Rectificare de carte funciară

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 4073/2018

Şedinţa publică de la 25 Iunie 2018

Completul compus din:

PREŞEDINTE

Grefier

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea la data de 21.02.2018 sub nr. de dosar 2..../271/2018, reclamantele I.M., R.V. și K.-.P D.-.M, în contradictoriu cu E.R.C. din O, P. O, au solicitat radierea din cartea funciară nr. ….. provenită din conversia CF ….., nr. top. ….., reprezentând în natură apartamentul nr. 16 din corpul B al imobilului aflat pe str. ……., a interdicției de înstrăinare și grevare înscrisă sub B 2 în favoarea P.R.C. O.

În motivarea cererii reclamantele au arătat că sunt coproprietare asupra apartamentului menționat, dobândit prin succesiune de la proprietarul tabular M.D. care a dobândit dreptul de proprietate în temeiul contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. …….

Au mai arătat reclamantele, în esență, că apartamentul a fost cumpărat la prețul de 84000 de lei, din care s-a achitat un avans de 21000 de lei iar restul de 63000 de lei a fost achitat în rate până în octombrie 1991 de către defuncta M.D. însă pârâta refuză să dea o declarație autentică pentru radierea interdicției.

În drept au fost invocate prevederile art. 1788 Cod civil de la 1864, art. 918, 885 Cod civil.

S-au depus la dosar, în copie, acte de identitate, extrase și încheieri CF, contract de vânzare cumpărare, cereri, adrese.

E.R.C. din O, P.R.C. O au formulat întâmpinare prin care au arătat că nu există o persoană juridică cu denumirea E.R.C. din O, P. O, E.R.C. O fiind forul tutelar al instituției cu denumirea P.R.C. O, cele două instituții având personalitate juridică distinctă.

Pe fondul cauzei s-a susținut, în esență, că nu există o obligație legală cu privire la păstrarea registrelor contabile și a documentelor justificative o perioadă de 40 de ani, în perioada comunistă arhivele instituțiilor bisericești au avut de suferit iar singurele documente găsite dovedesc doar plata parțială a debitului, debitoarea având dreptul de a solicita radierea interdicției numai după achitarea integrală a debitului.

A mai susținut pârâtul că simpla susținere a reclamantelor privind plata integrală nu este probată, sarcina probei aparținând reclamantelor, dovada plății nu poate fi făcută decât prin înscrisuri, respectiv cu chitanțele care atestă plata, din actele depuse rezultă că debitoarea nu poate fi considerată bun platnic iar acest aspect, coroborat cu faptul că debitoarea a fost avocat în Baroul B, cunoscând bine reglementările în domeniu, duc la concluzia că antecesoarea reclamantelor nu a plătit întreaga sumă, pentru că era firesc ca un avocat care și-a achitat integral debitul să procedeze la efectuarea demersurilor administrative pentru radierea interdicției de înstrăinare și grevare.

S-au depus la dosar, în copie, adrese, registru de casă, chitanțe.

Prin răspunsul la întâmpinare reclamantele au arătat că susțin cererea de chemare în judecată față de pârâtul P.R.C. O.

Au mai susținut reclamantele că antecesoarea acestora a achitat toate ratele, rata lunară reprezentând o sumă derizorie față de veniturile realizate împreună cu soțul, plata integrală a ratelor ar rezulta din verificarea fișei contului aferent apartamentului în litigiu, în situația în care nu ar fi fost achitate ratele pârâta avea la îndemână o acțiune civilă de obligare la plată, în cadrul unui termen de 3 ani, după data de 30.09.1994 intervenind prescripția.

În drept au fost invocate art. 1800 pct. 4, art. 1786, art. 480 Cod civil de la 1864, art. 1 din Decretul nr. 167/1958.

Prin notele scrise depuse la dosar, pârâtul P.R.C. O a solicitat respingerea susținerilor reclamantelor privind prescripția întrucât, conform prevederilor art. 1 și 2 din Decretul nr. 167/1958, prescripția stinge doar dreptul la acțiune în sens material, nu și dreptul subiectiv și nici obligația corelativă acestuia.

Instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Între pârâtul P.R.C. O, în calitate de vânzător, M.T. și soția M.D., antecesoarea reclamantelor, în calitate de cumpărători, s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare aut. sub nr. ……… având ca obiect apartamentul nr. …. din imobilul situat în O.

Conform prevederilor contractuale, prețul apartamentului a fost de 84000 de lei din care s-a achitat suma de 21000 de lei urmând ca restul de 63000 de lei să fie achitat în rate lunare de câte 350 de lei. Vânzătorul nu a solicitat instituirea unei ipoteci pentru diferența de preț, solicitând însă înscrierea unei interdicții de înstrăinare și grevare.

Prin Încheierea BCPI O nr. ….., în baza certificatului de legatar nr. ….., s-a înscris în CF ….. O, provenită din conversia CF ….. O, dreptul de proprietate al reclamantelor dobândit prin succesiune, fiind menținută însă interdicția de înstrăinare și grevare.

Reclamantele au solicitat pârâtului o declarație autentică în vederea radierii interdicției însă cererea a fost refuzată cu motivarea că nu s-au găsit în arhive dovezi ale efectuării plăților, solicitând reclamantelor să facă această dovadă.

Sarcina probei aparține reclamantului, conform prevederilor art. 249 C.pr.civ., iar reclamantele nu au depus la dosar înscrisuri doveditoare cu privire la plata diferenței de preț.

Instanța apreciază însă întemeiată cererea reclamantelor privind radierea interdicției de înstrăinare și grevare, chiar dacă reclamantele nu pot face dovada achitării integrale a prețului.

Astfel, spre deosebire de dreptul de ipotecă,  drept real care conferă titularului posibilitatea urmăririi imobilului ipotecat, în termenul de prescripție a dreptului de a obține executarea silită în materia drepturilor reale,  și în situația în care s-a împlinit termenul de prescripție a dreptului material la acțiune sau a dreptului de a cere executarea silită a creanței garantate, interdicția de înstrăinare și grevare nu poate fi valorificată în mod independent, fiind o simplă garanție instituită pentru plata prețului.

Prin urmare, contrar susținerilor pârâtului, instanța apreciază că nu numai plata integrală a prețului ar conduce la stingerea interdicției de înstrăinare și grevare ci și stingerea dreptului material la acțiune cu privire la ratele neachitate, neexistând nicio justificare pentru menținerea interdicției în condițiile în care titularul acesteia nu mai poate obține obligarea debitorului  la plata diferenței de preț.

Având în vedere diferența de preț  de 63000 de lei, rata lunară stabilită în contractul de vânzare cumpărare de 350 lei și scadența primei rate, 1 octombrie 1976, rezultă că scadența ultimei rate a fost la data de 01.09.1991 iar raportat la prevederile Decretului nr. 167/1958, în vigoare la data respectivă, dreptul material la acțiune s-a împlinit la data de 01.09.1994.

Pentru considerentele expuse, instanța va admite cererea de chemare în judecată și va dispune radierea interdicției de înstrăinare și grevare înscrisă în favoarea pârâtului în CF 193484-C2-U2 O.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E :

Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii I.M., R.V. și K.-.P D.-.M, în contradictoriu cu pârâtul  P.R.C. O.

Dispune radierea interdicţiei de înstrăinare şi grevare înscrisă în favoarea pârâtului în CF 193484-C2-U2 O.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.

Cererea de apel se depune la Judecătoria O.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 25.06.2018.

Preşedinte

Grefier,

Domenii speta

Spete similare