Suspendare executare act administrativ

DOSAR NR. …….

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREŞTI

SECŢIA A II-A – CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

SENTINŢA CIVILĂ NR. …..

ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN DATA DE …..

Tribunalul constituit din:

PREŞEDINTE: CRIŞAN SOFIA SÎNZIANA

GREFIER: ASAFTEI FLORIN RADU

Pe rol se află soluţionarea acţiunii în contencios administrativ formulate de reclamanta ……, în contradictoriu cu pârâtul ….., având ca obiect suspendare executare act administrativ – …...

Dezbaterile asupra cererii de suspendare a executării au avut loc în şedinţa publică din data de …., fiind consemnate în încheierea de la acel termen. Având nevoie de timp pentru a delibera, tribunalul a amânat pronunţarea pentru data de azi, când:

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra cauzei de față, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de …. sub nr. …. reclamanta …. l-a chemat în judecată pe pârâtul ….., solicitând suspendarea executării Dispoziției nr. ….. prin care s-a dispus desființarea pe cale administrativă a unei structuri publicitare autoportantă (prismă) cu înălțimea de circa … m și lățimea de circa … m x … fețe vizibile, amplasată pe pastila centrală (latura dinspre ….) din intersecția … .cu ….., în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Reclamanta a arătat că pentru prisma publicitară respectivă deține în mod valabil AC nr. …… eliberată de Primarul …..

Ca și temei al desființării acestei construcții neautorizate a fost indicat art. 33 din Legea nr. 50/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare, iar actul care a stat la baza emiterii acestei dispoziții l-a constituit somația nr. ….., despre care se afirmă că ar fi fost afișată la fața locului și nu comunicată reclamantei, cum ar fi fost legal.

Reclamanta apreciază că se impune suspendarea acestei dispoziţii, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, fiind întrunite condiţiile cumulativ prevăzute de lege, existenţa unui caz bine justificat, respectiv crearea unei pagube iminente.

1. În privința cazului bine justificat, respectiv acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasa m privinţa legalităţii actului administrativ reclamanta face următoarele mențiuni:

a. Un prim motiv ce creeaza o indoiala serioasa asupra legalitatii actului administrativ atacat, il constituie temeiul de drept al Dispoziţiei contestate, respectiv dispoziţiile art. 33 din Legea nr. 50/1991 republicată mentionate in preambul.

Potrivit acestui text de lege - art.33 alin. 1 din Legea nr.50/1991 dispune: ,,prin excepţie de la prevederile art. 32.construcţiile executate fără autorizaţie de construire pe terenuri aparţinând domeniului public sau privat al statului, cât şi construcţiile, lucrările şi amenajările cu caracter provizoriu executate pe terenuri aparţinând domeniului public sau privat al județelor, municipiilor, oraşelor şi comunelor vor putea fi desfiinţate pe cale administrativă de autoritatea administraţiei publice de pe raza unităţii administrativ-teritoriale unde se află construcţia, fără emiterea unei autorizaţii de desfiinţare, fără sesizarea instanţelor judecătoreşti şi pe cheltuiala contravenientului".

Deci exceptia se refera strict la dispozitiile art.32 al aceluiasi act normativ, articol care prevede la alin.1 ,,În cazul in care persoanele sanctionate contraventional au oprit executarea lucrarilor, dar nu s-au conformat in termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contraventiei, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1 ), organul care a aplicat sanctiunea va sesiza instantele judecatoresti pentru a dispune, dupa caz:

a) incadrarea lucrarilor in prevederile autorizatiei;

b) desfiintarea constructiilor realizate nelegal."

Coroborand aceste texte de lege este clar ca, pentru a se putea face aplicarea dispozitiilor art.33, trebuie indeplinita conditia premisa a existentei unui proces verbal de constatare a contraventiei, aspect ce rezulta si din modul in care legiuitorul a instituit obligatia de suportare a cheltuielilor ocazionate de desfiintarea constructiilor apreciate ca fiind realizate nelegal, stabilind ca ele sa fie suportate de contravenient.

Nu putem merge accepta ideea ca "pe cheltuiala contravenientului" reprezinta o simpla sintagma, deoarece legiuitorul a folosit aceasta "sintagma" atat in continutul art. 32 cat si art. 33 (ipoteza derogatorie).

