Contestatie act administrativ

TRIBUNALUL VRANCEA

SECTIA A II-A CIVILA SI DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV FISCAL

SENTINŢA CIVILĂ  Nr. 475/2018

Şedinţa publică de la 19 Septembrie 2018

Completul compus din:

PREŞEDINTE M

Grefier M

Pe rol judecarea cauzei Contencios administrativ şi fiscal formulată de reclamantul M, în contradictoriu cu pârâta M, având ca obiect contestaţie act administrativ.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au răspuns av. M, pentru reclamanta M,  reprezentatul pârâtei M, lipsă fiind  M

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că procedura de citare este legal îndeplinită, după care;

Reprezentanţii părţilor, pe rând având cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.

Instanţa se socoteşte lămurită, declară cercetarea procesului încheiată, conf. art. 244 C.pr.civilă  şi  deschide dezbaterile, conf. art. 392 C.pr.civilă.

Av. M, pentru reclamanta M,  arată că pârâta nelegal şi neîntemeiat a emis în sarcina reclamantei actele contestate deşi între părţi au existat mai multe litigii cu privire la aceste obligaţii de plată şi în care instanţele de judecată au stabilit că reclamanta nu este proprietara imobilului în cauză ci ANCCSR care îşi recunoaşte calitatea de proprietar.

Mai arată că reclamanta este una din cele 52 filiale ale Asociaţiei, astfel cum rezultă din art. 17 din Statutul ANCCSR. Potrivit art. 28 din acelaşi statut patrimoniul ANCCSR se compune din totalitatea caselor de cultură ale sindicatelor.. Pentru motivele arătate, solicită admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.

Reprezentantul pârâtei solicită respingerea acţiunii ca neîntemeiată motivat de faptul că imobilul se află în patrimoniul şi în evidenţa contabilă a reclamantei, astfel cum a comunicat ANCCSR prin adresa nr. 272/25.08.2016, depune concluzii scrise pe care le susţine şi oral.

Instanţa închide dezbaterile, conf. art. 394 C.pr.civilă şi reţine cauza pentru soluţionare.

TRIBUNALUL

Asupra acţiunii de faţă;

Prin cererea înregistrată sub nr. 2987/91/2017 reclamanta Ma solicitat anularea deciziei nr.63331/05.09.2017 privind impozitul pe teren aferent anului fiscal 2017 şi a deciziei nr. 63633/05.09.2017 privind impozitul pe clădire aferent anului 2017, acte emise de pârâta M

Reclamanta a mai solicitat şi anularea titlurilor executorii 323404 şi nr. 323405,emise de pârâtă la 21.09.2017 şi a tuturor actelor subsecvente, precum şi restituirea sumelor achitate cu acest titlu.

În motivare arată că pârâta nelegal şi neîntemeiat a emis în sarcina reclamantei actele contestate deşi între părţi au existat mai multe litigii cu privire la aceste obligaţii de plată şi în care instanţele de judecată au stabilit că reclamanta nu este proprietara imobilului în cauză ci ANCCSR care îşi recunoaşte calitatea de proprietar.

Mai arată că reclamanta este una din cele 52 filiale ale Asociaţiei, astfel cum rezultă din art. 17 din Statutul ANCCSR. Potrivit art. 28 din acelaşi statut patrimoniul ANCCSR se compune din totalitatea caselor de cultură ale sindicatelor.

Reclamanta arată că terenul pe care a fost edificată M a fost dobândit iniţial de către M prin contractele de vânzare-cumpărare nr. 1152/25.05.1970 şi nr. 1151/23.05.1970 ambele autentificate la fostul Notariat de Stat.

După edificarea clădirii întreg imobilul a constitui aport în natură la ANCCSR. Rezultă că proprietarul imobilului în cauză aparţine ANCCSR, aşa cum rezultă şi din adresa nr. 272/25.08.2016 a Asociaţiei.

