Pretenţii

Pe rol pentru azi fiind judecarea cauzei civile formulate de  reclamanta S. C. B S. A. Ş,  în contradictoriu cu pârâta S.C. B B S.A., având ca obiect pretenţii.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică nu se prezintă nimeni.

Procedura este legal îndeplinită prin necitarea părţilor. 

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, învederându-se instanţei faptul că atât mersul dezbaterilor cât şi concluziile părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă din data de 31.01.2019, care face parte integrantă din prezenta, iar în vederea deliberării şi pentru depunerea concluziilor scrise, s-a amânat pronunţarea cauzei la data de 07.02.2019 şi la data de 21.02.2019, după care:

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei de faţă , constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la instanţă la data de 20.06.2018, reclamanta S.C.B S.A., în contradictoriu  cu pârâta S.C. B B S.A., a solicitat instanţei ca prin  hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei la plata sumei 7.488,67  lei, ce reprezintă contravaloarea facturii fiscale seria BHSMB, nr. 002622/21.12.2017, sumă reprezentând contravaloarea cheltuielilor generate de derularea contractului de comodat nr. 14/12.06.2013 încheiat între părţi şi care cad în sarcina pârâtei; cu cheltuieli de judecată ;

În motivarea în fapt, reclamanta SC B SA a arătat că prin Contractul de comodat nr. 14/12.06.2013 încheiat aceasta între în calitate de comodant şi pârâta SC B B  SA în calitate de comodatar, a  transmis către pârâtă cu titlu gratuit folosința asupra liniilor electrice ce pleacă din staţia 110 kV, a echipamentelor şi instalaţiilor electrice din PT 21.

Acest contract a intrat în vigoare la data semnării lui producând efecte până la expirarea licenţei de concesiune pentru exploatare, respectiv anul 2024, iar obiectul contractului îl reprezintă linia de transport energie electrică având numărul de inventar 21152 în evidenţele contabile ale acesteia, cu o valoare de inventar de 29.112 lei şi o amortizare potrivit Fişei mijlocului fix de 203 lei/lună.

Reclamanta a arătat că urmare a inspecţieieconomico-financiare desfăşurate la Societatea B SA de către Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice - C., Compartiment secție Economico- Financiară B., în legătură cu acest contract, s-au constatat următoarele:,, în cazul acestor contracte de comodat, s-au înregistrat cheltuieli cu amortizarea în perioada iunie 2013-decembrie 2015 (31 luni), în cazul contractului nr. 14/12.06.2013 = 6.293 iei (31 luni x 203 lei/luna); având in vedere ca societății i s-a creat un prejudiciu, prin înregistrarea de cheltuieli cu mijloacele fixe ce fac obiectul contractului de comodat si nerealizarea de venituri din închirierea acestora, care nu poate fi cuantificat de organele de inspecţieeconomico-financiară, s-a dispus următoarea măsură: Potrivit prev. art.21 alin.3 din OUG nr.94/2011 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionareinspecţieieconomico-financiare la operatorii economici şi art.28 din HG nr.101/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionareainspecţieieconomico-financiare, se dispune înregistrarea veniturilor cel puţin la nivelul cheltuielilor cu mijloacele fixe respective şi recuperarea acestora.

Prin Decizia Consiliului de administraţie a S.C. B S.A.  nr. 28/03.11.2017 s-a dispus recuperarea de la pârâtă pe cale amiabilă a acestei sume a cărei suportare cade prin emiterea şi comunicarea facturii fiscale aferentă cu solicitarea punerii benevole în plată, urmând ca în cazul în care aceasta va refuza plata benevolă a acestei sume ce cade în sarcina sa, pârâta să fie acţionată în instanţă pentru obligarea ei la plata acestei sume de bani.

În acest sens a fost emisă şi comunicată către pârâtă factura fiscală seria BHSMB, nr.002622/21.12.2017, pentru suma de 7.488, 67 lei, sumă reprezentând contravaloarea cheltuielilor generate de derularea contractului de comodat nr.14/12.06.2013. A arătat că pârâta nu a înţeles, însă, să se conformeze astfel că pentru motivele indicate în control şi luând în considerare obligaţia impusă societăţii reclamante prin Dispoziţia obligatorie nr. 1067/18.09.2017 emisă de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice C., în aplicarea Deciziei Consiliului de administrație a S.C. B S.A. nr. 28/03.11.2017, a înţeles să formuleze prezenta cerere.

A arătat că, obligaţia pârâtei de a plăti cheltuielile aferente derulării contractului de comodat rezultă atât din analiza textelor de lege indicate în actul de control, cât şi din obligaţiile contractuale ce-i revin pârâtei în baza contractului de comodat, respectiv de a suporta cheltuielile legate de derularea contractului de comodat şi folosirea bunurilor  transmise  cu titlu gratuit prin contractul de comodat şi a menţionat  faptul că, neplata de către pârâtă a acestei sume reprezintă o îmbogăţire a acesteia  fără justă cauză.

