Societăţi comerciale. Recurs. Lipsa dovezii calității de reprezentant a semnatarului cererii de apel. Incidenţa art. 87 alin. (2) C.pr.civ. Lipsa de relevanță a schimbării reprezentantului legal al apelantei ulterior declarării apelului.

Societăţi comerciale. Recurs. Lipsa dovezii calității de reprezentant a semnatarului cererii de apel. Incidenţa art. 87 alin. (2) C.pr.civ. Lipsa de relevanță a schimbării reprezentantului legal al apelantei ulterior declarării apelului.

- Codul de procedură civilă, art. 82 alin. (1) și (2);art. 85 alin. (3); art. 87 alin. (2) și art.152 alin. (1) și (2)

A. Dovada calității de reprezentant a semnatarului cererii de apel se regăsește în dosarul de primă instanță, astfel încât în cauză își găsesc incidența dispozițiile art. 87 alin.(2) C.pr.civ., potrivit cu care avocatul care a reprezentat sau asistat partea la judecarea procesului poate face, chiar fără mandat, orice acte pentru păstrarea drepturilor supuse unui termen și care s-ar pierde prin neexercitarea lor la timp și poate, de asemenea, să introducă orice cale de atac împotriva hotărârii pronunțate.

B. Împrejurarea potrivit cu care, ulterior formulării căii de atac, societatea a intrat în insolvență nu este de natură a invalida calea de atac formulată în cauză.

Mandatul acordat anterior declanșării procedurii insolvenței de către administratorul statutar al debitoarei T.E. & I. SRL era perfect valabil pentru formularea căii de atac, iar modificarea situației juridice a părții nu impunea confirmarea acestuia în sensul solicitat de instanța de apel.

(Secţia a VI-a civilă, decizia civilă nr. 508/R din data de 21 mai 2019)

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea sub nr. 11788/94/2015 la data de 11.11.2015 reclamanta SC Q.G.T. SRL a solicitat obligarea pârâtei SC T. E. & I. SRL la plata sumei de 11169.23 lei, cu titlu de debit reprezentând contravaloare servicii de închiriere echipamente; la plata sumei de 14063,04 lei reprezentând penalităţi de întârziere calculate până la data de 15.09.2015 conform contractului şi în continuare până la achitarea debitului, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

I. Hotărârea primei instanțe:

Prin sentința civilă nr. 8854/19.12.2016 pronunţată de Judecătoria Buftea a fost admisă în parte acţiunea formulată de SC Q.G.T. SRL, în sensul că a fost respins primul capăt de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 11169.23 lei, ca neîntemeiat; a fost admis capătul doi de cerere și obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 14063,04 lei, reprezentând penalităţi de întârziere calculate până la data de 15.09.2015; a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 808,15 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

II. Hotărârea instanței de apel:

Prin decizia civilă nr. 4693 din 13 noiembrie 2018, pronunțată în dosarul nr.11788/94/2015*, Tribunalul Ilfov - Secția Civilă a admis excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant convenţional, invocată din oficiu, și a anulat apelul formulat de apelanta SC T.E. & I. SRL, pentru lipsa dovezii calităţii de reprezentant convenţional.

Pentru a pronunța această decizie instanța tribunalului a reținut că cererea de apel a fost formulată de apelantă, prin reprezentant convenţional, cu delegaţie avocaţială existentă la dosarul cauzei. S-a constatat că, potrivit certificatului de grefă depus la dosar, la data de 02.11.2017, prin încheierea pronunţată de Tribunalul Ilfov în dosarul nr. 3222/93/2017, s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei cu privire la apelantă, în temeiul art. 71 din Legea nr. 85/2014, fiind desemnat administrator judiciar C.I.M. SPRL. S-a evidențiat împrejurarea potrivit cu care la termenul de judecată din data de 13.04.2018 s-a dispus citarea apelantei la sediul profesional al administratorului judiciar anterior precizat, cu menţiunea de a confirma mandatul acordat de societatea apelantă avocatului semnatar al cererii de apel.

Instanța de apel a citat prevederile art. 82 alin. (1) și (2), art. 85 alin. (3) și art. 152 alin.(1) și (2) C.pr.civ. și a reținut că cererea de apel a fost formulată de o persoană juridică, prin avocat, ca reprezentant convenţional, devenind aplicabile dispoziţiile art. 85 alin. (3) C.pr.civ., referitoare la dovada împuternicirii de a reprezenta o persoană juridică de către avocat. A evidențiat, însă, că în condiţiile în care societatea apelantă este supusă procedurii insolvenţei, devin aplicabile dispoziţiile legii speciale, inclusiv în ceea ce priveşte reprezentarea judiciară convenţională. Sub acest aspect, tribunalul reţine că, potrivit art. 58 lit.l) din Legea nr. 85/2014, administratorul judiciar are ca atribuţie încasarea creanţelor, urmărirea încasării creanţelor referitoare la bunurile din averea debitorului sau la sumele de bani transferate de către debitor înainte de deschiderea procedurii, formularea şi susţinerea acţiunilor în pretenţii pentru încasarea creanţelor debitorului, pentru aceasta putând angaja avocaţi.

În opinia instanței de apel, în condiţiile în care administratorul judiciar al apelantei nu a confirmat mandatul acordat de societate avocatului semnatar al cererii de apel, se poate aprecia că acţiunea de faţă nu este susţinută de administratorul judiciar, în sensul dispoziţiei legale precitate, astfel că mandatul dat anterior avocatului este rămas fără efect.

III. Recursul formulat:

Împotriva acestei decizii a formulat recurs apelanta pârâtă T.E. & I. SRL, prin care a solicitat casarea, în tot, a deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Ilfov.

