Fond funciar

INSTANŢA

Constată că, prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 4.04.2018 pe rolul Judecătoriei Oradea,  sub nr.  5…./271/2018, reclamantele B.S.-A.-O. si C.S.  în contradictoriu cu C.L.A.L.F.F. Oradea – prin P. si  C.J.A.L.F.F. Bihor – prin P. au solicitat, ca prin hotararea ce va fi pronunţată, instanța să dispună:

-constatarea nulităţii Titlului de proprietate nr. …… emis de parata de rând 2;

-obligarea paratelor sa procedeze la întocmirea documentaţiei necesare, punerea in posesie si emiterea unui nou Titlu de proprietate pe numele mamei lor, defuncta C.M., asupra unui teren intravilan cu funcţiuni locative in suprafaţa de 2000 mp, pe un amplasament echivalent valoric fostei proprietăţi a mamei reclamantelor, respectiv in zona 2 a Municipiului Oradea.

In motivare se arată că, mama reclamantelor, C.M. era îndreptatita conform actelor de proprietate depuse la dosarul cauzei la un teren in Zona 2 a municipiului Oradea. Astfel, după cum se poate observa din dosarul administrativ care a stat la baza eliberării titlului de proprietate nr ….., mama reclamantelor era îndreptătită să primească in temeiul legilor fondului funciar o suprafata de 2000 mp situata in zona Nufarul-Salca, zona Depozitului de tramvaie, adică zona Zona 2, conform împărţirii administrative a Municipiului Oradea.  Întrucât reconstituirea nu s-a putut face pe vechiul amplasament s-a oferit suprafaţa înscrisa in titlu situată însă la graniţa administrativă dintre Oradea si Sânmartin, dincolo de Strada Ogorului adică Zona 4 conform aceleaşi împărţiri administrative. Este clar ca terenul detinut de antecesorii reclamantelor era unul mult mai valoros decât cel oferit in schimb de C.L.A. a Legii 18/91.

În continuare, se arată că mama reclamantelor era îndrepăţită la un teren cu functiuni locative, conform vechii/si actualei destinaţii. Principala problema a reconstituirii astfel cum s-a realizat prin titlu indicat in petit  este aceea ca terenul, se afla sub liniile de înalta tensiune ce traversează câmpia dintre Oradea si Sânmartin, astfel ca nu poate avea nicio destinatie utilitara.

Chestiunea utilităţii este foarte importanta întrucât in fosta locaţie terenul lor ar fi fost amplasat intr-o zona in care se dezvolta un nou cartier al oraşului, dincoace de Centura orasului (unde s-a creat un nou Cartier- Grigorescu) zona devenind,  după crearea noului drum de acces Nufarul-Cimitirul Rulikovski si dezoltatorilor imobiliare din zona, una deosebit de atractiva din punct de vedere imobiliar, arată reclamantele.

Mai mult, in viitor,  foarte probabil,  deşi  terenul deţinut de reclamante era in Zona 2 actuala, după realizarea si a unei reţele de tramvai pe acelaşi traseu, si finalizarea cartierului de blocuri din zona aceasta zona va deveni chiar Zona 1.

In schimb  in amplasamentul relocat de către Comisia locala si acum si in viitor zona este una închisa oricărei destinaţii datorita imediatei vecinătăţi cu reţeaua de înalta tensiune ce alimentează oraşul, astfel ca va rămâne cu siguranţa Zona 4 a municipiului Oradea.

Pe lângă faptul ca terenul are o valoare mult mai mica datorita simplului fapt ca se afla in zona 4, terenul nostru nu mai poate fi utilizat practic decât pentru agricultura (datorita liniilor de înalta tensiune). Arat ca un teren de 2000 mp in aproprierea Oradiei care poate fi folosit doar pentru agricultura costa intre 1000 si 2000 Euro. In schimb un teren pe care se poate construi, in suprafaţa de 2000 mp, aflat in zona 2 a oraşului, reprezintă practic 4 parcele de casa având o valoare de zeci de ori mai mare.

