Plângere contravenţională

Prin plângerea înregistrată, petenta SLS  a chemat în judecată intimatul I.S.C.T.R. BUCUREŞTI Inspectoratul Teritorial, solicitând instanţei în principal, anularea procesului-verbal de contravenţie seria ISCTR nr. 81281045/19.09.2018, întrucât nu a fost legal întocmit, respectiv fapta imputată, nu a fost săvârșita de petentă, iar în subsidiar înlocuirea sancţiunii amenzii contravenţionale cu sancţiunea avertismentului. În cazul în care plângerea va fi admisă, solicită restituirea sumei de 500 lei achitată cu titlu amendă contravenţională în 48 de ore.

În motivare petenta a arătat faptul că, în data de 19.09.2018 ansamblul de autovehicule utilizate de petentă format din autovehiculul cu nr. de înmatriculare AB-xx-SLV şi remorca cu nr. de înmatriculare AB-yy-SLV, ce transporta marfă, în baza copiei conforme nr. 1464801 a licenţei de transport, a fost oprit de către un membru al ISCTR 5 în vederea efectuării unui control, pe DN6, pe raza localităţii C. Agentul constatator a reţinut faptul că nu au fost respectate dispoziţiile legale privind obligaţia utilizatorului de a nu transporta bunuri divizibile pe reţeaua de drumuri publice din România fără tichet de cântar eliberat de furnizorul de mărfuri divizibile.

Agentul constatator a reţinut în procesul-verbal că nu ar fi fost respectate dispoziţiile legale privind obligaţia utilizatorului de a nu transporta bunuri divizibile pe reţeaua de drumuri publice din România fără  tichet de cântar eliberat de furnizorul mărfurilor divizibile.

Petenta a susţinut că nu a săvârşit fapta contravenţională imputată de către agentul constatator, întrucât nu transporta bunuri divizibile, invocând prevederile Pct. 21 din Anexa A la Codul Silvic, Anexei la Regulamentul (UE) nr. 995/2010.

Petenta a învederat că şi jurisprudenţa recentă a statuat asupra caracterului indivizibil al materialelor lemnoase drept bunuri indivizibile, citând o serie de speţe în acest sens.

Petenta a mai arătat că nu a săvârşit fapta contravenţională, având în vedere că întreaga cantitate de bunuri transportată era determinată, pe baza următoarelor acte: aviz de însoţire secundar seria AA nr. 3892997/19.09.2018, nota de intrare-recepţie nr. 3525581/19.09.2018, avizul de însoţire secundar seria AND nr. 705/19.09.2018, nota de recepţie nr. 3525582/19.09.2018 şi formularul de încărcare-descărcare deşeuri nepericuloase seria AND nr. 705/19.09.2018.

Prin plângerea contravenţională s-a mai susţinut că, în final, cântărirea bunurilor transportate cu ansamblul de autovehicule supus controlului la data de 19.09.2018 a fost efectuată la destinatar, cum rezultă din Notele de intrare-recepţie, în care se menţionează cantitatea bunurilor transportate. Astfel, aceste documente fac dovada cântăririi autoutilitarei supuse controlului in data de 19.09.2018.

Potrivit petentei, chiar dacă bunurile transportate ar fi apreciate ca fiind divizibile, scopul pentru care obligaţia cântăririi bunurilor la furnizor a fost instituită a fost atins prin stabilirea greutăţii şi a tipului de încărcătură în aceeaşi zi, la destinaţie.

În măsura  în care instanţa apreciază că petenta se  face vinovată de săvârşirea vreunei contravenţii, aceasta a susţinut că gradul de pericol social generat este minim.

În drept, au fost invocate dispoziţiile  art. 194 Cod procedură civilă rap. la art. 31 şi um. OG 2/2001.

În dovedirea cererii de chemare în judecată, petenta  a solicitat instanţei încuviinţarea probei cu înscrisuri.

 Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu suma de 20 lei taxă judiciară de timbru (f. 88).

La data de 16.11.2018, prin Serviciul de Registratură, a fost înregistrată întâmpinarea formulată de intimat (f. 93-97), prin care a solicitat instanţei respingerea plângerii contravenţionale ca fiind neîntemeiată.

