Plângere contravențională - aplicarea Legii nr. 270/2017 a prevenirii

Obiect: plângere contravențională - aplicarea Legii nr. 270/2017 a prevenirii

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA CONSTANȚA – SECȚIA CIVILĂ

Operator de date cu caracter personal nr. 3047

Dosar civil nr. ...

SENTINȚA CIVILĂ NR. ....

Ședința publică din data de ....

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Ș.O.

GREFIER:  P.G.

Pe rol, judecarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, cerere formulată de petenta ... în contradictoriu cu intimata ....

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de ... și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta. La acel termen de judecată, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu dispozițiile art. 396 Cod proc. civilă a amânat pronunțarea pentru ..., când a hotărât:

INSTANȚA:

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța la data de 16.11.2018, sub nr. de dosar …, petentul … a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună, în principal, anularea Procesului-verbal seria … nr. …, întocmit de intimatul …, cu cheltuieli de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

În subsidiar, petentul a solicitat înlocuirea sancțiunii constând în amendă contravențională cu cea a avertismentului.

În motivare, petentul a arătat că înțelege să invoce excepția nulității absolute a procesului-verbal. A mai susținut acesta că în cuprinsul procesului-verbal i s-a indicat că are posibilitatea de a achita jumătate din amenda contravențională în termen de 48 de ore, deși acest text a fost abrogat, având la dispoziție 15 zile.

Petentul a mai precizat că în cuprinsul procesului-verbal nu au fost indicate obiecțiunile sale și că a intervenit prescripția sancțiunii contravenționale în raport de prevederile art. 13 alin. (1) din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

În esență, contravenientul a învederat faptul că societatea a fost înființată la data de 26.07.2017 în vederea demarării unui proiect prin programul de finanțare Start-up Nation, însă din cauza dificultăților de implementare, societatea nu a desfășurat și nici nu desfășoară activitate, sens în care s-a hotărât ca de la data de 01.01.2019 să își suspende activitatea. Astfel, a precizat, a încercat să respecte obligațiile prevăzute de lege, a depus declarațiile în discuție, însă deși cu privire la Declarația 112 deține recipisa de depunere, cu privire la Declarația 100 nu deține un document similar, prezumând că a intervenit o eroare.

Sub un alt aspect, petentul a criticat faptul că i-a fost aplicată sancțiunea amenzii, deși potrivit prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 270/2017 trebuia să se aplice, în primul rând, sancțiunea constând în avertisment și că și-a îndeplinit obligațiile la data de 08.11.2018, astfel că scopul răspunderii contravenționale a fost atins.

În drept, petentul a invocat prevederile OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv prevederile Legii nr. 270/2017 privind Codul de procedură fiscală.

În susținere, petentul a anexat cererii sale o serie de înscrisuri.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, potrivit disp. art. 19 din OUG nr. 80/2013, dovada fiind atașată la fila 8 din dosar.

Față de susținerile petentului, intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale, ca neîntemeiată, arătând, în esență, că amenda a fost aplicată în ultima zi a termenului de 6 luni prevăzut de lege, nefiind incidentă prescripția dreptului de a aplica sancțiunea contravențională, că petenta avea obligația de a depune declarațiile conform înregistrării în vectorul fiscal, iar această obligație a fost îndeplinită la data de 08.11.2018, în timp ce procesul-verbal a fost întocmit la data de 25.10.2018.

În drept, intimatul a invocat prevederile art. 205 și urm. C.proc.civ.

În dovedire, intimatul a anexat cererii sale o serie de înscrisuri.

La rândul său, petentul a depus răspuns la întâmpinare, prin care a învederat faptul că s-a dispus suspendarea activității societății de la 01.01.2019 și până la data de 31.12.2021, că și-a îndeplinit obligația la data de 08.11.2018 și că avertismentul și-a atins scopul instituit de legiuitor.

