Plata salariilor de bază şi a sporurilor la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice

Rezumatul problemei de drept: Stabilirea salariului la nivel maxim în baza art. 1 gg. 5 ind. 1 din OU nr. 83/2014 se efectuează dacă angajații ale căror drepturi salariale sunt vizate  îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. Neexistând identitate de obiect între atribuțiile ANCPI și cele ale OCPI, nu se poate reține că angajații OCPI își desfășoară activitatea în aceleași condiții precum salariaţii ANCPI pentru ca nivelul maxim de salarizare din cadrul unui OCPI să se raporteze la nivelul maxim existent în ANCPI. Având în vedere că drepturile salariale ale angajaților din oficiile de cadastru şi publicitate imobiliară sunt stabilite prin actele normative ce reglementează salarizarea personalului plătit din fonduri publice, care trebuie să se aplice în mod unitar tuturor oficiilor de cadastru și publicitate imobiliară, o interpretare logică și teleologică a prevederilor art. 1 gg. 5 ind. 1 din OU nr. 83/2014 nu poate duce decât la concluzia că nivelul maxim de salarizare avut în vedere de legiuitor în ceea ce-i privește pe salariații OCPI este nivelul maxim aflat în plată în cadrul tuturor oficiilor de cadastru și publicitate imobiliară.

Deliberând asupra prezentei cereri constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea sub nr. 468/91/2018 la data de 21.03.2018 reclamanții Uu Ii, Yyiţă Ii, Oo Tt, Tt Tt, Ty Ffa, Tyt Tyt, Tyt Pp, Jj V, Jj Uu, Ii au solicitat obligarea pârâților Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Vrancea și Agenţia Naţyyală de Cadastru şi Publicitate Imobiliară la plata diferențelor de drepturi salariale pentru perioada 09.04.2015 – 01.08.2016 reprezentând diferența dintre salariile cuvenite ca urmare a aplicării nivelului maxim de salarizare din cadrul ANCPI și unităților subordonate pentru aceeași funcție/grad/treaptă și gradație (inclusiv sporurile la nivel maxim) și salariile efectiv achitate reclamanților, cu dobânda legală aplicabilă de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.

În motivare reclamanții au arătat că sunt angajați cu contract individual de muncă ai pârâtei OCPI Vrancea, reclamanta Ii Oo fiind în prezent angajata ANCPI, iar începând cu data de 01.08.2016 le-au fost majorate salariile raportat la grila de salarizare atașată Adresei nr. 18388 din 07.09.2016, pentru a se ajunge la salarizarea maximă pentru același tip de angajat care prestează aceeași activitate, procedându-se astfel pentru a se da eficiență Deciziei nr. 23/2016 a ÎCCJ.

Reclamanții au mențyyat că în ceea ce privește nivelul salariului cuvenit angajaților din cadrul OCPI sunt aplicabile dispozițiile art. 1 gg. 1 din OU nr. 83/2014 privind salarizarea în anul 2015 a personalului plătit din fondurile publice, astfel cum a fost aceasta modificată și completată la data de 09.04.2015 odată cu intrarea în vigoare a Legii  nr. 71/2015 și cum s-a statuat de Decizia  Curții Constituțyyale nr. 794/2016.

Reclamanții au făcut referire la dispozițiile art. 1 gg. 2  și art. 1 gg. 5 ind. 1 din OU nr. 83/2014, la art. 38 din Codul muncii, Decizia Curții Constituțyyale nr. 794/2016, precum și Deciziile ÎCCJ nr. 32/2015 și 23/2016, arătând că în ciuda reglementărilor legale vevvrile lor nu au fost ajustate din 09.04.2015, astfel încât să se respecte aceste prevederi și între perioada 09.04.2015-01.08.2016, această situație fiind în dezacord cu principiul statuat chiar de art. 3 lit. c din Legea nr. 284/2010. Reclamanții au mențyyat că faptul că cererile lor sunt îndreptățite sunt confirmate și de Decizia nr. 54/2017 a ÎCCJ din 03.07.2017, referitoare la pronunțarea unei hotărâri prealabile și, având în vedere că toate actele normative anuale de salarizare date în aplicarea Legii nr. 284/2010 se raportează la Legea nr. 71/2015 intrată în vigoare la data de 09.04.2015 rezultă că și prevederea din OU nr. 20/2016 privitoare la egalizarea drepturilor salariale trebuie corelată cu aceeași dată de intrare în vigoare a Legii nr. 71/2015, respectiv 09.04.2015.

În drept reclamanții au invocat dispozițiile Legii cadru nr. 284/2010, OU nr. 83/2014, Legea nr. 71/2015, OU nr. 57/2015, deciziile CCR și ÎCCJ, art. 521 gg. 3 și dispozițiile incidente din Codul de procedură civilă și Codul muncii.

În dovedire reclamanții au depus la dosar înscrisuri.

La data de 10.04.2018 reclamanta Ii Oo a formulat precizări la cererea de chemare în judecată, arătând că în perioada 01.02.2014-04.12.2016 a avut calitatea de salariat al ANCPI, în prezent fiind salariata OCPI Vrancea, astfel că solicită recalcularea salariilor (inclusiv a sporurilor) pentru perioada 09.04.2015-01.08.2016 prin raportare la nivelul maxim de salarizare din cadrul ANCPI pentru aceeași funcție/grad/gradație și nu prin raportare la nivelul maxim de salarizare din cadrul tuturor oficiilor din țară, cum este cazul celorlalți reclamanți, cererea judecându-se în contradictoriu cu pârâta ANCPI care a avut calitatea de angajator al reclamantei în perioada respectivă.

