Solicitare formulată de Serviciul de Probatiune cu privire la constatarea imposibilitătii persoanei condamnate de a presta muncă în folosul comunitătii. Respingere. Stabilirea aptitudinii în muncă revine numai medicului de medicină a muncii.

Desi medicul de medicina muncii poate solicita medicului de familie o adeverintă sau scrisoare medicală care să ateste starea de sănătate a viitorului angajat, în conformitate cu art.16 alin.7 din Hotărârea Guvernului nr. 355/2007 si prevederile Legii nr. 418/2004, privind statutul profesional specific al medicului de medicină a muncii, examenul clinic care să constate dacă o persoană este aptă sau inaptă pentru muncă revine în competenta exclusivă a medicului de medicină a muncii.

Această concluzie se aplică pentru identitate de ratiune si în situatia reglementată de art. 51 alin. 6 din Legea nr. 253/2013, deoarece un examen clinic nu poate fi efectuat decât prin raportare la tipul de activitate pe care persoana condamnată urmează a o efectua în beneficiul comunită?ii, or competen?a de a se pronunta în acest sens revine numai medicului specialist de medicina muncii, în virtutea abilitărilor conferite de art.16 alin.6 din H.G. nr. 355/2077, potrivit căruia concluzia examenului medical prive?te o activitate profesională sau un loc de muncă determinat.

Art.51 alin.3 si 6 din Legea nr. 253/2013

Art. 16 alin. 6 din H.G. nr. 355/2007

Art. 8 lit. f din Legea nr. 418/2004

Asupra contestatiei de fată:

Prin sentinta penală nr.258/22.05.2019 pronuntată de Tribunalul Constanta în dosarul penal nr. .../118/2019 a fost admisă sesizarea formulată de Serviciul de Probatiune Constan?a.

În baza art.48 în referire la art.51 alin.3 din Legea nr. 253/2013 s-a dispus încetarea obligatiei stabilite în sarcina condamnatului [...] prin sentin?a penală nr. 97/03.03.2017 a Tribunalului Constanta, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 141/1.02.2018 a Cur?ii de Apel Constan?a, potrivit art.93 alin.3 ?i 4 Cod penal, de a presta o muncă în folosul comunită?ii pe o perioadă de 90 de zile la una din cele două institu?ii publice, respectiv Primăria Ora?ului Eforie sau Consiliul Local al Ora?ului Eforie ce urma să fie stabilită de Serviciul de Proba?iune Constan?a, în func?ie de posibilită?ile concrete de executare existente la nivelul serviciului ?i la nivelul institu?iilor de comunitate.

Au fost men?inute celelalte obliga?ii stabilite în sarcina condamnatului prin sentin?a penală sus men?ionată.

Pentru a se pronun?a astfel, prima instan?ă a re?inut în fapt si în drept următoarele:

La data de 07.03.2019 pe rolul Tribunalului Constan?a s-a înregistrat cauza penală cu nr. .../118/2019, privind cererea formulată de Serviciul de Proba?iune Constanta, prin care solicită a se aprecia cu privire la constatarea imposibilită?ii de a presta muncă în folosul comunită?ii, obliga?ie stabilită prin sentinta penală nr.97/3.03.2017 a Tribunalului Constanta.

În sus?inerea sesizării, se arată că numitul [...] a depus mai multe acte medicale, în care se sus?ine că acesta este inapt de muncă ?i sunt men?ionate afectiunile suferite.

În cauză, a fost întocmit si un raport de evaluare, potrivit căruia consilierul de probatiune manager de caz a solicitat un certificat medical eliberat, după caz, de medicul de familie sau de un medic de medicină generală, care să ateste că persoana este inaptă pentru prestarea muncii în folosul comunită?ii.

La data de 28.08.2018, persoana supravegheata a depus adeverinta medicală emisă sub nr. .../8.08.2018, care specifică faptul că aceasta este inaptă de muncă până la finalizarea investiga?iilor clinice ?i paraclinice, iar la data de 26.02.2019, în urma finalizării acestor demersuri, persoana supravegheată a depus adeverin?a nr. 961/26.02.2019 cu men?iunea inapt de muncă şi, în consecin?ă, s-a apreciat că se impune încetarea obliga?iei stabilită în baza art.93 alin.3 ?i 4 Cod penal.

În fa?a primei instan?e, procurorul de ?edinţă a apreciat că nu sunt suficiente înscrisurile medicale ata?ate, deoarece este necesară o adeverin?ă medicală eliberată de medicul specialist în medicina muncii, fiind depuse în sustinerea cererii Hotărârea de Guvern nr. 355/11.04.2007 privind supravegherea sănătă?ii lucrătorilor, precum ?i extrase cu specialitatea medicilor ce au eliberat adeverin?ele medicale ata?ate la dosar.