Titlu de proprietate s-a eliberat fără punerea reclamantelor in posesie. Solicită instanţei a observa ca nici mama lor C.M. si nici reclamantele, după moartea mamei lor, nu au fost consultate în legătura cu punerea in posesie, respectiv ca nu s-a semnat procesul verbal de punere in posesie de către beneficiarii reconstituirii. In acest fel, dincolo de faptul ca eliberarea titlului de proprietate in aceste condiţii este profund viciata, nici nu a acceptat o asemenea locaţie, fiind clar ca punerea in posesie (ce trebuia sa premeargă eliberării titlului) respectiv eliberarea titlului de proprietate  au fost neconforme si se cuvin a fi îndreptate.

In ce priveşte refuzul reclamantei de a semna procesul verbal de punere in posesie, arată ca la momentul la care i s-a comunicat verbal de către reprezentanţii paratei amplasamentul ales de ei, reclamanta şi-a exprimat clar poziţia in sensul de a găsi un alt amplasament care să se apropie măcar din punct de vedere al amplasării si al funcţiunilor de terenul la care ar fi fost îndreptăţită mama reclamantelor.

Însă, după ce a aflat ca amplasamentul „găsit” de către parata este traversat de linii de înalta tensiune, conduita sa s-a concretizat si în corespondentă purtată între părti. In acest fel, simpla lipsa a subsemnatei de la ceea ce parata numeşte „punere in posesie”, nu poate fi considerata acceptare tacita a acestei posesii, cu atât mai mult cu cat fata de comunicarea ca nu acceptam locaţia propusa, procesul verbal de punere in posesie si întreaga procedura de punere in posesie s-a realizat doar scriptic, in biroul paratei, nu la fata locului.

In drept : art. 10 din  H.G. 890/2005, legea 18/91, Legea 1/2000 si legea 247/2005

În probaţiune: înscrisuri, cercetare la fata locului,  expertiza  tehnica de identificare si evaluare a terenului in suprafaţa de 2000 mp comparativ cu vechile amplasamente.

Pârâta C.M.A.L.F.F. Oradea, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată şi nelegală.

În motivare se arată că, cererea înregistrată cu numărul 66262/30 03 1998, formulată de către antecesoarea reclamantelor, C.M., a fost soluţionată iniţial prin Hotărârea Comisiei Judeţene Bihor ….. prin înscrierea unei suprafeţe de 0,20 ha pe anexa 39 poziţia 234/1891, în vederea acordării de despăgubiri deoarece, la aceea dată Comisia Locală, nu a avut la dispoziţie terenuri agricole pentru a fi reconstituite în compensarea vechilor amplasamente ce nu erau libere.

În raport cu prevederile art. 8 din Legea 165/2013, Comisia Locală a centralizat cererea înregistrată sub numărul 66262/30.03,1998, formulată de către antecesoarea C.M., acesta fiind discutată şi analizată în şedinţa de lucru a Comisiei Locale de Fond Funciar din data de 01 septembrie 2016, sens în care, s-a formulat propunerea de reconstituire pentru suprafaţa de 0,20 ha din terenurile aflate în rezerva C.L.F.F., Sectorul cadastral 12, reprezentând sectorul cel mai apropiat de cel în care se este situat vechiul amplasament.

Precizează faptul că, în Comisia Municipală a fost adoptată hotărârea potrivit căreia ofertele de teren din rezerva Comisiei să fie formulate persoanelor îndreptăţite în funcţie de vechile amplasamente ce nu pot fi restituite în natură, astfel ofertele/propunerile să fie făcute pe amplasamente reprezentând rezerva Comisiei Locale în acelaşi sector cadastral în care se găseşte vechiul amplasament, iar în situaţia în care Comisia nu dispune de teren în rezerva sa în sectorul cadastral în care este situat vechiul amplasament, cazul în speţă, Comisia a hotărât ca reconstituirea să se facă în sectoarele cadastrale cele mai apropiate de sectorul cadastral aferent vechiului amplasament.

