Reintegrarea în domiciliu

Data publicare portal: 09.10.2019

Prin Sentinţa civila ….., Judecătoria …..a respins cererea formulată pe calea ordonanţei preşedinţiale de reclamanta … – având CNP …, domiciliată în …, str … nr…., jud… şi domiciliul procesual ales în…, str. Lipscani, nr. …, av. …, Judeţ … în contradictoriu cu pârâtele …. – cu domiciliul în ….., str. …., nr. …, Judeţ …, … toate prin reprezentant legal …., cu domiciliul în …, str. .., nr…., Judeţ …., ca neîntemeiată.

Obligă reclamanta la plata către pârâte a sumei de ... lei, reprezentând onorariu de avocat redus.

Cu drept de apel în 5 de zile de la pronunţare.

Apelul se depune la Judecătoria …

Pronunţată astăzi, …., prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei … sub nr. …. la …, reclamanta …. în contradictoriu cu pârâtele …..si ….a solicitat pe cale de ordonanţă preşedinţială să se dispună reintegrarea sa în domiciliul din …., str….., nr. …., jud. ….

În motivarea cererii, a arătat că în fapt, încă din anii …., tatăl soţului său …, si-a construit un imobil pe o parte din suprafaţa de teren care face parte din suprafaţa de teren de … mp. Acestuia i-a fost deschis rol pentru suprafaţa de …. mp, suprafaţă pentru care a achitat impozitul, acelaşi lucru făcându-1 şi pentru casă.

Cu timpul, acest autor si-a extins dreptul de folosinţă asupra unei suprafeţe mai mari de aproximativ … mp, îngrădind cu gard suprafaţa de teren respectivă şi folosind-o. Pe această suprafaţă de teren ea a construit o casă cu 8 camere, aceasta reprezentând locuinţa sa stabilă, domiciliul său fiind stabilit la această adresă aşa cum rezultă din copia cărţii de identitate.

A susţinut că datorită problemelor financiare a fost nevoită să plece în Italia, iar când s-a întors a constatat că nu poate să mai pătrundă în casă, aceasta fiind ocupată de către pârâte care nu îi permit accesul în imobil.

A solicitat să se constate faptul că ea nu are altă locuinţă, astfel încât consideră că trebuie sa fie reintrodusă în locuinţă, neputând sta pe drumuri atâta timp cât are o casa.

Pe de alta parte, a arătat că în data de … trebuie să organizeze parastasul atât pentru soţul său, cât si pentru tatăl pârâtelor care este fiul său şi care a decedat acum un an, parastasul acestuia trebuind sa fie organizat de către ea în condiţiile în care pârâtele şi-au schimbat religia şi nu mai menţin tradiţia.

A precizat că a adus din … alimente în vederea organizării parastaselor, astfel încât dacă nu merge în casă, acestea se pot strica în condiţiile în care nu sunt ţinute la rece. Pe de alta parte, conform tradiţiei la parastas trebuie să participe rudele şi vecinii, astfel încat, în condiţiile în care ea nu este primită în casă nu poate invita oameni care să participe la parastas.

A solicitat judecarea prezentei ordonanţe în condiţiile art. 999 pct. 2 c. proc. civ., având în vedere urgenţa deosebită pe care a prezentat-o mai sus.

A înţeles să se folosească de proba cu acte, interogatoriu si martori.

În drept, a invocat dispoz. art.997 şi urm C. proc. Civilă.

Cererea a fost legal timbrată  cu suma de … lei conform dovezii de la fila ...

La data de …, pârâtele …si …. au depus întâmpinare la acţiunea înaintată de reclamantă şi au solicitat respingerea acţiunii ca vădit neîntemeiată.

Au invocat în principal excepţia inadmisibiltăţii cererii de ordonanţă preşedinţială, în lipsa promovării unei alte acţiuni de drept comun.

În subsidiar, dacă se va trece peste excepţia invocată, au solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, întrucât în cauza de faţă nu este dovedit caracterul vremelnic, într-un caz urgent, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere sau pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, nefiind astfel îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea unei astfel de cereri.

Au solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, au arătat că în fapt pârâta …a fost căsătorită cu numitul …, din căsătoria lor rezultând minorele …., născuta la data de …., …, născuta la data de …. Si …., născuta la data de …..

A susţinut că în anul …, căsătoria lor a fost desfăcută prin divorţ, conform sentinţei civile nr….., pronunţată de judecătoria …, în dosarul nr….. La data de …, fostul soţ a decedat, astfel că ea a revenit în domiciliul comun, bunurile imobile (casă si teren) fiind proprietatea sa şi a fostului soţ, acestea fiind dobândite de ei în timpul căsătoriei lor.

