Pretenţii

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta CE şi pe  pârâta SC D B S.R.L.,  având ca obiect, pretenţii.

Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de şedinţă din data de 31 octombrie 2018, care face parte integrantă din prezenta, când instanţa, pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru termenul de azi , când în aceeaşi compunere ;.

INSTANŢA

Deliberând asupra acţiunii de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Balş în data de 26.03.2018 sub nr. 555/184/2018, reclamanta CE a chemat-o în judecată pe pârâta SC D B SRL, solicitând instanţei pronunţarea unei hotărâri prin care aceasta să fie obligată la plata arendei pe anul Bcol 2016-2017 şi a penalităţilor de întârziere pentru neplata la termen a arendei pe toată perioada derulării contractului de arendă, conform cap. VII art. 9 alin. 2. A arătat că solicită obligarea pârâtei şi la plata cheltuielilor ocazionate cu declanşarea prezentei cauze.

În motivare, reclamanta a arătat că la data de 03.11.2011, în calitate de proprietară a suprafeţei de teren arabil de 5ha, situată în extravilanul comunei B, judeţul Olt, în T14 P8, a încheiat cu pârâta SC D B SRL, reprezentată prin domnul D M, în calitate de arendaş, un contract de arendă pe o durată de şase ani, începând cu data de 20.10.2011 şi până la data de 20.10.2017. A precizat că, în prezent, din cauza neplăcerilor cauzate de neplata la termenul stabilit a arendei, nu a mai reînnoit de drept contractul cu societatea pârâtă, notificând-o în termen cu privire la acest aspect. A mai precizat că, din conţinutul notificării, rezultă faptul că la data de 07.02.2017 a notificat pârâta cu privire la faptul că nu a efectuat plata arendei pentru ultimii trei ani pentru terenul care a făcut obiectul contractului de arendă, avertizând-o că va proceda la chemarea sa în instanţă pentru acest lucru, precum şi pentru plata penalităţilor de întârziere, în condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 6 punctul 2 din contract. De asemenea, a precizat că i-a adus la cunoştinţă pârâtei că va proceda la rezilierea contractului pentru anul Bcol 2017-2018, pentru nerespectarea acestuia.

Reclamanta a arătat că de la data încheierii contractului de arendă şi până în prezent societatea pârâtă a efectuat anumite plăţi, după cum urmează: în anul Bcol 2011-2012 suma de 2100 lei, în anul Bcol 2012-2013 suma de 1800 lei, în anul Bcol 2013-2014 suma de 1210 lei, iar în anul Bcol 2014-3026 suma de 1516 lei.

În drept, cererea nu a fost motivată.

În dovedirea acţiunii, la dosarul cauzei au fost depuse de reclamantă, în copie, contractul de arendare nr. 257/03.11.2011, titlul de proprietate nr. 48832/39/01.06.2006, actul său de identitate, procura autentificată sub nr. 2110/17.12.2012 de către BNP Simona Aurora Ionescu, procura autentificată sub nr. 220/19.02.2016 de către BNP Carmen Grădinaru, actul de identitate al numitului Florescu Constantin, notificarea transmisă pârâtei, dovada comunicării acesteia şi extrase de cont cu privire la sumele achitate de către pârâtă.

Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru de 646 lei.

Pârâta a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii formulate de reclamantă. A invocat excepţia lipsei de interes a reclamantei în promovarea prezentei acţiuni, raportat la prevederile art. 33 şi art. 40 din Codul de procedură civilă coroborate cu dispoziţiile art. 1845 din Codul civil.

 Cu privire la această excepţie, a precizat faptul că, în condiţiile în care contractul pe care îşi întemeiază pretenţiile reclamanta se circumscrie categoriei de titluri executorii prevăzute de legiuitor prin dispoziţiile art. 1845 din Codul civil, este evident că cererea de chemare în judecată formulată este una lipsită de interes, motiv pentru care solicită respingerea acesteia.

