că la art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, se instituie regula menţinerii, în anul 2015, la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014, a cuantumului brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii (şi nu se aplică valoarea de referinţă şi coeficienţii de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuţi în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările şi completările ulterioare).

Pe de altă parte, alin. (2) al art. 1 din aceeaşi ordonanţă de urgenţă prevede regula menţinerii, în anul 2015, la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014, a cuantumului sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

În sfârşit, alin. (5^1) din art. 1 al aceleiaşi ordonanţe de urgenţă reglementează o excepţie sau o derogare de la prevederile art. 1 alin. (1) şi (2), anterior citate.

Esenţa acestei excepţii este aceea că pentru destinatarii normei juridice anterioare este permisă o majorare a cuantumului brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice şi a cuantumului sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare (şi stabilirea unor drepturi salariale într-un cuantum superior celui din decembrie 2014), dacă sunt îndeplinite premisele descrise de această normă.

În consecinţă, nivelul de salarizare determinat prin aplicarea art. 1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, este cel ce interesează în aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (5^1) din aceeaşi ordonanţă de urgenţă, astfel încât personalul din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Prin urmare, în acest caz, nu va funcţiona regula menţinerii în anul 2015 a aceluiaşi nivel de salarizare din 2014 (salariul de bază şi sporuri) pentru personalul din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice salarizate la un nivel inferior în comparaţie cu salariile de bază şi sporurile stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii cu cel care beneficiază de un nivel de salarizare superior, urmând ca şi acesta să fie salarizat la nivelul maxim, prin urmare, să beneficieze de o creştere salarială, prin derogare de la art. 1 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare."

Raportat la considerentele Deciziilor sus mentionate, vazand si dispoziţiile citate, instituite in scopul asigurarii unui tratament juridic echitabil şi nediscriminatoriu între categoriile de personal din sectorul bugetar, care desfăşoară muncă de valoare egală, in conditii identice de pregatire profesionala şi vechime, instanta retine ca reclamantul se incadreaza in categoria beneficiarilor prevederilor legale reparatorii prevăzute în cuprinsul art. 1 alin.5 indice 1 din O.U.G. nr.83/2014, sub acest aspect constatandu-se ca prin neacordarea sporului de fidelitate in raport de vechimea in munca reclamantul este salarizat la un nivel inferior în comparaţie cu angajatii paratului care îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii de vechime, in consecinta prin acordarea sporului de fidelitate invocat prin cererea de chemare in judecata aceasta inechitate salariala va fi inlaturata in conformitate cu temeiul legal mentionat, sporul urmand a fi acordat incepand cu data intrării în vigoare a Legii nr.71/2015, respectiv 9.04.2015 .

Referitor la jurisprudenta Curtii Constitutionale invocata de parat, instanta constata ca in cauza situatia reclamantul ui nu se incadreaza in ipotezele avute in vedere prin Deciziile nr. 818-821 din 2008, avand in vedere ca masura reparatorie constand in acordarea sporului de fidelitate corespunde scopului urmarit de legiuitor prin art. 1 alin.5 indice 1 din O.U.G. nr.83/2014 si interpretarii acestor prevederi legale data de instanta suprema.

Instanta mai retine ca spre deosebire de sporul de fidelitate, reglementat initial de legiuitor ca fiind acordat obligatoriu, in mod procentual fix si gradual la indeplinirea conditiei obiective privind vechimea in munca, spor care se regaseste in cuantumul drepturilor salariale in plata in cazul altor angajati ai paratului, in cazul salariului de merit situatia este diferita.

