Pretenții

Cod ECLI ECLI:RO:JDLUG:2018:001.000191

Dosar nr. …./252/2017 Cod operator 2926

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA LUGOJ

SENTINŢA CIVILĂ Nr. ../2018

Şedinţa publică din 23 Ianuarie 2018

Completul constituit din:

PREŞEDINTE: A. A. C.

Grefier: C. M.

Pe rol fiind pronunțarea cauzei civile privind pe reclamanta L.(fost S.)G.-D., pârâta S.C.B.S.A., și pe pârâta EFG N.E.F. II B.V., având ca obiect pretenţii.

Mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de ședință din data de 10.01.2018, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi.

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Lugoj sub nr. ../252/2017, la data de 13.10.2017, reclamanta L.(fost S.)G.-D. a chemat în judecată pe pârâtele S.C.B.S.A. și EFG N.E.F. II B.V.., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa:

- să se dispună obligarea pârâtelor la restituirea dobânzii legale aferentă comisionului de administrare încasat de pârâte abuziv, de la momentul fiecărei plaţi și până la data restituirii efective, în baza hotărârilor pronunţate de Judecătoria Lugoj și Tribunalul Timiş, în dosarul nr. ../252/2015. Din calculul efectuat anterior introducerii acţiunii, până în data de 08.09.2017, dobânda legală aferentă acestor sume este de 1.642,22 lei, iar reclamanta a solicitat a fi actualizată până la data restituirii efective;

- să se constate caracterul abuziv al clauzei de la art. 4.1 alin. 2 teza I din Contractul de Credit nr. .....02.05.2007 şi să se dispună obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 138,75 Euro, adică 635,08 lei calculat la cursul B.N.R. din 04.10.2017 de 1 EUR= 4,5772 lei, achitată cu titlu de comision de acordare la data de 02.05.2007, în baza Contractului de Credit. Reclamanta a solicitat obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale aferentă sumei de bani încasate sub formă de comision de acordare de la data de 02.05.2007 şi până la data restituirii efective. Din calculul efectuat anterior introducerii acţiunii, până în data de 12.09.2017, dobânda legală aferentă acestor sume este de 285,72 lei, dar a solicitat a fi actualizată până la data restituirii efective, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamanta a arătat că între părţi s-a încheiat Contractul de Credit Ipotecar nr. .....02.05.2007.

În dosarul Judecătoriei Lugoj nr. …/252/2015, prin Sentinţa civilă nr. ../02.12.2015, modificată şi definitivă prin Decizia Tribunalului Timiş nr. …/A/ 27.09.2016, instanţa a admis cererea, constatând definitiv existența clauzelor abuzive cuprinse în art. 4.1 din Contractul de credit referitoare la comisionul de administrare lunară a creditului, în cuantum de 0.30% din valoarea creditului, și repunerea părților în situaţia anterioară, astfel încât clauzele abuzive să nu producă efecte.

Cu privire la dobânda legală aferentă sumelor încasate abuziv cu titlul de comision de administrare, pârâtele nu au binevoit a le restitui.

Reclamanta a invocat puterea de lucru judecat a acestei hotărâri definitive.

Conform art. 992 vechiul C. Civil - sub imperiul căruia s-au semnat Convenţiile de credit: „Cel ce, din eroare sau cu ştiinţă, primeşte aceea ce nu-i este debit, este obligat a-1 restitui aceluia de la care 1-a dat” astfel reclamanta a solicitat restituirea dobânzii legale aferentă comisionului de administrare plătit.

În ceea ce priveşte cererea de restituire a sumei achitate cu titlu de comision de acordare de către consumatoare, reclamanta a arătat că contractul în privinţa clauzelor abuzive a fost interpretat și s-a stabilit de instanţele de la nivel european și naţional, inclusiv de către Î.C.C.J., ca acestea sunt sancţionate cu nulitatea absolută, fiind considerate de legislaţie, doctrină și practică, că nu au existat niciodată, astfel că prestaţiile trebuie restituite integral. Repunerea părților în situaţia anterioară este o restitutio în integrum, deci restituirea trebuie să fie totală, doar în acest mod părţile sunt repuse în integralitate în situaţia anterioară.

