Tentativa la infracțiunea de omor

Prin rechizitoriul cu nr. xxx/P/201xx întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și înregistrat la această instanță,  s-a dispus trimiterea în judecată, a inculpatului L.P., cercetat, în stare de libertate, pentru săvârșirea unei tentative la infracțiunea de omor, faptă prevăzută și pedepsită de art. 32 alin. (1) Cod penal raportat la art. 188 alin. (1) Cod penal în referire la art. 199 alin. (1) Cod penal. Prin actul de sesizare, s-a reținut în sarcina inculpatului L.P. faptul că, în data de 10.04.2017, în  jurul orei 1900, în timp ce se afla la domiciliu, a aplicat o singură lovitură cu un obiect tăietor/înțepător (cuțit), în zona gâtului persoanei vătămate L.C. (fiul său), cauzându-i leziuni traumatice care au necesitat 7 - 8 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, dacă nu survin complicații.

(...)

Deși din concluziile certificatului medico-legal a rezultat că leziunile constatate nu au pus în primejdie viața persoanei vătămate, relevant este însă nu atât rezultatul concret al acțiunii inculpatului, cât intenția lui, directă sau indirectă, în raport cu viața persoanei vătămate. Împrejurarea că leziunile nu au pus în primejdie viața persoanei vătămate nu au semnificație în stabilirea intenției de a ucide și nici numărul zilelor de îngrijiri medicale. (G. Antoniu, Revista de drept penal, Studii și practică judiciară 1994-2006, Ed. Hamangiu, pag. 554).

Înalta Curte de Casație și Justiției a statuat că „lovirea unei persoane cu gâtul tăios al unei sticle, cu urmarea unor plăgi care, după suturare, au necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale și nu au pus în primejdie viața victimei constituie tentativă la infracțiunea de omor, iar nu infracțiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. (2) Cod penal, deoarece într-o atare situație numai datorită întâmplării rezultatul letal sau unul periculos pentru viață nu se produce” (I.C.C.J.,Secția penală, dec. nr. 3570 din 08.06.2005, www.scj.ro).

În același sens a se vedea și decizia nr. 1130 din 9.05.1996, când S.C.J. a arătat că „fapta de a lovi o persoană cu intensitate, în regiunea gâtului, cu consecința unor grave leziuni, periculoase pentru viață, folosindu-se o bucată de sticlă spartă, constituie tentativă la infracțiunea de omor, iar nu infracțiunea de vătămare corporală gravă. Pentru a stabili existența intenției de a ucide, este necesar a se face o analiză complexă a tuturor împrejurărilor săvârșirii faptei, semnificative cu privire la poziția subiectivă a făptuitorului.

Aplicarea unei lovituri într-o regiune vitală, unde se află importante vase de sânge, cu un obiect tăietor, apt de a produce moartea și cu mare intensitate, se circumscrie acțiunilor apte de a produce moartea unei persoane.

Nu este lipsită de importanță nici zona vizată, respectiv gâtul, care este calificată din punct de vedere medico-legal ca o zonă vitală.

În ceea ce privește latura subiectivă a infracțiunii, instanța reține că inculpatul a săvârșit fapta cu intenție indirectă prevăzută de art.16 alin.(3) lit. a) Cod Penal, întrucât acesta a prevăzut rezultatul faptei sale și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui prin acțiunea întreprinsă asupra integrității fizice a persoanei vătămate.

Domenii speta

Spete similare