Ordonanță președințială pentru suspendarea executării unei decizii de desfacere disciplinară a contractului individual de muncă

Rezumatul problemei de drept: Suspendarea provizorie a executării unui act presupune ca situație premisă ca, la momentul la care se face solicitarea de a se dispune această măsură, actul respectiv să se afle în curs de executare, neputându-se suspenda executarea unui act care a fost deja executat. Astfel, decizia de concediere fiind comunicată reclamantului, potrivit art. 77 și art. 252 gg. 3 din Codul muncii, aceasta și-a produs efectele, a fost executată pe data de 08.05.2019, la acea dată încetând contractul individual de muncă încheiat între reclamant și pârâtă.

Ceea ce solicită în fapt reclamantul prin prezenta cerere de ordonanță președințială, respectiv reluarea raporturilor de muncă dintre reclamant și pârâtă, se poate realiza doar ca urmare a anulării deciziei de concediere de către instanță, potrivit art. 80 gg. 2 Codul muncii.

 Pentru a dispune reintegrarea provizorie a reclamantului în funcție până la momentul soluțyyării contestației formulate împotriva deciziei de concediere, acțiune prin care se solicită și reîncadrarea reclamantului pe postul deținut anterior, instanța ar trebui să analizeze legalitatea și temeinicia deciziei de concediere și să constate că s-ar impune  anularea acesteia, cu consecința reintegrării reclamantului în funcție. Or, în acest mod instanța ar încălca prevederile art. 997 gg. 5 CPC, care stabilesc că pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt,

Deliberând asupra prezentei cereri constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea pe data de 13.05.2019 reclamantul Aa Gg Ff a formulat, în contradictoriu cu pârâta Societatea de Distribuție a Iirgiei Electrice Muntenia Nord SA, cerere de ordonanță președințială prin care a solicitat suspendarea provizorie a executării Deciziei nr. 843 din 08.05.2019 prin care, conform art. 1, s-a dispus sancțyyarea reclamantului cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă din funcția de Yy  Proiectare SR în cadrul Departamentului Proiectare - Serviciul Proiectare Kk.

În motivare reclamantul a arătat că este angajat cu contract de muncă la Serviciul Proiectare Kk din cadrul Societății Electrica Distribuție Muntenia Nord, în funcția de Yy Proiectare SR; atribuțiile acestuia, conform fișei postului, vizează în principal găsirea și proiectarea de soluții tehnice de racordare a consumatorilor; în această calitate a primit sarcina de a găsi o soluție tehnică privind racordarea SC GMG UU SRL din comuna Vv la rețeaua de furnizare și distribuție a iirgiei electrice; în urma deplasării în comuna Vv la locul unde această societate are un magazin, reclamantul a propus o soluție tehnică pe care a înaintat-o Comisiei de Avize. Ulterior, s-a constatat că societatea mențyyată era racordată deja la rețeaua societății pârâte, fără să treacă însă și prin contor, împrejurare ce a determinat demararea cercetării disciplinare a reclamantului cu consecința emiterii Deciziei contestate.

Reclamantul a învederat că a atacat această decizie în fața instanței, atât în ceea ce privește legalitatea, cât și temeinicia și a expus motivele invocate în acest sens în contestația formulată.

Reclamantul a solicitat să se constate că există aparența de drept în favoarea reclamantului și suspendarea executării acestei decizii constituie o măsură provizorie, respectiv până la soluțyyarea definitivă a cauzei având ca obiect anularea acestei decizii și are drept scop prevenirea unei pagube eminente, dificil de reparat. Sub acest aspect reclamantul a arătat că reclamantul este căsătorit, are un copil în clasa a opta, iar nevoile acestuia presupun costuri mari de bani, cu atât mai mult cu cât urmează să susțină un examen deosebit de important, cel de capacitate;  mai mult, reclamantul are în întreținere și pe mama sa în vârstă de 73 de ani, a cărei pensie nu îi poate asigura traiul zilnic și costurile cu medicația specifică vârstei.

Reclamantul a mențyyat că punerea în aplicare a deciziei de sancțyyare disciplinară, prin desfacerea contractului de muncă a reclamantului îl pune pe acesta în situația de a nu face față nevoilor  traiului zilnic, al lui și al familiei sale.