La data de 12.04.2018, în termenul legal, pârâta Agenția Națyyală de Cadastru și Publicitate Imobiliară a formulat întâmpinare prin care a solicitat disjungerea cererii de chemare în judecată în ceea ce o privește pe reclamanta Ii Oo, iar cu privire la toți ceilalți reclamanți a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, întrucât acești reclamanți sunt salariați ai Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Vrancea și, raportat la dispozițiile art. 10 din Codul muncii, în litigiile având ca obiect drepturi ce decurg din contractul individual de muncă calitatea procesuală pasivă aparține angajatorului, parte în contractul individual de muncă, pentru și sub autoritatea căruia salariatul prestează munca.

Pe fondul cauzei pârâta a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată. În ceea ce o privește pe reclamanta Ii Oo pârâta a arătat că salariul brut maxim în plată la nivelul ANCPI acordat pentru o funcție similară celei deținute de reclamantă a fost în perioada 01.04.2015-30.11.2015 de 5105 lei format din 4828 lei salariu de bază și 277 lei spor de condiții de muncă(vătămătoare), iar în perioada 01.12.2015-31.07.2016 în cuantum de 5616 lei format din 5311 salariu de bază și 305 lei spor de condiții de muncă.

Cu privire la ceilalți reclamanți pârâta a arătat că solicitarea acestora este neîntemeiată în condițiile în care Decizia nr. 23/29.06.2016 pronunțată de ÎCCJ este obligatorie, salarizarea la același nivel se aplică personalului angajat în cadrul aceleiași autorități sau instituții publice, iar oficiile teritoriale, implicit OCPI Vrancea este instituție publică cu personalitate juridică proprie; potrivit art. 9 gg. 1 din Legea nr. 7/1996 ANCPI este finanțată din vevvri proprii și subvenții acordate de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Dezvoltării Regyyale și Administrației Publice, astfel că pârâta ANCPI nu intră sub incidența Deciziei ÎCCJ nr. 23/2016, ci a Deciziei ÎCCJ nr. 54/2017.

Totodată pârâta a învederat că salariații din cadrul OCPI Vrancea nu biificiază de spor de condiții de muncă  deoarece nu au avut buletine de determinare eliberate conform legislației în vigoare; de asemiia, sporul  de pericol deosebit  a fost acordat începând cu data de 11.04.2010și au biificiat doar  anumite categorii de funcții nominalizate prin decizie a directorului de oficiu, iar ulterior a mai biificiat doar personalul nou încadrat sau promovat după această dată căruia i s-a acordat salariu similar în plată.

Pârâtul Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Vrancea a formulat în termenul legal întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii.

În motivare  pârâtul a arătat că reclamanții au calitatea de salariați ai săi, cu excepția reclamanților Ee Oo, Yy Yy și Uu Ii, ale căror contracte individuale de muncă au încetat de drept începând cu data de 05.11.2017, cu data de 02.02.2018 și respectiv cu data de 20.02.2018, desfășurându-și activitatea în baza contractelor individuale de muncă încheiate cu OCPI Vrancea, cu precizarea că reclamanta Ii Oo a avut calitatea de salariată a pârâtei ANCPI începând cu data de 01.02.2014 și până la data de 04.12.2016, începând cu data de 05.12.2016 contractul fiind cesyyat OCPI Vrancea, iar reclamantul Tyt Ii Yy a avut contractul individual de muncă suspendat în perioada 01.09.2015-11.01.2016.

Pârâtul a arătat care a fost modalitatea în care au fost stabilite drepturile salariale ale angajaților săi începând cu anul 2010 în baza Legii nr. 330/2009, a Legii nr. 284/2010 și a legilor/ordonanțelor de urgență care au reglementat salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precizând că funcțiile specifice ale ANCPI sunt prevăzute în Anexa nr. I – Familia ocupațyyală de funcții bugetare Administrație, capitolul II, litera A – Salarizarea personalului contractual din administrația publică centrală de specialitate, servicii deconcentrate ale ministerelor și ale altor organe centrale de specialitate, prefecturi, consilii județii, municipii, administrația publică locală – consilii, primării și servicii publice din subordinea acestora, punctul 3 – Ministerul Administrației și Internelor, subpunctul 2, literele a și b la Legea-cadru nr. 284/2010.

Pârâtul a făcut referire la dispozițiile art. 1 gg. 1, gg. 2  și gg. 5 ind. 1 din OU nr. 83/2014, Decizia nr. 23/2016 pronunțată de ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, art. 2 gg. 1 lit. a din Legea nr. 284/2010, art. 3 gg. 2 din Legea nr. 7/1996, art. 2 din Regulamentul de organizare și funcțyyare a ANCPI aprobat prin HG nr. 1288/2012, art. 9 gg. 1 din Legea nr. 7/1996, astfel cum a fost modificat, pct. 5 din HG nr. 112/2016, art. 9 gg. 4 teza a doua din Legea nr. 7/1996, Decizia nr. 54/2017 a ÎCCJ – completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Pârâtul apreciază că solicitarea reclamanților de recalculare a salariilor la nivelul maxim stabilit prin raportare la toate oficiile din țară pentru aceeași funcție, grad/treaptă și gradație și nu în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice, respectiv OCPI Vrancea, este în dezacord cu ceea ce a statuat ÎCCJ – completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 23/2016. Pârâtul a precizat că, în ceea ce privește nivelul de salarizare, după cum rezultă din extrasele din statele de personal anexate întâmpinării, cu excepția situațiilor când au avut loc promovări, nu au intervenit modificări salariale în perioada 09.04.2015-31.07.2016 care să impună recalcularea drepturilor salariale ale reclamanților fiind respectat nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare din cadrul instituției, conform prevederilor legale în materia salarizării.