În acest sens Comisia Locală a identificat vechiul amplasament ca fiind aferent nr. topo……., înscris în CF ….Oradea, situat în sectorul cadastral 20 , sector cadastral în care potrivit Anexei 7 al inventarului întocmit potrivit Legii nr.165/2013, Comisia locală a avut la dispoziţie doar o suprafaţă de 456 mp reprezentând rezervă retrocedabilă.

Rezerva Comisiei Locale a fost adusă la cunoştinţa persoanelor interesate prin afişarea la Avizierul situat la parterul Primăriei Municipiului Oradea iar terenurile reprezentând rezerva Comisiei Locale au fost dispuse pe sectoare cadastrale.

Urmare a hotărârii adoptate, Comisia a comunicat reclamantei B.S. propunerea sa, în scris cu confirmare de primire, aceasta fiind invitată la Comisia Locală de Fond Funciar, în data de 02.112016, în vederea identificării în teren, a suprafeţei de 0,20 ha, din teren reprezentând rezerva Comisiei Locale , situată în Sectorul cadastral 12.

Deşi a preluat corespondenţa, dna B.S. nu şi-a exprimat interesul privind soluţionarea cererii, nefiind prezentă nici în data de 02.11.2016, când a fost invitată pentru a se efectua deplasarea în teren în vederea delimitări /ţăruşării suprafeţei propuse a fost reconstituită. Invocă prevederila art. 16 din Normele de aplicare a Legii nr.165/2013, aprobată prin H.G. nr.401/2013.

Propunerea Comisiei Locale reprezentând rezerva sa, nu a fost refuzată, ca atare s-a solicitat Comisiei Judeţene Bihor validarea în favoarea titularei cererii de reconstituire, defuncta C.M. a suprafeţei de 0,20 ha, la poziţia 354 din Anexa 6, în vederea reconstituirii dreptului de proprietate în natură, din rezervă retrocedabilă situată în Sectorul cadastral nr. 12, propunerea fiind validată prin Hotărârea Comisiei Judeţene Bihor nr. …...

Apreciază că procedurile prevăzute de Legea nr.165/2013 şi H.G. nr.401/2013, au fost respectate întocmai de către Comisia Locală, sens în care cererea reclamantelor apare ca fiind neîntemeiată, întrucât Titlul de Proprietate nu se încadrează în niciunul din motivele de nulitate prevăzute de art. III din Legea 169/1997. 

Referitor la folosirea termenului «echivalent », potrivit punctului de vedere comunicat de către Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, reprezintă criteriile de echivalare a terenurilor agricole ţinându-se seama de categoria de folosinţă.

Legile fondului funciar vorbesc doar de o echivalenţă arabilă, iar nicidecum de una valorică, astfel, referitor la folosirea termenului "echivalent" în legislaţia fondului funciar, acesta apare în prevederile art. 23 din Legea nr.18/1991, în forma iniţială, precum şi cele ale art. 36 din acelaşi act normativ. Din lecturarea acestor articole, rezultă că foştii proprietari vor fi compensaţi cu o suprafaţă de teren echivalentă (art.23) sau că numărul de acţiuni primate va fl proporţional cu suprafaţa de teren echivalent arabil (art.36). Pentru a înţelege cum se stabileşte această echivalenţă, trebuie identificate situaţiile prezentate în acest sens de legiuitor în Regulamentul aprobat prin HG nr.l31/1991. Astfel, ca urmare a lecturării actului normative, este clar că art. 31, 32 şi 33, introduc principiul acordării unor terenuri "în echivalent arabil" iar prin anexa nr.21 la regulament au fost stabilite criteriile de echivalare a terenurilor agricole în funcţie de categoria de folosinţă.

In ceea ce priveşte echivalenţa prevăzută de art. 23 din Legea nr.18/1991, în forma sa iniţială, regulamentul nu a stabilit vreun mecanism distinct, ceea ce conduce la opinia că şi în acest caz, echivalenţa se stabillea prin raportare la art. 31, 32 şi 33 din HG nr.131/1991, iar modificările aduse articolelor mai sus menţionate prin Legea nr.169/1997 şi HG nr.180/2000 nu au vizat schimbarea regimului de stabilire a echivalenţei terenurilor.