Astfel, pana la data de 1.08.2016, dupa cum s-a aratat, prin actele normative intervenite în perioada 2010-31.07.2016 salariul de merit nu a fost prevazut, ultimul salariu de merit legal acordat fiind stabilit în anul 2009 pe o perioadă de 12 luni calendaristice de la data acordării, iar includerea salariului de merit în salariul de bază în cursul anului 2010 nu inseamna ca a devenit o parte componenta permanenta a salariului de bază, acesta pastrand natura juridică de drept cu caracter temporar, aspect ce rezulta din prevederile art.5 alin.4 din OUG nr.1/2010: "Salariile de merit stabilite în anul 2009 pe o perioadă care se întinde și în anul 2010 se introduc în salariul de bază până la expirarea perioadei pentru care au fost acordate" .

Cu alte cuvinte, salariul de merit nu a fost reglementat ca avand aplicabilitate generala, nefiind prevazut a fi acordat in mod automat la indeplinirea de catre politisti a unor cerinte expres instituite, dimpotriva acordarea sa s-a facut in virtutea dreptului de apreciere al autoritatii publice, in anumite limite impuse de numarul beneficiarilor si durata anuala, fara a exista intentia legiuitorului de a-l perpetua prin includerea definitiva in salariul lunar brut.

Incepand cu luna august 2016 potrivit art. 3 ind. 1 din OUG nr. 57/2015, modificată prin OUG nr. 20/2016 : " (5) Prin excepţie de la prevederile art. 1 alin. (1), începând cu luna august 2016, pentru personalul militar, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor din aceeaşi instituţie sau autoritate publică, în soldele de funcţie/salariile de funcţie în care nu sunt cuprinse sumele compensatorii corespunzătoare soldei de merit/salariului de merit în plată la nivelul anului 2009 se include 50% din cuantumul sumei compensatorii corespunzătoare soldei de merit/salariului de merit în plată la nivelul anului 2009".

Or, in considerarea acestor prevederi legale nu rezulta indreptatirea reclamantului la sume compensatorii in procent de 10% calculat la salariul pentru functia indeplinita.

Pentru considerentele expuse, instanta va admite in parte actiunea reclamantului, va obliga paratul IPJ la plata sporului de fidelitate corespunzator vechimii in munca a reclamantului incepand cu data de 09.04.2015, urmand a fi respinse celelalte pretentii ca neintemeiate, conform dispozitivului.

HOTĂRĂŞTE

Respinge excepţia inadmisibilităţii .

Admite in parte actiunea formulata de reclamanta TM în contradictoriu cu paratul IPJ.

Obliga paratul la plata sporului de fidelitate corespunzator vechimii in munca a reclamantului începând cu data de 09.04.2015, până la data plăţii, actualizat pe viitor funcţie de vechimea realizată în muncă.

Respinge celelalte pretentii ca neintemeiate .

CURTEA DE APEL IAŞI

SECŢIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 2360/2018

din data de 12 decembrie 2018

Pe rol se află soluţionarea recursului promovat de pârâtul IPJ împotriva sentinţei nr. 877/C.A. din data de 06.06.2018 a Tribunalului Iaşi, intimată fiind TM.

Curtea de Apel,

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi reclamantul TM a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul IPJ, obligarea acestuia la plata sporului de fidelitate conform vechimii obţinute până în prezent, începând cu data de 09.04.2015 şi actualizarea pe viitor a sporului de fidelitate în funcţie de vechimea realizată în muncă.

Prin sentinţa nr. 877/CA/2018, Tribunalul Iaşi a admis acţiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul IPJ, pe care l-a obligat la plata sporului de fidelitate corespunzător vechimii în muncă a reclamantului începând cu data de 09.04.2015, actualizat pe viitor funcţie de vechimea realizată în muncă.

Împotriva sentinţei nr. 877/CA/2018 a Tribunalului Iaşi a promovat recurs pârâtul IPJ, invocând motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă şi apreciind că sentinţa este nelegală şi netemeinică, fiind pronunţată cu aplicarea greşită a normelor de drept material.

