Faliment - Contestaţie la tabelul definitiv. Condiţii.

Faliment - Contestaţie la tabelul definitiv. Condiţii.

-art. 111, art. 113 din Legea nr. 85/2014

Contestația dedusă judecății în primă instanță a fost întemeiată pe dispozițiile art.113 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, potrivit cărora după expirarea termenului de depunere a contestaţiilor, prevăzut de art. 111 alin. (2), şi până la închiderea procedurii, orice parte interesată poate face contestaţie împotriva înscrierii unei creanţe sau a unui drept de preferinţă în tabelul definitiv de creanţe ori în tabelele actualizate, în cazul descoperirii existenţei unui fals, dol sau unei erori esenţiale, care au determinat admiterea creanţei sau a dreptului de preferinţă, precum şi în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare şi până atunci necunoscute.

În raport de conținutul normei redate anterior, rezultă că falsul, dolul, eroarea esențială sau titlurile hotărâtoare invocate în susținerea unei astfel de contestații trebuie să nu fi fost cunoscute anterior expirării termenului de depunere a contestaţiilor, prevăzut de art. 111 alin. (2), în caz contrar ele impunându-se a fi valorificate în cadrul contestaţiilor la tabelul preliminar de creanţe, conform art. 111 din Legea nr. 85/2014.

Contestația specială prevăzută de art. 113 din Legea nr. 85/2014 trebuie să se grefeze pe situațiile cu caracter excepțional limitativ inserate în text, descoperite ulterior etapei contestațiilor la tabelul preliminar, numai astfel justificându-se, în viziunea legiuitorului, posibilitatea modificării tabelului definitiv de creanțe sau a celor actualizate, deși etapa contestațiilor întemeiate pe dispozițiile art. 111 a fost depășită.

(Secţia a VI-a Civilă, decizia civilă nr. 135A din data de 30 ianuarie 2019)

Prin sentința civilă nr. 2382/07.09.2018 pronunţată de Tribunalul Ilfov – Secţia Civilă în dosarul nr. 1030/93/2017/a2 s-a respins contestația formulată de contestatorul I.G. în contradictoriu cu intimata A I SLU și administratorul judiciar VF I SPRL ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că în conformitate cu prevederile art. 113 alin. (1) din Legea nr. 85/2014: (1) După expirarea termenului de depunere a contestaţiilor, prevăzut la art. 111 alin. (2), şi până la închiderea procedurii, orice parte interesată poate face contestaţie împotriva înscrierii unei creanţe sau a unui drept de preferinţă în tabelul definitiv de creanţe ori în tabelele actualizate, în cazul descoperirii existenţei unui fals, dol sau unei erori esenţiale, care au determinat admiterea creanţei sau a dreptului de preferinţă, precum şi în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare şi până atunci necunoscute.

Din analiza acestui text de lege se desprinde concluzia indubitabilă că o contestaţie la tabelul definitiv poate fi primită doar în cazul descoperirii existenţei unui fals, dol sau unei erori esenţiale, care au determinat admiterea creanţei sau a dreptului de preferinţă, precum şi în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare şi până atunci necunoscute, legea nepermiţând invocarea aspectelor avute în vedere şi în contestaţia la tabelul preliminar de creanţe.

Conform prevederilor legale trebuia ca acest contestator să facă dovada că înscrisurile care au fost avute în vedere la înscrierea creanţei A I SLU în tabel definitiv de creanţe au fost rezultatul  unui fals, dol sau unei erori esenţiale erori esenţiale, ceea ce în speţă nu s-a făcut, practicianul de insolvenţă înscriind creanţa conform prevederilor legale, avându-se în vedere faptul s-a respins contestaţia la tabelul preliminar de creanţe, iar hotărârile judecătorului sindic sunt executorii.