În motivare, intimatul a arătat că petenta a fost sancţionată contravenţional cu amendă întrucât cu ocazia controlului efectuat în trafic la data de 19.09.2018 pe raza localităţii C, DN 6 km 455 , ora 9,56 a fost depistat autovehiculul înmatriculat AB-xx-SLV/AB yy SLV, ambele utilizate de societatea petentă conform copiei conforme a licenţei comunitare de transport nr. 1464801, care efectua un transport rutier de bunuri divizibile în trafic naţional, conducător auto . În urma controlului asupra documentelor necesare şi obligatorii efectuării transportului rutier în condiţii de legalitate conf. art. 44 din OMTI 980/2011, s-a constatat faptul că operatorul de transport rutier nu şi-a respectat obligaţia de a asigura la bordul vehiculului rutier a tichetului de cântar, abatere care constituie contravenţia prev. de art. 5 lit-a) şi ped.de art. 8 alin.1 lit.b) din HG 1373/20008 privind reglementarea furnizării transportului rutier de bunuri divizibile pe drumurile  publice din România.

Potrivit art. 1 lit. b din HG 1373/2008 bunurile divizibile sunt definitive astfel: materiale vrac transportate fără ambalaj, în grămezi neordonate, sub formă de pulbere, granule sau bucăţi, provenite din producţia de material feroase şi neferoase, recuperarea fierului vechi, deşeuri de orice tip rezultate din activitatea de construcţii; exploatări forestiere sau depozite de material lemnos.

În susţinerea celor expuse, a ataşat la dosar adresa nr.40637/26.11.2012 emisa de  ministerul Transporturilor şi Infrastructurii-Directia de Informare Publică, unde se precizează că;”… depozitele de materiale lemnoase provenite din exploatări forestiere (furnizare),iar cântărirea poate fi făcută acolo unde depozitul este îndepărtat şi la alte puncte de cântărire…”.

A mai arătat că „ până la aprobarea de către Guvernul României a modificărilor propuse pentru HG 1373/2008 , activitatea de control pe drumurile publice se desfăşoară sub incidenţa prevederilor actualei hotărâri de guvern care reglementează furnizarea şi transportul bunurilor divizibile pe drumurile publice din România”.

Potrivit intimatului, transportul de buşteni efectuat de petentă la data controlului era un transport de bunuri divizibile, aceasta fiind obligată să deţină tichet de cântar, astfel încât procesul-verbal a fost întocmit în mod temeinic, cu respectarea dispoziţiilor legale, nefiind lovit de nulitate absolută, fiind cuprinse toate menţiunile obligatorii. Faptele au fost descrise în mod corespunzător, astfel că a fost posibilă încadrarea acestora în dispoziţiile legale.

 Fapta contravenţională a fost constatată şi sancţionată în mod corect, procesul verbal de contravenţie reprezentând o stare de fapt la momentul controlului şi deci, petenta nu putea fi exonerată de răspundere ,deoarece fapta pentru care a fost sancţionată, este individualizată în mod clar, procesul verbal de contravenţie fiind întocmit cu respectarea dispoziţiilor Ordonanţei nr.2/2001. Intimata consideră că ceea ce a dus la întocmirea procesului verbal  este expresia unei contravenţii,iar petenta nu poate invoca în apărarea sa propria culpă.

Întâmpinarea a fost motivată în drept pe dispoziţiile art. 13,14, 16 (5), (6) şi 17, 19 şi 25-27 din OG 2/2001, art. 3 din HG 1373/2008 actualizată şi art. 205 din  C.pr. civ.În drept a invocat dispoziţiile art. 194 Cod procedură civilă rap.la art.31 şi urm. din OG 2/2001.

Prin răspunsul la întâmpinare înregistrat la data de 05.12.2018 (f. 111-116), petenta a solicitat respingerea apărărilor formulate de intimat, ca neîntemeiate. Petenta a susţinut că intimatul nu a combătut sub nicio formă argumentele expuse în plângerea contravenţională.