Pârâtul a învederat că, după cum rezultă din adresa nr. 18388 din data de 07.09.2016, la care fac referire reclamanții, înregistrată la OCPI sub nr. 3293 din 08.09.2016, în aplicarea OU nr. 43/2016 ANCPI (nu pentru a se da eficiență Deciziei nr. 23/2016 a ÎCCJ, cum susțin reclamanții) a centralizat situația tuturor salariilor de bază ale angajaților din cadrul instituțiilor subordonate și a realizat o grilă a salariilor de bază maxime pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație la nivel națyyal aplicabilă începând cu luna august 2016. Adresa mențyyată a fost emisă de ANCPI în aplicarea prevederilor OU nr. 43/2016, pentru modificarea OU nr. 57/2015, în care s-a făcut referire la ggeatul 1 ind. 3 al art. 3 ind. 1 care definește sintagma instituții sau autorități publice din cuprinsul art. 3 ind. 1 gg. 1 din OU nr. 20/2016, ggeat introdus prin OU nr. 43/2016 prin care a fost reglementat modul de stabilire a nivelului maxim al salariului de bază în cazul instituțiilor sau autorităților publice aflate în subordinea aceluiași ordonator de credite, având același scop, îndeplinind  aceleași funcții și atribuții, aflate la același nivel de subordonare din punct de vedere financiar și nicidecum în aplicarea dispozițiilor art. 1 gg. 5 ind. 1 din OU nr. 83/2014, care au făcut obiectul sesizării ÎCCJ în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și care s-a pronunțat prin Decizia nr. 23/2016.

Pârâtul apreciază că prevederile gg. 1 ind. 3 al art. 3 ind. 1 teza a doua introduse prin Ordonanța de urgență nr. 43/2016 nu se pot aplica retroactiv, respectiv de la data de 09.04.2015, a intrării în vigoare a legii nr. 71/2015, astfel cum susțin reclamanții, întrucât din punct de vedere temporal OU nr. 57/2015 a avut o activitate limitată în timp, respectiv 01.01.2016-31.12.2016, iar aplicarea prevederilor acestei ordonanțe ar încălca principiul neretroactivității legii civile prevăzute la art. 6 din Codul civil, potrivit căruia legea dispune numai pentru viitor, neavând putere retroactivă. Pentru aceste motive, în raport de dispozițiile legale invocate, ținând cont că OCPI Vrancea a respectat și aplicat prevederile legale în materia salarizării personalului contractual din sectorul bugetar, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În dovedire, pârâtul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.

Reclamanții au formulat răspuns la întâmpinare prin care au solicitat respingerea solicitării de disjungere a cererii formulate de reclamanta Ii Oo și a excepției lipsei calității procesuale pasive a ANCPI, au reiterat aspectele invocate în cererea de chemare în judecată și au solicitat înlăturarea ca nefondate a apărărilor formulate de pârâți.

Prin încheierea din data de 19.09.2018, pentru motivele expuse în considerente, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Agenția Națyyală de Cadastru și Publicitate Imobiliară în ce privește acțiunea formulată de reclamanții Uu Ii, Yyiţă Ii, Oo Tt, Tt Tt, Ty Ffa, Tyt Tyt, Tyt Pp, Jj V, Jj Uu, Ii Llia, Yy și a respins acțiunea formulată de acești reclamanți în contradictoriu cu ANCPI pentru lipsa calității procesuale pasive; de asemiia, a respins ca neîntemeiată cererea pârâtei ANCPI de disjungere a acțiunii formulate de către reclamanta Ii Oo.

Analizând acțiunea formulată de reclamanta Ii Oo în contradictoriu cu pârâta ANCPI și acțiunea formulată de reclamanții Uu Ii, Yyiţă Ii, Oo Tt, Tt Tt, Ty Ffa, Tyt Tyt, Tyt Pp, Jj V, Jj Uu, Ii în contradictoriu cu pârâtul Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Vrancea (în privința acțiunii formulate de acești reclamanți în contradictoriu cu pârâta Agenția Națyyală de Cadastru și Publicitate Imobiliară instanța s-a pronunțat prin încheierea din 19.09.2018) Tribunalul reține următoarele:

Potrivit înscrisurilor de la dosar în perioada pentru care sunt formulate pretențiile din prezenta cauză, respectiv 09.04.2015 – 01.08.2016, reclamanta Ii Oo a fost angajata pârâtei ANCPI, iar reclamanții Uu Ii, Yyiţă Ii, Oo Tt, Tt Tt, Ty Ffa, Tyt Tyt, Tyt Pp, Jj V, Jj Uu, Ii erau salariați ai OCPI Vrancea, cea mai mare parte a acestora fiind și în prezent angajați ai pârâtului.

În cadrul prezentei cauze reclamanta Ii Oo a solicitat obligarea pârâtei ANCPI la plata diferențelor de drepturi salariale pentru perioada 09.04.2015-01.08.2016 reprezentând diferența dintre salariile cuvenite ca urmare a aplicării nivelului maxim de salarizare din cadrul ANCPI pentru aceeași funcție/grad/treaptă și gradație și salariile efectiv achitate, cu dobânda legală aplicabilă de la data nașterii dreptului și până la data plății efective, iar ceilalți reclamanți au solicitat  obligarea pârâtului OCPI Vrancea la plata diferențelor de drepturi salariale pentru perioada 09.04.2015-01.08.2016, reprezentând diferența dintre salariile cuvenite ca urmare a aplicării nivelului maxim de salarizare din cadrul ANCPI și unităților subordonate pentru aceeași funcție/grad/treaptă și gradație (inclusiv sporurile la nivel maxim) și salariile efectiv achitate reclamanților, cu dobânda legală aplicabilă de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.