De altfel, daca legiuitorul nu ar fi dorit sa reglementeze aceasta situatie in sensul aratat de reclamantă, nu ar fi folosit termenul de "contravenient" (persoana ce savarseste o incălcare a dispoziţiilor unei legi, a unui regulament etc., care, având un grad redus de pericol social, este sancţionată cu o pedeapsă uşoară), in caz contrar, daca nu s-ar incheia un proces verbal de constatare a contraventiei, stabilirea vinovatiei ar fi lasata la libera apreciere a statului, situatie cu care reclamanta nu poate fi de acord. Deci, cel obligat la desfiinţarea lucrărilor neautorizate trebuie să aibă calitatea de contravenient, adică trebuia încheiat un proces verbal de constatare şi sanctionare a contravenţiei pe numele reclamantei, din moment ce legiuitorul a inteles sa reglementeze ipoteza de la art. 33 ca pe una derogatorie de la prevederile art. 32 si, totodata, a prevazut expres ca desfiintarea se poate face pe cheltuiala contravenientului.

Deci, diferenta de regim juridic dintre cele doua ipoteze este data de existenta sau inexistenta obligatiei autoritatii administratiei publice de a sesiza instanta de judecata în scopul desfiintarii contructiilor pretins nelegale.

În acest mod, s-au pronuntat in mod constant atat Tribunalul ….., cat si Curtea de Apel …. in numeroase spete similare cu cea prezenta.

În cazul de fata, acest lucru nu s-a întâmplat, nu s-a incheiat proces verbal de constatare a contraventiei, Primarul …. dispunând desfiinţarea prismei publicitare în baza unui simple somatii incheiata de catre inspectori din cadrul instituției.

b. Un alt aspect care creeaza o serioasa indoiala asupra legalitatii actului administrativ emis de Primarul …. ii constituie faptul ca, la data prezentei, reclamanta detine pentru aceasta prisma publicitara AC nr….. emisa de catre Primarul …...

În aceste conditii, cu atat mai mult trebuia, asa cum a aratat mai sus, încheiat proces verbal de constatare a contraventiei, avand in vedere prevederile art.26 alin.1 lit. b raportat la art.32 din Legea nr.50/1991.

Reclamanta spune acest lucru deoarece se mentioneaza in cuprinsul actului administrativ ce face obiectul prezentei ca nu sunt respectate prevederile autorizatiei de construire, dar acest lucru nu s-ar putea verifica si constata/sancționa decat prin încheierea unui proces verbal de constatare a contraventiei.

2. În privinţa pagubei iminente, reclamanta învederează faptul că acesta rezultă implicit din executarea dispoziţiei atacate.

Astfel, dacă această disoozitie de primar este adusă la îndeplinire de organele împuternicite în acest sens se va pricinui o pagubă iminentă în patrimoniul societăţii reclamante, care are incheiat la data prezentei contracte de publicitate cu agentii, care cuprind clauze privind daune materiale si va depune înscrisuri în acest sens.

Pentru toate aceste motive reclamanta solicită instanței să dispună suspendarea Dispoziţiei ….. până la soluţionarea dosarului care vizează fondul pricinii si anume anularea acestei dispoziţii.

Cererea a fost întemeiată în drept pe art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În conformitate cu art.223 C.pr.civ. reclamanta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.

La data de …. a fost înregistrată în dosar întâmpinarea formulată de Primarul ….. prin care acesta a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată.

Pârâtul a arătat următoarele:

Conform prevederilor art. 1 alin 1 din Legea 554/2004 orice persoană care se consideră vatămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Noţiunea de persoană vătămată se fundamentează pe ideea violării drepturilor subiective sau a intereselor legitime private prin acte administrative, în sensul în care Legea contenciosului administrativ definește această noțiune, act unilateral-individual sau normativ, tăcere, refuz nejustificat și contract adminstrativ.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat suspendarea executarii Dispozitiei nr…….

Cererea de chemare în judecată este neîntemeiată pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte posibilitatea suspendării unui act administrativ emis în temeiul unor norme legale, aşa cum rezultă din dispoziţiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate, fiind executoriu din oficiu.

Având în vedere dispozitile art. 15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, "(1) Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanţa va putea dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula o dată cu acţiunea principală sau printr-o acţiune separată, până la soluţionarea acţiunii în fond.

(2) Dispoziţiile alin. (2) şi (4) ale art. 14 se aplică în mod corespunzător."