În ceea ce privește probatoriul, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, apreciindu-le ca fiind pertinente, concludente și utile cauzei.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în prezenta cauză, prin prisma dispozițiilor legale aplicabile, reține următoarele considerente:

Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției seria …  nr. …, întocmit de intimat (fila 11), s-a dispus sancționarea petentului …, întrucât la data de 25.10.2018, ora 12:00, s-a constatat din verificările efectuate la sediul …, cu privire la îndeplinirea obligațiilor de declarare a impozitelor, taxelor și contribuțiilor și altor surse că petentul nu a depus declarația D100 aferentă anului 2018 pentru luna martie.

Fapta sa contravine disp. art. 336 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

Potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va proceda la analiza legalității și temeiniciei procesului-verbal atacat.

Instanța reține că procesul-verbal este un act administrativ cu caracter individual care se bucură de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie aplicabilă actelor administrative, în măsura în care a fost legal întocmit datorită faptului că agentul constatator, ca organ emitent, acționează în calitate de reprezentant al unei autorități publice.

Aplicarea unor prezumții de fapt sau de drept nu este incompatibilă prin ea însăși cu dispozițiile art. 6 par. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, referitoare la prezumția de nevinovăție sub aspectul sarcinii probei, fiind esențială respectarea de către state a principiului proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit prin reglementarea acestor prezumții astfel cum s-a reținut și în cauzele Salabiaku vs. Franța, din 07.10.1998 și Blum vs. Austria, din 03.02.2005. Așadar, prin aplicarea acestor prezumții de fapt și de drept nu trebuie să se ajungă la anihilarea dreptului la apărare al persoanei în defavoarea căreia operezează aceaste prezumții, important fiind ca aceasta să aibă posibilitatea de a-și exercita efectiv drepturile procesuale recunoscute de lege.

Analizând cuprinsul procesului-verbal de contravenție cu prioritate sub aspectul legalității sale conform prevederilor art. 34 alin. (1) din O.G. 2/2001, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001, neexistând motive de nulitate expresă care să poată fi invocate de instanță din oficiu. Astfel, procesul-verbal cuprinde mențiuni privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator. 

Astfel, potrivit disp. art. 336 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, ,, (1) Constituie contravenții următoarele fapte, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât să fie considerate, potrivit legii, infracțiuni: b) neîndeplinirea de către contribuabil/plătitor la termen a obligațiilor de declarare prevăzute de lege, a bunurilor și veniturilor impozabile sau, după caz, a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume, precum și orice informații în legătură cu impozitele, taxele, contribuțiile, bunurile și veniturile impozabile, dacă legea prevede declararea acestora”.

Astfel, instanța constată că în raport de situația de fapt reținută în procesul verbal, încadrarea juridică data faptei prin procesul-verbal contestat este corectă. Având în vedere că amenda aplicată a fost în cuantum de 500 lei, aceasta se încadrează în limitele prevăzute de lege, în cauză fiind respectat principiul legalității contravenției.

În ceea ce privește criticile formulate de către petent, acestea sunt neîntemeiate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare:

1.Cu referire la posibilitatea achitării amenzii în termen de 15 zile:

Sub acest aspect, instanța reține că regimul aplicabil nu este cel al nulității absolute, ci al nulității relative, motiv pentru care contravenientul trebuie să facă dovada existenței unei vătămări printr-o eventuală mențiune eronată a agentului constatator în cuprinsul procesului. Or, în contextul în care petentul a negat în mod constant săvârșirea faptei contravenționale și nici nu a încercat să achite amenda ce i-a fost aplicată, nu se poate aprecia că acestuia i-a fost produsă o vătămare prin mențiune referitoare la termenul de achitare a amenzii.

2.Cu privire la consemnarea obiecțiunilor:

Această omisiune nu atrage în mod automat nulitatea procesului-verbal contestat, având în vedere că regimul nulității în cazul omisiunilor prevăzute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001 este guvernat de art. 175 Cod procedură civilă. Textul de lege invocat, la alin. (1), arată că „actul de procedură este lovit de nulitate dacă prin nerespectarea cerinței legale s-a adus părții o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desființarea acestuia”, iar în alin. (2) prevede că „în cazul nulităților expres prevăzute de lege, vătămarea este prezumată, partea interesată putând face dovada contrară”.