Temeiul de drept al acțiunii îl constituie dispozițiile art. 1 gg. 5 ind. 1 din OU nr. 83/2014, introdus de pct. 1 al art. I din Legea nr. 71 din 3 aprilie 2015, în vigoare începând cu data de 09.04.2015, dispoziții potrivit cărora ,,Prin excepţie de la prevederile gg. (1) şi (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului şi din celelalte instituţii şi autorităţi publice, salarizat la acelaşi nivel, precum şi personalul din cadrul Consiliului Concurenţei şi al Curţii de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituţii, care biificiază de un cuantum al salariilor de bază şi al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice pentru fiecare funcţie/grad/treaptă şi gradaţie, va fi salarizat la nivelul maxim dacă îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.”

În întâmpinări pârâții au făcut referire la Decizia nr. 23/2016 pronunțată de ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care s-a stabilit că: ,,În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 gg. (5^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, sintagma "salarizat la acelaşi nivel" are în vedere personalul din cadrul aparatului de lucru al Parlamentului, personalul din cadrul Consiliului Concurenţei, al Curţii de Conturi, precum şi din cadrul celorlalte autorităţi şi instituţii publice enumerate de art. 2 gg. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare; nivelul de salarizare ce va fi avut în vedere în interpretarea şi aplicarea aceleiaşi norme este cel determinat prin aplicarea prevederilor art. 1 gg. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, în cadrul aceleiaşi autorităţi sau instituţii publice.”. Art. 2 gg. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010 prevede că dispozițiile acestei legi se aplică ,,personalului din autorităţi şi instituţii publice, respectiv Parlamentul, Administraţia Prezidenţială, autoritatea judecătorească, Guvernul, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, autorităţi ale administraţiei publice locale, alte autorităţi publice, autorităţi administrative autonome, precum şi instituţiile din subordinea acestora, finanţate integral din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale”

Raportat la prevederile art. 3 gg. 1 și 2 și art. 9 gg. 1 și 4 din Legea nr. 7/1996, pârâta Agenția Națyyală de Cadastru şi Publicitate Imobiliară este instituţie publică cu personalitate juridică, finanţată din vevvri proprii şi subvenţii acordate de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Dezvoltării Regyyale şi Administraţiei Publice, iar pârâtul OCPI Vrancea este o unitate cu personalitate juridică din subordinea ANCPI, astfel că reclamanții se încadrează în categoria de personal prevăzută de art. 2 gg.1 lit. b din Legea nr. 284/2010, respectiv personalul din autorităţi şi instituţii publice finanţate din vevvri proprii şi subvenţii acordate de la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale.

Prin Decizia nr. 23/2016 pronunțată de ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nu s-a stabilit, cu caracter restrictiv, că doar personalului prevăzut la art. 2 gg. 1 lit. a din Legea nr. 284/2010 i se aplică prevederile dispozițiilor art. 1 gg. 5 ind. 1 din OU nr. 83/2014, acest aspect fiind lămurit tot de instanța supremă - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 54/2017, prin care a statuat ,,În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 1 gg. (5^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările şi completările ulterioare, sintagma „salarizat la acelaşi nivel“ are în vedere şi personalul din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice prevăzute la art. 2 gg. (1) lit. b) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare.” 

Așadar, este fără echivoc faptul că dispozițiile art. 1 gg. 5 ind. 1 din OU nr. 83/2014 sunt aplicabile în ce privește drepturile salariale ale reclamanților.

Pârâtul OCPI Vrancea a arătat că aceste dispoziții trebuie interpretate în sensul că există obligația de a stabili salariile la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice, în cazul de față în cadrul OCPI Vrancea, obligație pe care a respectat-o în ce privește drepturile salariale ale reclamanților. Această interpretare a dispozițiilor art. 1 gg. 5 ind. 1 din OU nr. 83/2014 este greșită.

Este adevărat că potrivit art. 1 și 2 din Regulamentul de organizare și funcțyyare a Agenției Națyyale de Cadastru și Publicitate Imobiliară aprobat prin HG nr. 1288 din 18.12.2012 OCPI Vrancea este o instituție publică cu personalitate juridică ce funcțyyează în subordinea Agenției Națyyale de Cadastru și Publicitate Imobiliară – instituție a administrației publice centrale, dar interpretarea dispozițiilor art. 1 gg. 5 ind. 1 din OU nr. 83/2014 nu trebuie să se efectueze doar literal, ci trebuie să se realizeze și logic, sistemic și teleologic.

În primul rând, trebuie avut în vedere că OU nr. 83/2014 este un act normativ care privește salarizarea personalului plătit din fondurile publice în anul 2015, ce completează Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, lege în care nu sunt mențyyate distinct funcțiile din cadrul OCPI față de cele din instituția din care fac parte, respectiv ANCPI, ci legiuitorul face referire doar la ANCPI, în Anexa nr. I – Familia ocupațyyală de funcții bugetare Administrație, Capitolul II litera A - Salarizarea personalului contractual din administraţia publică centrală de specialitate, servicii deconcentrate ale ministerelor şi ale altor organe centrale de specialitate, prefecturi, consilii judeţii, municipii, administraţia publică locală - consilii, primării şi servicii publice din subordinea acestora, punctul 3 - Ministerul Dezvoltării Regyyale şi Administraţiei Publice, subpunctul 2 - Funcţii specifice Agenţiei Naţyyale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, literele a – Funcții de conducere și b - Funcţii de execuţie pe grade profesyyale.

