Obligaţia de a face; drepturi salariale

Sentinţă civilă 13 din 29.01.2019


-Acţiune in constatarea desfăşurării activităţii în condiţii specifice grupei I de muncă şi în condiţii deosebite de muncă; lipsa încadrării efective a locului de muncă al contestatoarei în grupă de muncă superioară; neutilizarea mijloacelor de contestare a refuzului nejustificat al angajatorilor de a parcurge procedurile de evaluare a locurilor de muncă, precum şi căilor de atac ce puteau fi exercitate împotriva actelor administrative ale autorităţilor publice implicate în procedura prevăzută de Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003 pentru încadrarea activităţii în condiţii deosebite de muncă

La data de 12.09.2018 s-a înregistrat  pe rolul Tribunalului Mehedinţi - Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale,  sub nr. 1973 /101/2018 acţiunea formulată de  reclamanta S. M. care a chemat în judecată pe pârâta R. A.. A. N. prin lichidator judiciar E. I. SPRL, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se constate că în perioada 15.04.1991 – 01.11.1996 şi-a desfăşurat activitatea în grupa I de muncă în procent de 100 %

În perioada 0l.04.2001-22.08.20l4 şi-a desfăşurat activitatea în grupa a II a de muncă, în perioada 01.04.2001-22.08.2014 şi-a desfășurat activitate în grupa a II a de muncă.

Obligarea pârâtei să elibereze o adeverinţă prin care să se constate că în perioada 15.04.1991 -01.11.1996, şi-a desfăşurat activitatea în condiţii de grupa I de muncă în procent de 100 %, eliberarea adeverinţei tip conf. HG 257/ 2011, Anexa 14 şi pentru perioada 01.04.2001-22.08.2014 şi-a desfăşurat activitatea în condiţiile de grupa II-a de muncă .

În motivare a arătat că s-a angajat la pârâtă în data de 15.04.1991 şi a desfăşurat activitatea ca inginer tehnologic ( GS ), instalaţie specială ce vehicula gaz deosebit de toxic, până la data de 01.01.1993, în  aceasta perioada beneficiind de grupa a II-a de muncă.

În perioada 01.01.1993-01.11.1996 a lucrat ca inginer AMC şef formaţie în instalaţii de autoritare aferente instalaţiilor tehnologice GS unde se vehicula hidrogen sulfurat unde a beneficiat  de grupa a II- a de munca.

În perioada 0l.04.2001-22.08.2014 a lucrat la acelaşi loc de munca însă ca şef formaţie metrologie unde nu a mai beneficiat nici măcar de grupa a II a de muncă.

De asemenea a precizat că în perioada 01.11.1996 -01.06.1999 a beneficiat de grupa I de muncă fără să schimbe locul de muncă sau activitatea  făcea acelaşi lucru ca în perioada 15.04.1991-01.11.1996, precum şi în perioada 01.06.1999-01.04.2001 a beneficiat de grupa a II-a de muncă, având același loc de muncă cu perioada 01.04.2001-22.08.2014 când nu a mai primit nici o grupă de muncă deşi făcea acelaşi lucru ca în perioada mai sus amintită.

 A  mai menţionat faptul că a lucrat în condiţii grele de muncă ce afectează starea de sănătate. Având în vedere felul muncii desfăşurate şi locul muncii potrivit fişei postului şi sarcinilor de serviciu, acestea fiind specific condiţiilor reglementate pentru grupa I de muncă, considerând că se impune recunoaşterea acestui beneficiu, datorită faptului că a fost supus unui complex de factori de risc, de îmbolnăvire şi accidente, respective pericol de electrocutare, accidentări de natură neelectrică (căderi în gol, arsuri, vătămări corporale, intoxicaţii cu H2S), activităţi prestate la instalaţii aflate în fracţiune unde se vehiculau cantităţi foarte mari de gaz ( hidrogen sulfurat gaz letal) risc mecanic, termic, chimic - mediului de muncă desfăşurat în ; zgomot, temperaturi ridicate / scăzute, curenţi de aer, intemperii, umiditate, gaze tonice, pulberi,lucru la înălţime, dar şi factori de risc legaţi de sarcina de muncă care determina suprasolicitarea fizică şi psihică ( peste 20 ani lucraţi în tură, conform graficului anual, în zile de sărbătoare sau de weekend ).