Întrucât după pronunţarea hotărârii de divorţ nu a introdus şi acţiunea de partaj, după decesul soţului său, a înţeles ca împreună cu cele trei minore, să locuiască în imobilele din strada …., ale cărei proprietară a rămas alături de cele trei minore, în calitate de descendente de gradul I ale fostului soţ.

În timpul căsătoriei cu autorul …, a dobândit prin contract de vânzare- cumpărare un imobil casă şi terenul aferent. Acest imobil a fost extins de ea şi de fostul soţ în anul … (în timpul căsătoriei lor), până la un număr total de 7 camere.

Nu este adevărat ca reclamanta a locuit în imobilele din strada …., dimpotrivă, aceasta deţine o locuinţă pe raza localităţii …., unde şi mergea de fiecare data când revenea în ţară din străinătate.

A precizat ca pe timpul căsătoriei sale cu autorul …., soacra sa venea la ei doar în vizită, după care pleca la locuinţa din  ….

După pronunţarea hotărârii de divorţ dintre ea si fostul sot, aceasta i-a solicitat autorului  …. (fiul acesteia), să o ia in spaţiu, în locuinţa din str. …unde amândoi erau coproprietari, lucru care s-a şi întâmplat, scopul pârâtei fiind evident acela de a-şi însuşi bunurile imobile dobândite de ea si de fostul soţ în timpul căsătoriei lor.

A menţionat că acest lucru însă, nu-i conferă reclamantei un drept de proprietate asupra imobilelor situate în str. …., pentru că bunurile imobile asupra cărora reclamanta pretinde un drept sunt de fapt si de drept proprietatea sa si a fostului său soţ, ei au locuit acolo împreună cu minorele, au achitat taxele şi impozitele locale, precum şi plata tuturor utilităţilor, toate contractele cu furnizorii de servicii (apa, curent, etc.), fiind încheiate pe numele …..

Tot … a fost cea care după decesul autorului ….,  a achitat acestuia datoriile bancare pe care le făcuse după ce ei erau despărţiţi in drept.

A menţionat că este adevărat că după decesul soţului său, reclamanta le-a cerut sa părăsească casa, recurgând chiar la violenţa fizică asupra minorelor (exista certificate medico-legal în acest sens, precum şi o plângere penală în curs de soluţionare, împotriva reclamantei), si întrucât s-au opus solicitării acesteia, urmările provocate de reclamanta s-au soldat cu aruncarea bunurilor lor mobile in curtea casei, conflictul fiind aplanat de organele de poliţie care au intervenit la solicitarea lor.

A susţinut că nu a interesat-o pe reclamantă ca pârâtele …..si ……, nepoatele sale, sunt minore, sunt eleve şi nu au posibilitatea să se întretină singure, mama lor ….. fiind singura care munceşte să le întreţină.

A menţionat că nu este adevărat nici că reclamanta s-a ocupat de parastasul autorului lor, ci dimpotrivă, pârâta …. i-a pregătit parastasul după obiceiurile creştineşti si i-a cumpărat crucea pe care ulterior a montat-o la mormântul acestuia.

A susţinut că dacă reclamanta ar fi intenţionat să facă vreun parastas putea şi poate să respecte acest obicei, inclusiv să invite anumite persoane la masă, în domiciliul celuilalt fiu al acesteia care se învecinează cu ele, mai exact în spatele casei lor, şi cu care vine de fiecare data însoţită la domiciliul lor să le ameninţe că le scoate afara din casa, acest lucru întâmplându-se chiar în această săptămână.

A susţinut că reclamanta solicită reintegrarea într-un domiciliu care nu-i aparţine şi mai mult decât atât, aceasta chiar dacă este bunica lor, manifestă o atitudine agresivă ce culminează de fiecare data cu ameninţări si injurii la adresa lor.

Pentru toate aceste aspecte, a solicitat respingerea cererii de ordonanţă preşedinţială ca vădit neîntemeiată cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocat.

În dovedirea aspectelor invocate, a solicitat probele cu înscrisuri, interogatoriul reclamantei, proba testimonială cu martora …., precum şi orice altă probă care va rezulta din dezbateri si va fi utilă soluţionării cauzei.

În cursul cercetării judecătoreşti, instanţa a încuviinţat şi administrat pentru ambele părţi proba cu înscrisuri, iar pentru pârâtă şi proba cu interogatoriul adresat reclamantei. Instanţa a luat act de faptul că reclamanta a renunţat la proba cu interogatoriul pârâtei, dat fiind faptul că aceasta era plecată în Spania. Instanţa a respins ca nefiind utilă proba cu martori propusă de reclamantă în dovedirea refuzului pârâtelor de a permite accesul reclamantei în imobil şi a organizării parastasului, dat fiind faptul că aceste aspecte au fost necontestate de către părţi. Instanţa, raportând teza probatorie la înscrisurile depuse la dosar, la precizările făcute la acest termen de judecată şi la răspunsurile date de reclamantă la interogatoriul administrat, a apreciat că nu se mai impune ascultarea martorului propus de pârâte, astfel că a respins ca nefiind utilă proba testimonială propusă de pârâte.