 Totodată, a invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, solicitând instanţei să ia act de faptul că, raportat la momentul la care au luat naştere o bună parte din pretenţiile reclamantei, coroborat cu momentul formulării cererii de chemare în judecată, în cauză a intervenit prescripţia extinctivă a dreptului material cu privire la acestea.

Cu privire la fondul cauzei, pârâta a solicitat instanţei să constate netemeinicia cererii de chemare în judecată, arătând în esenţă că, astfel cum rezultă din cuprinsul contractului de arendare, arenda datorată era una în produse, nu în bani.

 În continuare, pârâta a expus dispoziţiile art. 1494 alin. 1 litera c din Codul civil. A precizat că reclamanta nu este îndreptăţită să invoce o culpă contractuală a sa, în condiţiile în care ea a fost cea care nu a respectat dispoziţiile convenţiei, în sensul că nu s-a prezentat la sediul societăţii pentru a-şi primi cantitatea de produse cu titlul de arendă.

 A mai precizat că este evident tendenţioasă aserţiunea reclamantei cu privire la neexecutarea sau executarea cu întârziere de către societate a obligaţiilor contractuale, în condiţiile în care, în prezenta cauză, se află în situaţia în care plata datorată este una cherabilă şi nu una portabilă, sarcina solicitării efectuării plăţii revenindu-i reclamantei.

 De asemenea, a precizat că reclamanta nu numai că nu şi-a îndeplinit obligaţia contractuală de a se prezenta la sediul societăţii pentru a-şi primi produsele, ba mai mult, nu a procedat de această manieră nici după ce societatea şi-a exprimat disponibilitatea cu privire la plata arendei.

Totodată, a menţionat că din modul de formulare a cererii de chemare în judecată şi din atitudinea reclamantei, rezultă în mod evident că a avut o greşită reprezentare a posibilităţii obţinerii unor beneficii de ordin material, în mod cu totul neîntemeiat şi care nu are nicio legătură cu principiul executării cu bună credinţă a contractelor.

În acest sens, a precizat că reclamanta a schimbat natura arendei din una în produse în una în bani doar pentru a invoca şi clauza contractuală care prevedea posibilitatea obligării societăţii la plata unor penalităţi de întârziere.

În drept, pârâta a invocat dispoziţiile art. 205 din Codul de procedură civilă,

În dovedire, pârâta a depus la dosarul cauzei, în copie, adresa transmisă reclamantei.

Prin răspunsul la întâmpinare formulat, reclamanta a solicitat respingerea excepţiei lipsei de interes invocată de către pârâtă, arătând că deşi a fost intitulată în acest mod, faţă de argumentele invocate, apreciază că este vorba despre o altă excepţie, respectiv excepţia inadmisibilităţii cererii.

A precizat că este evident faptul că art. 6 alin. 5 din Legea nr. 16/1994 se referă numai la plata arendei la termenele şi în modalităţile menţionate în contract, dar ea a solicitat şi plata penalităţilor de întârziere pentru neplata la termen a arendei pe toată perioada contractului de arendare, conform cap. VII art. 9 alin. 2.

 În aceste condiţii, a precizat că este evident interesul ei în formularea petitelor cererii de chemare în judecată şi admisibilitatea formulării unei astfel de cereri.

Cu privire la excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, raportat la momentul la care au luat naştere parte din pretenţiile ei, coroborat cu momentul formulării cererii, dar mai ales cu momentul întreruperii prescripţiei dreptului material la acţiune, date fiind notificările transmise pârâtei la data de 07.02.2017 şi 10.05.2017, a apreciat că această excepţie este neîntemeiată.

Cu privire la apărările pe fondul cauzei, a solicitat reclamanta ca instanţa să aibă în vedere corespondenţa avută cu societatea pârâtă, notificările transmise acesteia, dar şi întocmirea pro cauza a aşa numitului răspuns la somaţie, care nu i-a fost comunicat niciodată, condiţii în care a apreciat că se impune ca la dosar să existe dovada comunicării acestuia.