Aceste activităţi au fost recunoscute încă de la primul contract de muncă prin sporurile special acordate condiţiilor de lucru deosebite, spor complexitate, spor pentru lucru în tura continuă, spor pentru condiţii grele de muncă, spor special pentru personalul care lucrează în mediul H2S, antidot acordat pentru refacere persoanelor ce lucrează în mediu toxic, spor suplimentar la concediu.

De asemenea precizează că, de-a lungul întregii perioade, a beneficiat de spor special pentru persoanele care lucrează în mediul de H2 (mediu toxic şi periculos) acordat persoanelor încadrate în grupa I de muncă, nu i-a schimbat locul de muncă .

Potrivit art. 158 alin.1 din Legea nr. 263/ 2010, dovada vechimii în muncă, realizată până la data de 1 aprilie 2001, inclusiv a vechimii realizate în condiţii de grupa I sau II de muncă, se face cu carnetul de muncă, carnetul de asigurări sociale sau cu alte acte prevăzute de lege, iar în conformitate cu art.159 alin.2 din lege, adeverinţele care atesta încadrarea persoanelor în fostele grupe I şi / sau II de muncă sunt valorificate numai în situaţia în care au fost emise conform legii, pe baza documentelor verificabile întocmite anterior datei de 1 aprilie 2001.

De asemenea art. 126 alin,1 din HG nr. 257/2011 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 263 / 2010 dispune ca adeverinţele prin care se atestă faptul că în anumite perioade, anterioare datei de 1 aprilie 2001, persoane care şi-au desfăşurat activitatea în locuri de muncă încadrate în grupele de munca I şi/sau II de munca se întocmesc potrivit modelului prevăzut în Anexa nr. 14, numai pe baza documentelor verificabile, aflate în evidentele angajatorilor sau ale deţinătorilor legali de arhive.

Până la data de 1 aprilie 2001, încadrarea activităţii în grupele de muncă s-a făcut potrivit Ordinului 50/1990, completat şi modificat.

Potrivit art.2 din Ordinul 50 /1990, în grupa II de muncă se încadrează locurile de muncă, activităţile şi categoriile profesionale cuprinse în Anexa nr.2.

Art.3 din Ordinul 50 /1990 prevede că beneficiază de încadrare în grupele 1 şi II de muncă personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, tehnicieni, maiştri, personal de întreţinere şi reparaţii, controlori tehnici de calitate, precum şi alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă şi activităţile prevăzute în Anexele nr. l şi 2.

Potrivit art.5 din acelaşi ordin, existenţa condiţiilor deosebite la locurile de muncă concrete trebuie să rezulte din determinările ca noxe, efectuate de către organele Ministerului  Sănătăţii sau de laboratoare de specialitate proprii unităţilor. Aceste determinări trebuie confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecţia muncii care la data efectuării analizei, constată că s-au aplicat toate măsurile posibile de nominalizare a condiţiilor şi că toate instalaţiile de protecţie a muncii funcţionau normal.

De asemenea nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I şi II de muncă se face, potrivit, Art.6 de către conducerea unităţilor împreună cu sindicatele libere din unităţi, ţinându-se seama de condiţiile deosebite de muncă concrete în care îşi desfăşoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiţiile nefavorabile de microclimate, supra solicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.)

Pentru categorii de personal speciile unei anumite ramuri de activitate au fost emise de ministerele de resort ordine specific pe ramuri, aici amintesc Ordinul 959/1990 al Ministerului Industriei Chimiei şi Petrochimiei.

Potrivit Ordinului 959/1990 personalul unităţilor din subordine Ministerului Chimiei şi Petrochimiei, emitent al ordinului, care lucrează la instalaţii, locuri de muncă, activităţi şi categorii profesionale cuprinse în anexa HG 456 /1990, beneficiază de încadrare în grupa I de muncă, în condiţiile respectării metodologiei prevăzute la Ordinul 50/ 1990.

Punctual 4 din Anexa la HG 456 / 1990, include în lista locurilor de muncă încadrate în grupa I de muncă pe cele din instalaţiile ce fabrică, vehiculează şi depozitează hidrogen sulfurat (H2S}, instalaţiile de distilare a apei grele, de schimb isotopic şi de epurare a apei reziduale cu hidrogen sulfurat.

În drept a întemeiat cererea pe dispoziţiile : Ordinului 50 / 1990 pct. 3,6,7,9, Decizia 351 a Combinatului Chimic Drobeta, HG 257/2011, Legea 263/2010, Ordinul 969/1990 al Min. Chim. P. HG 456/1990.

În dovedirea a depus următoarele înscrisuri: carnet de muncă, carte de identitate.