În al doilea rând, trebuie remarcat faptul că stabilirea salariului la nivel maxim în baza art. 1 gg. 5 ind. 1 din OU nr. 83/2014 se efectuează dacă angajații ale căror drepturi salariale sunt vizate  îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. ANCPI este instituție publică centrală, iar oficiile de cadastru şi publicitate imobiliară sunt instituții publice organizate la nivelul fiecărui județ și municipiului București, astfel că, în mod firesc, prin Legea nr. 7/1996 și Regulamentul de organizare și funcțyyare a Agenției Națyyale de Cadastru și Publicitate Imobiliară aprobat prin HG nr. 1288 din 18.12.2012, precum și  prin  Ordinele ANCPI nr. 208/2014 nr. 890/2015 sunt stabilite atribuții diferite pentru ANCPI pe de o parte și pentru oficiile teritoriale pe de altă parte.

Din analiza reglementărilor mențyyate rezultă că nu există identitate între  elementele descriptive ale funcţiilor deținute de către angajații din cadrul OCPI și elementele descriptive ale funcțiilor deținute de către salariaţi din cadrul ANCPI, deosebirea esențială fiind determinată de obiectul de activitate al acestor instituții,  ANCPI având ca atribuții principale coordonarea şi controlarea executării lucrărilor de cadastru şi asigurarea înscrierii imobilelor în registrul de publicitate imobiliară la nivelul întregii ţări, iar OCPI - coordonarea şi controlarea executării lucrărilor de cadastru şi asigurarea înscrierii imobilelor în sistemul integrat de cadastru şi carte funciară la nivelul judeţului/al Municipiului Bucureşti (art. 7 din Ordinul nr.890/2015/ art.9 din Ordinul nr.208/2014).

Neexistând identitate de obiect între atribuțiile ANCPI și cele ale OCPI, nu se poate reține că angajații OCPI își desfășoară activitatea în aceleași condiții precum salariaţii ANCPI pentru ca nivelul maxim de salarizare din cadrul unui OCPI să se raporteze la nivelul maxim existent în ANCPI.

Pe de altă parte, având în vedere că drepturile salariale ale angajaților din oficiile de cadastru şi publicitate imobiliară sunt stabilite prin actele normative ce reglementează salarizarea personalului plătit din fonduri publice, care trebuie să se aplice în mod unitar tuturor oficiilor de cadastru și publicitate imobiliară, o interpretare logică și teleologică a prevederilor art. 1 gg. 5 ind. 1 din OU nr. 83/2014 nu poate duce decât la concluzia că nivelul maxim de salarizare avut în vedere de legiuitor în ceea ce-i privește pe reclamanții din prezenta cauză este nivelul maxim aflat în plată în cadrul tuturor oficiilor de cadastru și publicitate imobiliară.

Contrar susținerilor pârâtului OCPI Vrancea o astfel de interpretare a dispozițiilor art. 1 gg. 5 ind. 1 din OU nr. 83/2014 nu înseamnă o aplicare, cu caracter retroactiv, a dispozițiilor art. 3 ind. 1 gg. 1 ind. 3 al OU nr. 57/2015, introdus prin OU nr. 43/2016, care stabilesc: ,,În aplicarea prevederilor gg. (1), prin instituţie sau autoritate publică se înţelege acea instituţie sau autoritate publică cu personalitate juridică care are patrimoniu propriu, buget propriu de vevvri şi cheltuieli, conduce contabilitate proprie, iar conducătorul acesteia are calitatea de ordonator de credite. În cazul instituţiilor sau autorităţilor publice aflate în subordinea aceluiaşi ordonator de credite, având acelaşi scop, îndeplinind aceleaşi funcţii şi atribuţii, aflate la acelaşi nivel de subordonare din punct de vedere financiar, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare se va stabili la nivelul maxim aflat în plată din cadrul tuturor acestor instituţii sau autorităţi publice subordonate.”

Textul de lege mențyyat se referă la aplicarea prevederilor art. 3 ind. 1 gg. 1 din OU nr. 57/2015 și nu reglementează o situație juridică nouă, ci, astfel cum se arată foarte clar în expunerea de motive din ordonanță, are rolul de a clarifica anumite sintagme folosite în cuprinsul acestui act normativ. Faptul că legiuitorul nu a inserat o astfel de prevedere și în cuprinsul OU nr. 83/2014 nu împiedică interpretarea dispozițiilor art. 1 gg. 5 ind. 1 din OU nr. 83/2014 în modalitatea reținută de instanță, având în vedere că scopul urmărit de legiuitor prin reglementarea din art. 1 gg. 5 ind. 1 din OU nr. 83/2014 este același cu cel vizat prin dispozițiile art. 3 ind. 1 gg. 1 al OU nr. 57/2015, respectiv eliminarea inechităților/diferențelor în cadrul aceleiaşi categorii de personal, aplicându-se un principiu reglementat de art. 3 lit. c din Legea cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice: ,,echitate şi coerenţă, prin crearea de oportunităţi egale şi remuneraţie egală pentru muncă de valoare egală, pe baza principiilor şi normelor unitare privind stabilirea şi acordarea salariului şi a celorlalte drepturi de natură salarială ale personalului din sectorul bugetar“.