În dovedire reclamantul a depus la dosar înscrisuri.

Pârâta Societatea de Distribuție a Iirgiei Electrice Muntenia Nord SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii formulate de reclamant pe calea ordonanței președințiale.

În motivare pârâta a arătat că cererea formulată este inadmisibilă, întrucât în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 996 Cod procedură civilă, respectiv : urgența – condiție specifică giirală; nerezolvarea fondului cauzei – condiție specifică specială; vremelnicia soluției ce se solicită a fi luată.

Astfel, condiția de urgență nu poate fi îndeplinită, atât timp cât procedura de soluțyyare a conflictelor de muncă este reglementată de Legea nr. 62/2011- art. 212, care stabilește în mod clar și neechivoc că soluțyyarea cererilor privind conflictele de muncă se face cu celeritate, în același sens fiind și prevederile art. 271 gg. 1 și 2 din Codul muncii. Pârâta consideră că instituția ordonanței președințiale nu poate fi aplicată în cazul conflictelor de muncă, situația urgenței și neprejudicierii prin întârziere fiind reglementată tot de norme speciale, care prevăd repunerea părților în situația anterioară în cazul anulării deciziei unilaterale a angajatorului, angajatorul fiind obligat la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care a biificiat salariatul.

Pârâta consideră că nici condiția neprejudecării fondului nu este îndeplinită în cauză, deoarece pentru a se dispune suspendarea aplicării deciziei de concediere ar trebui să se analizeze legalitatea acestei decizii, astfel că s-ar anticipa asupra hotărârii instanței de drept comun. În cazul de față un examen sumar al cauzei ar echivala cu analizarea legalității și temeiniciei deciziei de concediere și implicit cu judecarea fondului cauzei, legalitatea deciziei de concediere neputându-se stabili în procedura specială a ordonanței președințiale, ci doar în cadrul litigiului de drept comun având ca obiect contestarea decizie de concediere.

Contestația formulată de reclamant împotriva deciziei de concediere în dosarul nr. 795/91/2019 al Tribunalului Vrancea nu suspendă executarea acesteia, iar în cazul anulării deciziei de concediere repunerea părților în situația anterioară are loc cu efect retroactiv, astfel încât suspendarea efectelor deciziei de concediere echivalează cu o repunere în situația anterioară, respectiv cu o reangajare, măsură care rezolvă litigiul pe fond, iar potrivit art. 996 gg. 5 CPC, pe calea ordonanței președințiale nu se pot dispune măsuri  a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt. Pârâta consideră că imposibilitatea aplicării instituției ordonanței președințiale în cazul litigiilor având ca obiect suspendarea efectelor deciziei de concediere  rezultă și din examinarea situației în care contestația formulată pe fond împotriva deciziei de concediere ar fi respinsă, deoarece legea nu prevede corective sau despăgubiri pentru o astfel de situație, în contextul în care suspendarea efectelor deciziei de concediere echivalează cu reintegrarea salariatului concediat.

Având în vedere că două din cele trei condiții de admisibilitate ale ordonanței președințiale care trebuie îndeplinite cumulativ, respectiv urgența și neprejudecarea fondului nu sunt îndeplinite, pârâta a solicitat să se constate că cererea formulată este inadmisibilă.

În dovedire pârâta a depus la dosar înscrisuri.

Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:

Prin prezenta cerere, reclamantul Aa Gg Ff a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Societatea de Distribuţie a Iirgiei Electrice Muntenia Nord SA Ploieşti, pe calea ordonanței președințiale, suspendarea provizorie a executării Deciziei nr. 843 din 08.05.2019 prin care, conform art. 1, s-a dispus sancțyyarea reclamantului cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă din funcția de Yy  Proiectare SR în cadrul Departamentului Proiectare - Serviciul Proiectare Kk.

