Recurs. Repunerea în termen reglementată prin dispoziţiile art. 186 Cod procedură civilă este aplicabilă numai termenelor procedurale, nu unor termene de decădere prevăzute de norme de drept material

Recurs. Repunerea în termen reglementată prin dispoziţiile art. 186 Cod procedură civilă este aplicabilă numai termenelor procedurale, nu unor termene de decădere prevăzute de norme de drept material

- art. 186 Cod procedură civilă

- art. 2522 Cod civil

Recurentul nu şi-a exercitat în termen dreptul de a cere preschimbarea certificatului de revoluţionar, însă nu sunt aplicabile prevederile art. 186 Cod procedură civilă, întrucât nu ne aflăm în prezenţa pierderii unui termen procedural, ci se aplică prevederile Codului civil ce reglementează prescripţia dreptului la acţiune, inclusiv repunerea în termenul de prescripţie.

Pentru a putea beneficia de instituţia repunerii în termen, potrivit art. 2.522 Cod civil, recurentul avea obligaţia de a-şi exercita dreptul şi de a solicita repunerea în termen, mai înainte de împlinirea unui termen de 30 de zile socotit de la încetarea motivelor care au justificat depăşirea termenului de prescripţie, în cazul său, calculat prin raportare la anul 2013.

Curtea de Apel Oradea - Secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal

Decizia nr. 28 din 18 ianuarie 2019

Prin Sentința nr. (...)/CA/05.10.2017, Tribunalul (...) a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul (...) în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul de Stat pentru Recunoaşterea Meritelor Luptătorilor Împotriva Regimului Comunist, având ca obiect anulare act administrativ.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs recurentul (...), solicitând, în principal, admiterea recursului casarea sentinței atacate, trimiterea cauzei spre rejudecare instanței sesizate, cu obligarea instanței de fond de a administra inclusiv proba testimonială pentru a dovedi imposibilitatea de a solicita preschimbarea certificatului de revoluționar.

În subsidiar, admiterea recursului, modificarea în totalitate a hotărârii recurate, în sensul admiterii cererii privind repunerea în termen, în vederea preschimbării Certificatului de luptător pentru victoria Revoluţiei române din 1989.

În consecință, anularea refuzului intimatei exprimat prin Adresa nr. (...)/14.07.2016, preschimbarea Certificatului de luptător pentru victoria Revoluției române din 1989 şi acordarea drepturile conferite de titlul de revoluţionar, începând cu cel puțin 3 ani în urmă, cel puțin de la data depunerii cererii de chemare în judecată. Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.

În motivare, recurentul arată că este netemeinică şi nelegală sentinţa atacată, întrucât nu i s-a permis să administreze proba testimonială pentru a dovedi faptul că nu a avut cunoștință, datorită faptului că a fost plecat la muncă în străinătate la negru, de modificările legislaţiei revoluţionarilor şi de faptul că trebuia să solicite preschimbarea documentelor privind participarea sa activă la Revoluţia din 1989, aflându-se în imposibilitatea obiectivă de a solicita preschimbarea documentelor care atestă calitatea sa de revoluţionar, aspect esenţial în cauză.

Recurentul arată că nu neagă disponibilitatea instanței de fond în ceea ce priveşte acordarea posibilităţii de a se proba cu înscrisuri această stare de fapt, dar dat fiind statutul său de imigrant şi muncitor la negru, nu a putut produce foarte multe înscrisuri, ferindu-se de orice contact cu autoritățile publice tocmai pentru a nu risca chiar şi expulzarea. Din acest motiv, consideră că respingerea probei cu martorii propuşi l-a prejudiciat de dreptul de a dovedi o situație de fapt esenţială pentru soluţionarea favorabilă a cererii de chemare în judecată.

Astfel, având în vedere imposibilitatea administrării acestei probe în faza de recurs, consideră că se impune casarea cauzei cu trimiterea acesteia spre rejudecare cu obligarea instanţei de fond de a administra proba testimonială.

În cazul în care se va trece peste acest motiv de recurs, recurentul, pe fond, arată că din înscrisurile depuse rezultă fără putință de tăgadă că el a muncit în străinătate şi a fost în imposibilitatea obiectivă de solicita preschimbarea înscrisurilor care îi fac dovada calităţii de revoluţionar. Inclusiv fiica sa, (...) s-a născut la 01.02.2005 la Roma, iar la momentul naşterii sale el şi soţia sa nu a avut nici măcar posibilitatea legală de a se cununa în România. Astfel, se impune repunerea sa în termenul pentru preschimbarea înscrisurilor care îi conferă calitatea de revoluţionar.

Totodată, precizează că raportat la faptul că a fost militar în termen, în timpul Revoluţiei din 1989, fiind rănit în luptele de la Otopeni, este îndreptățit să i se recunoască drepturile aferente calității de revoluţionar.

Intimatul Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor Împotriva Regimului Comunist a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat.

În motivare, intimatul arată că recurentul la dosarul cauzei, nu a depus înscrisuri care să dovedească care este data de la care a încetat cauza care l-a împiedicat să depună cerere administrativă de acordare a calității de luptător cu rol determinant. Având în vedere condiția imperativă din alin. 2 a art. 186 Cod procedură civilă care prevede că partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, consideră că reclamantul nu a făcut dovada că a depus cererea de chemare în judecată în cel mult 15 zile de la data încetării împiedicării, motiv pentru care solicită respectuos instanţei de judecată respingerea recursului.