Analizând ansamblul materialului probator prin raportare la dispoziţiile legale incidente şi la susţinerile părţilor, instanţa reţine următoarele aspecte care vor fi expuse în continuare.

În fapt, instanţa reţine drept aspect necontestat de către părţi că reclamanta a fost împiedicată de pârâte în a pătrunde în domiciliul prevăzut în cartea sa de identitate, respectiv în imobilul situat în …., str. …, nr. …. Instanţa mai reţine că în data de … reclamanta ar dori să organizeze în respectivul imobil un parastas pentru fiul şi soţul său.

Din susţinerile părţilor, se mai constată că situaţia conflictuală dintre părţi a început în septembrie ... Instanţa mai reţine că reclamanta a afirmat că locuieşte şi munceşte în … de foarte mulţi ani, venind în România de două ori pe an.

În drept, potrivit art. 997 din Codul de procedură civilă, procedura ordonanţei preşedinţiale poate fi utilizată pentru luarea unor măsuri provizorii, în cazuri urgente, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unor pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar putea ivi cu prilejul unei executări.

Ordonanţa preşedinţială este, aşadar, o acţiune civilă cu trăsături aparte, întrunind atât condiţiile generale de admisibilitate a unei acţiuni civile obişnuite, cât şi anumite condiţii speciale, ce o caracterizează: anume: existenţa în favoarea reclamantei a unei aparenţe de drept, urgenţa, caracterul provizoriu sau vremelnic al măsurii ce se solicită a se lua pe această cale şi neprejudecarea fondului prin măsura luată.

Cu privire la condiţia urgenţei, aceasta trebuie să reiasă din existenţa unor ”cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări” [art. 997 alin. (1) C. proc. civ.].

Instanţa apreciază că această condiţie trebuie analizată şi prin prisma intervalului de timp scurs de la producerea faptului prejudiciabil şi până la introducerea cererii de ordonanţă preşedinţială. În speţă, conform susţinerilor reclamantei, aşa zisa ocupare abuzivă a spaţiului a început în septembrie …, iar prezenta cerere a fost introdusă la instanţă la mai mult de jumătate de an distanţă faţă de acest moment, respectiv la data de ….

Totodată, din susţinerile reclamantei şi din probele administrate nu reiese existenţa unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara. Instanţa constată că reclamanta a apelat la ajutorul rudelor pentru a fi găzduită, iar alimentele aduse pentru parastas nu au fost perisabile şi au fost depuse la cuscra acesteia. Se constată că reclamanta a adus orez, ulei, zahăr, foi de dafin, alimente care nu necesită un loc de depozitare special, imposibil de găsit pentru reclamantă în condiţiile date. De altfel,  instanţa apreciază că parastasul poate fi organizat şi în alt loc decât presupusul domiciliu al reclamantei.

Dată  fiind situaţia conflictuală de lungă durată dintre părţi, reclamanta ar fi trebuit să prevadă refuzul pârâtelor în a-i permite accesul în imobil şi ar fi trebuit să acţioneze în instanţă, urmând calea dreptului comun. Faptul că reclamanta nu are un titlu de proprietate pe imobilul în a cărei reintegrare o solicită nu poate fi un argument în susţinerea pasivităţii reclamantei ţi în admiterea ordonanţei preşedinţiale. Ca atare, argumentele avocatei reclamantei în această direcţie nu pot fi primite.

Conform dispoziţiilor legale anterior menţionate, o condiţie esenţială cerută pentru folosirea ordonanţei preşedinţiale este concluzionarea de către instanţă, fără a prejudeca fondul, că aparenţa de drept este în favoarea reclamantei. Instanţa subliniază că aparenţa de drept ar fi în favoarea reclamantei dacă poziţia acesteia ar fi preferabilă din punct de vedere legal, în condiţiile unei sumare caracterizări şi analize a situaţiei de fapt.

Instanţa subliniază că reintegrarea într-un spaţiu locativ constituie un demers procesual fondat, în principiu, pe atributul folosirii neîngrădite a unui asemenea spaţiu de către două sau mai multe persoane care au asupra lui acest drept, dar pe care una dintre ele îl exercită în mod abuziv, în detrimentul celorlalte.

Instanţa reţine că nu poate stabili existenţa unei aparenţe de drept în favoarea reclamantei fără a prejudeca fondul, întrucât analizarea înscrisurilor depuse de părţi şi a susţinerilor reclamantei implică pronunţarea asupra dreptului de proprietate sau asupra unui alt drept locativ asupra imobilului şi tranşarea situaţiei litigioase dintre părţi. Aceste aspecte exced cadrul învestirii instanţei cu cererea de ordonanţă preşedinţială şi vor putea fi stabilite pe calea dreptului comun.