Petenta a arătat că nu a contestat legalitatea procesului-verbal, ci temeninicia acestuia şi a reiterat că materialele pe care le-a transportat sunt lemnoase, astfel că nu sunt divizile şi nu era nevoie de tichetul de cântar.

La dosar s-au administrat probe cu înscrisuri din analiza cărora instanţa reţine următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenţie seria ISCTR nr. 81281045/19.09.2018 (f. 14), petenta  a fost sancţionată cu amendă în cuantum de 2.000 lei, în temeiul art. 8 alin. (1) lit. b) din HG 1373/2008 pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de acelaşi text de lege.

În sarcina acesteia s-a reţinut că la data de  19.09.2018, cu ocazia controlului efectuat în trafic rutier pe raza mun. C, DN 6 km. 454, a fost depistat autovehiculul cu nr. de înmatriculare AB – xx – SLV şi remorca cu număr de înmatriculare AB – yy - SLV, utilizat de petentă în baza copiei conforme nr. 1464801a licenţei de transport, condus de conducătorul auto CS în timp ce efectua transport rutier contra cost de mărfuri (bunuri divizibile) în trafic naţional, constatându-se următoarele: s-a constatat că operatorul de transport rutier nu a respectat obligaţia de a deţine la bordul autovehiculului tichetul de cântar eliberat de furnizor.

În drept, conform art. 34 alin. (1) O.G. 2/2001,  instanţa verifică legalitatea şi temeinicia procesului-verbal de contravenţie, pronunţându-se, de asemenea, şi cu privire la sancţiunea aplicată de agentul constatator.

În ceea ce priveşte legalitatea procesului-verbal de contravenţie, instanţa apreciază că acesta îndeplineşte toate condiţiile de valabilitate prevăzute de art. 16 alin. (1) din O.G. 2/2001, inclusiv cele reglementate sub sancţiunea nulităţii absolute, conform art. 17 din O.G. 2/2001.

Referitor la condiţiile de fond, acestea se subsumează corectei încadrări jurdice a faptei astfel cum a fost reţinută de agentul constatator. Situaţia de fapt reţinută în procesul-verbal de contravenţie coincide cu modelul abstract al normei incriminatoare a contravenţiei. Mai mult, instanţa reţine că au fost indicate în mod corect temeiurile de drept pentru reţinerea şi sancţionarea contravenţiei.

Sub aspectul temeiniciei, instanţa reţine că, deşi O.G. 2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a procesului-verbal de contravenţie, din economia art. 34 alin. (1) O.G.2/2001 rezultă prezumţia de legalitate şi veridicitate a actului de constatare.

Această prezumţie trebuie pusă în balanţă cu garanţia fundamentală ce ţine de dreptul la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, respectiv prezumţia de nevinovăţie.

Prezumţia de nevinovăţie reprezintă posibilitatea contravenientului de a propune probe pentru răsturnarea prezumţiei de legalitate şi temeinicie a procesului-verbal de contravenţie.

Conform art. 8 alin. (1) lit. b) din H.G. 1373/2008 constituie contravenţie încălcarea prevederilor art. 5, care se sancţioneză cu amendă de la 1.000 lei la 2.000 lei, aplicată utilizatorului.

Art. 5 din H.G. 1373/2008 stipulează că utilizatorul are obligaţia de a nu transporta pe reţeaua de drumuri publice din România, bunuri divizibile fără tichet de cântar eliberat de furnizor.

Utilizatorii sunt definiţi de legiuitor ca fiind „operatori de transport rutier şi întreprinderi care au în proprietate sau care, după caz, pot deţine şi utiliza în baza unui alt drept real vehiculele prevăzute la lit. a), pentru transportul bunurilor divizibile”, astfel cum rezultă din art. 1 lit. f) din H.G. 1373/2008.

Cu privire la bunurile divizibile, art. 4 alin. (4) din H.G. 470/2014 prevede că, în sensul acestei hotărâri, materialele lemnoase nu sunt bunuri divizibile.

În acelaşi sens, conform Anexei 1 pct. 21 din Codul silvic (Legea nr. 46/2008-republicată), „materialele lemnoase nu sunt bunuri divizibile”.