Aşadar, prin plata comisionului de acordare în cuantumul impus abuziv de către bancă, reclamanta a suferit o diminuare a patrimoniului cauzată de lipsa folosirii acestor sume de bani, de la momentul respectivei plaţi a sumei de bani în parte achitate cu acest titlu, diminuarea patrimoniului se întinde până la momentul restituirii efective de către bancă a respectivelor sume de bani.

Valoarea îmbogățirii fără justă cauză este evaluabilă în bani în mod exact.

Efectul direct al constatării nulităţii absolute a unui contract (în speţă a unei clauze din contract), cu aplicarea principiului retroactivităţii, este repunerea părților în situaţia anterioară încasării acestor sume abuzive, în sensul restituirii integrale a valorii comisionului de acordare.

Referitor la regimul dobânzilor în cazul obligaţiilor băneşti, conform Codului Comercial si a Codului Civil din 1864, aplicabil în speţa de față, raportat la data încheierii contractului de credit ce face obiectul dosarului și raportat la data realizării efective a plăţilor, dobânzile curg de la data chemării în judecată a debitorului, afară de cazurile expres prevăzute de lege, când dobânda curge de drept. O prevedere expresă în acest sens era art. 43 din Codul Comercial care prevedea că „datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua când devin exigibile” Litigiul prezent are un izvor comercial al obligaţiilor având în vedere subiectele de drept implicate în acest act juridic.

Astfel, potrivit art. 1088 din vechiul Cod civil (aplicabil în speţă conform art. 3 din Legea nr. 71/2011) la obligaţiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală.

Reclamanta a invocat dispozițiile art. 3 din O.G. nr. 9/2000 dobânda legală se stabileşte, în materie comercială, la nivelul dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României, iar conform art. 3 alin. 2 din O.G. nr. 13/2011 rata dobânzii legale penalizatoare se stabileşte la nivelul ratei dobânzii de referinţă plus 4 puncte procentuale, iar potrivit art. 43 din vechiul Cod Comercial. ( aplicabil în speţă conform art. 3 coroborat cu art. 114 din Legea nr. 71/2011) datoriile comerciale lichide şi plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua când devin exigibile.

Ca atare, reclamanta a solicitat instanţei să dispună obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale calculată la debitul restant de la data fiecărei plăţi şi până la achitarea integrală a debitului restant.

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile Legii nr. 193/2000, Codul civil, O.G. nr. 9/2000, O.G. nr. 13/2011, precum şi toate prevederile legale invocate în cuprinsul acţiunii.

În dovedire, reclamanta a depus înscrisuri (f. 10-93).

La data de 04.12.2017, pârâta B. S.A. a depus întâmpinare (f. 102-104) prin care a solicitat respingerea cererii de chemare in judecată în principal, ca fiind rămasă fără obiect, în subsidiar, ca neîntemeiată.

În motivare, pârâta a arătat că, anterior semnării contractului de credit reclamanta a putut consulta clauzele acestuia, a avut posibilitatea de a analiza și studia cu atenţie fiecare dintre clauze, pentru a aprecia dacă acestea corespund sau nu intereselor lui, sau dimpotrivă, încalcă aceste interese. De asemenea, reclamanta a beneficiat de consultanță cu privire la aspectele neclare din contract anterior semnării acestuia, astfel încât să își poată exprima consimţământul în deplină cunoştinţă de cauză.

Astfel, în situaţia în care reclamanta ar fi ajuns la concluzia că unele dintre clauzele contractuale nu corespund intereselor sau drepturilor proprii, ar fi putut opta pentru a nu încheia contractul de credit, realizându-și obiectivele și necesităţile de creditare fie prin intermediul altor produse de acelaşi gen pe care le oferea Bancpost la acel moment, fie de la alte instituţii bancare care ar fi putut, din perspectiva domniei sale, să vină mai mult în întâmpinarea nevoilor proprii.