În motivarea în drept a cererii, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 1164 şi urm., art. 1270 şi urm., art. 1345 şi urm. Noul Cod Civil, HG nr. 860/2006, art. 21 alin. 3 din OUG nr. 94/2011, HG nr. 101/2012, iar în probaţiune, a depus la dosar dovada comunicării demersului prin care a încercat recuperarea pe cale amiabilă a sumei solicitată în prezentul litigiu, raportul de inspecţieeconomico-financiară nr. 1066/18.09.2017 în extras;Decizia nr. 28/03.11.2017 a Consiliului de Administrație al S.C. B S.A.; Dispoziţia obligatorie nr. 1067/18.09.2017 emisă de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice C. şi factura fiscală seria BHSMB  nr.002622/21.12.2017.

Prin registratură , la data de 27.07.2018, pârâta S.C. B B S.A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare in judecata ca neîntemeiată şi obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată generate de prezentul litigiu.

În motivarea în fapt a întâmpinării, pârâta a arătat că în data de 12.06.2013 s-a incheiat intre ea si reclamantă contractul de comodat nr. 14/12.06.2013 ce avea ca obiect transmiterea, cu titlu gratuit, a folosinței asupra liniilor electrice subterane ce pleacă din stația 110kV, celula 8, echipamentelor si instalațiilor electrice din postul de transformare 21 (PT21). Contractul urma sa-si producă efectele de la data semnării acestuia, respectiv data de 12.06.2013 si pana la expirarea licenței de concesiune pentru exploatare, însă şi-a încetat efectele în luna decembrie a anului 2015. A menționat ca la data încheierii contractului, valoarea contabila a instalațiilor care făceau obiectul acestuia, era zero.

Pârâta a arătat că, în data de 16.12.2015 s-a încheiat contractul de închiriere nr. 20/16.12.2015 între ea şi reclamantă având ca obiect închirierea către pârâtă a stațiilor de transformare PT 21 si PT 8 împreună cu echipamentul aferent. Acest contract şi-a produs efectele din data de 01.01.2016 şi până în data de 31.12.2016. A arătat că în anul 2018 i s-a comunicat Factura seria BHSMB nr. 002622 din data de 21 .12.2017 împreună cu Decizia nr. 28 din 03.11.2017 a Consiliului de Administrație al societății B  S.A. şi Adresa nr. 1045/21.12.2017 prin care i se solicita sa plătească suma de 7.488, 67 lei cu titlu de ,,cheltuieli generate cu contract de comodat nr. 14/12.06.2013”.

Referitor la  netemeinicia cererii de chemare in judecata, a arătat că prin cererea de chemare in judecata, reclamanta solicita obligarea pârâtei la plata sumei de 7.488,67 lei, reprezentând contravaloarea facturii fiscale seria BHSMB, nr. 002622/21.12.2017 emisă de către reclamanta la 2 ani de zile după încetarea contractului de comodat nr. 14/12.06.2013. A arătat că reclamanta a susținut că a fost controlată de Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice — C., Compartimentul Inspecție Economico - Financiară B., iar în raportul de inspecție s-ar fi specificat faptul ca reclamanta a avut în derulare 3 contracte de comodat în baza cărora sau înregistrat cheltuieli cu amortizarea in perioada iunie 2013 -decembrie 2015, în cazul contractului de comodat nr. 14/12.06.2012, cheltuielile cu amortizarea fiind în cuantum de 6.293 lei.

Pârâta a arătat că a încheiat un contract de comodat cu reclamanta, care prin însăși natura lui presupune folosirea cu titlu gratuit a bunurilor date în folosință, așa cum se arată la art.1 Obiectul Contractului din Contractul de Comodat nr. 14/12.06.2013.

Pârâta a invocat dispozițiile art. 2.146 din Codul Civil, potrivit căruia:

,,Împrumutul de folosință este contractul cu titlu gratuit prin care o parte, numita comodant, remite un bun mobil sau imobil celeilalte părți, numite comodatar, pentru a se folosi de acest bun, cu obligația de a-l restitui după un anumit timp”. Astfel, este de esența contractului de comodat folosirea cu titlu gratuit a unui bun, întrucât daca s-ar fi dorit plata unei chirii, acest lucru s-ar fi stipulat in mod expres într-un contract de închiriere/locațiune, nu într-unul de comodat.

A arătat că, în doctrina de specialitate s-a arătat: ,,Contractul de comodat este esențialmente un contract cu titlu gratuit în sensul art. 1172 alin. (2) din NCC. Daca folosința bunului ar fi transferata contra unui preţ, contractul ar fi unul de locațiune, astfel cum acesta este definit in art. 1777 NCC.”

A menţionat că,  un contract de închiriere a liniilor electrice a fost încheiat la sfârșitul anului 2015, astfel încât solicitarea plății unei chirii în cuantum de 7.488,67 lei în baza unui contract de folosință gratuită a unor bunuri si la 2 ani după încetarea acestuia este nu numai ilegală, dar denota rea-credință.