Pârâtul recurent IPJ a arătat că sporul solicitat de reclamantul intimat a fost abrogat odată cu intrarea în vigoare a Legii cadru nr. 330/2009, la data de 01.01.2010, că a fost acordat în continuare ca sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu inclus în salariul de bază conform art. 6 alin. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2010, că egalizarea invocată de intimat nu se face prin acordarea unui spor de fidelitate neprevăzut de lege, că începând cu anul 2011, sporul de fidelitate nu a mai fost acordat ca şi element salarial distinct, nefiind prevăzut de legislaţia în vigoare, fapt pentru care sumele aferente au fost „îngheţate” la nivelul lunii decembrie 2009, fiind incluse în salariul funcţiei de bază, că a dispărut prin intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, la data de 01.07.2017, conceptul de sumă compensatorie corespunzătoare sporului de fidelitate și că intimatul nu a făcut dovada că există persoane care, în aceleaşi condiţii, ar beneficia de acest spor.

Intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat deoarece prima instanţă a făcut o corectă aplicare a Deciziei nr.23/2006 a ÎCCJ, pronunţată în procedura dezlegării unei chestiuni de drept, dând o interpretare unitară prevederilor Legiii nr.71/2015.

În recurs părţile nu au solicitat administrarea de probe noi, Curtea, în virtutea rolului activ, conform art.22 C.pr.civ., luând în considerare informaţiile furnizate de recurent în alte cauze similare, cu privire la modalitatea de acordare a sporului de fidelitate ca sumă compensatorie în salariul funcţiei de bază, ulterior datei de 01.01.2010.

Analizând recursul declarat, precum și dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea de Apel reține că înainte de abrogarea sa prin Legea nr. 330/2009, art. 6 din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 prevedea că pentru activitatea desfăşurată în instituțiile din sectorul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională, în calitate de militar, poliţist, funcţionar public şi personal contractual, poliţiştilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului de interne.

Conform art. 30 alin. (6) din Legea nr. 330/2009, pentru persoanele ale căror sporuri cu caracter permanent acordate în luna decembrie 2009 nu se mai regăsesc în anexele la lege şi nu au fost incluse în salariile de bază, în soldele funcţiilor de bază sau, după caz, în indemnizaţiile lunare de încadrare, sumele corespunzătoare acestor sporuri vor fi avute în vedere în legile anuale de salarizare, până la acoperirea integrală a acestora.

În conformitate cu prevederile art. 30 alin. (5) din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, în anul 2010, personalul aflat în funcţie la 31 decembrie 2009 îşi va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009.

Începând cu data de 01.01.2011, potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, „în salariul de bază, indemnizaţia lunară de încadrare, respectiv în solda funcţiei de bază/salariul funcţiei de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizaţiile, care potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizaţia de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcţiei de bază, precum şi sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu. (... ) Sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în Legea-cadru nr. 330/2009), cu modificările ulterioare, şi care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data reîncadrării se introduc în salariul de bază, în indemnizaţia de încadrare brută lunară, respectiv în solda/salariul de funcţie, fără ca prin acordarea lor să conducă la creşteri salariale, altele decât cele prevăzute de prezenta lege. ”

Prin acte normative succesive, care au reglementat salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anii 2012, 2013, 2014, 2015, cuantumul brut al salariilor de funcţie a fost menţinut la acelaşi nivel cu cel din luna decembrie 2011, decembrie 2012, decembrie 2013, respectiv decembrie 2014, în măsura în care personalul îşi desfăşura activitatea în aceleaşi condiţii.

La data de 09.04.2015 a intrat în vigoare Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea Ordonanței de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, prin care s-a introdus alin. (5 indice 1) la art. 1, care prevede că, „prin excepţie de la alin. (1) şi (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii”.