Sintagma "echivalenţă valorică" introdusă prin art.9 din HG nr.890/2005 nu poate fi asociată nici cu textul prin care s-a reglementat posibilitatea acordării către foştii proprietar/ a unei suprafeţe de teren echivalente "din terenurile intravilane sau, în lipsă extravilane", respectiv art.9 alin.3 din HG nr.1172/2001, actul normativ prin care s-au stabilit procedurile aplicabile după apariţia Legii nr. 1/2000.

Având în vedere contextul în care este menţionată posibilitatea echivalării unor terenuri chiar şi intravilane, consideră că operaţiunea de echivalare nu putea viza decât terenuri agricole, aşa cum sunt prevăzute de Legea nr.18/1991, ale cărei criterii de echivalare au fost de altfel preluate în anexa 21 la HG nr. 1172/2001.

In timp ce Legea nr. 18/1991 republicată vorbeşte despre echivalenţa terenurilor agricole, alin.(2) al art.24, Legea 247/2005 nu introduce noţiunea de echivalenţă valorică, iar  în raport cu aceste prevederi, care constituie cadrul general este evident că formula „echivalenţa valorică” (prevăzută pentru prima dată în art. 9 alin. 3 al HG nr.890/2005), nu se poate referi  la altceva decât la criteriile de echivalare a terenurilor agricole, aşa cum acestea au fost prevăzute în anexa nr. 18 la Regulamentul aprobat prin HG nr.890/2005.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

 În baza Legii nr. 18/1991, antecesoarei reclamantelor, defunctei C.M., i s-a emis titlul de proprietate nr. ………, pentru o suprafață de teren de 2000 mp, situată în intravilanul municipiului Oradea.

Potrivit art. 14 alin 2 din Legea nr. 18/1991, atribuirea efectivă a terenurilor se face, în zona colinară, de regulă, pe vechile amplasamente, iar în zonele de câmpie, pe sole stabilite de comisie şi nu neapărat pe vechile amplasamente ale proprietăţii, în cadrul perimetrelor actuale ale cooperativelor agricole de producţie.

Reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole nu are loc în baza criteriilor de valoare a terenurilor, care nu sunt reglementate. Defuncta era îndreptățită la o suprafață de teren agricol, însă nu în zona fiscală solicitată de reclamante, sau cu funcțiuni locative. Dispozițiile art. 10 din HG nr. 890/2005 au fost abrogate, prin art. 4 din HG nr. 401/2013.

Punerea în posesie poate avea loc și în absența beneficiarilor, conform art. 16 din normele de aplicare a Legii nr. 165/2013, adoptate prin HG nr. 401/2013, reclamantele fiind invitate la punerea în posesie (filele 37 – 39).

Ulterior, titlul de proprietate nr. 27371/22.02.2017 a fost preluat de la comisie și nu a fost contestat în termenul de 30 de zile, stabilit prin art. 53 alin 2 din Legea nr. 18/1991. Este adevărat că reclamantele au solicitat, prin adresa înregistrată la comisia locală sub nr. 381245/28.11.2017 (fila 10), însă aceasta nu constituie o plângere formulată împotriva titlului de proprietate.

Având în vedere considerentele expuse, analiza celorlalte probe administrate este de prisos, cererea de chemare în judecată urmând a fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

 Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele B.S.-A.-O. si C.S.  în contradictoriu cu C.L.A.L.F.F. Oradea – prin P. si  C.J.A.L.F.F. Bihor – prin P.

Cu drept de a declara apel în termen de 30 zile de la comunicare.

Cererea de declarare a căii de atac se va depune la Judecătoria Oradea.

Pusă la dispoziţia părţilor prin grefa instanţei, azi, 22.01.2019.

Domenii speta

Spete similare