Pârâta a arătat că prin aceasta acțiune se dorește acoperirea propriilor greșeli contabile ale reclamantei, care au fost identificate in raportul de inspecția fiscală, în care se arată faptul ca aceasta a înregistrat cheltuieli de amortizare in contabilitatea societății, cărora li se caută o sursa de acoperire. De altfel, însăși reclamata citează in cererea de chemare in judecata un fragment din raportul de inspecție fiscală în care se specifica faptul ca B S.A. si-a gestionat defectuos activitatea, considerându-se ca ,,societății i s-a creat un prejudiciu, prin înregistrarea de cheltuieli cu mijloace fixe ce fac obiectul contractului de comodat si nerealizarea de venituri din închirierea acestora, care nu poate fi cuantificat de organele de inspecție economico - financiară. 

A arătat că după încheierea contractului de comodat (data la care valoarea bunurilor care fac obiectul acestuia era zero), reclamanta a atribuit o valoare contabilă acestor bunuri, motiv pentru care a început să se şi calculeze cheltuieli de amortizare corespunzătoare. A precizat că , nu se poate admite tragerea la răspundere a unui terț, în speța aceasta, pentru modul in care o societate decide sa își administreze activitatea si sa își organizeze evidenţa contabilă. A arătat că a încheiat cu buna credință un contract legal, prin care reclamanta i-a permis sa utilizeze linii electrice, cu titlu gratuit.

În toata perioada derulării contractului de comodat, respectiv anii 2013-2015, reclamanta nu a avut niciun fel de pretenții de felul celor invocate prin aceasta cerere de chemare in judecată si nici nu i-a comunicat că ar fi reevaluat contabil bunurile care fac obiectul comodatului. A arătat că şi-a îndeplinit, cu buna credință, toate obligațiile ce rezultau din contractul de comodat încheiat cu reclamanta, pe toata perioada derulării contractului.

Pârâta a arătat că a contestat Dispoziția Obligatorie nr. 1067/18.09.2017 emisa de Direcţia Generală Regională a Finanțelor Publice C., plângerea a fost înregistrată sub nr. 45/17.01.2018 si a fost soluționată prin Decizia nr. 47/P/13.06.2018 emisa de Serviciul de soluționare a plângerilor prealabile si a contestațiilor din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, soluția  fiind una de respingere, întrucât s-a reținut ca dispozițiile de sancționare a societății B S.A. produc efect numai asupra acesteia.

Pârâta a menţionat că, în justificarea pretențiilor sale, reclamanta invoca prevederile art. 21 alin. (3) din OUG nr. 94/2011 privind înființarea, organizarea si funcționarea inspecției economico-financiare la operatorii economici si art. 28 din HG nr. 101/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice privind înființarea, organizarea si funcționarea inspecției economico-financiare, care sunt de fapt temeiurile juridice in baza cărora a fost sancționată reclamanta de către Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice — C., Compartimentul Inspecție Economico-Financiara B., aceste articole au un caracter general, care privesc modul in care se desfășura inspecția fiscala, respectiv emiterea raportului de inspecție fiscala si conținutul acestuia. Astfel, art. 21 alin. (3) din OUG nr. 94/2011 privind infiintarea, organizarea si funcționarea inspecției economico-financiare la operatorii economici are următorul conținut: ,, În baza constatărilor din rapoartele de inspecție economico-financiară se dispun măsuri prin dispoziție obligatorie emisă de organul de inspecție economico-financiară competent.”

Pârâta a invocat dispoziţiile art. 28 al Anexei 1 din HG nr. 101/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice privind înființarea, organizarea si funcționarea inspecției economico-financiare .

Dispoziția obligatorie reprezintă actul administrativ financiar emis de organele de inspecție economico-financiară, în aplicarea prevederilor legale privind obligativitatea operatorului economic de a îndeplini măsurile stabilite.

(2) Dispoziția obligatorie se emite, în formă scrisă, în baza constatărilor din raportul de inspecfieeconomico-financiară și cuprinde următoarele elemente:

a)denumirea organului de inspecție economico-financiară emitent;

b)data la care afost emisă și data de la care hi produce efectele;

c)datele de identificare a operatorului economic sau a persoanei împuternicite de acesta, după caz;

d)măsurile dispuse pentru fiecare deficiență constatată, persoanele responsabile și termenele de îndeplinire a acestora;

e)motivele de fapt și temeiul de drept;

f)contul în care operatorul urmează să plătească sumele stabilite în sarcina acestuia;

g)numele și semnătura persoanelor împuternicite ale organului de inspecție economicofinanciară, potrivit legii;

h)ștampila organului de inspecție economico-financiară emitent;

i)posibilitatea de afi contestat, termenul de depunere a plângerii prealabile și organul de inspecție economico-financiară Ia care se depune aceasta.

(3)Pentru fiecare deficiență înscrisă în raportul de inspecție economico-financiară remediată în timpul controlului, în dispoziția obligatorie se consemnează atât măsura dispusă, cât și documentele care dovedesc îndeplinirea acesteia. Pentru celelalte deficiențe înscrise în raportul de inspecție economico-financiară, în dispoziția obligatorie se consemnează măsurile stabilite în sarcina operatorului economic, cu nominalizarea persoanelor responsabile și a termenelor de îndeplinire a acestora.

(4)Măsurile dispuse prin dispoziția obligatorie pentru înlăturarea, corectarea, prevenirea neregulilor constatate în activitatea operatorilor economici controlați, recuperarea pagubelor produse și pentru suspendarea aplicării măsurilor care contravin reglementărilor financiar contabile sunt obligatorii de la data comunicării acesteia.