Pe de altă parte, din dispoziţiile art. 14, cât şi din dispozitiile generale ale Legii nr. 554/2004 rezultă că suspendarea executării unui act administrativ este o măsură excepţională care poate surveni exclusiv atunci când acest lucru este prevăzut expres în lege - suspendarea de drept ope legis - ori, când sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de lege - suspendarea la cererea persoanei vătămate.

Deci, cu alte cuvinte, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situaţia în care instanta va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii prevăzute de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004: existenta unui caz bine justificat şi necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.

Noţiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

În jurisprudenţa sa constantă, secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a reţinut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăşi cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Astfel de împrejurări vădite, de fapt sau/ şi de drept care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ au fost reţinute de Înalta Curte ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depășirea competenţei, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziții legale declarate neconstituţionale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ.

Potrivit art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 "În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

Instituţia suspendării executării actului administrativ este menită să asigure subiectului de sezină o protecţie provizorie, instanţa fiind în drept să înlăture temporar efectul executoriu cu care este învestit actul administrativ, punând astfel la adăpost partea interesată de paguba iminentă la care ar fi expusă ca o consecinţă a executării unui act administrativ vădit nelegal, până la soluţionarea acţiunii în anularea actului.

Din examinarea cererii de suspendare, motivele invocate vizează aspecte ce ţin de fondul litigiului dedus judecăţii, fără să poată fi identificate motive şi argumente juridice de natură să creeze o îndoială serioasă în ceea ce priveşte legalitatea actului contestat, dar în mod aparent şi fără a pretinde instanţei de judecată - în cadrul analizei îndeplinirii cazului bine justificat - o adevărată prejudecare a fondului.

Motivele invocate de către reclamanta pentru dovedirea cazului bine justificat ar presupune o analiză efectivă, pe fond, a legalităţii întregii documentaţii ce a fundamentat proiectul actelor administrative în cauză.

Este indubitabil că o astfel de analiză pretinsă de reclamanta ar echivala cu prejudecarea fondului acţiunii în anulare ce poate face obiectul unui eventual dosar pe rolul acestei instanţe, or formularea plângerii prealabile urmată de contestarea legalităţii actului administrativ nu poate fi considerată un caz bine justificat în sensul dispoziţiilor art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/204, în conditiile în care, pentru soluţionarea cererii de suspendare a executarii unui act administrativ care este executoriu imediat şi ex oficiis, instanţa are a efectuat doar o cercetare sumară a aparenţei unui drept subiectiv invocat ca fiind vătămat prin respectivul act administrativ, întrucât în cadrul procedurii prevăzute de Legea nr. 554/2004 nu poate fi prejudecat fondul litigiului dintre părţi.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozitiile art. 205-208 din Codul de procedură civilă, pe dispozitiile legii 215/2001 privind administratia publica locala, ale Legii 554/2004 privind contenciosul administrativ.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.

Analizând actele dosarului, tribunalul reține următoarele:

Prin Dispoziția nr. … emisă de Primarul ….s-a aprobat desființarea construcției cu caracter provizoriu constând într-o structură publicitară autoportantă (prismă) cu înălțimea de circa … m și lățimea laturii de circa .. m x … fețe vizibile, deținută de …., amplasată pe pastila centrală (latura dinspre …) din intersecția … cu …., care are inscripționată pe plăcuța montată pe prismă Autorizația de Construire nr. …. și care nu respectă prevederile art. 15 alin. 1 lit. l) din Legea nr. 185/2013 privind amplasarea și autorizarea mijloacelor de publicitate, republicată, cu modificările și completările ulterioare, al cărei proprietar, înștiințat fiind în data de …. ora …., prin afișarea la fața locului a somației nr. …., să desființeze structura publicitară în termen de 48 de ore, nu s-a conformat.

Dispoziția nr. …. a fost emisă pe baza Referatului nr. …. și în temeiul dispozițiilor art. 33 din Legea nr. 50/1991, art. 15 alin. 1 lit. l) din Legea nr. 185/2013 și art. 61 alin. 2 și art. 68 alin. 1 din Legea nr. 215/2001.