În sprijinul celor arătate reclamanta face referire şi la deciziile nr. 1400/30.06.2015 şi nr. 764/20.04.2017 prin care M a stabilit cu autoritate de lucru judecat că din Statutul ANCCSR şi celelalte înscrisuri nu rezultă că proprietar al imobilului în litigiu ar fi M.

Acţiunea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art.1 şi urm. din Legea nr. 554/2004.

Prin întâmpinare pârâtul Mi a invocat excepţia necompetenţei funcţionale/materiale a acestei instanţe raportat la solicitarea de anulare a titlurilor executorii şi a tuturor actelor subsecvente.

Pe fondul cauzei pârâta solicită respingerea acţiunii ca neîntemeiată motivat de faptul că imobilul se află în patrimoniul şi în evidenţa contabilă a reclamantei, astfel cum a comunicat ANCCSR prin adresa nr. 272/25.08.2016.

Motivat de faptul că nu poate încasa la bugetul local impozitul pe clădirea cu destinaţie casă de cultură şi impozitul pe terenul aferent prin întâmpinare pârâta a formulat cerere de chemare în garanţie a M (ANCCS) întemeiată pe dispoziţiile art. 72  NCPC.

A solicitat obligarea chematului în garanţie la plata debitului contestat.

Faţă de actele şi lucrările dosarului se reţin următoarele:

Excepţia necompetenţei materiale a Secţiei a II-a Civilă şi de Contencios Administrativ Fiscal invocată de pârâtă a fost respinsă pentru considerentele arătate în încheierea din 11.07.2018.

Pe fondul cauzei se reţine că prin deciziile nr. 63331/05.09.2017 şi nr. 63633/05.09.2017 pârâta a stabilit în sarcina reclamantei obligaţii fiscale cu titlu de impozit pe teren, respectiv impozit pe clădire aferent anului fiscal 2017.

Temeiul legal menţionat în actele administrativ fiscal îl constituie Legea 227/2015 şi Legea nr. 207/2015, respectiv Titlul IX Impozite şi Taxe Locale din Legea nr. 227/2015.

Potrivit art. 455 al.1 din acest act normativ ,,orice persoană care are în proprietate o clădire situată în România datorează anual impozit pentru acea clădire, exceptând cazul în care în prezentul titlu se prevede diferit.

Cât priveşte calitatea de proprietar al clădirii în litigiu, potrivit art. 28 din Statutul ANCCSR patrimoniul persoanei juridice fără scop lucrativ se compune din totalitatea caselor de cultură ale sindicatelor şi investiţii în curs care fac obiectul patrimoniului sindical comun administrat de asociaţi, cotizaţii, sponsorizări, donaţii şi alte surse de finanţare.

Potrivit art. 17 din acelaşi statut M este una din cele 52 de filiale deţinute de Asociaţia M, cu personalitate juridică proprie, cu sediu şi cont bancar.

Pârâta motivează obligaţia reclamantei de plata impozitului pe clădire pe dispoziţiile art. 461 al.11 Legea nr. 227/2015 referitoare la declararea, la organul fiscal local până la data de 25 inclusiv a lunii următore intrării în vigoare a contractului de concesiune, închiriere, administrare sau folosinţă a clădirii pe o perioadă mai mare de o lună de către titularul unui astfel de contract.

Nu are, însă, în vedere pârâta şi dispoziţiile al.1 şi 5 din acelaşi articol de lege potrivit cărora ,,impozitul pe clădire este datorat pentru întregul an fiscal de persoana care are în proprietate clădirea la 31 decembrie a anului fiscal anterior”. De asemenea nu a avut în vedere regulile generale prevăzute în al.2 din art. 454, care fac referire la obligaţia de plată a taxei pe clădire în situaţia în care proprietatea imobilului este publică, sau privată a statului ori a unităţilor administrativ teritoriale şi este concesionată, închiriată ori dată în administrare sau folosinţă oricărei entităţi, alta decât cea de drept public.

Faţă de aceste prevederi legale se apreciază că dispoziţiile art. 461 al.11 din Legea nr. 227/2015 nu pot fi interpretate decât în corelare cu dispoziţiile art. 454 al.2 .