După cum a arătat ÎCCJ - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în Deciziile nr. 23/2016 și Decizia nr. 54/2017, acest principiu denotă în mod esenţial asumarea de către legiuitor a egalităţii de tratament juridic, respectiv un tratament juridic echitabil şi nediscriminatoriu între categoriile de personal din sectorul bugetar care desfăşoară muncă de valoare egală, în sensul de a se asigura acestora, prin aplicarea dispoziţiilor legii de salarizare, o remuneraţie egală. Or, atât OU nr. 83/2014, cât și OU nr. 57/2015, completează Legea cadru nr. 284/2010, iar prevederile acestora trebuie să respecte principiile stabilite cu caracter giiral prin legea cadru.

Prin urmare, pentru considerentele expuse anterior, potrivit art. 1 gg. 5 ind. 1 din OU nr. 83/2014, salariații din cadrul pârâtei ANCPI sunt îndreptățiți să primească drepturi salariale la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeași funcție/grad/treaptă și gradație în cadrul acestei instituții publice centrale, iar salariații din cadrul OCPI Vrancea sunt îndreptățiți să primească drepturi salariale la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeași funcție/grad/treaptă și gradație în cadrul tuturor oficiilor de cadastru și publicitate imobiliară din țară.

Prevederile art. 1 gg. 5 ind. 1 din OU nr. 83/2014 produc efecte pentru perioada 09.04.2015-01.08.2016, de la data intrării în vigoare a acestor dispoziții(respectiv data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015) și până la data intrării în vigoare a art. 3 ind. 1 gg. 1 din OU nr. 57/2015, dispoziții care au un conținut similar prevederilor art. 1 gg. 5 ind. 1 din OU nr. 83/2014 și sunt aplicabile de la 01.08.2016, astfel cum se mențyyează expres în textul de lege. Prevederile art. 1 gg. 5 ind. 1 din OU nr. 83/2014, prin coroborare cu prevederile de la gg. 1 din același articol și raportat la titulatura OU nr. 83/2014 se aplică în ce privește drepturile salariale din anul 2015, începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2015, dar acestea produc efecte și în anul 2016, până la data de 01.08.2016, întrucât, potrivit art. 1 gg. 1 din OU nr. 57/2015, în  anul 2016, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcţiei de bază/salariilor funcţiei de bază/indemnizaţiilor de încadrare de care biificiază personalul plătit din fonduri publice se menţine la acelaşi nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2015, în măsura în care personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.

Analizând înscrisurile de la dosar instanța constată că prevederile art. 1 gg. 5 ind. 1 din OU nr. 83/2014 nu au fost aplicate de către pârâta ANCPI în ceea ce privește drepturile salariale ale reclamantei Ii Oo, întrucât aceasta, în calitate de consilier juridic gr. IA, gradația 5, clasa de salarizare 70, a avut un salariu brut în cuantum de 4399 lei (format doar din salariu de bază, reclamanta nebiificiind de sporuri) în perioada 09.04.2015-30.11.2015 și în cuantum de 4839 lei în perioada 01.12.2015-01.08.2016, deși, astfel cum însăși pârâta a arătat în întâmpinare, salariul brut maxim în plată la nivelul ANCPI acordat pentru o funcție similară a fost pentru prima perioadă indicată în cuantum de 5105 lei, format din 4828 lei salariu de bază și 277 lei spor de condiții de muncă (vătămătoare), respectiv pentru a doua perioadă în cuantum de 5616 lei  format din 5311 lei salariu de bază și 305 lei spor de condiții de muncă (vătămătoare).

Din înscrisurile de la dosar nu rezultă că reclamanta Ii Oo ar fi lucrat în perioada 09.04.2015-01.08.2016 în condiții vătămătoare, astfel încât să biificieze de sporul acordat pentru munca în astfel de condiții. Prin urmare, instanța va admite în parte acțiunea formulată de reclamanta Ii Oo și va obliga pârâta ANCPI să plătească reclamantei diferențele dintre drepturile salariale cuvenite ca urmare a stabilirii acestor drepturi raportat la nivelul maxim al salariului de bază aflat în plată pentru aceeași funcție/grad/treaptă și gradație în cadrul ANCPI și drepturile salariale primite de reclamantă, diferențele de drepturi salariale urmând a fi plătite pentru perioada 09.04.2015-01.08.2016.

Instanța constată că reclamanta Hh Jj a fost singura persoană angajată în funcția de registrator de carte funciară gradul/treapta II, gradația 5(filele 24, 41, 106 vol. III) în perioada 09.04.2015-01.08.2016, astfel că nu au existat alte persoane cu aceeași funcție, grad/treaptă și gradație în cadrul unui oficiu de cadastru și publicitate imobiliară din țară care să primească drepturi salariale mai mari decât aceasta. Prin urmare, acțiunea reclamantei Hh Jj va fi respinsă ca neîntemeiată.

În ceea ce-i privește pe ceilalți reclamanți angajați ai OCPI Vrancea, din analiza înscrisurilor de la dosar rezultă că prevederile art. 1 gg. 5 ind. 1 din OU nr. 83/2014 nu au fost aplicate corespunzător de către pârât, drepturile salariale ale acestora nefiind stabilite la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeași funcție/grad/treaptă și gradație în cadrul tuturor oficiilor de cadastru și publicitate imobiliară din țară.