Prima instan?ă a apreciat că actul normativ la care s-a făcut referire este unul aplicabil numai în cazul lucrătorilor, adică a persoanelor încadrate în muncă, nu ?i în situa?ia persoanelor care nu sunt încadrate în muncă, cum este cazul unui condamnat, care a fost obligat printr-o hotărâre judecătorească definitivă să presteze o muncă neremunerată în folosul comunită?ii.

Prin urmare, instan?a a avut în vedere actele medicale depuse la dosar de condamnat, dar ?i cele solicitate de Serviciul de Proba?iune, din care reiese că acesta prezintă diagnosticul cardiopatie hipertensiva tip II, risc foarte înalt, că trebuie să evite efortul fizic ?i este inapt de muncă (adeverintele nr. .../28.08.2018, nr. .../10.12.2018 ?i nr. .../26.02.2019 eliberate de medicul de familie ?i scrisoarea medicală din 22.02.2019 eliberată de către medicul specialist cardiolog), motiv pentru care, în baza art.48 în referire la art. 51 alin. 3 din Legea nr. 253/2013 a dispus încetarea obliga?iei de a presta o muncă neremunerată în folosul comunită?ii stabilită în sarcina condamnatului [...].

•

Împotriva acestei sentinte penale a formulat contestatie în termen legal Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie  - Directia Na?ională Anticorup?ie – Serviciul Teritorial Constan?a, criticând-o pentru nelegalitate ?i netemeinicie, cu motivarea că aceasta este rodul unei gre?ite interpretări a dispozi?iilor art. 51 alin. 3, 6 din Legea nr. 253/2013, art. 4, art. 8 ?i art. 9 din H.G. nr. 355/2007 ?i art. 34 din Legea nr. 418/2004.

Analizând actele ?i lucrările dosarului, Curtea constată în fapt ?i în drept următoarele:

Potrivit art. 51 alin. 6 din Legea nr. 253/2013, aplicabil ?i în cazul suspendării executării sub supraveghere a pedepsei, în cazul în care persoana supravegheată a devenit inaptă pentru prestarea unor activită?i dintre cele stabilite de consilierul de proba?iune ori prezintă risc pentru sănătatea altor persoane, aceasta prezintă un certificat medical eliberat potrivit dispozi?iilor legale care confirmă faptul că persoana nu mai este aptă.

În absen?a unor precizări exprese în cuprinsul legii speciale, certificatul medical eliberat ”potrivit dispozitiilor legale” nu poate fi emis de aceia?i medici, care eliberează ?i certificatul ce confirmă că persoana supravegheată este aptă pentru prestarea unor activită?i dintre cele propuse de către consilierul de probatiune ?i nu prezintă risc pentru sănătatea altor persoane, potrivit art. 51 alin. 3 din Legea nr. 253/2013.

Numai acest din urmă certificat poate fi eliberat de un medic de familie sau de un medic specialist, întrucât Legea nr. 253/2013, ca lege specială, permite în mod expres aceasta, ceea ce înseamnă că dacă aceea?i lege specială, la art. 51 alin. 6, nu mai face trimitere la posibilitatea ca medicul de familie sau mediul specialist să poată elibera un certificat medical care să confirme faptul că persoana supravegheată nu mai este aptă, un astfel de certificat nu poate fi emis decât cu respectarea cadrului comun în materie.

De?i persoana condamnată care urmează a presta o muncă în folosul comunită?ii nu are statutul de ”lucrător” în în?elesul Hotărârii Guvernului nr. 355/2007, acest act normativ este unicul ce reglementează modalitatea de atestare a capacită?ii de muncă a unei persoane, din con?inutul său rezultând că această abilitare revine numai medicilor de medicină a muncii.

În acela?i sens sunt ?i dispozi?iile Legii nr. 418/2004, privind statutul profesional specific al medicului de medicină a muncii care, la art. 8 lit. f, prevede că medicul de medicină a muncii este cel care stabile?te aptitudinea în muncă, cu ocazia oricărei examinări medicale. 