S-a reținut totodată că potrivit art. 9 din Convenția cu privire la transportul International de mărfuri: Scrisoarea de trăsura face dovada, până la proba contrarie, a condiţiilor contractului şi a primirii mărfii de către transportator. În absenta înscrierii în scrisoarea de trăsură a rezervelor motivate ale transportatorului, exista prezumţia ca marfa şi ambalajul ei erau în stare aparenta buna în momentul primirii de către transportator şi ca numărul de colete, cât şi marcajele şi numerele lor erau conforme cu menţiunile din scrisoarea de trăsură.

Or, atâta timp cât acest contestator nu a făcut dovada existenţei unei unui fals, dol sau unei erori esenţiale, care au determinat admiterea creanţei contestate şi nici  nu a făcut dovada  unor titluri hotărâtoare şi necunoscute practicianului de insolvenţă, contestaţia nu poate fi primită.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelantul I.G., prin care a solicitat schimbarea sentinței, în sensul admiterii contestației și înlăturării din tabelul de creanțe a sumei de 223.307,03 lei înscrisă în favoarea creditoarei A I SLU.

În motivarea cererii de apel, s-a arătat că hotărârea atacată este netemeinica si nelegala, este nemotivata si este data cu lipsa rolului activ a instanţei de judecata.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 22 alin. (2) C.pr.civ. judecătorul are îndatorirea sa stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeala privind aflarea adevărului pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corecta a legii.

Deși s-a solicitat prezentarea originalelor de către pârâtă, indicând si temeiul de drept al cererii, pentru a se putea constata existenţa falsului, instanţa a respins această solicitare, invocând însă că nu s-a dovedit existența unui fals.

Contrar susţinerilor judecătorului sindic, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 113 din Legea nr. 85/2014, în mod nelegal în tabelul de creanţe fiind înscrisă creditoarea A I SLU, cu suma de 223 307,03 lei, întrucât Y A SRL nu a semnat si stampilat documente emise de societatea creditoare, nu a recepţionat marfa transportată, nu a deţinut depozit frigorific în Strada… nr. …, nu a făcut acte de comerţ cu aceste produse. Astfel, Y A nu a comandat, factura nr. (…) nu este semnata si stampilata de cumpărător, Y A nu a confirmat recepţia mărfii prin semnătura şi stampila pe CMR.

Potrivit dispoziţiilor art. 113 din Legea nr. 85/2014 orice parte interesata poate face contestaţie, pana la includerea procedurii, împotriva înscrierii unei creanţe sau a unui drept de preferinţa in cazul descoperirii existentei unui fals, doi sau unei erori esenţiale, care au determinat admiterea creanţei sau a dreptului de preferinţa, precum si in cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare si pana atunci necunoscute.

În situaţia de față, sunt incidente dispoziţiile art. 113 din Legea nr. 85/2014, întrucât înscrisurile folosite în dovedirea creanţei sunt contrare realităţii, false, în condiţiile in care marfa nu a fost livrata debitorului Y A ori este cel puţin incidentă ipoteza dolului sau a unei erori esenţiale.

S-a mai arătat că în temeiul dispoziţiilor art. 292 alin. (2) C.pr.civ. s-a solicitat instanţei sa pună în vedere creditoarei sa depună originalul înscrisurilor in temeiul cărora s-a efectuat înscrierea in tabelul definitiv/preliminar de creanţe, astfel încât să se poată urma procedura verificării de scripte si/sau, după caz, a înscrierii în fals.

La dosarul cauzei s-au depus doar înscrisuri conformate cu originalul, iar in şedinţa publica s-a prezentat o copie legalizată de pe factura nr. (..) care nu este nici semnata si nici stampilata de reprezentatul societăţii Y A SRL, cum nu este, de altfel, semnat si stampilat de primire nici CMR ul aferent livrării mărfii.

Deşi în CMR apare ca loc de livrare str. … (punct de lucru ce nu are nicio legătură cu Y A SRL), prin întâmpinarea formulată creditoarea arată că a livrat produsele la sediul social al societăţii din Comuna C, sediu care este o locuinţa familială, care nu deţine un depozit frigorific sau alt spaţiu de depozitare a produselor congelate. De altfel, susţinerea creditoarei contravine documentului de transport (CMR), care indica drept loc de livrare str. F….