Cu privire la excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâte prin întâmpinare, şi pe care instanţa a recalificat-o ca fiind o apărare de fond, instanţa subliniază că aceasta va fi înlăturată deoarece din interpretarea art. 996 alin.4 C.pr.civ. reiese că nu poate fi respinsă o ordonanţă pe motiv că nu există o acţiune privind fondul dreptului până la soluţionarea cărora să fie dispusă măsura solicitată. Instanţa subliniază că nu trebuie să existe un proces asupra fondului în paralel cu ordonanţa preşedinţială, ci acesta determină doar limita maximă a duratei măsurilor pe care instanţa le-ar dispune în ordonanţa preşedinţială. Din acest punct de vedere, instanţa apreciază că măsura reintegrării ar fi fost o măsură vremelnică şi reversibilă,  care ar fi durat până la schimbarea împrejurărilor dintre părţi sau până la tranşarea situaţiei litigioase dintre părţi.

Faţă de cele arătate, instanţa urmează să respingă ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantă.

Cu privire la cheltuielile de judecată, instanţa aminteşte că potrivit art. 451 şi art. 453 Cod procedură civilă, partea care pierde procesul poate fi obligată la restituirea cheltuielilor de judecată efectuate de partea care a câştigat, dacă există o cerere în acest sens.

Având în vedere soluţia pronunţată în prezenta cauză şi solicitarea pârâtelor, prin apărător, instanţa va obliga reclamanta la plata către pârâtă a cheltuielilor de judecată, constând în onorariu de avocat.

Cu toate acestea, instanţa va face aplicarea dispoziţiilor art.451 alin.2 C.pr.civ., potrivit cărora instanţa poate, chiar şi din oficiu, să reducă motivat onorariile avocaţilor ori de câte ori va constata că sunt vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei.

Din economia art. 451 şi 453 Cod pr.civ., reiese că partea care a câştigat procesul nu va putea obţine rambursarea unor cheltuieli de judecată decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea şi caracterul lor rezonabil.

O asemenea prerogativă a instanţei este necesară întrucât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică dacă a căzut în pretenţii, ceea ce presupune în mod necesar să-i fie opozabil, iar opozabilitatea este consecinţa însuşirii sale de către instanţă prin hotărârea judecătorească, creanţa dobândind astfel caracter cert, lichid şi exigibil.

Dispoziţiile art. 451 alin. (2) Cod procedură civilă nu contravin dispoziţiilor art. 30 din Legea nr. 51/1995 privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, conform cărora contractul dintre avocaţi şi client nu poate fi stânjenit sau controlat, direct sau indirect de niciun organ al statului.

Aceste prevederi sunt, de altfel, întărite de teza finală a art.451 alin. (2) Cod procedură civilă, conform căreia măsura de reducere a onorariului luată de instanţă nu afectează raporturile dintre avocat şi clientul său. Ca atare, clientul are obligaţia de a achita integral onorariul, însă acesta nu va putea fi recuperat de la partea adversă decât în măsura în care va câştiga procesul şi instanţa va aprecia asupra caracterului său real, necesar şi rezonabil.

 Instanţa consideră că suma plătită pentru un serviciu avocaţial nu trebuie să împovăreze excesiv una dintre părţi. Faptul că una dintre părţi a plătit un onorariu avocaţial, într-un cuantum  mare, nu înseamnă că litigiul prezintă un grad ridicat de dificultate şi nu trebuie să se reflecte asupra părţii adverse.

În cauza de faţă, în raport de aceste criterii, instanţa apreciază că suma de  … lei solicitată cu titlu de onorariu de avocat este vădit disproporţionată, atât sub aspectul volumului de muncă prestată de avocat (redactarea întâmpinării şi prezenţa la un singur termen de judecată, termen la care s-a şi soluţionat litigiul), cât şi faţă de obiectul dosarului – ordonanţă preşedinţială.

Instanţa subliniază încă o dată că, astfel cum prevăd şi dispoziţiile art.451 alin.2 teza finală C.pr.civ., prin această măsură nu se intervine în raporturilor dintre avocat şi clientul său, contractul de asistenţă juridică producându-şi pe deplin efectele între părţi, ci  doar se apreciază în ce măsură onorariul stabilit de pârâtă trebuie suportat de reclamantă, faţă de complexitatea speţei şi efortul concret depus de avocatul pârâtei.

Pentru aceste motive, instanţa va admite în parte cererea pârâtelor de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată şi va obliga reclamanta la plata sumei de … lei reprezentând cheltuielile de judecată, constând în onorariu de avocat redus.

Domenii speta

Spete similare