Decizia nr. 843 din 08.05.2019 emisă de pârâtă este o decizie de concediere pentru motivul prevăzut de art. 61 lit. a din Codul muncii, pentru emiterea acesteia angajatorul având obligația să respecte atât dispozițiile care reglementează concedierea, cât și cele privind sancțyyarea disciplinară a angajatului. Potrivit art. 77 din Codul muncii decizia de concediere produce efecte de la data comunicării ei salariatului, iar art. 252 gg. 3 din același act normativ prevede că decizia de sancțyyare se comunică salariatului în cel mult 5 zile calendaristice de la data emiterii și produce efecte de la data comunicării.

Din analiza înscrisului de la filele 17-19 dosar (decizia contestată) rezultă că la data de 08.05.2019 reclamantului i s-a înmânat un exemplar al deciziei, acesta confirmând prin semnătură primirea actului. Având în vedere că Decizia nr. 843 din 08.05.2019 i-a fost comunicată reclamantului la data de 08.05.2019, raportat la dispozițiile legale mențyyate, contractul individual de muncă al  reclamantului încheiat cu pârâta a încetat la data de 08.05.2019, decizia și-a produs efectele la data de 08.05.2019.

Or, suspendarea provizorie a executării unui act presupune ca situație premisă ca, la momentul la care se face solicitarea de a se dispune această măsură, actul respectiv să se afle în curs de executare, neputându-se suspenda executarea unui act care a fost deja executat. Astfel, decizia de concediere fiind comunicată reclamantului la data de 08.05.2019, potrivit art. 77 și art. 252 gg. 3 din Codul muncii, aceasta și-a produs efectele, a fost executată pe data de 08.05.2019, la acea dată încetând contractul individual de muncă încheiat între reclamant și pârâtă.

La acest moment ceea ce solicită în fapt reclamantul prin prezenta cerere de ordonanță președințială, respectiv reluarea raporturilor de muncă dintre reclamant și pârâtă, se poate realiza doar ca urmare a anulării deciziei de concediere de către instanță, potrivit art. 80 gg. 2 Codul muncii.

Codul muncii, care reglementează atât procedura concedierii, cât și cea a aplicării sancțiunilor disciplinare, nu prevede posibilitatea pentru instanța învestită cu cererea de anulare a unei decizii de concediere pentru motivul prevăzut de art. 61 lit. a din Codul muncii să reintegreze temporar angajatul în funcție până la finalizarea procesului, decizia fiind prezumată valabilă până la anularea acesteia de către instanță, iar reintegrarea în muncă se dispune doar ca urmare a constatării de către instanță, în urma administrării probatoriului, a nelegalității sau/și netemeiniciei deciziei și anulării acestui act emis de angajator.

Pentru a dispune reintegrarea provizorie a reclamantului în funcție până la momentul soluțyyării contestației formulate împotriva Deciziei nr. 843 din 08.05.2019 emisă de pârâtă, acțiune prin care se solicită și reîncadrarea reclamantului pe postul deținut anterior, instanța ar trebui să analizeze legalitatea și temeinicia deciziei de concediere și să constate că s-ar impune  anularea acesteia, cu consecința reintegrării reclamantului în funcție, dar în acest  fel s-ar pronunța asupra fondului acțiunii ce face obiectul dosarului nr. 795/91/2019, respectiv asupra contestației formulate de reclamant împotriva Deciziei nr. 843 din 08.05.2019 emisă de pârâtă.

Or, în acest mod instanța ar încălca prevederile art. 997 gg. 5 CPC, care stabilesc că pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt, întrucât nu ar respecta o condiție de admisibilitate a ordonanței președințiale, respectiv neprejudecarea fondului și ar dispune o măsură a cărei executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt în eventualitatea în care contestația formulată de reclamant ar fi respinsă de către instanță(dacă reclamantul prestează muncă în această perioadă pentru pârâtă, aceasta nu mai poate solicita reclamantului restituirea sumelor plătite cu titlu de drepturi salariale, întrucât acestea reprezintă remunerarea muncii prestate).

Prin urmare, pentru considerentele expuse, instanța va respinge ca inadmisibilă cererea de ordonanță președințială formulată de reclamant.

Având în vedere soluția dată cererii principale, raportat la prevederile art. 453 CPC,  instanța va respinge ca neîntemeiată cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Domenii speta

Spete similare