 A precizat că societatea pârâtă nu a plătit niciodată în natură arenda, deşi susţine că aşa a procedat, iar reprezentantul ei a fost de multe ori la sediul societăţii, dar fără rezultat, aspect care poate fi dovedit prin intermediul probei testimoniale.

A mai precizat că afirmaţia pârâtei, în sensul că a avut greşita interpretare a posibilităţii obţinerii unor beneficii de ordin material, care nu ar avea legătură cu principiul executării cu bună credinţă a contractelor este total în neconcordanţă cu atitudinea vădit de rea credinţă a pârâtei în derularea contractului de arendă.

De asemenea, a solicitat instanţei să aibă în vedere faptul că plăţile efectuate la datele de 04.02.2015, 02.03.2018 şi 02.03.2017 sunt făcute din patrimoniul societăţii OF SRL.

La data de 04.06.2018, reclamanta a depus la dosarul cauzei o completare la răspunsul la întâmpinare formulată, arătând că în capitolul V art. 6 alin. 1 al contractului de arendă se stipulează foarte clar faptul că arenda se plăteşte în lei sau produse, iar pârâta a solicitat şi primit extrasul de cont bancar pentru efectuarea plăţii în fiecare an.

A precizat că sunt absurde susţinerile pârâtei, în sensul că i-ar fi remis în fiecare an arenda în natură, prin predarea a 600 kg grâu, întrucât niciodată nu a primit arenda în produse, ci în lei. A mai precizat că pârâta nu i-a solicitat nici ei şi nici mandatarului să se prezinte pentru a ridica produsele, şi nici nu i-a răspuns la notificările transmise.

A ataşat la precizare extrase de cont, precum şi corespondenţa purtată cu societatea pârâtă.

În cauză au fost încuviinţate şi administrate proba cu înscrisurile aflate la dosar şi proba cu interogatoriul administrat pârâtei.

De asemenea, la solicitarea reclamantei instanţa a dispus efectuarea unei expertize contabile ,cu obiectivele stabilite prin încheierea de şedinţă din 04.07.2018, fiind desemnată în cauză să efectueze expertiza doamna expert Bucă Gabriela.

Expertiza a fost depusă la dosarul cauzei la data de 15.10.2018.

Prin încheierea din 06 iunie 2018 instanţa a respins excepţia lipsei de interes invocată prin întâmpinare şi a unit excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune cu fondul.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

Între reclamantă, în calitate de proprietară a terenului în suprafaţă de 50000 mp d  situat pe raza localităţii  B, judeţul Olt în T 14, P 8 şi pârâtă, s-a încheiat la data de 03.11.2011 contractul de arendare, conform prevederilor art. 1836-1850 coroborate cu art. 1777-1823 din codul civil, contract ce a fost înregistrat la Consiliul Local al comunei B  sub nr. 257 din 03.11.2011.

Contractul de arendare a fost încheiat pentru o durată de 6 ani, începând de la data de 20.10.2011 şi până la data de 20.10.2017.

În Capitolul V din contract, capitol ce reglementează nivelul arendei, modalităţi şi termene de plată s-a prevăzut că nivelul arendei este de ( 600 kg)  lei /hectar sau 600 kg grâu/hectar pe an pentru fiecare hectar luat cu arenda.

În art. 6 alin. 2 s-a stipulat că plata arendei se face imediat după recoltarea culturii, dar nu mai târziu de 30 de zile, prima cultură considerându-se începând cu anul Bcol 2011/2012.

Prin acţiunea formulată  reclamanta a solicitat să fie obligată la plata arendei pe anul Bcol 2016-2017 şi a penalităţilor de întârziere pentru neplata la termen a arendei pe toată perioada derulării contractului de arendă, conform cap. VII art. 9 alin. 2, articol care stipulează că pentru  neplata la timp a arendei, arendaşul va plăti penalităţi de întârziere în procent de 0,5% pe zi din valoarea produselor.