Singurul document pe care apare o semnătură şi o ştampilă presupus efectuată de reprezentantul societăţii Y A SRL este înscrisul intitulat Sales Confirmation, a cărui semnătură este contestată, întrucât nu aparţine reprezentantului societăţii. Creditoarea a arătat în mod expres că nu deţine originalul acestui înscris pentru a-l prezenta.

Potrivit dispoziţiilor art. 292 alin. (2) C.pr.civ, dacă înscrisul este depus în copie, partea care l-a depus este obligată să aibă asupra sa originalul şi, la cerere, să îl prezinte instanţei, sub sancţiunea de a nu se tine seama de înscris. De asemenea, potrivit dispoziţiilor art.286 alin. (1) şi (2) C.pr.civ., părţile pot sa ceara confruntarea copiei, chiar si legalizate, cu originalul. Potrivit art. 286 alin. (4) C.pr.civ, copiile de pe copii nu au nicio putere doveditoare.

Având in vedere ca A I SLU a precizat ca nu deţine originalul înscrisurilor precum si dispoziţiile legale invocate mai sus, hotărârea atacata este netemeinica si nelegala,  înscrierea in tabelul de creanţe fiind rezultatul unei erori si a unui fals.

S-a mai arătat că pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea este înregistrat dosarul penal nr. 4161/P/2018, dosar în care se efectuează acte de urmărire penală cu privire la aspectele învederate. Din înscrisurile furnizate în dosarul penal, rezultă că marfa a fost descărcată la un depozit frigorific din Ungaria, iar transportul a fost plătit de firma S C KFT. Aceste documente esențiale demonstrează că susținerile creditoarei conform cărora marfa a fost livrată la sediul social al societății Y A S.R.L. este fals.

În drept, au fost invocate prevederile art. 43 din Legea nr. 85/2014, art. 466 și urm. C.pr.civ.

În dovedire, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.

Intimatele nu au formulat întâmpinare.

Examinând sentința civilă apelată prin prisma criticilor invocate prin cererea de apel, conform art. 479 alin. (1) C.pr.civ., Curtea reține următoarele:

Atât în tabelul preliminar de creanțe, cât și în tabelul definitiv creanța solicitată de intimata-creditoare A I SLU a fost înscrisă pentru suma de 223.307,03 lei, în baza înscrisurilor anexate cererii de admitere a creanței, respectiv factura (…), comanda din 16.07.2015 și CMR nr.(..) (f.70-72 din dosarul primei instanțe).

Contestația dedusă judecății în primă instanță a fost întemeiată pe dispozițiile art. 113 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, potrivit cărora după expirarea termenului de depunere a contestaţiilor, prevăzut de art. 111 alin. (2), şi până la închiderea procedurii, orice parte interesată poate face contestaţie împotriva înscrierii unei creanţe sau a unui drept de preferinţă în tabelul definitiv de creanţe ori în tabelele actualizate, în cazul descoperirii existenţei unui fals, dol sau unei erori esenţiale, care au determinat admiterea creanţei sau a dreptului de preferinţă, precum şi în cazul descoperirii unor titluri hotărâtoare şi până atunci necunoscute.

În raport de conținutul normei redate anterior, rezultă că falsul, dolul, eroarea esențială sau titlurile hotărâtoare invocate în susținerea unei astfel de contestații trebuie să nu fi fost cunoscute anterior expirării termenului de depunere a contestaţiilor, prevăzut de art. 111 alin.(2), în caz contrar ele impunându-se a fi valorificate în cadrul contestaţiilor la tabelul preliminar de creanţe, conform art. 111 din Legea nr. 85/2014.