Conform art.201 al.1 Cod procedură civilă acţiunea a fost comunicată în copie pârâtei.

La data de 05.10.2018 pârâta R. A. A. N. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată pentru următoarele motive:

Reclamanta a fost angajată în perioada 15.04.1991 -01.10.2015. Pentru perioada la care face referire, arătă faptul că reclamanta a fost angajată pe funcţie de inginer electrotehnist la Secţia nr. 8 - AMA (Aparate de măsură şi automatizări) şi nicidecum inginer tehnolog la instalaţiile GS cum arată în cererea de chemare în judecată, aceasta lucrând în regim de tură pe perioada 01.01.1993 - 30.09.1993 şi nu peste 20 de ani cum din nou eronat precizează. Din 01.10.1994 a lucrat ca Şef formaţie PIF (Punere în funcţiune a instalaţiilor). Punerea în funcţiune a instalaţiilor nu presupune existenţa hidrogenului sulfurat. După perioada de PIF activitatea de exploatare era preluată de echipele de exploatare şi întreţinere în regim de tură. După anul 2001 încadrarea în grupa de muncă s-a făcut potrivit HG nr.261/2001 privind criteriile şi metodologia de încadrare în condiţii deosebite, prin nominalizare de către unitate a salariaţilor pe locuri de muncă pentru care s-a primit avizul ITM pentru condiţii deosebite. în materialul depus la ITM pentru obţinerea avizului s-au anexat buletine de determinare noxe la locurile de muncă şi programe pentru normalizarea condiţiilor de muncă, cu termene şi responsabilităţi. Unitatea a solicitat un număr total de posturi/meserii/ activităţi care să fie avizate pentru încadrate în condiţii deosebite, locul de muncă al reclamantei  neîndeplinind criteriile art. 2 din HG 261/2001. Angajaţii care au avut grupa a II în procent de 70-100% nu este un criteriu obligatoriu pentru a fi încadraţi ulterior la condiţii deosebite. Noxele determinate la locurile de muncă şi timpul efectiv de lucru după 2001 la aceste locuri de muncă sunt criterii de acordare condiţii deosebite de muncă.

În acest sens a arătat  următoarele :

Condiţionat de specificul unităţii, în temeiul prevederilor din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenţă socială; Decretul lege 68 / 1990 pentru înlăturarea unor inechităţi în salarizarea personalului;Ordinul 50/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităţilor şi categoriilor profesionale cu condiţii deosebite, care se încadrează în grupele I şi II de muncă în vederea pensionării;Hotărârea Guvernului nr. 456/ 1990 privind acordarea unor drepturi personalului din industria chimică şi petrochimică; Hotărârea Guvernului nr. 559/1990 privind acordarea unor drepturi personalului din industria chimică şi petrochimică;Ordinul 969/1990 pentru aplicarea în unităţile subordonate Ministerului Industriei Chimice şi Petrochimice a Hotărârilor guvernului României nr. 456/1990 şi nr. 559/1990 privind acordarea unor drepturi personalului din industria chimică şi petrochimică; Hotărârea Consiliului de Administraţie din 24.09.1990, salariaţilor ce îşi desfăşurau activitatea în această unitate, li s-a acordat protecţia conferită de grupa II şi grupa I de muncă, după caz.

Implementarea măsurilor prevăzute de legislaţia mai sus - amintită, la nivelul Combinatului Chimic "D.", actual R.A.A.N. - Sucursala R. P., s-a realizat prin emiterea de către directorul unităţii a Deciziei numărul 361 din 04.10.1990.

În cuprinsul deciziei în cauză, la articolele nr. 1 şi 2 sunt evidenţiaţi în mod clar beneficiarii încadrării în grupa I de muncă respectiv grupa II.

Articol nr. 2,:" începând cu data de 01.05.1987 beneficiază de încadrarea în grupa I de muncă, personalul din instalaţie care prepară, vehiculează şi depozitează hidrogen sulfurat, distilare şi epurare ape cu H2S (personalul secţiei H2S, GS, DW şi epurare ape";

Art. nr. 3,: "Personalul necuprins în art.2 beneficiază de încadrarea în grupa II de muncă."

Privitor la aplicabilitatea prevederilor mai sus-menţionate, arătă că, Organigrame ale Combinatului Chimic "Drobeta" pentru anul 1988, 1989, 1993, conform cărora, personalul din instalaţia care prepară, vehiculează şi depozitează hidrogen sulfurat, distilare şi epurare ape cu H2S (personalul secţiei H2S, GS, DW, şi epurare ape, (aflat sub efectul articolului nr. 2 din decizia nr.361 din 04.10.1990 este), este cel ce si-au desfăşurat activitatea în : SECŢIA GS 1 - 2; SECŢIA GS 3 - 4:  SECŢIA H2S care, aşa cum se observă, poartă menţiunea - GRAD SPECIAL.