În Referatul nr. ….. s-a consemnat că, în urma verificărilor efectuate în teren, reprezentanții Direcției ….. au constatat că pe pastila centrală (latura dinspre ….) din intersecția … cu …, …, este amplasată o structură publicitară autoportantă (prismă) cu înălțimea de circa … m și lățimea laturii de circa … m x … fețe vizibile, al cărei deținător este …., având inscripționat pe plăcuța amplasată pe prismă Autorizația de Construire nr. …. și care nu respectă prevederile art. 15 alin. 1 lit. l) din Legea nr. 185/2013 privind amplasarea și autorizarea mijloacelor de publicitate, republicată, cu modificările și completările ulterioare. În data de … ora …. prin afișarea somației nr. …. pe structura publicitară sus menționată, deținătorul a fost somat să desființeze construcția provizorie în termen de 48 de ore. Întrucât până în data de … ora …. structura publicitară tip prismă nu a fost desființată, se propune desființarea construcției provizorii pe cale administrativă, în baza Dispoziției …., conform prevederilor Legii nr. 215.2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ale Legii nr. 50/1991 privind autorizarea și executarea lucrărilor de construcții, republicată, cu modificările și completările ulterioare și ale Legii nr. 185/2013 privind amplasarea și autorizarea mijloacelor de publicitate, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Autorizația de construire nr. … emisă de Primarul ….. a fost depusă în copie la filele …..

De asemenea, la filele ….. au fost depuse planșe foto referitoare la structura publicitară menționată în Dispoziția nr. …...

Înștiințarea nr. ….. privind somația de desființare a structurii publicitare a fost emisă în temeiul Legii nr. 215/2001, al Legii nr. 50/1991, ale Legii nr. 185/2013 și al H… nr. …. privind Regulamentul de publicitate al ….

În adresa nr. …. emisă de Primăria ….s-a arătat că, în conformitate cu prevederile Legii nr. 185/2013 privind amplasarea și autorizarea mijloacelor de publicitate, art. 15 lit. l), este interzisă amplasarea mijloacelor publicitare „în interiorul intersecțiilor și al sensurilor giratorii, în spațiul destinat circulației autovehiculelor și semnalizării rutiere, în zone în care desfășurarea în condiții normale a traficului ar putea fi perturbată”. Totodată, deoarece ….. nu a făcut dovada deținerii unui titlu valabil asupra terenului pe care este amplasată prisma publicitară, aceasta excedează prevederilor art. VI din Legea nr. 154/2017 privind modificarea și completarea Legii nr. 185/2013. S-a mai arătat că societatea ….. a amplasat două prisme publicitare triunghiulare în intersecția …. cu …., …, în baza Autorizației de Construire nr. ….. emise de Primăria ….., în care se prevede edificarea unei singure prisme publicitare (pentru a doua prismă a fost emisă … nr. ….).

Conform art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 „În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate.”

La art. 2 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 sunt definite noțiunile de pagubă iminentă și caz bine justificat astfel:

„ș) pagubă iminentă - prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public;

t) cazuri bine justificate - împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ”.

Dispoziția nr. ….. a cărei suspendare se solicită nu a fost emisă doar în temeiul art. 33 din Legea nr. 50/1991, ci și în temeiul art. 15 alin. 1 lit. l) din Legea nr. 185/2013, iar în motivarea acesteia s-a reținut ca temei de fapt nu lipsa ori nerespectarea autorizației de construire (fiind menționată existența autorizației de construire nr. ……), ci nerespectarea prevederilor art. 15 alin. 1 lit. l) din Legea nr. 185/2013.

Potrivit art. 33 din Legea nr. 50/1991:

„(1) Prin excepție de la prevederile art. 32, construcțiile executate fără autorizație de construire pe terenuri aparținând domeniului public sau privat al statului, cât și construcțiile, lucrările și amenajările cu caracter provizoriu executate pe terenuri aparținând domeniului public sau privat al județelor, municipiilor, orașelor și comunelor vor putea fi desființate pe cale administrativă de autoritatea administrației publice de pe raza unității administrativ-teritoriale unde se află construcția, fără emiterea unei autorizații de desființare, fără sesizarea instanțelor judecătorești și pe cheltuiala contravenientului.

(2) Procedura prevăzută la alin. (1) se poate declanșa din oficiu de autoritatea administrației publice de pe raza unității administrativ-teritoriale unde se află construcția sau la solicitarea proprietarului ori a administratorului legal al terenului aparținând domeniului public sau privat al statului.

(3) În cazul neîndeplinirii de către autoritatea administrației publice competente a procedurii de desființare, în termen de 15 zile calendaristice de la data solicitării prevăzute la alin. (2), proprietarul sau administratorul legal al terenului aparținând domeniului public ori privat al statului va putea trece de îndată la desființarea construcțiilor executate fără autorizație de construire.

(4) Prin excepție de la prevederile art. 32, construcțiile executate fără autorizație de construire pe terenuri aparținând domeniului public sau privat al județelor, orașelor ori comunelor vor putea fi desființate pe cale administrativă de autoritatea administrației publice competente, fără sesizarea instanțelor judecătorești și pe cheltuiala contravenientului.

(5) Pentru realizarea prevederilor alin. (1) autoritățile publice competente pot contracta efectuarea acestor servicii cu societăți comerciale specializate în astfel de lucrări, în condițiile legii.”

Într-adevăr, dispozițiile art. 33 din Legea nr. 50/1991 prevăd excepții de la dispozițiile art. 32 din același act normativ, care se referă la persoanele sancționate contravențional, și se referă la desființarea construcțiilor pe cheltuiala contravenientului, ceea ce presupune emiterea în prealabil a unui proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții în temeiul Legii nr. 50/1991, iar în cauza de față nu s-a invocat de către pârât și nu s-a dovedit întocmirea unui asemenea proces-verbal.

Pe de altă parte însă, conform art. 15 alin. 1 lit. l) din Legea nr. 185/2013 „Amplasarea mijloacelor de publicitate este interzisă în următoarele situații: (...) l) în interiorul intersecțiilor și al sensurilor giratorii, în spațiul destinat circulației autovehiculelor și semnalizării rutiere, în zone în care desfășurarea în condiții normale a traficului ar putea fi perturbată”.

Conform art. VI din Legea nr. 154/2017 „Mijloacele de publicitate autorizate până la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi menținute pe amplasamentele autorizate până la data expirării contractelor de ocupare a locațiilor pe care se află mijloacele de publicitate.”

Chiar dacă pe numele reclamantei nu s-a întocmit un proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții în temeiul Legii nr. 50/1991, care să atragă incidența dispozițiilor art. 33 din acest act normativ, având în vedere dispozițiile art. 15 alin. 1 lit. l) din Legea nr. 185/2013, care interzic amplasarea mijloacelor de publicitate în intersecții, precum și dispozițiile art. VI din Legea nr. 154/2017 raportate la faptul că structura publicitară care face obiectul Dispoziției  de desființare nr. …. a fost edificată în temeiul autorizației de construire nr. ….., care este anterioară Legii nr. 185/2013 și Legii nr. 154/2017, și la faptul că la dosar nu a fost depus un contract valabil de ocupare a locației pe care se află mijlocul de publicitate respectiv, tribunalul apreciază că în speță nu există împrejurările legate de starea de fapt și de drept de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, întrucât reclamanta nu a făcut dovada dreptului actual de ocupare a amplasamentului structurii publicitare.

Tribunalul mai reţine că nu este îndeplinită nici condiţia pagubei iminente.

Reclamanta a depus la dosar contractul de închiriere suporturi publicitare nr. …… care se referă și la structura publicitară vizată de Dispoziția nr. ……., iar din planșele foto depuse la dosar de pârât …… rezultă utilizarea structurii respective pentru afișarea unor mesaje publicitare, însă reclamanta nu a depus înscrisuri din care să rezulte veniturile obținute din ansamblul activității sale, pentru a se analiza impactul lipsei de venituri generate de punerea în executare a Dispoziției nr. ……. Din alt punct de vedere, pentru a se vorbi despre existența unui prejudiciu constând în pierderea unor venituri din închirierea suporturilor publicitare, ar trebui să se facă și dovada dreptului actual al reclamantei de ocupare a terenului pe care este amplasată structura publicitară, dovadă care în speță nu a fost făcută.

În consecinţă, tribunalul reţine că cererea reclamantei este neîntemeiată, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării Dispoziției nr…..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge cererea de suspendare a executării formulată de reclamanta …… în contradictoriu cu pârâtul … ….., cu sediul în ……

Cu recurs în 5 zile de la comunicare.

Recursul se depune la Tribunalul Bucureşti, Secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei azi, …..

Preşedinte CRIŞAN SOFIA SÎNZIANA Grefier ASAFTEI FLORIN RADU

Red. S.S.C./4 ex./29.04.2019

Prin decizia civilă nr. ….. pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a Contencios Administrativ şi Fiscal a fost respins ca nefundat recursul formulat împotriva sentinţei civile mai sus menţionate.

Domenii speta

Spete similare