Asa cum rezultă din adresa Colegiului Medicilor din România nr. 1984/16.10.2019, desi prin Hotărârea de Guvern nr. 140/2018 medicii de familie eliberează adeverin?a de încadrare în muncă, în baza dreptului pacientului de a beneficia în mod gratuit de un asemenea document, conform statutului de asigurat - în acela?i fiind ?i dispozi?iile art.2 lit. d din Ordinul Ministerului Muncii ?i Solidarită?ii Sociale nr. 85/2002 – această adeverin?ă de încadrare în muncă (prin care se stabile?te că persoana este clinic sănătoasă sau este aptă de muncă ori că aceasta are eventuale restric?ii medicale), nu este una ?i aceea?i cu cea indicată în Hotărârea Guvernului nr.140/2018.

Conform art. 9 alin. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 355/2007, privind supravegherea sănătă?ii lucrătorilor, ”aptitudinea în muncă” reprezintă capacitatea lucrătorului din punct de vedere medical de a desfă?ura activitatea la locul de muncă în profesia sau func?ia pentru care se solicită examenul.

Pentru identitate de ra?iune, ?i în cazul persoanelor obligate la prestarea unei munci în folosul comunitătii printr-o hotărâre judecătorească penală definitivă, competen?a emiterii unui certificat medical, care să ateste dacă persoana este sau este aptă de muncă, revine medicului specialist de medicină a muncii, în baza art. 16 alin.6 din H.G. nr. 355/2007, care prevede că ”Medicul specialist de medicina muncii, în baza fi?ei de solicitare a examenului medical la angajare, fi?ei de identificare a factorilor de risc profesional, dosarului medical ?i a examenelor medicale efectuate, completează fi?a de aptitudine cu concluzia examenului medical la angajare: apt, apt condi?ionat, inapt temporar sau inapt pentru locul de muncă respectiv.”

De?i medicul de medicina muncii poate solicita medicului de familie o adeverin?ă sau scrisoare medicală care să ateste starea de sănătate a viitorului angajat, în conformitate cu art.16 alin.7 din Hotărârea Guvernului nr. 355/2007 ?i prevederile Legii nr. 418/2004, privind statutul profesional specific al medicului de medicină a muncii, examenul clinic care să constate dacă o persoană este aptă sau inaptă pentru muncă revine în competen?a exclusivă a medicului de medicină a muncii.

Această concluzie se aplică pentru identitate de ratiune ?i în situa?ia reglementată de art. 51 alin. 6 din Legea nr. 253/2013, deoarece un examen clinic nu poate fi efectuat decât prin raportare la tipul de activitate pe care persoana condamnată urmează a o efectua în beneficiul comunită?ii, or competen?a de a se pronun?a în acest sens revine numai medicului specialist de medicina muncii, în virtutea abilitărilor conferite de art. 16 alin. 6 din H.G. nr. 355/2077, potrivit căruia concluzia examenului medical prive?te o activitate profesională sau un loc de muncă determinat.

În aceste condi?ii, sesizarea Serviciului de Probatiune Constan?a, întemeiată numai pe adeverin?a emisă condamnatului de medicul de familie ?i actele medicale depuse la dosar, nu poate atrage încetarea obliga?iei de a presta o muncă neremunerată în folosul comunită?ii, câtă vreme această solicitare nu este înso?ită de un certificat medical emis de medicul de medicină a muncii, care să se ateste că persoana respectivă nu este aptă de muncă.

În lumina acestor motive, observând, a?adar, con?inutul dispozitiilor art. 8 lit. f din Legea nr. 418/2004, privind statutul profesional al medicului de medicină a muncii, potrivit cărora medicul de medicină a muncii este cel care stabileste aptitudinea în muncă, cu ocazia oricărei examinări medicale, Curtea apreciază că sesizarea formulată nu poate fi admisă, sens în care urmează a constata întemeiată contestatia declarată în cauză de către procuror.

Astfel fiind, în baza art. 4251 alin. 7 pct. 2 lit. a din Codul de procedură penală, va admite contestatia formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casatie si Justitie – Directia Natională Anticorup?ie – Serviciul Teritorial Constanta împotriva sentin?ei penale nr. 258 din 22.05.2019 pronun?ată de Tribunalul Constan?a în dosarul penal nr. .../118/2019.

Va desfiinta sentinta penală atacată si, rejudecând, va respinge ca nefondată sesizarea formulată de Serviciul de Probatiune Constanta, privind încetarea obligatiei de a presta o muncă neremunerată în folosul comunitătii stabilită în sarcina condamnatul [...] prin sentin?a penală nr. 97/03.03.2017 a Tribunalului Constan?a, rămasă definitivă în baza deciziei penale nr. 141/01.02.2018 a Cur?ii de Apel Constan?a, în baza art.93 alin.3 si 4 Cod penal.

Domenii speta

Spete similare