Contestaţie în anulare. Art. 503 alin. (2) pct. 2 Cod procedură civilă. Eroare materială.

Rezumat:

Prin „eroare materială” prevăzută de art. 503 alin. 2 pct. 2 Cod procedură civilă, jurisprudența creată ca urmare a aplicării acestui articol a stabilit că se înțelege o greșeală de natură procedurală constând în confundarea unor elemente importante sau date materiale pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor și care au determinat soluția pronunțată. Nu sunt asimilate „erorii materiale” greșelile de judecată, de apreciere a probelor, de interpretare și aplicare a dispozițiilor legale.

Susținerile contestatoarei privind pretinsa interpretare eronată a dispozițiilor legale nu pot fi analizate în calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare, deoarece nu se circumscriu cazului prevăzut de art. 503 alin. 2 pct. 2 Cod procedură civilă, pentru că nu este posibil ca pe această cale aceeaşi instanţă să reanalizeze aceste aspecte asupra cărora s-a statuat anterior și să conchidă dacă interpretarea instanței de recurs este corectă sau nu.

Hotărârea:

Prin decizia civilă nr. 499 din data de 25.04.2017, Tribunalul Botoşani a respins cererea de apel formulată de apelanta-reclamantă S.C. A. S.R.L., prin reprezentant legal B., împotriva încheierii din data de 17.11.2016 pronunţată de Judecătoria Botoşani, în dosarul nr. .../193/2016, în contradictoriu cu intimata S.C. C. IFN.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire SC A. SRL, calea de atac fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani la data 26.11.2017, prin care a solicitat schimbarea în totalitate a Deciziei cu nr. 499 A din 25.04.2017 şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Prin decizia civilă nr. 337 din 3 aprilie 2018 Tribunalul Botoşani a respins cererea de revizuire formulată de către revizuenta S.C. A. S.R.L., prin administrator B., prin lichidator judiciar C.I.I. D., împotriva deciziei civile nr. 499, din data de 25 aprilie 2017, pronunţată de Tribunalul Botoşani, Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosar nr. ../../2016, în contradictoriu cu intimata S.C. C. IFN, prin reprezentant legal E., ca nefondată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs S.C. A. S.R.L., prin administrator special B., solicitând admiterea recursului şi casarea în totalitate a deciziei atacate.

Prin decizia nr. 278 din 25 iunie 2019 Curtea de Apel Suceava a respins recursul ca inadmisibil; suma de 160 lei, reprezentând diferenţă taxă timbru de plata căreia a fost scutit recurentul în urma admiterii cererii de ajutor public judiciar rămânând în sarcina statului.

Prin cererea adresă la data de 7 august 2019 şi înregistrată sub nr. ../39/2019, contestatoarea S.C. A. S.R.L. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 278 din 25 iunie 2019 a Curţii de Apel Suceava, pe care o consideră netemeinică şi nelegală, dezlegarea dată recursului fiind rezultatul unei erori materiale.

În motivare a arătat următoarele:

Cu ocazia judecării recursului împotriva deciziei civile cu nr. 337/3.04.2018, pronunţată de către Tribunalul Botoşani în dosarul mai sus menţionat, la termenul din 11.06.2019, instanţa a invocat din oficiu excepţia inadmisibilităţii recursului în raport cu prevederile art. 513 alin. 5, art. 718 alin. l Cod procedură civilă, art. XVIII alin. 2 din Legea nr. 2/2013 şi art. 457 Cod procedură civilă, excepţie cu privire la care a solicitat să depună concluzii scrise, având în vedere şi practica judiciară (a depus hotărâre dată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie).

Prevederile art. 718 alin. l Cod procedură civilă nu sunt incidente în cauza supusă judecăţii deoarece nu este dată situaţia prevăzută de la art. 711 alin. 4 şi art. 714 alin. 4 Cod procedură civilă, solicitând înscrierea în fals faţă de procesul verbal de înmânare din 14.04.2016 şi a înştiinţării din aceeaşi dată.