Prin urmare, pentru considerentele expuse, instanța va admite în parte acțiunea formulată de reclamanții Uu Ii, Yyiță Ii, Oo Tt, Tt Tt, Ty Ffa, Tyt Tyt, Tyt Pp, Jj V, Jj Uu, Ii și va obliga pârâtul OCPI Vrancea să plătească reclamanţilor diferențele dintre drepturile salariale cuvenite ca urmare a stabilirii acestor drepturi raportat la nivelul maxim al salariului de bază  aflat în plată pentru aceeași funcție/grad/treaptă și gradație în cadrul tuturor oficiilor de cadastru și publicitate imobiliară din țară și drepturile salariale primite de reclamanți, după cum urmează: reclamanții Uu Ii, Yyiță Ii, Oo Tt, Tt Tt, Ty Ffa, Tyt Tyt, Tyt Pp, Jj V, Jj Uu, Ii pentru perioada 09.04.2015-01.08.2016; reclamanta Yy Rr pentru perioada 21.12.2015-01.08.2016, reclamantul Tyt Ii Yy pentru perioadele 09.04.2015-01.09.2015 și 12.01.2016-01.08.2016 și reclamantul Yy Ee pentru perioada 09.04.2015-01.01.2016.

Soluția este de admitere în parte, întrucât pentru unii din reclamanți pretențiile nu au fost admise pentru întreaga perioadă indicată în cerere, iar pe de altă parte pentru că nu se poate stabili de către instanță, raportat la motivele de fapt și drept invocate și probele administrate, să li se plătească reclamanților sporuri la nivel maxim.

Astfel, reclamantei Yy Rr pârâtul OCPI Vrancea nu îi poate plăti diferențe de drepturi salariale începând cu data de 09.04.2015, ci doar de la data de 21.12.2015, deoarece, potrivit contractului individual de muncă depus la filele 60-63 dosar(vol. I), de la data de 21.12.2015 și-a început activitatea reclamanta la OCPI Vrancea. De asemiia, în ceea ce-l privește pe reclamantul Tyt Ii Yy în perioada 01.09.2015- 11.01.2016 raporturile de muncă, deci, implicit, și plata salariului, au fost suspendate la solicitarea reclamantului, care și-a exercitat dreptul de a biificia de concediu propriu de creștere a copilului, astfel că pârâtul OCPI Vrancea nu poate fi obligat la plata de diferențe salariale decât pentru perioadele 09.04.2015-01.09.2015 și 12.01.2016-01.08.2016.

Pentru reclamantul Yy Ee s-a stabilit ca plata diferențelor de drepturi salariale să fie efectuată de pârâtul OCPI Vrancea pentru perioada 09.04.2015-01.01.2016, nu până la data de 01.08.2016, întrucât în perioada 01.01.2016 -01.08.2016, după cum reiese din înscrisurile de la filele 42 și 119 dosar (volum III) nu au fost în plată în cadrul oficiilor de cadastru şi publicitate imobiliară din ţară salarii de bază mai mari decât cel primit de reclamant, având în vedere funcţia/gradul/treapta şi gradaţia deținute.

În ceea ce privește sporurile, instanța constată că în perioada pentru care au fost formulate pretențiile salariile reclamanților Uu Ii, Tt Tt, Ty Ffa, Tyt Pp, Jj V, Jj Uu, erau formate exclusiv din salariul de bază, nefiind stabilite în favoarea acestora sporuri și, întrucât aceștia nu biificiau de sporuri, instanța nu poate obliga pârâtul să le plătească sporuri la nivelul maxim plătit în cadrul tuturor oficiilor de cadastru şi publicitate imobiliară din ţară. De altfel, sporul de condiții vătămătoare și sporul de pericol deosebit de care au biificiat unii angajați din cadrul altor oficii de cadastru şi publicitate imobiliară din ţară au fost stabilite în funcție de condițiile existente la locul unde angajații își desfășurau efectiv activitatea în măsura în care la locul de muncă se identifica existența unor factori vătămători și, respectiv, dacă acele persoane desfășurau activități considerate ca fiind muncă de risc.

Or, reclamanții nu au dovedit că și-au desfășurat efectiv activitatea în aceleași condiții precum persoanele care au biificiat, în cadrul altor oficii de cadastru şi publicitate imobiliară din ţară, de sporurile mențyyate anterior, din adresa nr. 15445 din 10.09.2018 a ANCPI reieșind că la nivelul OCPI Vrancea nu a fost acordat sporul de condiții vătămătoare întrucât nu au existat buletine de determinare sau expertizare care să certifice existența unor factori vătămători (noxe, radiații electromagnetice) la un nivel peste limitele considerate a fi normale de legislația aplicabilă, iar sporul de pericol deosebit a fost acordat personalului angajat al oficiilor teritoriale în urma emiterii de decizii individuale de către directorii acestor instituții, avându-se în vedere doar personalul ce desfășura activități considerate ca fiind muncă de risc.

Potrivit înscrisurilor de la dosar în perioada pentru care au fost formulate pretențiile reclamanții Yyiță Ii, Oo Tt, Tyt Tyt, Ii Llia, Yy Yy, au biificiat de spor de pericol deosebit ce nu a fost inclus în salariul de bază. Pentru aceleași motive precum cele expuse cu privire la colegii lor care nu primeau nici un fel de sporuri, reclamanții mențyyați anterior nu pot biificia, în baza art. 1 gg. 5 ind. 1 din OU nr. 83/2014,  de spor pentru condiții vătămătoare precum alți angajați din cadrul altor oficii de cadastru și publicitate imobiliară din țară ce aveau aceeași funcție/grad/treaptă și gradație ca aceștia, atâta vreme cât nu au lucrat în condiții vătămătoare, neexistând buletine de determinare sau expertizare care să certifice existența la locul de muncă al acestora a unor factori vătămători la un nivel peste limitele considerate a fi normale de legislația aplicabilă.