(5)Dispoziția obligatorie reprezintă titlu de creanță pentru sumele cuvenite bugetului general consolidat înscrise în aceasta.

(6)Dispoziția obligatorie devine titlu executoriu la data expirării termenului de plată prevăzut de lege, stabilit de organul de inspecție economico-financiară ori în alt mod prevăzut de lege. Executarea silită a creanțelor bugetare se efectuează de organele fiscale competente, în temeiul Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

(7)Modificarea titlului de creanță atrage modificarea titlului executoriu în mod corespunzător.

(8)Termenul de plată pentru creanțele bugetare înscrise în dispoziția obligatorie se stabilește în funcţie de data comunicării acesteia, astfel:

a)dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 1 - 15 al lunii, termenul de plată este până Ia data de 5 a lunii următoare;

b)dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 16 - 31 al lunii, termenul de plată este până la data de 20 a lunii următoare.

(9)În baza art. 22 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2011, pentru neachitarea Ia termenul de scadentă de către operatorul economic a obligațiilor de plată cuprinse în dispoziția obligatorie, se datorează după acest termen accesorii calculate conform Ordonanței Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările 'i completările ulterioare.

(10)Termenele prevăzute pentru plata creanțelor bugetare nu încep să curgă sau se suspendă în situația în care îndeplinirea acestor obligații a fost împiedicată de ivirea unui caz de forţă majoră sau a unui caz fortuit.

(11)Atunci când în dispoziția obligatorie sunt înscrise sume cuvenite bugetului general consolidat, aceasta se transmite în cel mult 10 zile de la comunicarea ei către operatorul economic, împreună cu dovada de comunicare, organului fiscal competent pentru înscriere în evidențe.

(12)În dispoziția obligatorie se menționează obligația conducătorului operatorului economic de a informa organul de inspecţieeconomico-financiară asupra modului de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse, în termen de 30 de zile de Ia data comunicării. '

Pârâta a arătat că se poate observa din conținutul acestor dispoziții legale, raportul de inspecție fiscala creează obligații pentru operatorul economic la care s-a făcut controlul si unde au fost descoperite deficiente consemnate in raportul întocmit de organul fiscal, deci nu pentru terțe persoane cu care operatorul economic are sau a avut încheiate contracte valabile şi legale.

Un alt temei invocat este reprezentat de Decizia Consiliului de Administrație al B S.A. , nr. 28/03.11.2017, emisa ca urmare a constatărilor din raportul de inspecție fiscală, prin care se decide ,,Transmiterea unor notificări către SC B B S.A. şi SC S R SRL si emiterea de facturi in vederea recuperării cheltuielilor generate de derularea unor contracte de comodat, in vederea recuperării de la aceste societăți a cheltuielilor cu amortizarea generata de utilizarea liniilor electrice si a Clădirii de compresoare.”

Pârâta a menţionat că acest înscris reprezintă un simplu act intern al societății reclamante, prin care se dorea schimbarea retroactivă si unilaterală a naturii unui contract care fusese executat deja si instituirea de obligații fără niciun temei juridic in sarcina acesteia. A arătat că, amortizarea contabilă a liniilor electrice nu reprezintă o cheltuiala ”generată” de derularea contractului de comodat, așa cum, în mod greșit, se susține de către reclamantă.

De altfel, în cuprinsul contractului de comodat nr. 14/12.06.2013, la art. 5 se arată că obligațiile comodatarului erau de a restitui bunurile la împlinirea termenului, de a obține toate avizele si autorizațiile legale si de a efectua toate lucrările necesare racordării echipamentelor proprii, întreținerii, completării si reparării celulelor si/sau echipamentelor din PT21 şi nu  se prevede nicăieri in contract obligația, în sarcina ei, de a suporta cheltuieli cu amortizarea bunurilor primite in folosință gratuită.

Pârâta a arătat că, în baza acelei decizii a conducerii reclamantei , s-a decis emiterea unei facturi fiscale prin care i se solicită sa plătească suma de 7.488,67 lei, sumă compusă din 6.293 lei plus TVA, în cuantum de 1.195,67 lei. A arătat că nu a dat curs solicitării de plata a acestei sume de bani , întrucât nu exista niciun temei legal sau contractual in baza căruia sa fie obligată să o plătească.

Reclamanta susține ca pârâta trebuia sa plătească această suma de bani si având în vedere Dispoziția Obligatorie nr. 1067/18.09.2017 emisa de Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice C., document care i-a fost comunicat si este atașat numai în extras prezentei cereri. Pârâta a arătat că reclamanta a înregistrat cheltuieli cu amortizarea fără a realiza venituri, încălcând disp. art.5 din OG nr.119/1999 privind controlul intern/managerial şi controlul financiar preventiv.

Acest articol de lege, poarta denumirea de Buna gestiune financiară  si prevede ca:

,,Persoanele care gestionează fonduri publice sau patrimoniul public au obligația să realizeze o bună gestiune financiară prin asigurarea legalității, regularității, economicității, eficacității și eficienței în utilizarea fondurilor publice și în administrarea patrimoniului public.”