Un alt considerent în baza căruia solicită respingerea recursului este acela că potrivit art. 21 alin. 2 din H.G. 99/2015 documentele prevăzute la alin. 1 se depun la Secretariatul de stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989 fie personal, fie prin mandatar împuternicit prin procură specială autentificată.

În acest sens, intimatul precizează că recurentul avea posibilitatea să mandateze o persoană pentru a depune cererea însoțită de înscrisuri în vederea acordării calității de luptător cu rol determinant. Faptul că acesta nu a uzat de beneficiile art. 21 alin. 2 nu constituie o cauză obiectivă de repunere în termen.

În drept, intimatul invocă art. 205 din noul Cod de procedură civilă.

Analizând recursul prin prisma motivelor de recurs invocate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, instanţa a reţinut următoarele:

Recurentul reclamant (...) a participat la Revoluţia Română din decembrie 1989, unde a şi fost rănit în timpul luptelor din Bucureşti. În baza Legii nr. 42/1990, la data de 18.02.1992 i s-a eliberat Certificatul nr. (...) de către Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990, prin care se  atestă calitatea de Luptător rănit pentru victoria Revoluţiei Române din decembrie 1989.

Nu a formulat cerere de preschimbare a certificatului în termenul prevăzut de Legea nr. 47 din 20 martie 2009, privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 1/2008 pentru prorogarea unor termene prevăzute în Legea recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989 nr. 341/2004, termenul final de solicitare a preschimbării certificatelor doveditoare a calităţii de revoluţionar şi de depunere a documentelor solicitate pentru completarea dosarelor de preschimbare a certificatelor de revoluţionar, în vederea îndeplinirii condiţiilor stabilite prin lege, fiind 30 aprilie 2009.

Prin sentinţa nr. (...)/CA/2014 a Tribunalului (...) pronunţată în dosar nr. (...)/2013* i s-a respins ca inadmisibilă cererea de preschimbare a certificatului formulată în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, pe motivul neîndeplinirii procedurii prealabile. Hotărârea a rămas definitivă prin Decizia  nr. (...)/07.10.2015  a Curţii de Apel (...).

La data de 08.07.2016, recurentul reclamant a formulat cerere prin care a solicitat intimatei să îi preschimbe certificatul de luptător pentru victoria revoluţiei române din Decembrie 1989, nr. (...)/18.02.1992.

În mod corect a apreciat instanţa de fond că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru repunerea în termenul de preschimbare a certificatului de Luptător pentru Victoria Revoluţiei Romane din Decembrie 1989, raportat la starea de fapt reţinută, respectiv cunoaşterea de către recurentul reclamant a modificării legislaţiei ce impunea depunerea documentelor pentru preschimbarea certificatului în anul 2013, dar pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.

Întrucât recurentul nu şi-a exercitat în termen dreptul de a cere preschimbarea certificatului de revoluţionar, instanţa de recurs a reţinut că nu sunt aplicabile prevederile art. 186 Cod procedură civilă, întrucât nu ne aflăm în prezenţa pierderii unui termen procedural, ci se aplică prevederile Codului civil ce reglementează prescripţia dreptului la acţiune. 

Potrivit art. 2500 Cod civil, dreptul material la acţiune, se stinge prin prescripţie dacă nu a fost exercitat în termenul prevăzut de lege.

În conformitate cu prevederile art. 2.522 Cod civil, cel care, din motive temeinice, nu şi-a exercitat în termen dreptul la acţiune supus prescripţiei, poate cere organului de jurisdicţie competent repunerea în termen şi judecarea cauzei.

Repunerea în termen nu poate fi dispusă decât dacă partea şi-a exercitat dreptul la acţiune înainte de împlinirea unui termen de 30 de zile, socotit din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care au justificat depăşirea termenului de prescripţie.

Recurentul reclamant  confirmă el  însuşi, prin cererea de recurs, împrejurarea reţinută de către instanţa de fond, aceea că a cunoscut modificările de legislaţie în domeniul certificatelor de revoluţionar care îi impuneau obligaţia de a solicita preschimbarea certificatului de revoluţionar deţinut, din anul 2013.

Susţine că anterior acestui moment nu a avut cunoştinţă de existenţa obligaţiei datorită faptului că a trăit în străinătate.

Cu toate acestea, se adresează intimatei pentru preschimbarea certificatului de revoluţionar deţinut, în anul 2016.

Pentru a putea beneficia de instituţia repunerii în termen, potrivit art. 2.522 Cod civil,  recurentul avea obligaţia de a-şi exercita dreptul şi de a solicita repunerea în termen, mai înainte de împlinirea unui termen de 30 de zile socotit de la încetarea motivelor care au justificat depăşirea termenului de prescripţie, în cazul său, calculat prin raportare la anul 2013.

Formulând cererea în cursul anului 2016, este evident că nu a fost respectat termenul de 30 de zile de la încetarea împiedicării, care nu se mai impunea a fi dovedită în aceste condiţii.

Astfel, în mod judicios prima instanţă a apreciat ca inutilă administrarea probei cu martori pentru a fi dovedită împrejurarea că recurentul reclamant a locuit în străinătate peste 14 ani, în perioada modificării legislaţiei relevante. 

Pentru aceste motive, în temeiul art. 496 Cod procedură civilă, faţă de netemeinicia motivelor de recurs formulate, instanţa a respins ca nefondat recursul declarat de recurentul (...), împotriva sentinţei nr. (...)/CA/05.10.2017 pronunțată de Tribunalul (...), pe care a menţinut-o în totalitate, fără cheltuieli de judecată nefiind solicitate.

Domenii speta

Spete similare