Pârâta a precizat că, la momentul încheierii contractului de credit, exista pe piaţa bancară o varietate de produse de creditare, selecţia aparţinând consumatorului, în funcţie de varianta cea mai avantajoasă. Existența unor produse predefinite și a unor contracte de credit standardizate nu afectează libertatea împrumutatului de a opta pentru un anumit tip de comisioane și nici nu poate duce la concluzia caracterului nenegociabil al clauzei, opţiunea clientului fiind liber exprimată.

Astfel, prin completarea cererii de credit reclamanta a optat pentru produsul care corespundea intereselor proprii, contractele de credit prevăd care sunt condiţiile și consecinţele tipului de dobândă și de comisioane și totodată modul în care sunt calculate, acestea fiind analizate de către împrumutat.

În data de 02.05.2007 Bancpost a acordat doamnei L. G. D. un credit în cuantum de 5.550 EUR, pe o perioadă de 120 luni, iar prin semnarea contractului de credit, împrumutatul a confirmat că a citit, înțeles și acceptat termenii și toate condiţiile prevăzute în clauzele contractuale privind acordarea creditului, respectiv derularea contractului.

Pârâta a menţionat că, în anul 2010, a trimis la adresa de corespondență a clientei o notificare cu privire la intrarea în vigoare a Ordonanţei de Urgență nr. 50/2010. Notificarea conţinea principalele modificări contractuale determinate de actul normativ și informa cu privire la posibilitatea semnării unui Act Adiţional la contractul de credit în unitatea Bancpost care a acordat creditul.

Dobânda aferentă contractului clientei a fost transparentă din momentul semnării contractului de credit și astfel O.U.G. nr. 50/2010 nu a adus nicio modificare asupra componentei dobânzii.

Actul Adiţional includea strict modificările prevăzute de lege prin O.U.G. nr. 50/2010. Conform dispoziţiilor legale din actul normativ menţionat, începând cu data de 19.09.2010 nesemnarea Actelor adiţionale a fost considerată acceptare tacită și modificările prezentate în Actul Adiţional s-au aplicat de drept.

Pârâta a adus la cunoştinţă instanţei de judecată faptul că Decizia civilă nr…/23.06.2016, pronunţată de Tribunalul Galaţi a fost implementată în sistemul Bancpost S.A.

De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile instanţei de judecată, au fost restituite sumele despre care reclamanta face vorbire, iar Decizia civilă nr ../27.09.2016, pronunţată de Tribunalul Timiş, în dosarul nr. ../252/2015, a fost implementată în sistemul bancar al acesteia.

Cu privire la clauza referitoare la comisionul de acordare a creditului pârâta a învederat că comisionul de acordare a creditului reprezintă costul suportat de bancă pentru serviciile de analiză a bonităţii clientului ce sunt efectuate înainte de a fi acordat creditul.

Astfel, respectivul comision fost reţinut o singură dată, în momentul acordării creditului, fără a fi returnat odată cu rambursarea creditului.

Caracterul negociat al clauzei referitoare la comisionul de acordare credit rezultă din faptul că cuantumul acestui comision nu este întotdeauna acelaşi în cuprinsul contractelor de credit de acest tip, încheiate între Bancpost S.A. şi clienţii săi, existând şi cazuri în care nici nu este perceput acest tip de comision. Astfel, existenţa unor diferenţe în privinţa cuantumului acestui comision pentru contractul de credit de acelaşi tip, relevă faptul că banca accepta negocierea acestei clauze şi, deci, neîndeplinirea condiţiei privitoare la inexistenţa unei negocieri pentru a se dispune caracterul abuziv al unei clauzei contractuale nu poate fi imputată operatorului bancar ci, neglijenței clientului.

Nu era necesară stipularea unor prevederi în contractul de credit care să explice pentru ce este perceput acest comision întrucât, din chiar denumirea lui rezultă că au fost avute în vedere prestaţiile efectuate de bancă constând în analizarea documentelor necesare acordării creditului, iar nu punerea la dispoziţia băncii a documentelor necesare creditării, precum şi analiza bonităţii clientului.