Pe fondul celor mai sus arătate şi dovedite  solicită să  se constate faptul că, pentru perioadele indicate de reclamantă, nu a existat si nu există temei real şi legal pentru acordare/ încadrare în grupa I respectiv grupa a II de muncă în perioadele solicitate de aceasta, acesta beneficiind în mod corect încadrările pe grupe de muncă conform locului său de muncă respectiv al atribuţiunilor sale de serviciu.

Privitor la argumentele prezentate de către reclamantă în susţinerea cererii formulată, arătă faptul că, acesta prezintă trunchiat, tendenţios şi contradictoriu informaţiile.

Evidenţiază faptul că, din toate documentele existente la dosarul cauzei, rezultă fără echivoc faptul că, locul său de muncă nu a fost la şi în instalaţiile GS (cele care prepară, vehiculează si depozitează hidrogen sulfurat, distilare şi epurare ape cu H2S (personalul secţiei H2S, GS, DW, şi epurare ape).

Nu se minimalizează munca depusă de către reclamantă în cadrul unităţii şi pentru care, în mod corect, a fost încadrat în grupă de munca pe palierele de timp evidenţiate în carnetul său de muncă dar, doreşte să evidenţieze faptul că, în cauză se identifică două operaţiuni/activităţi distincte respectiv:

Activitatea de exploatare, a instalaţiilor în cauză aflate în funcţiune, operate în mod direct de personalul în cauză.

Activitatea de reparaţie, a instalaţiilor în cauză care se realiza exclusiv în condiţii de oprire (izolare) a locurilor de intervenţie din instalaţiile în cauză, respectiv cu asigurarea tuturor condiţiilor (legale/tehnice) privind eliminarea tuturor noxelor şi a altor riscuri.

Evidenţiază faptul că, în cadrul Secţiei 8 - Atelier AMA, personalul era specializat în activităţi de P.I.F., respectiv în întreţinerea aparaturii de măsură şi control (traductori P.T. O., robineţi de reglare, sisteme de alarmare, aparatură de comandă, semnalizări...) care efectua intervenţii la cerere, intervenţii ce se realizau exclusiv în condiţii de oprire (izolare) a locurilor de intervenţie din instalaţiile în cauză, respectiv cu asigurarea tuturor condiţiilor (legale/tehnice) privind eliminarea tuturor noxelor şi a altor riscuri,, deci fără existenţa în instalaţii a hidrogenului sulfurat.

Arătă faptul că, în contextul dovedit, unitatea a urmat procedura instituită de ordinul 50/1990 şi a încadrat activităţile prestate de salariaţi în grupa I sa a II - a după caz şi nu devin incidente dezlegările date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 9 / 2016 dată în interesul legii în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor pct. 6 - 8 şi 12 din Ordinul Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale nr. 50 / 1990, prin care s-a stabilit că instanţele de judecată au posibilitatea analizării şi constatării pe cale judiciară, ulterior abrogării acestui act normativ, a încadrării muncii prestate în perioada 18 martie 1969 - 1 aprilie 2001, după caz grupele I sau II de muncă. în considerentele acestei decizii însă, la paragraful 56, a constatat Înalta Curte că, « neparcurgerea procedurii legale de încadrare a salariaţilor în condiţii deosebite de muncă corespunzătoare grupei I sau a II de muncă, fie pentru că angajatorul a considerat că locurile de muncă din unitate nu îndeplinesc astfel de condiţii, fie pentru că a ignorat aplicarea legii (nu a întreprins demersurile care se referă la procedura de evaluare a acestor locuri de muncă) pe perioada de valabilitate a ordinului, poate fi suplinită, pe cale jurisdicţională, de un litigiu promovat de fostul salariat în contradictoriu cu angajatorul şi calificat ca un conflict, supus jurisdicţiei muncii, în situaţia permisă a ocupării de către acesta a unui loc de muncă sau a desfăşurării unei activităţi dintre cele enumerate limitativ în listele anexe ale Ordinului nr. 50/1990 sau ale Ordinului 125/1990 (regăsite în lista celor nominalizate)».