Pârâta a arătat că se instituie obligația realizării unei bune gestiuni financiare pentru operatorul economic ce utilizează fonduri publice prin aceasta norma juridică, iar acest aspect presupune mai degrabă o tragere la răspundere a persoanelor din conducerea economica a reclamantei care au realizat acea gestionare defectuoasă a resurselor financiare ale companiei.

Dispoziția obligatorie nr. 1067/18.09.2017 emisa de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice C. face referire numai la vina reclamantei pentru deficientele constatate, specificând expres faptul ca ,,nu s-a asigurat buna gestiune financiara si nu s-a respectat principiul eficientei deoarece rezultatele activității de transmitere gratuita a liniilor electrice s-a concretizat in zero venituri ”.

Din textul de mai sus se poate deduce faptul ca o buna gestiune financiară ar fi putut fi încheierea unui contract de închiriere a acestor linii electrice, in loc de un contract de comodat sau înregistrarea corecta a amortismentului rezultând dintr-o eventuala reevaluare a acestor mijloace fixe, daca se considera necesar ori fără reevaluarea acelor active nu s-a putut modifica valoarea astfel încât sa fie modificat amortismentul lunar. Daca s-ar fi făcut acest lucru puteau fi anunțați si se putea modifica contractul așa cum s-a întâmplat in anul 2015. Pe toata perioada la care se face referire, pârâta a plătit un contract de închiriere a spațiului din stația electrică unde avea echipamentele electrice proprii, venituri pe care reclamanta trebuia sa le înregistreze tot pentru aceste echipamente.

A arătat că  la acel moment instalațiile erau amortizate integral, iar tinerea lor sub tensiune fără sa fie utilizate aducea costuri pentru deținător atâta vreme cat ele alimentau consumatori ce nu mai aparțineau societății B S.A. din 2009. Nici puterea contractata de la E S.A. nu mai era necesara după restructurările la care a fost supusa societatea B S.A.

În concluzie, pârâta a arătat că rezultă foarte clar că, de fapt s-a transferat o cheltuiala obligatorie cu revizia şi reparația unor echipamente altor persoane juridice (aceasta si S.C. S  mai mult, aceleași echipamente electrice asigurau alimentarea de rezerva a subteranului reclamantei, iar nefuncționarea la parametrii ceruți de standardele în vigoare putea pune in pericol siguranța oamenilor şi a activelor reclamantei. A arătat că, inclusiv utilajele societății M M sunt alimentate de aceleași echipamente, ori ele au făcut obiectul unui contract de închiriere si la M M, care nu realiza lucrări de întreținere/revizii si reparații, precum pârâta si S.C. S R

Pârâta a arătat că reclamanta trebuia să arate toate aceste aspecte Direcției Generale regionale a Finanțelor Publice C., fără să ascundă nimic, sa pună la dispoziția acestora veniturile realizate din utilizarea integrală a acestor echipamente si să justifice corect cheltuielile efective transferate pârâtei pentru echipamentele amortizate integral.

În ceea ce privesc alte temeiuri juridice invocate de reclamanta, a arătat că se face referire, în mod general la dispozițiile art. 1164 si următoarele, art. 1270 si următoarele, art. 1345 si următoarele din Noul Cod Civil, adică practic întreaga carte a Obligațiilor din Noul Cod Civil. A menţionat că art.1164, 1270 şi 1345 din Noul Cod Civil, au caracter general, reglementând definiția obligației, forța obligatorie a contractelor valabil încheiate si condițiile îmbogățirii fără justă cauză.

În ceea ce privește susținerea reclamantei conforma căreia ,,neplata de către parata a acestei sume reprezintă o îmbogățire fără justă cauză”, pârâta a arătat ca nu consideră aplicabile dispozițiile art.1345 din Codul Civil in speță, întrucât nu s-a îmbogățit fără vreo justa cauză în detrimentul reclamantei, deoarece nu a existat obligația contractuală sau legală în sarcina sa, de a plăti suma cerută prin cererea de chemare în judecată.

Pârâta a menţionat că în cuprinsul Dispoziției Obligatorii a Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice C. se specifică în mod clar faptul ca reclamanta are obligația de a înregistra venituri cel puțin la nivelul cheltuielilor cu mijloacele fixe respective si recuperarea lor, fără însă a prevedea ca reclamanta sa facă acest lucru prin facturarea sumei respective, comodatarului. Ori veniturile realizate din închirierea către M M s-au înregistrat eronat din moment ce reclamanta nu a făcut dovada înregistrării acestor venituri, culpa ce nu se poate atribui acesteia.

A arătat că, nicaieri în Dispoziția Obligatorie a Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice C. nu se constată vreun beneficiu ilegal încasat de ea în executarea contractului de comodat nr. 14/12.06.2017, deci nu exista vreo îmbogățire fără justa cauza, ci se subliniază doar diverse deficienţe în modul de administrare al societății reclamante. 