Potrivit art. 513 alin. 5 Cod procedură civilă „Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită”, fără nicio altă menţiune care să înlăture calea recursului împotriva unei hotărâri date pe calea revizuirii.

Prin decizia cu nr. 278/25.06.2019, instanţa a invocat în susţinerea admiterii excepţiei prevederile art. XVIII alin. 2 din Legea nr. 2/2013, ori această prevedere se aplică proceselor pornite începând cu data de 1.01.2019, faptul că procesul în cauză a început la o dată ulterioară publicării acestei legi în Monitorul Oficial, nu are relevanţă, le era opozabilă dacă procesul începea după data de 1.01.2019.

Instanţa nu a avut în vedere solicitările lor privind înscrierea în fals faţă de procesul verbal de înmânare şi înştiinţare, solicitare făcută în apel şi revizuire, ceea ce a dus la încălcarea prevederilor art. 476 alin. l, 477 alin. l, art. 478, art. 479 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură civilă.

Având în vedere că legea civilă nu acţionează retroactiv şi că prevederile art. XVIII alin. 2 din Legea nr. 2/2013 se aplică proceselor pornite după data de 1.01.2019, dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale şi, în consecinţă, solicită admiterea contestaţiei în anulare, anularea deciziei civile cu nr. 278/25.06.2019 cu admiterea recursului făcut împotriva Deciziei cu nr. 337/3.04.2018.

Examinând contestaţia în anulare, prin prisma motivelor formulate, a actelor şi lucrărilor dosarului, Curtea constată că este nefondată, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 503 alin. 2 pct. 2 Cod procedură civilă, invocate de contestator, „hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei erori materiale (…)”.

Conturând presupusa eroare materială, contestatoarea a susţinut că aceasta ar consta în eronata respingere, prin decizia nr. 278 din 25 iunie 2019 a Curții de Apel Suceava, ca inadmisibil a recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 337 din 3 aprilie 2018 a Tribunalului Botoşani, în contextul unei greșite rețineri și interpretări a dispozițiilor art. 718 alin. l Cod procedură civilă, art. 513 alin. 5 Cod procedură civilă și art. XVIII alin. 2 din Legea nr. 2/2013.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată în condițiile expres prevăzute de lege pentru a se evita transformarea ei într-un „apel la apel” sau „recurs la recurs”.

Prin „eroare materială” prevăzută de art. 503 alin. 2 pct. 2 Cod procedură civilă, jurisprudența creată ca urmare a aplicării acestui articol a stabilit că se înțelege o greșeală de natură procedurală constând în confundarea unor elemente importante sau date materiale pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor și care au determinat soluția pronunțată. Nu sunt asimilate „erorii materiale” greșelile de judecată, de apreciere a probelor, de interpretare și aplicare a dispozițiilor legale

Aspectele invocate prin contestaţia în anulare de faţă au fost analizat şi dezlegate de instanța de recurs.

Astfel, instanța de recurs, a reținut că „Potrivit art. 718 alin. 1 Cod procedură civilă, hotărârea pronunţată cu privire la contestaţie poate fi atacată numai cu apel, cu excepţia cazului când un terţ invocă un drept real asupra bunului (art. 715 alin. 4) sau când se soluţionează partajul în cadrul contestaţiei la executare (art. 712 alin. 4 Cod procedură civilă). Ultimele două ipoteze nu sunt date în cauză, prin urmare încheierea pronunţată de instanţa de fond este supusă doar căii de atac a apelului.

Împotriva deciziei nr. 499A/25.04.2017 a Tribunalului Botoşani prin care s-a soluţionat apelul declarat împotriva încheierii instanţei de fond, reclamanta SC A. SRL a formulat cerere de revizuire, soluţionată prin decizia civilă nr. 337A/03.04.2018 a Tribunalului Botoşani.