În cazul de față, chiar dacă petentului nu i s-ar fi permis să facă acele mențiuni, acest aspect nefiind printre cele prevăzute expres sub sancțiunea nulității la art. 17 din O.G. nr. 2/2001, nu este de natură a atrage prezumarea vătămării, nefiindu-i aplicabile dispozițiile art. 175 alin. 2 Cod procedură civilă.

Astfel, în temeiul art. 175 alin. 1 Cod procedură civilă, pentru ca lipsa posibilității de a formula obiecțiuni să poată atrage nulitatea procesului – verbal trebuie ca petentul să fi suferit o vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin desființarea acestuia. Or, în prezenta cauză o asemenea vătămare nu există, de vreme ce contestatorul poate formula obiecțiuni în fața instanței de judecată, prin intermediul plângerii contravenționale, posibilitate pe care petentul a și utilizat-o.

3.În ceea ce privește prescripția dreptului de a aplica sancțiunea contravențională:

Analizând procesul-verbal atacat, sub aspectul legalității, instanța are în vedere și instituția prescripției răspunderii contravenționale, al cărei temei de drept se regăsește în cuprinsul art.  13 alin. (1) din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Potrivit acestei dispoziții legale, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor trebuie întocmit în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei contravenționale.

În prezenta cauza, declarația D100 (declarația privind obligațiile de plată la bugetul de stat) trebuia depusă până la data de 25.04.2018, conform Ordinului Nr. 587/2016 din 1 februarie 2016 pentru aprobarea modelului și conținutului formularelor utilizate pentru declararea impozitelor și taxelor cu regim de stabilire prin autoimpunere sau reținere la sursă, aspect de altfel necontestat de către petent.

Prin urmare, atunci când legea prescrie un termen limita pentru îndeplinirea unei obligații, contravenție este instantanee.

Termenul de 6 luni pentru aplicarea prescripției răspunderii contravenționale se calculează potrivit disp. art. 181 alin. (1) pct. 3 C.proc.civ. fiind socotit a se fi împlinit în ziua corespunzătoare din ultima lună, respectiv data de 25.10.2018.

Întrucât procesul-verbal atacat a fost întocmit la data de 25.10.2018, în cauză au fost respectate disp. art. 13 din OG nr. 2/2001 privind regimul contravențiilor, fiind incidentă prescripția răspunderii contravenționale.

Sub aspectul temeiniciei, având în vedere că procesul-verbal atacat este legal întocmit, acesta beneficiază de prezumția de temeinicie aplicabilă actelor administrative, reprezintând în sine un mijloc de probă concludent, care reclamă din partea celui „acuzat” de săvârșirea faptei ieșirea din pasivitate, prin propunerea de probe care să poată răsturna prezumția relativă. Simpla negare a petentului, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie de care se bucură procesul-verbal.

Astfel, a conferi forța probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de "stabilire legală a vinovăției" în sensul art.6 din Convenția europeană. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autoritarilor statului, făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale minore ca gravitate raportat la faptele penale, dar extrem de numeroase. Cum în cauză, fapta a fost constatată în mod direct și nemijlocit de către agentul constatator, simplele susțineri contrare ale petentului, nu sunt de natură a înlătura prezumția de fapt și de drept de care se bucură procesul-verbal de contravenție. Principala sarcină a agenților constatatori este de a aplica legea raportat la situația de fapt reținută și nu de a preconstitui probe de vinovăție, pentru situația când cei sancționați înțeleg să apeleze la instanța de judecată. Motiv pentru care, constatările persoanelor pregătite în aplicarea legii, denumiți agenți ai statului, sunt recunoscute în Dreptul European, ca prezumții de fapt și de drept, fără a înlătura însă posibilitatea de a fi răsturnate prin probe certe, sarcina probei în acest ultim caz, aparținând petentului, care susține o altă realitate obiectivă. Dacă simpla nerecunoaștere a faptei de către persoana sancționată ar face probă împotriva constatării agentului de poliție, s-ar lăsa la latitudinea persoanei sancționate înlăturarea propriei răspunderi contravenționale, contrar voinței legiuitorului, iar agentul constatator ar fi lipsit de principala sa atribuție, aceea de a constatat direct faptele contravenționale. 