În concluzie, pârâta a arătat că, cererea de chemare in judecata nu este altceva decât o încercare din partea reclamantei de a-şi acoperi, injust si cu rea credință, diverse deficienţe financiar-contabile constatate ca urmare a unei inspecției fiscale din partea Direcției Generale Regionale a finanțelor Publice C., ocolind astfel stabilirea responsabilităților aferente in sarcina conducerii economice a acesteia, respectiv cererea reclamantei care are ca obiect pretenții cu privire la o suma solicitata a fi achitată de ea, nu are niciun temei legal sau contractual

În drept, pârâta a invocat prevederile art. 201 alin. (l), 205 din Codul de Procedură Civilă, art. 2.146 si urm. din Codul Civil şi ale art. 411 alin. (l) pct. 2 din Codul de Procedura Civila , iar în probaţiune  a anexat , în copie conformă cu originalul, plângerea prealabilă nr. 25/17.01.2018; Decizia nr. 47/P/13.06.2018 a Ministerului finanțelor Publice şi Contractul de comodat nr. 14/12.06.2013 încheiat între  SC B S.A. , în calitate de comodant şi SC B B S.A., în calitate de comodatar.

În probaţiune , instanţa a încuviinţat pentru ambele părţi, proba cu înscrisurile depuse la dosar şi proba cu interogatoriul părţilor.

Analizând actele şi lucrările dosarului,  instanţa reţine următoarele:

Prin Contractul de comodat nr. 14/12.06.2013, aflat la filele 50-51 dosar, încheiat între reclamanta SC B S.A. în calitate de comodant şi pârâta SC BB SA în calitate de comodatar, s-a  transmis către pârâtă cu titlu gratuit folosința asupra liniilor electrice ce pleacă din staţia 110 kV, a echipamentelor şi instalaţiilor electrice din PT 21, contract care a intrat în vigoare la data semnării lui producând efecte până la expirarea licenţei de concesiune pentru exploatare.

Obiectul acestui contract îl reprezintă folosinţa cu titlu gratuit asupra liniilor electrice subterane ce pleacă din staţia 110 kV, celula 8, echipamentelor şi instalaţiilor electrice din Postul de transformare 21 PT 21.

La art.3.2 din contract se arată că , comodantul garantează comodatarului că acesta va avea o posesie liniştită, fără a fi deranjat de comodant sau orice altă persoană. Comodantul a declarat că deţine în mod legal bunurile atribuite în folosinţă gratuită comodatarului şi că nu există pretenţii ale vreunui terţ întemeiate pe dreptul de folosinţă oneroasă sau gratuită, care să fir litigioase sau de natură a genera un litigiu, cu privire la aceste bunuri.

De asemenea, la art.5 din contract se arată că obligaţiile comodatarului  constă în a restitui bunurile la împlinirea termenului, să obţină avizele şi autorizațiile legale şi să efectueze toate lucrările necesare racordării echipamentelor proprii întreţinerii, completării şi reparării celulelor şi /sau echipamentelor din PT21, fără a se preciza în cuprinsul obligaţiilor contractuale faptul ca pârâta comodatară are obligaţia suportării unor cheltuieli cu amortizarea  bunurilor primite în folosinţă , cu titlu gratuit.

Acest contract şi-a încetat efectele în luna decembrie a anului 2015, iar valoarea instalaţiilor care făceau obiectul contractului , era zero.

Urmare a inspecţieieconomico-financiare desfăşurate la Societatea B SA de către Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice - C., Compartiment secție Economico- Financiară B., în vederea ducerii la îndeplinire a măsurilor dispuse referitor  la respectarea disciplinei bugetare, financiare şi contabile, a fost emisă dispoziţia obligatorie nr.1067/18.09.2017.

S-a reţinut în cuprinsul acesteia, în legătură cu contractul nr. 14/12.06.2013 = 6.293 lei (31 luni x 203 lei/luna, ca societății i s-a creat un prejudiciu, prin înregistrarea de cheltuieli cu mijloacele fixe ce fac obiectul contractului de comodat si nerealizarea de venituri din închirierea acestora, care nu poate fi cuantificat de organele de inspecţieeconomico-financiară, s-a dispus următoarea măsură: Potrivit prev. art.21 alin.3 din OUG nr.94/2011 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionare inspecţiei economico-financiare la operatorii economici şi art.28 din HG nr.101/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea inspecţiei economico-financiare, se dispune înregistrarea veniturilor cel puţin la nivelul cheltuielilor cu mijloacele fixe respective şi recuperarea acestora de la persoanele vinovate”.

Prin această dispoziţie s-a arătat  la art.4.2. că în perioada verificată s-au derulat 3 contracte de comodat pentru liniile electrice şi clădirea de compresoare, iar  pentru aceste mijloace fixe s-au înregistrat cheltuieli cu amortizarea , în valoare totală de 26.455 lei, fără a se realiza venituri, temeiul de drept fiind art.5 din OUG nr.119/1999 privind controlul intern/managerial şi controlul financiar preventiv.

S-a reţinut de asemenea că societatea nu a respectat prevederile art.5 din OUG 119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv potrivit căruia: ,, persoanele care gestionează fonduri publice sau patrimoniul public au obligaţia să realizeze o bună gestiune financiară prin asigurarea legalităţii , regularităţii, economicităţii , eficacităţii şi eficienţei în utilizarea fondurilor publice şi în administrarea patrimoniului public”, iar eficienţa este definită potrivit art.2 lit.j, ca fiind ,,maximizarea rezultatelor unei activităţi în relaţie cu resursele utilizate”.