Pârâta a solicitat a se avea în vedere faptul că, la momentul încheierii contractului de credit, nu exista nicio legislaţie care să îl interzică, astfel că perceperea lui nu contravenea legii, fiind perfect legală. Mai mult decât atât, acest comision a intrat în legalitate și ulterior încheierii convenţiei prin O.U.G. nr. 50/2010.

Comisionul de acordare reprezintă plata unui serviciu prestat de către bancă clientului, constând în analiza documentaţiei referitoare la contractul de credit. Preţul serviciului este cunoscut consumatorului chiar de la momentul încheierii contractului şi este unul fix, iar clauza este redactată clar şi fără echivoc, atât sub aspectul cuantumului acestui comision, cât şi sub aspectul modului în care va fi plătit. Or, indiferent cât de crescut ar fi preţul acestui serviciu, trebuie reamintit că nu se poate pune problema existenţei unei proporţionalităţi între preţul plătit şi produsul sau serviciul oferit în schimb. Cu alte cuvinte, faptul că un profesionist vinde un produs sau un serviciu la un preţ prea mare nu constituie, în sine, un comportament abuziv, cât timp acest preţ este stabilit cu claritate în contract şi nu este supus unor modificări imprevizibile pentru consumator, acesta fiind, de altfel, şi sensul prevederilor art. 4 alin. (6) din Legea nr. 193/2000.

Clauza contractuală privind comisionul de acordare credit este exprimată din punct de vedere matematic într-un mod clar şi precis, motiv pentru care nu creează un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor, conform art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000. Mai mult decât atât, legislaţia în vigoare la momentul încheierii contractului de credit nu interzicea stipularea acestui tip de comision, astfel încât se poate observa că nu poate fi invocată încălcarea vreunei dispoziţii legale ca urmare a stipulării clauzei referitore la comisionul de acordare credit.

Pârâta a precizat că, reclamanta nu a făcut dovada faptului că banca a avut un comportament caracterizat prin lipsa bunei-credințe și a creării unui dezechilibru semnificativ în defavoarea consumatorului, atâta timp cât la momentul încheierii contractului de credit, dar și ulterior (contractul a fost semnat în anul 2007, iar acţiunea a fost promovată în anul 2015), acest tip de contract a fost considerat ca fiind avantajos pentru împrumutați.

În drept, pârâta a invocat art. 205-208 C.pr.civ.

La data de 19.12.2017, reclamanta a depus precizare de acţiune (f. 109-110) prin care a învederat instanţei de judecată că prin cererea de chemare în judecată a solicitat:

La petitul 1 - „obligarea pârâtelor la restituirea dobânzii legale aferente comisionului de administrare încasat de pârâte abuziv, de la momentul fiecărei plăţi și până la data restituirii efective, în baza Hotărârilor pronunţate de Judecătoria Lugoj și Tribunalul Timiş, în dosarul nr. …/252/2015”.

Reclamanta a menţionat faptul că prin actualizarea calcului de dobândă legală aferentă sumelor încasate în mod abuziv de către bancă cu titlu de comision de risc şi administrare, valoarea este de 2.849,47 RON.

La petitul 2 - „să se constate caracterul abuziv al clauzei de la art. 4.1 alin. 2 teza I din Contractul de Credit nr. .....02.05.2007 şi să se dispună obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 138,75 Euro, adică 638,01 lei calculat la cursul BNR din 12.09.2017 de 1 EUR= 4,5983 lei, achitată cu titlu de comision de acordare la data de 02.05.2007, în baza Contractului de Credit.

Reclamanta a solicitat obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale aferente sumei de bani încasate sub formă de comision de acordare de la data de 02.05.2007 şi până la data restituirii efective și a menţionat faptul că prin actualizarea calcului de dobândă legală aferentă sumelor încasate în mod abuziv de către bancă cu titlu de comision de acordare valoarea este de 465,06 RON.

Reclamanta a invocat dispozițiile art. 3 din O.G. nr. 9/2000 potrivit cărora dobânda legală se stabileşte, în materie comercială, la nivelul dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României, iar conform art. 3 alin. 2 din O.G. nr. 13/2011 rata dobânzii legale penalizatoare se stabileşte la nivelul ratei dobânzii de referinţă plus 4 puncte procentuale, iar potrivit art. 43 din vechiul C.Com. (aplicabil în speţă conform art. 3 coroborat cu art. 114 din Legea nr. 71/2011) datoriile comerciale lichide şi plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua când devin exigibile.