Mai face referire pârâta şi la dispoziţiile art. 28 din Statutul ANCCSR şi art. 10 din C

În ce privesc prevederile art. 28, acestea stabilesc din ce se compune patrimoniul asociaţiei.

Faptul că acest patrimoniu este administrat de asociaţi nu conduce la concluzia că reclamanta este proprietara imobilului în litigiu .

Nici din prevederile art. 10 din B nu rezultă dreptul de proprietate al reclamantei pe clădire. Atribuţia directorului casei de cultură de a genera veniturile necesare achitării impozitului pe clădiri şi terenuri, pe lângă celelalte venituri enumerate nu conduce la ideea că reclamanta M este şi proprietara clădirii cu această denumire.

Faptul că reclamanta este proprietara clădirii denumită Mr nu rezultă nici din relaţiile comunicate de ANCCSR pârâtei prin adresa nr. 239/10.08.2017 (fila 12).

Legat de impozitul pe terenul aferent acestui imobil, pârâta susţine că în cauză sunt aplicabile disp.art. 466 al.8 şi art. 467 al.5 din Legea nr. 227/2015.

Impozitul pe teren este reglementat de art. 462 şi urm. din Legea nr. 227/2015.

Potrivit al.1 din art. 463 ,,orice persoană care are în proprietate teren situat în R datorează pentru acesta un impozit anual, exceptând cazurile în care prezentul titlu prevede altfel”.

Referirea pârâtei la disp.art. 466 al.8 vizează declararea şi datorarea acestui impozit de către concesionari, chiriaşi, administratori ori utilizatori în baza unui contract cu o durată mai mare de o lună.

Aceste prevederi, însă, trebuie corelate cu regulile generale prevăzute de art. 463 al.2 Cod fiscal care se referă la taxa pe teren datorată de concesionari, locatari, titulari ai dreptului de administrare sau de folosinţă pentru terenurile proprietate publică sau privată a statului ori a unităţilor administrativ teritoriale concesionate, închiriate date în administrare sau folosinţă, după caz, oricăror alte entităţi decât cele de drept public.

În cauză nu sunt aplicabile aceste prevederi legale iar din înscrisurile aflate la dosar nu rezultă proprietatea reclamantei asupra terenului aferent clădirii denumită M

În consecinţă, constatând că deciziile contestate au fost emise cu încălcarea dispoziţiilor legale, în temeiul art.18 din Legea nr. 554/2004 se va admite acţiunea reclamantei şi se vor anula actele administrative contestate şi se va obliga pârâta să restituie reclamantei sumele achitate cu acest titlu.

În ce priveşte cererea de chemare în garanţie faţă de considerentele arătate se reţine că în cauză chemata în garanţie este proprietara clădirii denumită M şi a terenului aferent, motiv pentru care se va admite cererea formulată şi se va obliga chemata în garanţie la plata impozitului pe clădirea denumită M şi a impozitului pe terenul aferent clădirii datorat pentru anul fiscal 2017.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite acţiunea formulată de reclamantul M, în contradictoriu cu pârâta M, având ca obiect contestaţie act administrativ.

Anulează decizia nr. 63331/05.09.2017, privind impozitul pe teren aferent  anului fiscal 2017 şi decizia nr. 63333/5.09.2017 privind impozitul  pe clădiri aferent  anului fiscal 2017, emise de pârâta  M precum şi titlurile executorii nr. 323404 şi nr. 323405 din 21.09.2017 şi actele subsecvente.

Dispune restituirea sumelor încasate de la reclamantă cu acest titlu.

Admite cererea de chemare în garanţie formulată în condiţiile art. 62 NCPC.

Obliga chemata în garanţie la plata impozitului pe clădirea denumită M şi a impozitului pe terenul aferent clădirii datorat pentru anul fiscal 2017, pârâtei.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, ce se va depune la Tribunalul M.

Pronunţată în şedinţa publică de la 19 Septembrie 2018

Red:S.G.D.

24.09.2018

Tehnored:N.S._04.10.2018

Domenii speta

Spete similare