Urmare a controlului efectuat reclamanta a emis Decizia nr. 28/03.11.2017 a  Consiliului de administraţie a S.C. B S.A., prin care s-a aprobat transmiterea unei notificări către pârâta S.C. B B S.A., în vederea recuperării de la aceasta, pe cale amiabilă a cheltuielilor generate de derularea contractului de comodat, respectiv a cheltuielilor cu amortizarea generată de utilizarea  liniilor  electrice şi emiterea unei facturi în acest sens.

Ca urmare, a fost emisă de reclamantă şi comunicată către pârâta S.C. B B S.A factura fiscală seria BHSMB, nr.002622/21.12.2017, pentru suma de 7.488, 67 lei, sumă reprezentând contravaloarea cheltuielilor generate de derularea contractului de comodat nr.14/12.06.2013.

Ulterior , pârâta a atacat această dispoziţie, prin plângerea prealabilă înregistrată la Direcţia Generală Regională a Finanțelor Publice C. sub nr. 25/17.01.2018, astfel prin Decizia nr. 47/P/13.06.2018 emisă de Serviciul de soluționare a plângerilor prealabile si a contestațiilor din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, a fost soluţionată plângerea prealabilă formulată de pârâta SC B B SA împotriva măsurii de la art.4.2 din Dispoziția Obligatorie nr. 1067/18.09.2017,  în sensul respingerii ca neîntemeiată a plângerii.

S-a reţinut în considerentele acestei decizii că acordarea cu titlu gratuit a folosinţei unui bun al societăţii nu serveşte operatorului economic, cu atât mai mult cu cât societatea a calculat şi înregistrat cheltuieli cu amortizarea mijlocului fix, cheltuieli care au condus la diminuarea rezultatului exercițiului financiar, mijlocul fix care nu a generat venituri, respectiv societatea nu a ţinut cont de prevederile art.5 din OG nr.119/1999, referitoare  la obligaţia persoanelor care gestionează patrimoniul public de a realiza buna gestiune economico-financiară prin asigurarea economicităţii, eficacităţii şi eficienţei în administrarea patrimoniului public.

Totodată s-a reţinut faptul că dacă operatorul economic ar fi recuperat contravaloarea cheltuielilor cu amortizarea aferentă mijlocului fix dat în comodat, respectiv suma de 6.293 lei, rata profitului ar fi crescut, ca urmare încheierea contractului de împrumut a folosinţei liniei de transport energie electrică, fără obţinerea unui venit de pe urma acestuia, nu a fost în interesul societăţii, nefiind realizată o bună gestiune financiară a societăţii, operatorul economic înregistrând cheltuieli cu amortizarea aferentă mijlocului fix şi deşi contestatoarea SC B B SA precizează că SC B Sa a obţinut venituri pentru mijlocul fix, nu demonstrează acest lucru, cu acte.

Reţine instanţa dispozițiile art. 2.146 din Codul Civil, potrivit căruia: ,,Împrumutul de folosință este contractul cu titlu gratuit prin care o parte, numita comodant, remite un bun mobil sau imobil celeilalte părți, numite comodatar, pentru a se folosi de acest bun, cu obligația de a-l restitui după un anumit timp”.  Este evidentă esența contractului de comodat privind folosirea cu titlu gratuit a unui bun, întrucât daca s-ar fi dorit plata unei chirii, acest lucru s-ar fi stipulat în mod expres într-un contract de închiriere/locațiune, nu într-unul de comodat.

La art. 1172 alin.2 din Noul Cod civil se arată : ,, Contractul prin care una dintre părţiurmăreşte să procure celeilalte părţi un beneficiu, fără a obţine în schimb vreun avantaj, este cu titlu gratuit” , ca urmare  contractul de comodat în speţă, este esențialmente un contract cu titlu gratuit .

Reţine instanţa că actul care a stat la baza emiterii deciziei nr.28/03.11.2017 a Consiliului de Administraţie al reclamantei şi ulterior a facturii fiscale seria BHSMB nr.002622 în valoare de 7.488,67 de lei, este Dispoziţia obligatorie 1067/18.09.2017 a ANAF-DGFP C..

Din cuprinsul acestei dispoziţii reţine instanţa că, în urma controlului efectuat s-a reţinut de către inspectorii fiscali faptul că reclamanta nu a respectat dispoziţiile art.5 din OG 119/1999 privind gestiunea financiară, reţinându-se o culpă în sensul acesta şi de asemenea nu s-a respectat principiul eficienţei ca urmare a transmiterii cu titlu gratuit a liniilor electrice. Astfel , titlul care a stat la baza emiterii fiscale în litigiu nu prevede nicio obligaţie în sarcina pârâtei din prezenta cauză, ci doar face referire la modul în care s-a efectuat activitatea financiar contabilă de către reclamantă. Mai mult decât atât, între reclamantă şi pârâtă a fost încheiat un contract de comodat pentru liniile electrice, contract cu titlu gratuit, părţile având obligaţia să respecte clauzele contractuale, contractul fiind legea dintre părţi.