În cadrul cercetării judecătoreşti, instanţa a administrat proba cu înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Între reclamantă şi pârâta Bancpost S.A. s-a încheiat contractul de credit de consum nr. .....02.05.2007, prin care pârâta, în calitate de împrumutător, a acordat reclamantei, în calitate de împrumutat, un credit în valoare de 5.550 euro pentru nevoi personale nenominalizate, pe o durată de 120 luni.

Prin Sentința civilă nr. …/02.12.2015 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr. …/252/2015, a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta L. G. D. în contradictoriu cu pârâtele Bancpost S.A. și EFG N.E.F. II B.V.. și s-a constatat ca fiind abuzive clauzele prevăzute la art. 4.1. (în partea privind aplicarea, începând cu a 91-a zi, a dobânzii variabile pentru credite de nevoi personale în euro în vigoare în acel moment) şi 4.3. (în întregime) din Contractul de credit de consum nr. .....02.05.2007, s-a constatat nulitatea de drept a tuturor clauzelor prevăzute în Actul adiţional nr.1 din data de 19.08.2010 (aferent Contractului de credit de consum nr. .....02.05.2007), prin care s-a stabilit o rată anuală a dobânzii superioară celei de 4,477 + Euribor 3M, iar pârâtele au fost obligate la calcularea, începând cu 17.03.2012, a ratelor şi la stabilirea formulei de calcul a dobânzii ca fiind marja fixă de 4,477+Euribor 3M, precum şi la restituirea către reclamanta L. G. D. a sumelor încasate cu titlu de dobândă, începând cu 17.03.2012, în plus faţă de dobânda iniţială, de 4,477+Euribor 3M, precum şi la plata dobânzii legale aferente acestor sume.

Cererea de chemare în judecată a fost respinsă în rest, fiind respinse şi petitele privind constatarea ca fiind abuzive a prevederilor art. 4.1 alin. 2 din contract, referitoare la încasarea comisionului de administrare, nulitatea absolută a acestuia, eliminarea din contract şi din actul adiţional şi obligarea pârâtelor la restituirea sumelor încasate cu titlu de comision de administrare.

Prin Decizia civilă nr. ../A/27.09.2016 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. ../252/2015, a fost admis apelul formulat de apelanta reclamantă L. G. D. şi apelanta intimată S.C.B.S.A. împotriva sentinţei menţionate mai sus, s-a modificat în parte sentinţa civilă apelată, în sensul că s-a constat abuzivă clauza prevăzută la punctul 4.1 din Contratul de credit, referitoare la comisionul de administrare lunară a creditului în cuantum de 0,30 % din valoarea creditului, a fost respinsă cererea reclamantului privind obligarea pârâtei la recalcularea ratelor şi la stabilirea formulei de calcul a dobânzii ca fiind marjă fixă de 4,61% + valoarea indicelui de referinţă LIBOR la 3 luni, a fost obligată apelanta pârâtă la restituirea în euro a sumelor achitate în plus de reclamantul apelant peste dobânda de 8.5% începând cu data încheierii contractului în temeiul clauzelor declarate abuzive şi a dobânzii legale aferente acestor sume calculate de la data achitării acestora şi până la data restituirii efective, a fost obligată apelanta pârâtă la restituirea în euro a sumelor achitate de reclamanta apelantă cu titlu de comision de administrare lunară începând cu data încheierii contractului.