Sub un prim aspect, instanța reține că petentul a dat dovadă de o atitudine pasivă, în sensul că nu a propus nicio probă în sprijinul afirmațiilor sale, ceea ce întărește convingerea instanței în sensul că situația de fapt reținută de către agentul constatator corespunde realității. Astfel, întrucât fapta a fost constatată prin propriile simțuri de către agentul constatator, în acord cu jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, sarcina probei este inversată, petentul fiind cel care trebuie să propună probe prin care să dovedească că circumstanțele faptice consemnate de către agentul constatator în cuprinsul actului administrativ în cauză nu corespund realității. Întrucât din relațiile atașate la dosar reiese că abaterea contravențională a fost constatată personal de către agentul constatator, petentul avea îndatorirea de a produce probe relevante, prin care să dovedească contrariul.

Mai mult, chiar din înscrisurile depuse de către petent reiese că acesta și-a îndeplinit obligația la data de 08.11.2018 (fila 12), respectiv după întocmirea procesului-verbal, aspect ce nu înlătură răspunderea sa contravențională.

În raport de cele expuse, în mod temeinic și legal s-a reținut în sarcina petentului abaterea contravențională prevăzută de disp. art. 336 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, potrivit art. 21 alin. (3) din OG nr. 2/2001 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Cu toate acestea, instanța urmează a avea în vedere, sub un prim aspect, procedura instituită de prevederile art. 4 din Legea nr. 270/2017 a prevenirii, în conformitate cu care:

,,(1) În cazul constatării săvârșirii uneia dintre contravențiile stabilite prin hotărârea Guvernului prevăzută la art. 10 alin. (3), agentul constatator încheie un proces-verbal de constatare a contravenției prin care se aplică sancțiunea avertismentului și la care anexează un plan de remediere, cu respectarea prevederilor prezentei legi. În această situație nu se aplică sancțiuni contravenționale complementare.

 (2) Agentul constatator nu întocmește un plan de remediere, caz în care se aplică doar sancțiunea avertismentului, în următoarele situații:

a) în cazul în care, în cursul derulării controlului, contravenientul își îndeplinește obligația legală;

b) în cazul în care contravenția săvârșită nu este continuă.

(3) Sancțiunea avertismentului se aplică conform alin. (1) și (2) și în situația în care sancționarea contravențiilor prevăzute de hotărârea Guvernului de la art. 10 alin. (3) stabilește expres excluderea de la aplicare a avertismentului.”

În completare, instanța mai reține că în aplicarea Legii nr. 270/2017 a prevenirii s-a emis Hotărârea Guvernului nr. 33 din 25 ianuarie 2018 privind stabilirea contravențiilor care intră sub incidența Legii prevenirii nr. 270/2017, precum și a modelului planului de remediere, care la punctul 43 stabilește că intră sub incidența acestui act normativ și contravenția prevăzută de art. 336 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, respectiv fapta reținută în sarcina petentului.

Întrucât legislația anterior expusă era în vigoare la data săvârșirii faptei contravenționale, respectiv 25.04.2018, respectiv la data întocmirii procesului-verbal contestat, iar petentului i-a fost aplicată sancțiunea constând în amendă contravențională în cuantum de 500 lei, deși nu s-a făcut dovada de către intimat că acesta a fost beneficiar al legii în discuție anterior, instanța urmează a face aplicarea prevederilor art. 7 din Legea nr. 270/2017 a prevenirii, în conformitate cu care ,,Încălcarea dispozițiilor art. 4 alin. (1) și (2) atrage nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției”.

Pentru considerentele de fapt și de drept expuse, instanța va admite plângerea contravențională formulată de către petent.

Va anula procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției seria …  nr. …, întocmit de intimat.

Va exonera pe petent de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 500 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite plângerea contravențională formulată de către petenta ... în contradictoriu cu intimata ...

Anulează procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției seria ..., întocmit de intimat.

Exonerează pe petent de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 500 lei.

Cu drept de a formula apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea urmând a se depune la Judecătoria Constanța.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei instanței, astăzi ....

Domenii speta

Spete similare