Conform prevederilor art. 513 alin. 5 Cod procedură civilă, hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită, iar în cauză, hotărârea revizuită este decizia nr. 499A/2017 a Tribunalului Botoşani, definitivă conform art. 718 alin. 1 Cod procedură civilă, aşa cum am arătat mai sus.

Codul de procedură civilă, la art. 457 alin. 1, prevede că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, iar decizia împotriva căreia s-a formulat recurs este o hotărâre definitivă, întocmai ca şi decizia împotriva căreia s-a formulat revizuirea.

Aceleaşi prevederi se regăsesc şi în cuprinsul art. XVIII alin. 2 din Legea nr. 2/2013 (forma în vigoare la data când a început procesul), legiuitorul dispunând, în teza finală, că „nu sunt supuse recursului hotărârile date în apel în cauzele în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.”

Având în vedere textele de lege menţionate anterior, Curtea apreciază că decizia nr. 337/2018 a Tribunalului Botoşani nu este susceptibilă de recurs, motiv pentru care, în baza art. 496 Cod procedură civilă, va respinge ca inadmisibil recursul declarat în cauză”.

Deci, considerentele reproduse, rezultatul analizării și interpretării de către instanța de recurs a aspectelor invocate prin contestaţia în anulare, demonstrează că nu poate fi vorba de o eroare materială, ceea ce invocă contestatoarea fiind o pretinsă greșeală de judecată (care nu determină aplicarea textului legal invocat ca și motiv al contestației în anulare speciale).

În realitate, ceea ce urmăreşte contestatoarea prin exercitarea căii de atac extraordinare de retractare de faţă este tocmai repunerea în discuţie a aspectelor analizate de instanța de recurs şi reevaluarea acestuia, ceea ce are semnificaţia unui recurs la recurs.

Se constată, deci, că în cauză nu sunt îndeplinite cerinţele art. 503 alin. 2 pct. 2 Cod procedură civilă, nefiind înregistrate erori materiale, în sensul existenţei unor erori de fapt involuntare în cuprinsul deciziei contestate.

În cazul în speţă, contestatoarea nu a invocat o eroare materială în sensul art. 503 alin. 2 pct. 2 Cod procedură civilă, ci pretinse greşeli de judecată săvârşite de către instanţa care a soluţionat recursul, greşeli care, însă, nu pot face obiectul contestaţiei în anulare.

Deci, susținerile contestatoarei privind pretinsa interpretare eronată a dispozițiilor legale, nu pot fi analizate în calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare, deoarece nu se circumscriu cazului prevăzut de art. 503 alin. 2 pct. 2 Cod procedură civilă, pentru că nu este posibil ca pe această cale aceeaşi instanţă să reanalizeze aceste aspecte asupra cărora s-a statuat anterior și să conchidă dacă interpretarea instanței de recurs este corectă sau nu.

Curtea reţine că nu se invocă o eroare materială a instanţei de recurs, ci se critică chiar aprecierea acesteia în sensul că recursul este inadmisibil, respectiv o presupusă greşeală de judecată.

 Astfel, prin toate aprecierile contestatoarei cu trimitere la dispozițiile art. 718 alin. l Cod procedură civilă, art. 513 alin. 5 Cod procedură civilă și art. XVIII alin. 2 din Legea nr. 2/2013 se critică în mod evident raţionamentul instanţei de recurs în soluţionarea excepției inadmisibilității.

În consecință, se constată că eroarea materială invocată de contestatoare ca fiind săvârşită de instanţa de recurs nu poate fi încadrată în art. 503 alin. 2 pct. 2 Cod procedură civilă, respingerea recursului, ca inadmisibil, nefiind rezultatul unei erori materiale, ci a modului în care instanţa de apel a interpretat și aplicat legea.

Așa fiind, pentru cele sus reţinute, Curtea va respinge contestaţia în anulare ca nefondată.

Domenii speta

Spete similare