Prin urmare, în speţa de faţă nu se regăseşte ipoteza avută de instanţa supremă pentru a constata admisibilitatea unei asemenea acţiuni, în condiţiile în care la nivelul unităţii noastre s-a urmat procedura prevăzută de prevederile Ordinului 50 / 1990 şi respectiv ale Ordinului 969/1990.

În acest context arată faptul ca, extinderea de aplicare a ordinului la alte categorii de beneficiari pe considerentul că altminteri s-ar crea o discriminare între reclamantă şi alţi colegi care au obţinut hotărâri judecătoreşti este netemeinică şi nelegală, activităţile realizate trebuind să fie analizate în concret, în raport de specificul raportului de muncă în care s-a aflat reclamanta cu respectarea dispoziţiilor legale ce guvernează situaţia juridică dedusă judecăţii.

În dovedire a depus la dosar  Hotărârea Guvernului nr.456/1990, nr.559/1990, Ordinul 969/1990,  Decizia nr.361/14.10.1990.

 La data de  19.10.2018  reclamanta  a depus precizare de acţiune prin care a arătat că s-a angajat la pârâtă în data de 15.04.1991 şi a desfăşurat activitatea ca inginer electrotehnist în instalaţii de automatizare aferente instalaţiilor tehnologice (GS, 303 - fabrica de hidrogen sulfurat H2S, epurare ape cu H2S)- instalaţii speciale unde se vehicula, prepara şi depozita hidrogenul sulfurat H2S, executând lucrări de revizie, punere în funcţiune, exploatare şi întreţinerea aparaturii de măsura şi automatizare.

În perioada 15.04.1991-01.11.1996 a beneficiat de grupa a II-a de muncă.

A precizat că în perioada 01.11.1996-01.06.1999, a beneficiat de grupa 1 de muncă fără să schimbe locul de muncă sau activitatea, executa acelaşi lucru ca în perioada 15.04-1991 - 01.11.1996.

În perioada 01.06.1999-01.04.2001 a lucrat ca inginer şef formaţie Metrologie în cadrul Secţiei a 8-a AMA (aparatură de măsură şi automatizări) realizând lucrări de verificări metrologice şi evidenta metrologică a mijloacelor de măsurare în instalaţii tehnologice aflate în funcţiune (GS, 303 - fabrica de H2S, 801 - depozitul de H2S, epurare ape cu H2S), unde se vehicula, prepara şi depozita hidrogenul sulfurat H2S. În toată această perioadă nu a mai beneficiat de încadrare în condiţii deosebite de muncă (grupa a II-a de muncă.)

Precizează că în perioada 01.04.2001-22.08.2014 deşi a avut acelaşi loc de muncă şi aceiaşi activitate în cadrul secţiei 8 AMA, nu am mai beneficiat de grupa a II-a de muncă.

Este total neadevărat ceea ce a concluzionat pârâta, că personalul secţiei 8 AMA era specializat doar pe activităţi care se realizau exclusiv în condiţii de oprire (izolare) a locurilor de intervenţie în instalaţiile unde se prepara, vehicula şi depozita hidrogenul sulfurat H2S - personalul secţia 8 AMA executa lucrări de punere în funcţiune, exploatare şi întreţinerea instalaţiilor de automatizare aferente instalaţiilor tehnologice aflate în funcţiune unde se prepara, vehicula şi depozita hidrogenul sulfurat H2S, Era o normalitate ca în timpul oricărei intervenţii în aceste instalaţii unde existau noxe datorită existenţei hidrogenului sulfurat să se ia masuri de siguranţa în vederea prevenirii intoxicării cu H2S - hidrogen sulfurat.

 A menţionat faptul că a lucrat în condiţii grele de muncă ce afectează starea de sănătate.

Având în vedere felul muncii desfăşurate şi locul de muncă potrivit fişei postului şi sarcinilor de serviciu, acestea fiind specifice condiţiilor reglementate pentru grupa I de munca, respectiv grupa a II-a de muncă, consideră că se impune recunoaşterea acestui beneficiu datorită faptului că a fost supus unui complex de factori de risc, de îmbolnăvire şi accidente, intoxicaţii cu H2S, activităţi prestate în instalaţii în funcţiune, unde se vehiculau cantităţi foarte mari de gaz (hidrogenul sulfurat - gaz  letal).

Aceste activităţi au fost recunoscute încă de la primul contract de muncă prin sporurile special acordate condiţiilor de lucru deosebite, spor complexitate, spor pentru condiţii grele de muncă, spor special pentru personalul care lucrează în mediul H2S, antidote acordat pentru refacere persoanelor ce lucrează în mediul toxic, spor suplimentar la concediu.