În motivarea cererii s-a arătat partea recurentă a formulat apel la data de 04.05.2017, prin reprezentant convențional; ulterior, la data de 02.11.2017, față de T. E. & I. SRL s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței, fiind desemnat administrator judiciar C.I .M. SPRL.

Consideră recurenta pârâtă că în mod greșit a fost anulată calea de atac exercitată, cu încălcarea dispozițiilor art. 82 C.pr.civ.. Se cere instanței de recurs să aibă în vedere că la momentul exercitării căii de atac partea nu se afla în procedura insolvenței, astfel încât administratorului judiciar nu îi revenea obligația de a confirma mandatul avocatului, cu atât mai mult cu cât administratorului judiciar nu i se ridicase dreptul de administrare.

Se arată că art. 58 lit. l) din Legea nr. 85/2014 nu este aplicabil prezentei cauze deoarece nu se urmărește încasarea unei creanțe referitoare la bunurile din averea debitorului și nici formularea și susținerea acțiunilor în pretenții.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C.pr.civ., art. 58 din Legea nr. 85/2014.

IV. Apărările formulate în cauză:

Intimata reclamantă Q.G.T. SRL nu a formulat întâmpinare.

V. Soluția instanței de recurs:

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, Curtea constată că recursul declarat de recurenta pârâtă este fondat, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, instanța de recurs constată că recurenta pârâtă și-a întemeiat recursul pe motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 5 C.pr.civ., evidențiind în cadrul criticilor de nelegalitate că prin sentința pronunțată instanța de apel a încălcat dispozițiile art.82 din același Cod, anulând în mod greșit calea de atac exercitată.

Potrivit dispozițiilor art.488 alin. (1) pct. 5 C.pr.civ., casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea atacată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Raportându-se la critica formulată de către parte, astfel cum a fost expusă anterior, prezenta instanță de control judiciar reține că partea recurentă se prevalează de o pretinsă greșită aplicare a prevederilor art. 82, care reglementează sancțiunea incidentă în cazul nejustificării calității de reprezentant convențional, instanța de apel neluând în seamă prevederile art. 87 alin. (2) C.pr.civ. În consecință, criticile părții recurente se circumscriu, din punct de vedere formal, cazului de casare invocat.

În acest context, Curtea notează că împotriva sentinței civile nr.8854 din 9.12.2016, pronunțată de judecătoria Buftea în dosarul nr. 11788/94/2015*, pârâta T.E. & I. SRL a formulat apel la data de 3.05.2017 (data poștei) prin avocat F.G., reprezentantul convențional al părții, astfel cum rezultă din cuprinsul delegației avocațiale aflate la fila 50 a dosarului Judecătoriei Buftea.

Ulterior înregistrării cererii de apel pe rolul Tribunalului Ilfov, la data de 02.11.2017, față de apelanta pârâtă T.E. & I. SRL s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței, fiind desemnat administrator judiciar C.I.M. SPRL.

Instanța de apel a dispus citarea apelantei la sediul profesional al administratorului judiciar anterior precizat, cu menţiunea de a confirma mandatul acordat de societatea apelantă avocatului semnatar al cererii de apel.

Întrucât această confirmare nu a operat, instanța de apel a anulat cererea de apel, pentru lipsa calității de reprezentant a semnatarului cererii de apel.

Notează Curtea că dovada calității de reprezentant a semnatarului cererii de apel se regăsește în dosarul de primă instanță, astfel încât în cauză își găsesc incidența dispozițiile art.87 alin. (2) C.pr.civ., potrivit cu care avocatul care a reprezentat sau asistat partea la judecarea procesului poate face, chiar fără mandat, orice acte pentru păstrarea drepturilor supuse unui termen și care s-ar pierde prin neexercitarea lor la timp și poate, de asemenea, să introducă orice cale de atac împotriva hotărârii pronunțate.

În plus, în opinia Curții, împrejurarea potrivit cu care ulterior formulării căii de atac societatea a intrat în insolvență nu este de natură a invalida calea de atac formulată în cauză.

În opinia instanței de recurs, în mod greșit Tribunalul Ilfov a înțeles să aplice sancțiunea prevăzută de art. 82 C.pr.civ., în considerarea prevederilor art. 58 lit. l) din Legea nr. 85/2014; astfel, reglementarea legală menționată nu își găsește incidența în prezenta cauză întrucât, astfel cum în mod pertinent se afirmă de către recurentă, cauza dedusă acestei judecăți nu reprezintă o acțiune în pretenții pentru încasarea creanțelor debitorului. Cererea are ca finalitate obligarea debitoarei la plata unor creanțe, nicidecum recuperarea unor sume datorate de terți debitorului aflat în insolvență, premisă avută în vedere de legiuitor la momentul enunțării dispozițiilor art. 58 lit. l).

În aceste condiții, mandatul acordat anterior declanșării procedurii insolvenței de către administratorul statutar al debitoarei T.E. & I. SRL era perfect valabil pentru formularea căii de atac, iar modificarea situației juridice a părții nu impunea confirmarea acestuia în sensul solicitat de instanța de apel.

Drept urmare, Curtea a constatat că hotărârea instanței de apel a fost dată cu încălcarea regulilor de procedură prevăzute de art. 82 și art. 87 C.pr.civ., astfel încât, în temeiul art. 498 alin. (2) C.pr.civ., a admis recursul, cu consecința casării deciziei civile nr. 4693/13.11.2018 pronunţate de Tribunalul Ilfov – Secţia Civilă, în dosarul nr. 11788/94/2015* și a trimis cauza în vederea rejudecării apelului.

Domenii speta

Spete similare