Din categoria materialelor lemnoase se arată, în acord cu pct. 21 din Anexa 1 a Codului silvic, fac parte: „lemnul rotund sau despicat de lucru şi lemnul de foc, cheresteaua, flancurile, traversele, lemnul ecarisat-cu secţiune dreptunghiulară sau pătrată, precum şi lemnul cioplit. Această categorie cuprinde şi arbori şi ornamentali, pomi de Crăciun, răchită şi puieţi”.

De asemenea, instanţa are în vedere dispoziţiile Anexei Regulamentului (UE) nr. 995/2010 din 20 octombrie 2010 de stabilire a obligaţiilor care revin operatorilor care introduc pe piaţă lemn şi produse din lemn, în aplicarea căruia a fost emisă H.G. nr.470/2014 şi care prevăd următoarele: „Lemn şi produse din lemn, în conformitate cu clasificarea din Nomenclatura combinată prevăzută în anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului*1), cărora li se aplică dispoziţiile prezentului regulament.*1) Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară şi statistică şi Tariful vamal comun (JO L 256, 7.9.1987, p. 1).- 4401 Lemn de foc, sub formă de trunchiuri, butuci, ramuri, vreascuri sau sub forme similare; lemn sub formă de aşchii sau particule; rumeguş, deşeuri şi resturi de lemn, chiar aglomerate, sub formă de butuci, brichete, pelete sau forme similare”.

Din cuprinsul procesului-verbal (f. 14), coroborat cu avizele de însoţire a mărfii de la filele 16-20, instanţa reţine că petenta transporta tocătură fag şi lemn foc fag.

Aplicând dispoziţiile legale menţionate, instanţa apreciază că aceste bunuri transportate fac parte din categoria materialelor lemnoase.

În consecinţă, faţă de art. 4 alin. (4) din H.G. 470/2014, instanţa apreciază că materialele transportate de petentă nu sunt divizibile, astfel că aceasta avea dreptul de a le transporta pe reţeaua de drumuri publice din România fără tichet de cântar eliberat de furnizor.

În ciuda dispoziţiei cuprinse în art. 1 lit. d) din H.G. 1373/2008, instanţa apreciază că art. 4 alin. (4) din H.G. 470/2014 este norma aplicabilă în speţă, legiuitorul revenind asupra stabilirii caracterului divizibil al materialelor lemnoase, pentru a le stabili unul indivizibil.

În acest sens se va avea în vedere şi faptul că într-o cauză cu acelaşi obiect, prin Decizia Civilă nr. 772/A/16.10.2018 pronunţată în dosarul nr. 4851/208/2017, Tribunalul Caraş-Severin a reţinut că dacă transportul de marfă este însoţit de aviz de însoţire a mărfii, acesta precizează natura, cantitatea şi greutatea mărfii transportate, caz în care deţinerea bonului de cântar e o obligaţie suplimentară superfluă în sarcina transportatorului, fiindcă se cunoaşte greutatea mărfii transportate, iar nedeţinerea tichetului  de cântar nu e de natură a se constitui în nici o faptă socialmente periculoasă.

Faţă de aceste considerente, constatând neteminicia procesului-verbal contravenţional, în temeiul art. 34 alin. (1) din O.G. 2/2001, raportat la art. 4 alin. (4) din H.G. 470/2014 şi art. 5  lit. a) din H.G. 1373/2008, instanţa admite plângerea contravenţională formulată de petentă.

Întrucât procesul-verbal de contravenţie a fost anulat, iar petenta a solicitat restituirea sumei de 500 lei, reprezentând jumătate din cuantumul amenzii şi întrucât aceasta a făcut dovada achitării sumei respective prin ordinul de plată nr.1 din 19.09.2018, emis de UniCredit Bank şi depus în copie la fila 86 dosar, instanţa  dispune restituirea către petentă a sumei de 500 lei, reprezentând jumătate din cuantumul amenzii, sumă ce a fost achitată de petentă cu ordinul de plată nr. 1 din 19.09.2018, emis de UniCredit Bank.

Domenii speta

Spete similare