De asemenea a  precizat că de-a lungul întregii perioade, a beneficiat de spor special pentru persoanele care lucrează in mediul de H2S (mediu toxic şi periculos) acordat persoanelor încadrate în grupa 1 de muncă şi în grupa a II-a de muncă.

Din oficiu, în baza art.22 alin.2  Cod procedură civilă s-au solicitat relaţii de la pârâtă  pentru a înainta fişa postului reclamantei pe perioada 15.04.1991 – 01.11.1996, fişa postului pentru fiecare perioadă lucrată de reclamantă în cadrul societăţii pârâte; dacă reclamanta a lucrat neîntrerupt pe acelaşi post, în aceleaşi condiţii de muncă pe toată perioada în care a fost angajată a societăţii; dacă postul reclamantei este prevăzut în Decizia nr.361/04.10.1990 şi dacă mediul de lucru, în care reclamanta  şi-a desfăşurat activitatea, presupunea lucru cu/sau în prezenţa H2S, la care pârâta a răspuns cu adresa 410/26.11.2018 şi  nr. 56/28.01.2019.

Analizând acţiunea în raport de susţinerile părţilor, actele anexate la dosar şi dispoziţiile legale incidente, instanţa reţine următoarele:

Conform înscrierilor din carnetul de muncă în perioada din litigiu respectiv 15.04.1991–01.11.1996 reclamanta a fost angajată a RAAN în funcţia de inginer electrotehnist,  locul de muncă fiind în cadrul Secţiei 8 AMA şi Secţiei AMC.

Activitatea desfăşurată de aceasta a fost încadrată în grupa a II-a de muncă în procent de 100%, în baza HG 559/1990, Ordinului 969/1990 şi Ordinului 50/1990, anexa II pct. 160, potrivit menţiunii din carnetul de muncă (fila 13 dosar).

Prin decizia fostului angajator nr. 361/1990 s-a prevăzut că începând cu data de 01.05.1987 beneficiază de încadrarea în grupa I de muncă personalul din secţiile şi instalaţiile care prepară, vehiculează şi depozitează hidrogen sulfurat, distilare, epurare pe cu H2S ( personalul secţiei H2O, GS, DW) şi epurare ape .

La art. 2 din decizie s-a prevăzut că personalul necuprins în art. 1 beneficiază de încadrare în grupa a II-a .

Potrivit precizărilor unităţii, personalul care a fost încadrat în grupa I de muncă este cel care şi-a desfăşurat activitatea în secţiile GS, H2S şi DW fără a fi incluse secţiile unde reclamanta şi-a desfăşurat activitatea.

Astfel, având în vedere că reclamanta si-a desfăşurat activitatea în cadrul Secţiei 8 AMA şi Secţiei AMC, potrivit înscrierilor din carnetul de muncă, şi nu în cadrul secţiilor GS, H2S şi SW nu au fost îndeplinite condiţiile de încadrare în grupa I de muncă, iar reclamanta a beneficiat, potrivit art.2 al deciziei 361/1990, de grupa a II-a de muncă.

Potrivit Ordinului 50/90, actul normativ cadru care reglementează grupele de muncă, beneficiază de încadrarea în grupele I şi II de muncă, potrivit celor menţionate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, tehnicieni, maiştri, personal de întreţinere şi reparaţii, controlori tehnici de calitate, precum şi alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă şi activităţile prevăzute în Anexele nr. l şi 2.

Potrivit art. 5 din Ordinul 50 /1990, existenţa condiţiilor deosebite la locurile de muncă concrete trebuie să rezulte din determinările de noxe, efectuate de către organele Ministerului Sănătăţii sau de laboratoare de specialitate proprii unităţilor. Aceste determinări trebuie confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecţia muncii care la data efectuării analizei, constată că s-au aplicat toate măsurile posibile de nominalizare a condiţiilor şi că toate instalaţiile de protecţie a muncii funcţionau normal.

De asemenea nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I şi II de muncă se face, potrivit, Art. 6 de către conducerea unităţilor împreună cu sindicatele libere din unităţi, ţinându-se seama de condiţiile deosebite de muncă concrete în care îşi desfăşoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiţiile nefavorabile de microclimate, supra solicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.)

Astfel, încadrarea în grupele I şi II de muncă se va face în situaţia în care, cu toate măsurile luate de unitate pentru nominalizarea condiţiilor de muncă, nivelul noxelor existente la locurile (activităţile, meseriile, funcţiile) prevăzute în aceste grupe depăşeşte nivelul maxim admis prevăzut în Normele republicane de protecţie a muncii.