În motivare, s-a arătat că sunt întemeiate criticile reclamantei apelante referitoare la clauza prevăzută la punctul 4.1 din Contratul de credit, referitoare la comisionul de administrare lunară a creditului în cuantum de 0,30 % din valoarea creditului. Nelegalitatea acestuia rezidă nu doar din lipsa menţionării contraprestaţiei oferite de bancă în schimbul perceperii sale, ci şi din modul de calcul al acestuia, prin aplicarea unui procent de 0,3%, probabil asupra soldului lunar al creditului (întrucât în contract nu se menţionează dacă se are în vedere soldul creditului sau valoarea creditului acordat), prin cuantumul său acest comision fiind nejustificat şi disproporţionat. Un comision de administrare de o asemenea valoare este lovit de nulitate absolută şi prin prisma lipsei cauzei, dat fiind că în contractele sinalagmatice prefigurarea contraprestaţiei celeilalte părţi constituie cauza propriei obligaţii. Or, este cert faptul că pârâta nu realizează în favoarea reclamantei prestaţii de administrare a contului care să justifice achitarea sumelor solicitate cu acest titlu într-un asemenea cuantum. Însăşi pârâta a menţionat că administrarea creditului nu înseamnă altceva decât monitorizarea şi supravegherea plaţilor lunare pentru rambursarea creditului.

Prin prezenta acţiune, reclamanta a solicitat să se dispună obligarea pârâtelor la restituirea dobânzii legale aferentă comisionului de administrare încasat de pârâte abuziv, de la momentul fiecărei plaţi și până la data restituirii efective, în baza hotărârilor pronunţate de Judecătoria Lugoj și Tribunalul Timiş, în dosarul nr. ../252/2015.

Întrucât prin Decizia civilă nr. ../A/27.09.2016 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. ../252/2015 s-a constatat abuzivă clauza prevăzută la punctul 4.1 din Contratul de credit, referitoare la comisionul de administrare lunară a creditului în cuantum de 0,30 % din valoarea creditului şi a fost obligată apelanta pârâtă S.C.B.S.A. la restituirea în euro a sumelor achitate de reclamanta apelantă cu titlu de comision de administrare lunară începând cu data încheierii contractului, instanţa constată că sunt pe deplin îndeplinite condiţiile cerute de lege pentru curgerea de drept a dobânzilor şi anume: obligaţia pârâtei S.C.B.S.A. constă în plata unei sume de bani, obligaţia este lichidă şi exigibilă, iar prin neplata la scadenţă a sumei de bani datorate se prezumă că lipsa de folosinţă a acesteia a produs reclamantei un prejudiciu, ce se impune a fi reparat prin acordarea dobânzii legale calculate pe durata întârzierii în executare.

În consecinţă, în temeiul art. 1088 C.civ. de la 1865, instanţa va obliga pârâta S.C.B.S.A. să plătească reclamantei dobânda legală aferentă comisionului de administrare din contractul de credit de consum nr. .....02.05.2007, încasat de pârâtă în mod abuziv, de la momentul fiecărei plaţi și până la data restituirii efective.

Instanţa va respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâtei EFG N.E.F. II B.V.. la plata dobânzii legale aferentă comisionului de administrare, având în vedere că prin Decizia civilă nr. ../A/27.09.2016 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. ../252/2015 doar apelanta pârâtă S.C.B.S.A. a fost obligată la restituirea sumelor achitate de reclamantă cu titlu de comision de administrare.

De asemenea, instanța reține că la art.4.1 alin.2 teza I din contractul încheiat de părţi s-a prevăzut că pentru creditul acordat împrumutatul va plăti un comision de acordare credit de 2,50 % din valoarea creditului.

Or, în condiţiile în care banca are ca obiect de activitate tocmai prestarea de atare servicii bancare pentru care de altfel a şi fost autorizată, apare ca total nejustificată perceperea unui atare comision. Acesta trebuie să aibă o contraprestaţie contractuală, nu să fie raportat la o activitate extracontractuală, adică posibilitatea băncii de a acorda credite. Această posibilitate ce intră în obiectul de activitate al băncii şi care reprezintă şi un serviciu public, nu este o favoare oferită reclamantului şi pentru care acesta ar trebui să plătească un cost, ci este pur şi simplu o justificare abuzivă pentru a percepe o sumă de bani fără o contraprestaţie în schimb din partea băncii.

Pârâta susține că acest comision reprezintă costul suportat de bancă pentru serviciile de analiză a documentaţiei prezentate de client pentru acordarea creditului (analiza bonităţii clientului).