Atâta vremea cât în cuprinsul Dispoziţiei obligatorii nr.1067/18.09.2017, nu s-a reţinut în sarcina pârâtei nicio culpă şi în cuprinsul Contractului de comodat nr.14/12.06.2013, încheiat între reclamantă şi pârâtă nu s-a stabilit obligaţia în sarcina pârâtei de a achita contravaloarea amortismentului, consideră instanţa că în mod nejustificat reclamanta a solicitat suma de 7.488,67 de lei , de la pârâtă.

Reţine instanţa că potrivit art.28 anexa 1 din HG nr.101/2012: Dispoziția obligatorie reprezintă actul administrativ financiar emis de organele de inspecție economico-financiară, în aplicarea prevederilor legale privind obligativitatea operatorului economic de a îndeplini măsurile stabilite.

(2) Dispoziția obligatorie se emite, în formă scrisă, în baza constatărilor din raportul de inspecfieeconomico-financiară și cuprinde următoarele elemente:

a)denumirea organului de inspecție economico-financiară emitent;

b)data la care a fost emisă și data de la care hi produce efectele;

c)datele de identificare a operatorului economic sau a persoanei împuternicite de acesta, după caz;

d)măsurile dispuse pentru fiecare deficiență constatată, persoanele responsabile și termenele de îndeplinire a acestora;

e)motivele de fapt și temeiul de drept;

f)contul în care operatorul urmează să plătească sumele stabilite în sarcina acestuia;

g)numele și semnătura persoanelor împuternicite ale organului de inspecție economico financiară, potrivit legii;

h)ștampila organului de inspecție economico-financiară emitent;

i)posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a plângerii prealabile și organul de inspecție economico-financiară Ia care se depune aceasta.

(3)Pentru fiecare deficiență înscrisă în raportul de inspecție economico-financiară remediată în timpul controlului, în dispoziția obligatorie se consemnează atât măsura dispusă, cât și documentele care dovedesc îndeplinirea acesteia. Pentru celelalte deficiențe înscrise în raportul de inspecție economico-financiară, în dispoziția obligatorie se consemnează măsurile stabilite în sarcina operatorului economic, cu nominalizarea persoanelor responsabile și a termenelor de îndeplinire a acestora.

(4)Măsurile dispuse prin dispoziția obligatorie pentru înlăturarea, corectarea, prevenirea neregulilor constatate în activitatea operatorilor economici controlați, recuperarea pagubelor produse și pentru suspendarea aplicării măsurilor care contravin reglementărilor financiar contabile sunt obligatorii de la data comunicării acesteia.

(5)Dispoziția obligatorie reprezintă titlu de creanță pentru sumele cuvenite bugetului general consolidat înscrise în aceasta.

Reţine instanţa că, potrivit actului normativ mai sus arătat , în Decizia obligatorie se consemnează măsura dispusă , precum şi nominalizarea persoanelor responsabile şi a termenelor de îndeplinirea a acestora , ori în decizia obligatorie din litigiu nu s-a reţinut că pârâta ar fi responsabilă de încălcarea normelor legale şi nici persoana juridică care trebui să ducă la îndeplinire măsurile stabilite.

De  asemenea, reţine instanţa că, controlul fiscal a avut loc în anul 2017 , iar contractul dintre părţi şi-a încetat efectele în decembrie 2015, deci înainte cu doi ani de data controlului. Mai multe decât atât prin Decizia nr.47/P/13.06.2018 emisă de Serviciul de soluţionare a plângerilor prealabile şi a contestațiilor , a fost respinsă contestație formulată de către pârâtă deoarece dispoziția obligatorie este opozabilă operatorului economic verificat care are obligaţia legală de a îndeplini măsurile dispuse prin aceasta , iar SC B B SA nu a făcut obiectul unei inspecții economico-financiare. Prin Dispoziţia obligatorie nr.1067/18.09.2017, nu au fost stabilite măsuri în sarcina acesteia şi nu se justifică calitatea de persoană vătămată printr-un act administrativ adresat altui subiect de drept.

În speță nu sunt îndeplinite dispoziţiile art.1345 în ceea ce priveşte îmbogăţirea fără justă cauză invocată de către reclamantă , deoarece din probele administrate în cauză nu rezultă că pârâtei i-ar fi intrat o sumă de bani, în detrimentul reclamantei în urma încheierii contractului dintre ele.

În baza considerentelor mai sus expuse. instanţa va respinge cererea formulată  de reclamanta S.C.B S.A., împotriva pârâtei S.C. B B S.A., potrivit dispozitivului prezentei hotărâri.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, reţinând faptul că, reclamanta a pierdut procesul, în conformitate cu prevederile art.453 al.1 Cod procedură civilă,  o va obliga să achite pârâtei suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocaţial, conform documentului  justificativ  depus  la dosar (fila 66 ).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge acţiunea formulată de reclamanta S.C.B S.A., în contradictoriu  cu pârâta S.C. B B S.A.

Obligă reclamanta la plata către  pârâtă a sumei de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentantă de onorariul avocaţial .

Cu drept de  apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria  B..

Pronunţată  în  şedinţă  publică,  azi 21.02.2019 .

Domenii speta

Spete similare