Prin urmare, pentru a beneficia de încadrarea în grupele I şi II de muncă, trebuie îndeplinite următoarele condiţii:

-să se fi lucrat efectiv la locurile de muncă şi activităţile cuprinse în grupele de muncă,

-salariaţii să fi fost nominalizaţi de către conducerea unităţilor împreună cu sindicatele libere din unităţi, ţinîndu-se seama de condiţiile deosebite de muncă concrete în care îşi desfăşoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiţii nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).

-existenţa condițiilor deosebite la locurile de muncă cu noxe trebuie să rezulte din determinările de noxe.

Cu alte cuvinte nu este suficient ca salariatul să indeplinească activităţile respective şi să lucreze la locurile de muncă expres prevăzute ci, în urma verificărilor efectuate, să se constate că activitatea a fost desfaşurată în condiţii concrete de noxe care depăşeau nivelul maxim admis prevăzut în norme.

Daca toate aceste condiţii erau îndeplinite, salariatul trebuia nominalizat de către conducerea unităţii împreună cu sindicatul.

Activitățile respective trebuiau exercitate întocmai, în programul normal de lucru, pe toată perioada anilor invocați şi în condițiile unor noxe existente peste nivelul normal, toate acestea trebuind să fie dovedite în mod neechivoc, pentru ca să poată fi considerate ca îndeplinite condițiile legale.

În acest sens sunt şi prevederile actelor normative ce reglementează grupele de muncă în industria chimică si petrochimică, HG 456/1990, HG 559/1990, Ordinul nr. 969/1990.

Prin urmare, raportat la decizia nr. 361/04.10.1990 emisă de conducerea unităţii angajatoare, personalul care a fost încadrat în grupa I de muncă este cel care şi-a desfăşurat activitatea în secţiile GS, H2S şi DW fără a fi incluse secţiile unde reclamanta şi-a desfăşurat activitatea.

Prin Decizia nr. 9/2016 dată în interesul legii în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor pct. 6 - 8 şi 12 din Ordinul Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale nr. 50 / 1990, prin care s-a stabilit că instanţele de judecată au posibilitatea analizării şi constatării pe cale judiciară, ulterior abrogării acestui act normativ, a încadrării muncii prestate în perioada 18 martie 1969 - 1 aprilie 2001, după caz grupele I sau II de muncă. În considerentele acestei decizii însă, la paragraful 56, a constatat Înalta Curte că, « neparcurgerea procedurii legale de încadrare a salariaţilor în condiţii deosebite de muncă corespunzătoare grupei I sau a II de muncă, fie pentru că angajatorul a considerat că locurile de muncă din unitate nu îndeplinesc astfel de condiţii, fie pentru că a ignorat aplicarea legii (nu a întreprins demersurile care se referă la procedura de evaluare a acestor locuri de muncă) pe perioada de valabilitate a ordinului, poate fi suplinită, pe cale jurisdicţională, de un litigiu promovat de fostul salariat în contradictoriu cu angajatorul şi calificat ca un conflict, supus jurisdicţiei muncii, în situaţia permisă a ocupării de către acesta a unui loc de muncă sau a desfăşurării unei activităţi dintre cele enumerate limitativ în listele anexe ale Ordinului nr. 50/1990 sau ale Ordinului 125/1990 (regăsite în lista celor nominalizate)».

În cazul de faţă, angajatorul a respectat dispoziţiile legale în vigoare atunci când a nominalizat persoanele care se încadrează în grupa a II-a de muncă în funcţie de condiţiile concrete de la locul de muncă ale acestora emițând in acest sens decizia nr. 361/1990.

Ori, având în vedere că reclamanta şi-a desfăşurat activitatea în cadrul Secţiei  AMC si Secţiei 8 AMA şi nu în instalaţiile care prepară, vehiculează şi depozitează hidrogen sulfurat, distilare şi epurare ape cu H2O, respectiv personalul din cadrul Secţiilor H2O, GS, DW şi epurare ape este firesc să nu beneficieze de grupa I de munca nefiind aceleași condiții de munca.

Reclamanta a susținut că un argument în plus pentru acordarea grupei I de muncă şi faptul că în perioada în litigiu a beneficiat de spor special, spor de care beneficiau salariaţii care lucrau în mediu toxic şi periculos de H2 şi care au beneficiat de grupa I de muncă, însă acest aspect nu are relevanţă deoarece legislaţia privind încadrarea în grupe de muncă nu condiţionează această încadrare de acordarea vreunui spor.