Prin Decizia nr. 23/26.09.2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 899/9.112016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. 28884/3/2015, privind pronunţarea unei hotărâri prealabile şi a stabilit următoarele:

„În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (5 indice 1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, sintagma „salarizat la acelaşi nivel” are în vedere personalul din cadrul aparatului de lucru al Parlamentului, personalul din cadrul Consiliului Concurenţei, al Curţii de Conturi, precum şi din cadrul celorlalte autorităţi şi instituţii publice enumerate de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare; nivelul de salarizare ce va fi avut în vedere în interpretarea şi aplicarea aceleiaşi norme este cel determinat prin aplicarea prevederilor art. 1 alin. (1) şi (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, în cadrul aceleiaşi autorităţi sau instituţii publice.”

Potrivit art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, dezlegarea dată chestiunilor de drept este obligatorie (…) pentru celelalte instanţe, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, „dispoziţiile prezentei legi se aplică: a) personalului din autorităţi şi instituţii publice, respectiv Parlamentul, Administraţia Prezidenţială, autoritatea judecătorească, Guvernul, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, autorităţi ale administraţiei publice locale, alte autorităţi publice, autorităţi administrative autonome, precum şi instituţiile din subordinea acestora, finanţate integral din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale”.

Faţă de aceste dispoziţii legale şi având în vedere dezlegarea în drept prezentată anterior, instanţa reţine că dispoziţiile art. 1 alin. (5 indice 1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 se aplică şi personalului din cadrul IPJ.

Practic, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 71/2015, s-a creat posibilitatea legală ca personalul încadrat în instituţiile şi autorităţile publice, care avea un nivel al salariului de bază şi al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, să fie salarizat la acest nivel maxim, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, eliminându-se astfel diferenţele salariale rezultate, în anumite cazuri, în urma aplicării Legii nr. 284/2010.

Curtea de Apel mai reține că până la aprobarea Ordonanței de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, cuantumul sporurilor a fost păstrat la nivelul anului 2009, neputând fi actualizate pentru personalul încadrat înainte de 2009 şi nici acordate în mod similar personalului încadrat după 2009, întrucât legea  nu  prevedea această posibilitate, ceea ce a condus la diferenţe salariale pentru aceeaşi vechime, datorită modului diferit de determinare a cuantumului acestora, utilizându-se diferit după anul 2010 faţă de anii anteriori.

Această discriminare a fost constatată şi înlăturată prin Legea nr. 71/2011, care a creat posibilitatea ca personalul încadrat în instituţiile şi autorităţile publice care avea un nivel al salariului de bază şi al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim în cadrul aceloraşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie să fie salarizat la nivelul maxim, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii, prevedere care se aplică şi în cazul stabilirii cuantumului sporurilor de care a beneficiat personalul care a îndeplinit condiţiile de acordare după anul 2010.

De la aprobarea Ordonanței de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, legea nu mai distinge, singura condiţie fiind aceea ca funcţionarul public să îşi desfăşoare activitatea în aceleaşi condiţii, intenţia legiuitorului fiind tocmai aceea de a elimina anumite discriminări în ceea ce priveşte salarizarea personalului care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, or excluderea pe care pârâtul o face creează, fără să existe o distincţie a legiuitorului, o discriminare.

Ulterior, începând cu 01.08.2016, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016 a adăugat la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 (privind salarizarea pe anul 2016) art. 3 indice 1 care prevede că „Prin excepţie de la prevederile art. 1 alin. (1), începând cu luna august 2016, personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază/indemnizaţiilor de încadrare mai mic decât cel stabilit la nivel maxim pentru fiecare funcţie, grad/treaptă, gradaţie, vechime în funcţie sau în specialitate, după caz, va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare din cadrul instituţiei sau autorităţii publice respective, dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.”

Este incontestabil faptul că acordarea propriu-zisă a sporului a fost abrogată, dar cuantumul acestuia, existent la momentul abrogării, trebuia introdus în salariul de bază menţinându-se pentru cei care îl aveau în plată corespunzător vechimii de la acel moment. Acest aspect a creat situaţiile discriminatorii avute în vedere de legiuitor, odată cu împlinirea perioadelor în care, ipotetic s-ar fi trecut la un cuantum mai mare al sporului.