Instanța reține că obligația de a verifica dacă o persoană/cerere întrunește condițiile de creditarea revine băncii, ca furnizor de servicii, deci costurile acestor activități trebuie suportate de cel ce impune aceste verificări. Operațiunile realizate de angajații băncii sunt anterioare creditării efective, iar viitorul client nu are niciun control asupra activităților astfel desfășurate. Prestațiile băncii sunt anterioare întrunirii acordului de voință, consimțământul consumatorului intervenind după efectuarea acestora. Mai mult, acest cost nu este suportat decât de persoanele ce obțin creditul solicitat, deși aceleași resurse se consumă și în cazul cererilor ce nu se finalizează prin acordarea de credit.

În concluzie, instanţa, prin raportare la dispoziţiile art. 4 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 193/2000, apreciază că, suportarea de către consumator a unor costuri aferente unor demersuri anterioare creditului și în afara exprimării consimțământului, creează un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părților, iar exigenţele bunei-credinţe nu sunt respectate, motiv pentru care va constata caracterul abuziv al clauzei prevăzute în convenția de credit încheiată de părţi la art. 4.1 alin.2 teza I referitoare la perceperea comisionului de acordare a creditului de 2,50%, implicit nulitatea absolută a acesteia, va dispune eliminarea clauzei constatate ca fiind abuzivă din contract şi, pe cale de consecinţă, va obliga pârâta S.C.B.S.A. la restituirea către reclamantă a sumei de 138,75 euro, echivalent în lei la cursul BNR de la data plăţii, încasată cu titlu de comision de acordare credit, precum şi la plata dobânzii legale aferente comisionului de acordare credit, calculată de la data de 02.05.2007 şi până la data plăţii efective a sumei către reclamantă.

În baza art. 453 alin. 2 C.pr.civ., reţinând culpa procesuală a pârâtei S.C.B.S.A., instanţa va dispune obligarea acesteia la plata către reclamantă a sumei de 1.190 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat (f.115).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta L.(fost S.)G.-D., CNP …, domiciliată în Oraş .., str. .., nr. .., jud. Timiş, cu domiciliul ales la S.C.P.A. S. şi Asociaţii în …a, …, str. .., nr. .. etaj ., intrarea .., jud. Timiş, în contradictoriu cu pârâta S.C.B.S.A., J.., CUI …., cu sediul în .., B-dul …, nr. .., sector  și pârâta EFG N.E.F. II B.V.., societate privată cu răspundere limitată, cu sediul social la … .., …. Amsterdam, Olanda, înregistrată la Registrul Comerţului din Olanda sub nr. …, cod …., prin mandatar S.C.B.S.A.

Obligă pârâta S.C.B.S.A. să plătească reclamantei dobânda legală aferentă comisionului de administrare din contractul de credit de consum nr. .....02.05.2007, încasat de pârâtă în mod abuziv, de la momentul fiecărei plăţi și până la data restituirii efective.

Constată caracterul abuziv al clauzei prevăzute în contractul de credit de consum nr. .....02.05.2007 la art. 4.1 alin.2 teza I referitoare la perceperea comisionului de acordare a creditului de 2,50% şi implicit nulitatea absolută a acesteia şi dispune eliminarea acestei clauze din contract. 

Obligă pârâta S.C.B.S.A. la restituirea către reclamantă a sumei de 138,75 euro, echivalent în lei la cursul BNR de la data plăţii, încasată cu titlu de comision de acordare credit, precum şi la plata dobânzii legale aferente comisionului de acordare credit, calculată de la data de 02.05.2007 şi până la data plăţii efective a sumei către reclamantă.

Respinge în rest cererea ca neîntemeiată.

Obligă pârâta S.C.B.S.A. la plata către reclamantă a sumei de 1.190 lei cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare care se depune la Judecătoria Lugoj.

Pronunţată în şedinţa publică azi, 23.01.2018.

PREŞEDINTE, GREFIER

C. A. A.  M. C.

Ex: 5/25.01.2018

Red. C.A.A./Tehnored. C.M.

Domenii speta

Spete similare