Conform raportului de expertiză judiciară întocmit în cauză, la data întocmirii raportului,  arenda pentru anul 2016/2017 nu a fost achitată ,iar conform extraselor de cont, astfel cum au fost reţinute şi de expert, pe parcursul derulării contractului, arenda a fost achitată după cum urmează:

- 2011/2012 în data de 04.02.2013

- 2012/2013 în data de 03.03.2014

- 2013/2014 în data de 04.02.2015

- 2014/2015 în data de 02.03.2017

- 2015/2016 în data de 02.03.2017.

Contrar susţinerilor pârâtei că  arenda datorată era una în produse, nu în bani, instanţa reţine că din cuprinsul dispoziţiilor art.6 alin. 2 din contractul de arendare reiese faptul că nivelul arendei este de ( 600 kg)  lei /hectar sau 600 kg grâu/hectar pe an pentru fiecare hectar luat cu arenda.

Pe de altă parte, instanţa reţine că pârâta nu a achitat niciodată în produse arenda , din corespondenţa purtată între părţi ( filele56-65 ) reieşind faptul că pe tot parcursul derulării contractului reclamanta a solicitat plata în bani.

Instanţa are în vedere dispoziţiile art. 1266 alin. 2  cod civil potrivit cu care ,, La stabilirea voinţei concordante se va ţine seama , între altele, de scopul contractului, de negocierile purtate de părţi, de practicile statornicite între acestea şi de comportamentul lor ulterior încheierii contractului.

În conformitate cu art.9 alin. 2 din contract, care potrivit art. 1270 din codul civil are putere de lege între părţi, astfel cum reiese din cuprinsul raportului de expertiză instanţa reţine că pârâta datorează penalităţi pentru neplata la termen a arendei pentru perioada 01.09.2015-12.09.2018 , deoarece pentru perioada 2012-2014 s-a prescris dreptul material la acţiune faţă de dispoziţiile art. 2517 din codul civil  şi data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv 26.03.2018.

Potrivit dispoziţiilor art. 2526 cod civil, când este vorba de prestaţii successive , prescripţia drepului la cţiune începe să curgă de la data la care fiecare prestaţie devine exigibilă.

Din cuprinsul raportului de expertiză efectuat în cauză reiese faptul că pentru anul Bcol 2011-2012, 2012-2013, 2013- 2014 termenul de plată a arendei era. 01.09.2012, 01.09.2013, 01.09.2014, astfel că pârâta datorează penalităţi doar  pentru perioada 01.09.2015-12.09.2018, calculate de expert la suma de 8.041 lei.

În ceea ce priveşte plata arendei aferente anului Bcol 2016/2017 instnaţa reţine că, prin efectul legii contractul de arendare are valoare de titlu executoriu , astfel că instanţa nu va obliga pârâta la plata acestei sume.

Pentru aceste considerente, instanţa va admite în parte acţiunea formulată şi va obliga pârâta la plata sumei de 8.041 lei, sumă ce reprezintă penalităţi pentru neplata la termen a arendei pentru perioada 01.09.2015-12.09.2018.

În raport de dispoziţiile art. 453 alin. 2 cod pr. Civilă, instanţa va admite în parte cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată şi va obliga pârâta la plata sumei de 1507 lei, din care suma de 1000 lei reprezintă onorariu avocat conform chitanţei depusă la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite în parte acţiunea  formulată de reclamanta CE cu domiciliul în N, cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat C, cu sediul în B, în contradictoriu cu  pârâta SC D B S.R.L.,  cu nr. de înregistrare la ,  cu sediul în localitatea B având ca obiect, pretenţii.

Obligă pârâta la plata sumei de 8.041 lei reprezentând penalităţi pentru neplata la termen  a arendei pentru perioada 01.09.2015 -12.09.2018.

Admite în parte cererea privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Obligă pârâta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1507 lei din care suma de 1000 lei onorariu avocat .

Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cale de atac care se va depune la sediul Judecătoriei Balş.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 14.11.2018.

Data publicarii pe site: 27.09.2019

Domenii speta

Spete similare