Drept penal Obiect: confirmarea soluției de renunțare la urmărire penală

Sentinţă penală - din 19.04.2019


DREPT PENAL

Obiect: confirmarea soluției de renunțare la urmărire penală

ÎNCHEIERE FINALĂ CAMERĂ PRELIMINARĂ/19.04.2019

Prin Ordonanța nr. 1502/P/2017 din data de 12.07.2017 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Călărași s-a dispus începerea urmăririi penale în cauza privind infracțiunea de distrugere, prev. de art. 253 alin. (1) C. pen..

Prin Ordonanța nr. 1502/P/2017 din data de 14.02.2019a Parchetului de pe lângă Judecătoria Călărașis-a dispus confirmarea efectuării în continuare a urmăririi penale faţă desuspectul R L, pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere, faptă prev. si ped de art. 253 alin. (1)din C. pen..

Prin Ordonanța nr. 1502/P/2017 din data de 25.03.2019 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Călărași, s-a dispus renunțarea la urmărirea penală față de suspectul R L, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, prev. de art. 253 alin. (1) C. pen., și sesizarea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Călărași în vederea confirmării soluției.

Prin sesizarea înregistrată pe rolul Judecătoriei Călărași în data de 28.03.2019 sub nr. 2421/202/2019, Parchetul de pe lângă Judecătoria Călărași a solicitat confirmarea soluției de renunțare la urmărirea penală adoptate prin ordonanța din data de 25.03.2019 din dosarul nr. 1502/P/2017 privind pe suspectul R L, cercetat sub aspectul comiterii infracțiunii de distrugere, prevăzută de art. 253 alin. (1) C. pen..

S-a motivat că, în fapt, în data de 12.07.2017, în jurul orei 13:30, numitul RL, cu ajutorul unui ciocan, a rupt un fier beton care susținea poarta de acces în curtea locuinței persoanei vătămate CD, cauzându-i acesteia un prejudiciu în valoare de aproximativ 300 lei.

S-a mai argumentat că pentru infracţiunea reţinută în sarcina suspectului, respectiv distrugerea, prev. de art. 253 alin. (1) C. pen., pedeapsa este de la 3 luni la 2 ani închisoare sau amenda penală, iar, în raport de această infracţiune, din analiza actelor dosarului reiese întrunirea,în mod formal, a elementelor constitutive. Cu toate acestea,parchetul a apreciat că, raportându-ne la oportunitateaurmăririi penale, analizate în raport de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, deurmarea produsă, respectiv atingerea adusă patrimoniului, ca şi valoarea socialăprotejată, analizată prin prisma stării de pericol create, se constată că, acţiunii materiale îi lipseşte aptitudinea de a avea amploare, importanţă deosebită, care să ducă la un interes al statului în a continua cercetările şi a finaliza procedura judiciară prin parcurgerea fazelor procesuale, astfel că, în acord cu noua optică a legiuitorului de a da consistenţă principiului oportunităţii, prin punerea în balanţă a cheltuielilor suportate de stat în cadrul unei proceduri judiciare cu finalitatea procedurii judiciare cu privire la o faptă care nu are aptitudinea de a crea un interes public în urmărirea sa, se constată că, în cauză sunt întrunite cerinţele esenţiale aferente soluţiei de renunţare la urmărirea penală.

De asemenea, parchetul a arătat că, având în vedere materialul de urmărire penală, rezultă că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 318 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., deoarece pentru infracţiunea săvârşită legea prevede pedeapsa închisorii de cel mult 7 ani şi se

constată că nu există un interes public în urmărirea acesteia.

Soluționarea solicitării procurorului a avut loc în camera de consiliu cu citarea suspectului și participarea reprezentantului Ministerului Public, în conformitate cu procedura instituită de prevederile art. 318 C.proc.pen..

Analizând actele și lucrările dosarului penal, judecătorul de cameră preliminară reține următoarele considerente:

În fapt, la data de 12.07.2017, în jurul orei 13:30, suspectul RL, cu ajutorul unui ciocan, a rupt un fier beton care susținea poarta de acces în curtea locuinței persoanei vătămate C D, cauzându-i acesteia un prejudiciu în valoare de aproximativ 300 lei, astfel cum reiese fără putere de tăgadă din coroborarea declarațiilor persoanei vătămate Cojocaru Daniela (f. 15, 18-19 d.u.p.),ale martorilor CA (f. 34-35) și FE (f. 31-32 d.u.p.) și ale suspectului RL (f. 21-23) cu Înregistrarea video a faptei pe suport CD (f. 70 d.u.p.).

În drept, potrivit art. 318 alin. (1) C.proc.pen., procurorul poate dispune renunțarea la urmărirea penală atunci când sunt îndeplinite două condiții: cercetarea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau pedeapsa închisorii de cel mult 7 ani și lipsa unui interes public în continuarea cercetărilor privind fapta penală săvârșită. Totodată, art. 318 alin. (5) C.proc.pen. interzice renunțarea la urmărirea penală în cauzele având ca obiect infracțiuni care au avut ca urmare moartea victimei.