În concret, prin raportare la situaţia de faţă, persoane aflate în aceeaşi situaţie ca reclamantul beneficiază de spor de fidelitate în cuantum mai mare decât acesta, așa cum rezultă din adresa IPJ atașată la dosarul cauzei în recurs,  pentru simplul motiv că tranşele de vechime au fost îndeplinite anterior abrogării sporului.

După momentul intervenirii noilor legi ale salarizării (începând cu anul 2010), reclamantul a depăşit perioadele de vechime pentru care procentul sporului creştea, fiind tocmai în situaţia avută în vedere la aprobarea Ordonanței de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, fiind necesară salarizarea la nivel maxim funcţiei/gradului/treptei şi gradaţiei.

Nu este încălcată în vreun fel nici competenţa legiuitorului şi nici jurisprudenţa Curţii Constituţionale.

Chiar dacă sumele în cauză sunt sume compensatorii tranzitorii şi nu sporuri în sine, întrucât aceste sume sunt incluse în salariul de bază, ele se încadrează în enumerarea legiuitorului din art. 1 alin. (5 indice 1) din Ordonanța de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, aşadar nu sunt în afara legii.

Însuşi legiuitorul a avut în vedere un nivel al salariului de bază şi al sporurilor mai mic decât cel stabilit la nivel maxim atunci când a dispus egalizarea. Prin urmare, chiar dacă s-a dispus abrogarea sporului de fidelitate, referirea primei instanţe la acesta nu face decât să individualizeze suma compensatorie cu caracter tranzitoriu care trebuia introdusă în salariu şi care, având cuantum diferit în funcţie de situaţia de la momentul abrogării, determină un cuantum diferit al salariului şi care trebuie egalizat.

După intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017, care conţine norme noi privind salarizarea, trebuie să se ţină seama de salariul de bază/solda de funcție/salariul de funcție în care trebuie inclusă suma compensatorie corespunzătoare sporului de fidelitate conform prezentei, în condițiile prevederilor art. 38 din acest act normativ.

Referitor la jurisprudenţa Curţii Constituţionale invocată de instituție, instanţa de recurs constată că în cauză situaţia reclamantului intimat nu se încadrează în ipotezele avute în vedere prin Decizia nr. 838 din 2009 întrucât măsura reparatorie corespunde scopului urmărit de legiuitor prin art. 1 alin. 5 indice 1 din Ordonanța de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 şi interpretării acestor prevederi legale date de instanţa supremă. Acordarea sumelor compensatorii corespunzătoare sporului de fidelitate nu se realizează în baza dispoziţiilor legale abrogate prin Legea nr. 330/2009, pentru a reține incidenţa dispoziţiilor deciziilor Curţii Constituţionale invocate de angajator, ci în baza art. 1 alin. 5 indice 1 din Ordonanța de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, prin care s-a urmărit înlăturarea discriminărilor descrise mai sus.

Faţă de considerentele arătate mai sus și având în vedere că nu poate fi cunoscut procesul legislativ viitor în materie salarială, Curtea de Apel, în baza dispozițiilor art. 496 din Codul de procedură civilă şi ale art. 20 din Legea nr. 554/2004, va admite recursul declarat IPJ împotriva sentinţei nr. 877/CA/2018 a Tribunalului Iaşi, sentinţă pe care o va casa în parte, va înlătura dispoziţiile privind obligarea pârâtului la actualizarea pe viitor a drepturilor acordate, în funcţie de vechimea în muncă, și va menţine celelalte dispoziţii care nu contravin prezentei.

Decide:

Admite recursul declarat de pârâtul IPJ împotriva sentinţei nr. 877/CA/2018 a Tribunalului Iaşi, sentinţă pe care o casează în parte.

Înlătură dispoziţiile privind obligarea pârâtului la actualizarea pe viitor a drepturilor acordate în funcţie de vechimea în muncă.

Menţine celelalte dispoziţii care nu contravin prezentei.

Domenii speta

Spete similare