De asemiia, instanța nu poate obliga OCPI Vrancea să le plătească acestor reclamanți spor de pericol deosebit la același nivel cu salariați ce au aceeași funcție/grad/treaptă și gradație ca aceștia și au lucrat în cadrul altor oficii de cadastru și publicitate imobiliară din țară, întrucât, astfel cum s-a reținut anterior, sporul de pericol deosebit a fost stabilit pentru fiecare angajat în parte de către directorul instituției ca urmare a desfășurării unor activități considerate ca fiind muncă de risc, deci raportat la elemente concrete, la activitatea desfășurată efectiv de către angajat. În acest context  nu se poate prezuma că toate persoanele care primesc spor de pericol deosebit trebuie să biificieze de același cuantum, stabilindu-se aceasta în mod giiral, fără a se analiza activitatea efectiv desfășurată. Astfel, în lipsa unor elemente concrete și a unor probe în acest sens, instanța nu poate schimba criteriile stabilite de conducătorul OCPI Vrancea în ce privește acordarea sporului de pericol deosebit fiecărui reclamant dintre cei mențyyați anterior pentru perioada indicată în cerere, reclamanții urmând a primi spor de pericol deosebit mai mare în baza prezentei hotărâri în măsura în care acest spor este stabilit ca un procent din salariul de bază (dat fiind că salariul de bază urmează să fie ridicat la nivelul maxim aflat în plată pentru aceeași funcție/grad/treaptă și gradație în cadrul tuturor oficiilor de cadastru și publicitate imobiliară din țară și instanța dispune acordarea diferențelor salariale raportat la acest salariu de bază mărit).

În ceea ce le privește pe reclamantele Ee Uu și Ww Aa, potrivit înscrisurilor de la filele 16, 19, 33, 36 din volumul III, instanța constată că în salariul  de bază al acestora a fost  inclus sporul pentru exercitare activitate control financiar preventiv propriu, prin mărirea clasei de salarizare cu 4 unități, astfel că instanța va admite în parte acțiunea acestora și va obliga pârâtul OCPI Vrancea să le plătească diferențele dintre drepturile salariale cuvenite ca urmare a stabilirii acestor drepturi raportat la nivelul maxim al salariului de bază aflat în plată pentru aceeași funcție/grad/treaptă și gradație în cadrul tuturor oficiilor de cadastru și publicitate imobiliară din țară și drepturile salariale primite de reclamante, diferențele de drepturi salariale urmând a fi plătite pentru perioada 09.04.2015-01.08.2016, cu luarea în considerare a faptului că la salariul de bază trebuie adăugat sporul pentru exercitare activitate control financiar preventiv propriu, în măsura în care drepturile salariale aferente exercitării activității de control financiar preventiv propriu nu au fost incluse în salariul de bază.

Instanța nu va dispune ca pârâtul OCPI Vrancea să le plătească reclamantelor Ee Uu și Ww Aa spor de condiții vătămătoare sau spor de pericol deosebit pentru aceleași motive pentru care nu s-au acordat aceste drepturi celorlalți reclamanți, respectiv din cauza faptului că nu au lucrat în condiții vătămătoare și nu s-a probat că desfășurau efectiv activități considerate ca fiind muncă de risc, că munceau în aceleași condiții precum cei care primesc acest spor.

Reclamanții au solicitat acordarea de dobândă legală pentru neplata la timp a diferențelor salariale, dobândă calculată de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.

Pretențiile în acest sens ale reclamantei Ii Oo în contradictoriu cu pârâta ANCPI și ale reclamanților Uu Ii, Yyiță Ii, Oo Tt, Tt Tt, Ty Ffa, Tyt Tyt, Tyt Pp, Jj V, Jj Uu, Ii Llia, în contradictoriu cu pârâtul OCPI Vrancea sunt întemeiate.

Astfel, potrivit art. 1535 gg. 1) Cod Civil „în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până la momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege”.

Principiul răspunderii civile contractuale presupune astfel repararea integrală a prejudiciului suferit, ceea ce înseamnă atât acordarea prejudiciului efectiv, cât şi a biificiului nerealizat, prevederile art. 1535 Cod Civil citate mai sus constituind o aplicare practică a prevederilor art. 1530 și 1531 din Codul Civil, toate aceste dispoziții fiind aplicabile părților conform art. 278 gg. 1 din Legea 53/2003 - Codul muncii.

Așadar, potrivit art. 1535 gg. 1) Cod Civil reclamanții sunt îndreptățiți la primirea de daune moratorii, dat fiind că nu s-a îndeplinit la timp obligația de plată a sumelor de bani.

În condițiile în care între părți nu există convenție care să stabilească nivelul daunelor moratorii urmează a se reține că acesta este determinat de lege, în speță fiind vorba despre dobânda legală, conform art. 2 din OG nr. 13/2011.

În ceea ce priveşte perioada pentru care se acordă dobânda, Tribunalul reține că este vorba despre perioada cuprinsă între data scadenței și momentul plății, ceea ce înseamnă că dobânda se va stabili de la data la care ar fi trebuit să fie plătite lunar diferențele salariale și până la data efectivei achitări a acestor sume de bani.

Cât priveşte cuantumul sumei la care trebuie aplicată dobânda Tribunalul reţine că aceasta, având natura juridică a unui biificiu nerealizat, nu se poate raporta decât la suma netă ce trebuia achitată reclamanților cu titlu de diferență de drepturi salariale, căci numai suma netă a constituit prejudiciul efectiv suportat de către reclamanți şi cu privire la care se determină biificiul nerealizat.

Domenii speta

Spete similare