Instanţa retine că, pentru stabilirea încadrării unui salariat în grupa de muncă, unitatea sau instanța de judecată chemată să soluționeze conflictul de muncă are obligația să verifice îndeplinirea condițiilor legale de către salariat prin raportare la situația concretă în care acesta si-a desfășurat activitatea sub aspectul operațiilor efectuate, condițiilor specifice, locului de muncă, timpului efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în grupe, pentru întreaga perioada în care se solicită beneficiul grupei de muncă.

Unitatea a făcut dovada că a efectuat încadrarea locurilor de muncă si a activităților în grupele de muncă, reclamanta nefiind încadrată ca urmare a neîndeplinirii condițiilor legale impuse.

În consecinţă, în condiţiile în care unitatea a făcut dovada cu documente a încadrării, respectiv neîncadrării activităților si locurilor de muncă în grupe de muncă, ca urmare a procedurilor legale urmate,  proba contrară revenea reclamantei, care se limitează la simple susţineri care nu pot fi de natură a înlătura actele de nominalizare incheiate la nivelul unităţii sau menţiunile din carnetul de muncă.

În ceea ce priveşte perioada ulterioară datei de 01.04.2001 se reţine că, încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite, respectiv în condiţii speciale se efectuează prin parcurgerea unei metodologii obligatorii, în ordinea cronologică anume prevăzută de Hotărârea Guvernului nr. 261/2001, cu modificările şi completările ulterioare, şi Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003, cu modificările şi completările ulterioare, după caz, şi, respectiv, prin reînnoirea avizelor de încadrare în condiţii deosebite, potrivit Hotărârii Guvernului nr. 246/2007, cu modificările şi completările ulterioare, acestea fiind acte normative de nivel infralegislativ emise în aplicarea Legii nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare.

Împrejurarea că, în anumite situaţii, anterior datei de 1 aprilie 2001, locul de muncă/funcţia /activităţile reclamantei au fost încadrată în grupa I sau a II-a de muncă nu constituie temei pentru acordarea condiţiilor speciale sau deosebite, după caz, şi pentru perioadele ulterioare, dacă nu au fost parcurse respectivele proceduri.

Prin aceste acte normative au fost reglementate şi mijloacele de contestare a refuzului nejustificat al angajatorilor de a parcurge procedurile de evaluare a locurilor de muncă, precum şi căile de atac ce puteau fi exercitate împotriva actelor administrative ale autorităţilor publice implicate în aceste proceduri. În esenţă, se apreciază că era obligatoriu ca aceste proceduri să fie parcurse, neputând fi reconstituite retroactiv de către instanţa de judecată.

A constata pe cale judiciară că şi alte locuri de muncă decât cele pentru care s-au urmat aceste proceduri şi s-au primit avizele prevăzute de metodologiile aprobate prin hotărâri ale Guvernului emise în aplicarea legii se încadrează în condiţii superioare de muncă echivalează cu depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti, având potenţialitatea generării unui conflict de natură constituţională, întrucât instanţa de judecată nu se poate substitui în atribuţiile partenerilor sociali şi nici în cele ale autorităţilor publice implicate în derularea procedurilor, inclusiv în atribuţiile puterii legiuitoare, atunci când în discuţie s-a aflat încadrarea unor locuri de muncă în condiţii speciale.

De vreme ce legea nu creează posibilitatea de a încadra în condiţii speciale şi alte activităţi, funcţii, meserii şi unităţi în afara celor expres şi limitativ prevăzute de anexele nr. 1 şi 2 la Legea nr. 226/2006 şi, respectiv, de anexele nr. 2 şi 3 la Legea nr. 263/2010, norme ce au un caracter declarativ cu privire la parcurgerea procedurii prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003 şi, implicit, cu privire la avizele emise în temeiul acesteia, judecătorul nu poate adăuga la lege, nu poate pe cale de analogie să extindă domeniul de aplicare a acesteia, suplinind ceea ce se consideră a fi omisiune sau imperfecţiune, ci este ţinut a o aplica întocmai, independent de opţiunea sa subiectivă cu privire la gradul de adecvare a legii la relaţiile sociale pe care le sancţionează juridic.

Aşa fiind, instanţa având în vedere considerentele de fapt şi de drept expuse mai sus constată că acţiunea este neîntemeiată urmând să dispună respingerea acesteia

Definitivă prin neapelare.