Aceasta întrucât procedura insolvenței se derulează în mod etapizat, legea instituind o ordine de desfășurare a procedurii, inclusiv în ceea ce privește stabilirea componenței masei credale. Prin urmare, contestația specială prevăzută de art. 113 din Legea nr. 85/2014 trebuie să se grefeze pe situațiile cu caracter excepțional limitativ inserate în text, descoperite ulterior etapei contestațiilor la tabelul preliminar, numai astfel justificându-se, în viziunea legiuitorului, posibilitatea modificării tabelului definitiv de creanțe sau a celor actualizate, deși etapa contestațiilor întemeiate pe dispozițiile art. 111 a fost depășită.

Având în vedere cele de mai sus, Curtea constată că în cauza de faţă au fost invocate eroarea, dolul și falsul cu privire la creanța înscrisă în tabelul definitiv în favoarea intimatei-creditoare A I SLU, din perspectiva inexistenței datoriei, ca urmare a inexistenței (falsului) documentelor pe care s-a întemeiat cererea de admitere a creanței, susținându-se că, în realitate, societatea debitoare Y A S.R.L. nu a efectuat respectiva comandă de marfă, care nici nu a fost livrată societății.

Or, toate aceste aspecte erau cunoscute apelantului încă de la momentul publicării tabelului preliminar de creanţe, astfel încât puteau şi trebuiau să fie valorificate, inclusiv sub aspect probator, prin intermediul contestaţiei la tabelul preliminar, conform art. 111 din Legea nr. 85/2014, cale ce a și fost urmată de către apelant, iar contestația respinsă ca tardivă. Depășirea termenului de contestare a tabelului preliminar nu justifică însă contestația împotriva tabelului definitiv în condițiile art. 113 din Legea nr. 85/2014, având în vedere considerentele anterior expuse cu privire la modalitatea în care legiuitorul a înțeles să reglementeze desfășurarea procedurii insolvenței, prin instituirea unor etape procedurale, ce trebuie în mod obligatoriu a fi parcurse de cei care se consideră vătămați prin înscrierile efectuate în tabelele de creanțe.

Drept consecință a celor expuse anterior, Curtea constată că în mod corect a reținut judecătorul sindic că înscrierea în tabelul definitiv s-a efectuat în condiții de legalitate, din moment ce contestația la tabelul preliminar a fost respinsă.

Această statuare din cadrul sentinței apelate, care este decisivă pentru soluționarea contestației, nu a fost criticată de către apelant, prin cererea de apel expunându-se critici referitoare la inexistența raportului juridic dintre părți, bazate pe existența falsului/dolului/erorii esențiale, fără a se ține cont de etapele legale de contestare a creanțelor, conform celor reținute în considerentele de mai sus. Din acest motiv, s-au susținut și criticile privind nemotivarea hotărârii și a lipsei rolului activ al judecătorului sindic, critici care sunt nefondate, pentru că, astfel cum s-a arătat, soluția judecătorului sindic a fost bazată în principal pe teza respingerii contestației la tabelul preliminar, ce a determinat înscrierea creanței în tabelul definitiv, conform art. 5 alin. (1) pct. 67 din Legea nr. 85/2014.

Prin urmare, având în vedere că aspectele invocate în susținerea contestației deduse judecății în primă instanță – referitoare la nesemnarea comenzii de marfă de către societatea debitoare Y A S.R.L. și la nepredarea mărfii către această societate – trebuiau valorificate în cadrul contestației la tabelul preliminar, Curtea nu poate primi niciuna dintre criticile formulate prin cererea de apel; din același motiv, nici cercetarea penală desfășurată în cadrul dosarului penal nr. 4161/P/2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea, ce ar proba că marfa a fost comandată de o altă societate și livrată în Ungaria, nu este relevantă pentru soluționarea cauzei de față, din moment ce încă de la publicarea tabelului preliminar apelantul a avut la dispoziție toate elementele pentru a invoca falsul, dolul sau eroarea esențială cu privire la raportul juridic invocat de către intimata-creditoare A I SLU, ceea ce atrage și caracterul nefondat al cererii de suspendare formulată de apelant prin cererea de apel formulată.

Pentru considerentele expuse, Curtea, în temeiul art. 480 alin. (1) C.pr.civ., a respins apelul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare