Divort cu copii minori

R O M Â N I A

TRIBUNALUL MUREŞ

SECŢIA CIVILĂ

Dosar nr. 6152/320/2013

Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991

DECIZIE CIVILĂ Nr. 83

Şedinţa publică de la 19 Februarie 2015

Completul constituit din:

Preşedinte  E.O.

Judecător M. M.

Grefier A. A.

Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelantul-pârât M. G.cu CNP ... cu domiciliul în comuna .., sat .. nr..., jud... şi cu reşedinţa în comuna .. str. Aleea .. nr. ... bl.. ap. .., jud. .. împotriva sentinţei civile nr.. pronunţată de Judecătoria Târgu-Mureş în dosarul nr...

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se constată lipsa părţilor.

Procedura de citare este legal  îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care: 

Se constată depuse la dosarul cauzei, prin registratura instanţei, la data de 17 februarie 2015, concluzii scrise din partea intimatei, într-un exemplar.

Mersul dezbaterilor şi concluziile părţilor sunt cuprinse în încheierea de şedinţă din data de 12 februarie 2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.

T R I B U N A L U L,

Deliberând asupra apelului, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. ..., pronunţată în dosarul nr. .., al Judecătoriei Târgu Mureş, au fost admise în parte atât cererea de chemare în judecată formulată şi precizată de reclamanta M. S.M., cât şi cererea reconvenţională formulată şi precizată de pârâtul M.G., fiind desfăcută căsătoria încheiată între părţi la data de 21.05.2005 şi înregistrată sub nr. 5/21.05.2005 la Primăria ... prin acordul părţilor. Prima instanţă a dispus ca reclamanta să revină la numele purtat anterior căsătoriei, acela de H. şi a stabilit ca autoritatea părintească asupra minorilor M. M.- G., născută la data de ... M. L. M.născut la data de ...şi M. M.S. născut la data de ..., să fie exercitată în comun de către ambii părinţi.

Domiciliul celor trei minori a fost stabilit la mama reclamantă, iar contribuţia pârâtului M. G. la creşterea şi educarea acestora, sub forma pensiei de întreţinere a fost determinată în cuantum de 1/2 din veniturile sale nete lunare, câte 1/6 pentru fiecare minor, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii şi până la majoratul minorilor sau noi dispoziţii ale instanţei, urmând ca celelalte cheltuieli cu întreţinerea lor să fie suportate de reclamanta M.S.M.

De asemenea, prima instanţă a stabilit dreptul pârâtului de a avea legături personale cu minorii în prima şi a treia zi de joi din lună, de la ora 16:00 la ora 18:00 la domiciliul mamei reclamante şi în a doua şi a patra sâmbătă din lună, cu ridicarea minorilor de la domiciliul mamei reclamante de către pârât la ora 10:00 şi aducerea acestora la domiciliul mamei reclamante la ora 18:00.

Pentru a pronunţa această hotărâre, în privinţa aspectelor criticate prin cererea de apel, prima instanţă a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. 3 din Legea nr. 272/2004: „principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile şi deciziile care privesc copiii, întreprinse de autorităţile publice şi de organismele private autorizate, precum şi în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti”.

Prima instanţă a avut în vedere concluziile desprinse din referatele de anchetă psihosocială administrate în cauză (f. 169 şi f. 170-171), de unde rezultă faptul că ambii părinţi au condiţii locative corespunzătoare pentru creşterea şi educarea minorilor. Deşi, din punct de vedere materiale ambii părinţi pot oferi condiţii corespunzătoare minorilor, pentru determinarea interesului acestora, prima instanţă a apreciat că trebuie avut în vedere întregul complex de împrejurări menite să asigure acestora o dezvoltare fizică, morală şi intelectuală armonioasă, interesând vârsta lor, legăturile afective ce s-au stabilit între părinţi şi copii, precum şi între copii şi alţi membrii ai familiei extinse. Din depoziţia martorei H.M., bunica maternă, s-a reţinut că aceasta este cea care are grijă de copii cât timp reclamanta este la muncă (f. 181-183), iar martora G. F.C. sora reclamantei o mai ajută pe minora M. M. – G. la lecţii (f. 210-211).

Totodată, a fost avută în vedere şi vârsta acestora de 8 ani şi 7 luni, respectiv de 2 ani şi 8 luni, astfel încât măsura dispusă să asigure bunăstarea materială şi spirituală a copiilor, în special prin îngrijirea acestora, prin asigurarea creşterii, educării şi întreţinerii lor, cu menţinerea într-un mediu cât mai apropiat de cel în care au fost crescuţi până acum, interesul minorilor reclamând o stabilitate şi o continuitate în creştere şi educare. S-a avut în vedere şi capacitatea de adaptare redusă a copiilor aflaţi la vârste mici în cazul în care s-ar dispune ruperea legăturilor cu mediul în care s-au familiarizat, fapt care justifică aprecierea că prin stabilirea domiciliului minorilor la mama reclamantă, li se vor asigura acestora creşterea şi dezvoltarea armonioasă şi echilibrată, în concordanţă cu dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 272/2004 coroborate cu prevederile art. 400 alin. 1 din Noul Cod civil şi ale Convenţiei cu privire la drepturile copilului, adoptată de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite la data de 20.11.1989 şi ratificată de România prin Legea nr. 18/1990.

Prima instanţă ţinut cont şi de necesitatea îngrijirii medicale a minorilor, respectiv a continuării şedinţelor de consiliere pentru minora M. M.-G. care, astfel cum rezultă din raportul psihologic depus la filele nr. 198-200 dosar, este mai apropiată de mamă, care o ajută să îşi rezolve problemele.

În privinţa capătului de cerere privind dreptul pârâtului de a avea legături personale cu minorii, judecătoria a dat eficienţă dispoziţiilor art. 496 alin. 5 din Noul Cod civil, care recunosc dreptul părintelui la care copilul nu locuieşte de a avea legături personale cu minorul, la locuinţa părintelui. În acest sens, s-a arătat că, deşi interesele părinţilor sunt în conflict, drepturile şi interesele prioritare ale copilului trebuie să fie promovate, iar de dispoziţiile art. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului trebuie să beneficieze nu doar părinţii ci şi copiii (cauza Ignaccolo – Zenide împotriva României, Hotărârea C.E.D.O. din data de 25 ianuarie 2000).

S-a ţinut cont şi de vârsta minorilor, de 8 ani şi 7 luni, respectiv de 2 ani şi 8 luni, vârstă la care eventualele tratamente la care sunt supuşi din partea părinţilor pot determina consecinţe grave asupra dezvoltării psihice şi fizice viitoare, în condiţiile în care părţile nu mai pot să pună minorii la adăpostul unei vieţi fireşti de familie, dimpotrivă, ei cauzând perturbări ale dezvoltării afectiv - emoţionale, determinate de climatul conflictual cauzat de comportamentul lor.

Astfel, programul solicitat de pârât a fost restrâns cu motivarea că cei doi minori gemeni au o vârstă foarte fragedă şi probleme de sănătate, astfel cum rezultă din actele medicale depuse la dosarul cauzei (f. 84-99), iar pârâtul, nelocuind împreună cu minorii, nu este familiarizat cu programul acestora, cu modul de administrare a medicamentaţiei, fiind nevoie de o perioadă de acomodare prealabilă între părinte şi copii, pentru ca aceştia să poată rămâne un întreg sfârşit de săptămână la domiciliul tatălui. De asemenea, prima instanţă a constatat că, astfel cum rezultă din declaraţia martorei G. F.C., minorei M.M. - .G. îi este frică de tatăl său (f. 210-2011), iar din raportul psihologic depus la filele nr. 198-200 dosar, rezultă că minora îşi redă tatăl ca fiind persoana care disciplinează, fără blândeţe, şi care strigă atunci când minora face o prostie, astfel încât, este necesară o reacomodare a minorei cu tatăl acesteia, care să îşi adapteze comportamentul vârstei minorei.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul reclamant reconvenţional M. G. solicitând în principal schimbarea hotărârii atacate în sensul stabilirii domiciliului celor teri minori la tatăl apelant. În subsidiar, apelantul a solicitat ca „dreptul la vizită” să-i fie acordat „fără a fi asistat de nimeni miercurea şi joia”, precum şi dreptul de a avea legături personale „ridica” copiilor de vineri până duminică în fiecare al doilea sfârşit de săptămână precum şi o jumătate din perioada vacanţelor.

Într-o formulare deficitară, apelantul a mai solicitat: „scopul folosirii alocaţiilor şi dovedirea lor”.

În motivarea cererii de apel s-a arătat că, după pronunţarea hotărârii atacate, mama copiilor a început „să condiţioneze punerea în practică a hotărârii… aplicând-o după bunul ei plac”.

Atât prin întâmpinarea comunicată, cât şi prin poziţia procesuală adoptată în faţa instanţei de apel, intimata M. S. M. a invocat în principal nulitatea apelului, solicitând „respingerea apelului ca inadmisibil deoarece nu îndeplineşte condiţiile de formă cerute de prevederile art. 470 Cod procedură civilă”.

Totodată, intimata a solicitat respingerea capătului de cerere privind „scopul folosirii alocaţiilor şi dovedirea lor”, deoarece excede cadrului procesual şi nu există un temei legal pentru o astfel de obligaţie.

În privinţa fondului cauzei, intimata a arătat că interesul superior al minorilor impune ca aceştia să locuiască împreună cu mama.

În privinţa capătului de cerere privind acordarea dreptului de vizită „cu ridicare”, apelanta a fost de acord cu admiterea acestuia şi acordarea tatălui dreptul de a ridica minorii „de două ori pe lună, prima şi a treia săptămână, începând de vineri (după încheierea programului şcolar şi a activităţilor de club ale minorei M M) de la domiciliul mamei până duminica seara la 0ra 21, cu aducerea acestora la domiciliul mamei”.

De asemenea, deşi apelantul nu ar fi avut dreptul de a ridica şi duce copii mai mult de 8 ore de două ori pe lună, încă din luna iunie a lăsat pe cei trei minori în mod regulat la sfârşitul de săptămână de vineri seara până duminică seara la tatăl apelant. În acest sens, intimata a precizat că a constatat personal „că le face bine copiilor şi este în interesul acestora de a avea relaţii personale cu tatăl lor, fără prezenţa mamei intimate”.

Procedând la examinarea apelului declarat, prin prisma motivelor invocate şi a prevederilor art. 466-482 Cod procedură civilă, pentru motivele ce urmează a fi expuse în continuare, tribunalul apreciază că acesta este întemeiat în limita celor ce urmează a fi expuse în continuare:

1)

La o simplă examinare a cererii de apel, tribunalul constată că aceasta cuprinde menţiunile obligatorii, prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 470 alin. 1 lit. b şi e Cod procedură civilă. Prin urmare, văzând şi dispoziţiile art. 247-248 Cod procedură civilă, va respinge excepţia nulităţii apelului, excepţie invocată de către intimată prin întâmpinare.

2)

În conformitate cu dispoziţiile art. 499 alin. 1 şi 3 Cod civil: Tatăl şi mama sunt obligaţi, în solidar, să dea întreţinere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum şi educaţia, învăţătura şi pregătirea sa profesională. În caz de neînţelegere, întinderea obligaţiei de întreţinere, felul şi modalităţile executării, precum şi contribuţia fiecăruia dintre părinţi se stabilesc de instanţa de tutelă pe baza raportului de anchetă psihosocială.

Prima instanţă a stabilit contribuţia pârâtului la creşterea şi educarea celor trei minori în baza acestor texte de lege, ţinând cont şi de faptul că potrivit art. 44 şi art. 47 din Legea nr. 272/2004, copilul are dreptul de a beneficia de un nivel de trai care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală şi socială, de a primi o educaţie care să îi permită dezvoltarea aptitudinilor şi a personalităţii sale, iar părinţii sunt cei cărora le revine, în primul rând, responsabilitatea de a asigura, în limita posibilităţilor, cele mai bune condiţii de viaţă pentru creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea profesională a copilului.

Răspunzând apelantului, tribunalul arată că „scopul folosirii” alocaţiilor este cel mai sus arătat, legiuitorul prezumând că un copil minor are nevoie de inclusiv de mijloace financiare. Prin urmare, nu revine intimatei sarcina de a face dovada scopului şi modul în care sunt folosite alocaţiile.

3)

Deşi apelantul a solicitat în principal schimbarea hotărârii atacate în sensul stabilirii domiciliului celor trei minori la acesta, prin motivarea cererii de apel nu a indicat în mod concret nemulţumiri legate de soluţia dată de prima instanţă acestui capăt de cerere şi nu a arătat argumentele care ar impune schimbarea domiciliului celor trei minori.

În acest context, procedând la reanalizarea întregului material probatoriu, tribunalul constată că, în mod legal şi temeinic, prima instanţă a stabilit domiciliul minorilor M. M. – G., născută la data de ... L. M., născut la data ..., şi M.M.S., născut la data de 04.08.2011, la mama reclamantă

Astfel, după cum a reţinut şi prima instanţă, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. 3 din Legea nr. 272/2004: „principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile şi deciziile care privesc copiii, întreprinse de autorităţile publice şi de organismele private autorizate, precum şi în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti”.

În aplicarea acestui principiu şi având în vedere şi concluziile desprinse din referatele de anchetă psihosocială, respectiv depoziţiile martorilor H. M. şi G. F. C, tribunalul va achiesa la concluziile primei instanţe, apreciind că în acest moment se impune stabilirea domiciliului la mamă.

Din întreg materialul probatoriu administrat în cauză, a rezultat faptul că ambii părinţi au posibilitatea de a oferi minorilor condiţii locative şi financiare corespunzătoare, aceştia fiind în egală măsură ataşaţi de cei trei copii.

Totuşi, prin stabilirea domiciliului la mamă se asigură în continuare posibilitatea ca bunica maternă  să se îngrijească de copii cât timp reclamanta este la muncă. Totodată, se asigură o continuitate şi stabilitate în ceea ce priveşte mediul social şi familial al celor trei copii.

Astfel, în mod corect prima instanţă a apreciat că interesul minorilor reclamă o stabilitate şi o continuitate în creştere şi educare, având în vedere şi capacitatea de adaptare redusă a copiilor aflaţi la vârste mici în cazul în care s-ar dispune ruperea legăturilor cu mediul în care s-au familiarizat.

În ceea ce priveşte programul şi modalitatea de vizitare a minorilor de către tatăl acestora, tribunalul constată, în primul rând faptul că, ulterior pronunţării hotărârii primei instanţe, relaţiile dintre tată şi cei trei copii au evoluat într-un sens pozitiv.

Însăşi intimata a arătat prin întâmpinarea formulată în apel că a constatat „că le face bine copiilor şi este în interesul acestora de a avea relaţii personale cu tatăl lor, fără prezenţa mamei intimate” şi că, începând cu luna iunie 2014, în mod regulat, a lăsat copii de vineri seara până duminică seara la tatăl apelant.

După cum s-a arătat şi în considerentele hotărârii atacate, art. 8 din Convenţia Drepturilor Omului coroborate cu dispoziţiile art. 14 alin 1 si 2 din Legea nr. 272/2004 garantează dreptul la viaţa privată incluzând dreptul copilului de a stabili şi menţine relaţiile personale cu părinţii acestuia.

Deşi cei doi minori gemeni au o vârstă foarte fragedă şi unele probleme de sănătate, apelantul este în măsură a le administra tratamentul medicamentos şi de a se ocupa de îngrijirea acestora pe perioada în care se află domiciliul acestuia. 

În ceea ce priveşte relaţia apelantului cu fetiţa M. – G. tribunalul apreciază că stabilirea unui program de vizitare cu „ridicarea” copilului este de natură a contribui la procesul de restabilire a relaţiilor normale dintre aceasta şi tatăl apelant.

În acest sens, din materialul probatoriu administrat în cauză, a rezultat o că apelantul este foarte ataşat emoţional de fiica lui, creându-se astfel  premisele unui comportament mai blând al acestuia. Cu toate că minora îşi redă tatăl ca fiind persoana care disciplinează, fără blândeţe, şi care strigă atunci când minora face o prostie, văzând şi perioadele în care minorii au locuit la sfârşit de săptămână la tatăl acestora, tribunalul apreciază că apelantul este în măsură a-şi adapta comportamentul faţă de fiica sa pentru a găsi echilibrul necesar între severitate şi educaţia ce trebuie oferită unei fetiţe în vârstă de 9 ani.

Având în vedere toate aceste considerente, tribunalul constată că se impune acordarea în favoarea apelantului a dreptului de vizită a celor trei minori după cum urmează:

-în prima şi a treia zi de joi din lună, de la ora 16:00 la ora 18:00 la domiciliul mamei reclamante;

-în a doua şi a patra zi de sâmbătă şi duminică din fiecare lună  între orele 10:00-20:00 , cu ridicarea minorilor de la domiciliul mamei;

-în ziua de Crăciun şi a doua zi de Paşti din fiecare an, câte o zi, între orele 16:30 – 20:30, cu ridicarea minorilor de la domiciliul mamei

Raportat la faptul că părţile au domiciliile apropiate, programul astfel stabilit corespunde în prezent pe deplin principiului exercitării drepturilor părinteşti numai în interesul superior al copilului.

Desigur, în funcţie de modul de evoluţie a relaţiilor, acest program va putea fi modificat ulterior printr-o altă hotărâre judecătorească.

Faţă de cele anterior expuse, având în vedere că motivele invocate în declaraţia de apel sunt în parte întemeiate, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă, tribunalul va admite prezentul apel, conform dispozitivului.

Având în vedere şi dispoziţiile art. 453 Cod procedură civilă, prin raportare la soluţia adoptată, instanţă va lua act că niciuna dintre părţi nu a solicitat cheltuieli de judecată în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Respinge excepţia nulităţii apelului.

Admite apelul formulat de M. G. cu CNP ... cu domiciliul în comuna ..., sat .. nr. .. jud. .. şi cu reşedinţa în comuna ... nr. ., bl.. ap. .., jud. .., împotriva sentinţei civile nr. ... în dosarul ... al Judecătoriei Târgu Mureş şi în consecinţă:

Schimbă în parte hotărârea atacată în sensul că:

Stabileşte dreptul pârâtului de a avea legături personale cu minorii M. M. – G., născută la data de ... M. L. M.născut la data .., şi M. M. S., născut la data de .... după următorul program:

-în prima şi a treia zi de joi din lună, de la ora 16:00 la ora 18:00 la domiciliul mamei reclamante;

-în a doua şi a patra zi de sâmbătă şi duminică din fiecare lună  între orele 10:00-20:00 , cu ridicarea minorilor de la domiciliul mamei;

-în ziua de Crăciun şi a doua zi de Paşti din fiecare an, câte o zi, între orele 16:30 – 20:30, cu ridicarea minorilor de la domiciliul mamei.

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 februarie 2015.

Preşedinte  E.O.

Judecător M. M.

Grefier A. A.

Red.tehnored.E.O./05.05.2015

Listat A.A./06.05.2015/6 ex

Jud.fond M.D.S

Domenii speta

Spete similare