Referitor la limita de pedeapsă până la care poate fi incidentă instituția renunțării la urmărirea penală, judecătorul de cameră preliminară constată că fapta pentru care a fost cercetat suspectul în dosarul penal nr. 1502/P/2017 se încadrează în limitele prescrise de lege, dat fiind că săvârșirea infracțiunii de distrugere, prev. de art. 253 alin. (1) C. pen., se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendă.

În ceea ce privește cea de-a doua condiție, art. 318 alin. (2) C.proc.pen. stabilește o serie de criterii pentru evaluarea interesului public, prin raportare la fapta cercetată:

a)conținutul faptei și împrejurările concrete de săvârșire a faptei;

b)modulul și mijloacele de săvârșire a faptei;

c)scopul urmărit;

d)urmările produse sau care s-ar fi putut produce prin săvârșirea infracțiunii;

e)eforturile depuse de organele de urmărire penală necesare pentru desfășurarea procesului prin raportare la gravitatea faptei și la timpul scurs de la data săvârșirii acesteia;

f)atitudinea procesuală a persoanei vătămate;

g)existența unei disproporții vădite între cheltuielile pe care le-ar implica desfășurarea procesului penal și gravitatea urmărilor produse sau care s-ar fi putut produce prin săvârșirea infracțiunii.

Observând , pe de o parte, că infracțiunea de distrugere, prev. de art. 253 alin. (1) C. pen., cercetată în prezentul dosar, are ca obiect material un fier-beton care susținea poarta de acces către locuința persoanei vătămate, iar, pe de altă parte, că prejudiciul astfel ocazionat este de numai 300 lei, judecătorul de cameră preliminară constată că fapta relevă prin conținutul, împrejurările și modalitatea de săvârșire o gravitate redusă.

Prin urmare, judecătorul de cameră preliminară apreciază că, prin săvârșirea infracțiunii de distrugere, suspectul a adus o atingere minimă relațiilor sociale referitoare la protecția patrimoniului împotriva oricărui act de distrugere, degradare sau aducere în stare de neîntrebuințare.

Referitor la evaluarea interesului public în urmărirea faptei penale din perspectiva criteriilor care țin de persoana suspectului, judecătorul de cameră preliminară are în vedere prevederile art. 318 alin. (3) C.proc.pen., conform cărora „când autorul faptei este cunoscut, la aprecierea interesului public sunt avute în vedere și persoana suspectului sau a inculpatului, conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, atitudinea suspectului sau a inculpatului după săvârșirea infracțiunii și eforturile depuse pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii”.

Astfel, judecătorul de cameră preliminară constată că suspectul Radu Lucian este o persoană bine integrată în societate, fiind căsătorit, având studii liceale, încadrându-se într-un standard de normalitate socială, precum și faptul că acesta se află la primul conflict cu legea penală, astfel cum relevă fișa sa de cazier (f.29d.u.p.).

Totodată, judecătorul de cameră preliminară reține că, încă din momentul audierii sale în calitate de suspect, conform declarației din data de 15.02.2019 (f.21-23d.u.p.), acesta a recunoscut săvârșirea faptei cercetate și a colaborat cu organele de urmărire penală, manifestând disponibilitatea de a achita integral prejudiciul și de a presta o muncă în folosul comunității, având, așadar, o atitudine sinceră și cooperantă care indică un grad scăzut de periculozitate al făptuitorului.

În concluzie, în ceea ce privește temeinicia soluției de renunțare la urmărirea penală, judecătorul de cameră preliminară reține că procurorul a realizat o analiză judicioasă a criteriilor de apreciere a interesului public în urmărirea faptei, astfel încât sunt îndeplinite condițiile de fond pentru a se dispune soluția de renunțare la urmărirea penală.

De asemenea, sub aspect formal, Ordonanța nr. 1502/P/2017 din data de 25.03.2019 a fost confirmată sub aspectul legalității și temeiniciei de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Călărași, conform art. 318 alin. (10) teza I C.proc.pen., cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art. 286 alin. (2) C.proc.pen. și dispoziții privind măsura aplicată în baza art. 318 alin. (6) lit. a) C. proc.pen., suspectul fiind obligat să repare paguba produsă persoanei vătămate în termen de 6 luni de la comunicarea ordonanței de renunțare la urmărirea penală, conform art. 318 alin. (7) C.proc.pen., sancțiunea nedepunerii dovezii îndeplinirii obligației impuse, potrivit art. 318 alin. (9) C. proc. pen., precum și mențiuni privind cheltuielile judiciare antrenate de urmărirea penală, în concordanță cu dispozițiile art. 318 alin. (8) cu referire la art. 315 alin. (2) lit. f) C. proc. pen..

Față de aceste considerente, judecătorul de cameră preliminară, în urma analizării actelor și a materialului din dosarul de urmărire penală, în temeiul art. 318 art. (14) C.proc.pen., constatând legalitatea și temeinicia ordonanței prin care s-a dispus renunțarea la urmărirea penală față de suspectul RL, va admite cererea parchetului și va confirma soluția dispusă prin ordonanța nr. 1502/P/2017 din data de 25.03.2019 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Călărași.

Potrivit art. 398, cu referire la art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de judecata în procedura confirmării soluției de renunțare la urmărirea penală și avansate de stat rămân în sarcina acestuia.