Pe cale de ordonanţă preşedinţială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond. Prevederea legală exclude din domeniul de aplicare al procedurii ordonanţei preşedinţiale cererile de luare a unor măsuri care presupun realizarea def.a fondului

Prin sentinţa civilă nr. 1028 din 01.11.2018 pronunţată de Judecătoria Târgu Lăpuş în dosarul nr. 1131/319/2018 a fost admisă cererea formulată de către reclamanta V M F SRL în contradictoriu cu pârâtul IPJ MM, a fost obligat pârâtul IPJ MM la restituirea către reclamanta V M F SRL a autoutilitarei marca Iveco cu numărul de înmatriculare MM-…-…, confiscată prin procesul verbal de contravenţie seria CCS nr. 0292783 încheiat la data de 21.09.2018 până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. 1120/319/2018 al Judecătoriei Tg. Lăpuş.

În considerentele sentinţei s-a reţinut că în esenţă reclamanta V M F SRL solicită ca prin ordonanţă preşedinţială instanţa să îl oblige pe pârâtul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Maramureş la restituirea autoutilitarei marca Iveco cu numărul de înmatriculare MM-…-…, confiscată prin procesul verbal de contravenţie seria CCS nr. 0292783 încheiat la data de 21.09.2018 până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. 1120/319/2018 al Judecătoriei Tg.Lăpuş.

Prin procesul verbal de contravenţie seria CCS nr. 0292783 V M F SRL a fost sancţionat cu amenda contravenţională în cuantum de 5000 lei în temeiul art. 19 alin. 1 lit. b din Legea nr. 71/2010, reţinându-se că a condus autoutilitara marca Iveco cu numărul de înmatriculare MM-…-…, în data de 21.09.2018, orele 16.00, pe raza comunei B- locul „V”, transportând cantitatea de 12,42 mc lemn de foc de esenţă fag, fără a deţine documente de provenienţă, aviz de însoţire. Prin acelaşi proces verbal s-a dispus confiscarea materialului lemnos cât şi a autoutilitarei, prin aplicarea art. 19 alin. 13 din Legea nr. 71/2010. 

Pentru admiterea ordonanţei preşedinţiale se cer a fi îndeplinite cumulativ următoarele condiţii, caracterul provizoriu al măsurilor, existenţa unor cazuri grabnice şi cea a neprejudecării fondului.

Potrivit art. 997 din Noul Cod de Procedură Civilă:

„(1) Instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

(2) Ordonanţa este provizorie şi executorie. Dacă hotărârea nu cuprinde nicio menţiune privind durata sa şi nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluţionarea litigiului asupra fondului.

(3) La cererea reclamantului, instanţa va putea hotărî ca executarea să se facă fără somaţie sau fără trecerea unui termen.

(4) Ordonanţa va putea fi dată chiar şi atunci când este în curs judecata asupra fondului.

(5) Pe cale de ordonanţă preşedinţială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond şi nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situaţiei de fapt.”

Instanţa a analizat îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate ale ordonanţei preşedinţiale, raportat la starea de fapt ce rezultă din probele administrate şi din susţinerile părţilor:

În ce priveşte condiţia urgenţei, se invocă faptul că reclamanta ar fi lipsită o perioadă de folosinţa autoutilitarei pe care o utilizează la încărcarea materialului lemnos în condiţiile în care are de respectat obligaţii contractuale conform contractului de prestării servicii nr. 40/15.06.2018 încheiat cu SC B SRL, în perioada 15.06.2018-30.11.2018.

Din declaraţia martorului U A, angajat al reclamantei, rezultă că societatea nu îşi poate desfăşura activitatea de la data la care s-a aplicat sancţiunea. De asemenea, martorul a arătat că macaraua autoutilitarei s-a defectat şi acesta a fost motivul pentru care s-a deplasat pe drumul forestier circa 200 de metri pentru a permite depăşirea de către un alt autovehicul care trebuia să aducă uleiul pentru macara.

În prezenta cauză s-a solicitat obligarea pârâtului la restituirea autoutilitarei supuse confiscării, adică o obligaţie de a face, urmărindu-se prevenirea unei pagube constând în beneficiul nerealizat de către reclamantă până la momentul soluţionării plângerii contravenţionale dar şi penalităţi contractuale.

 În raport de declaraţia martorului audiat, instanţa a apreciat ca fiind îndeplinită această condiţie având în vedere că în mod evident i se va produce un prejudiciu reclamantei datorită neutilizării autoutilitarei marca Iveco, prejudiciu care nu s-ar putea repara.

Condiţia caracterului vremelnic presupune ca pe calea ordonanţei să nu fie luate măsuri definitive care să rezolve în fond litigiul dintre părţi.

Măsura a fost solicitată de către reclamantă până la soluţionarea dosarului nr. 1120/319/2018 al Judecătoriei Tg. Lăpuş, prin care solicită anularea măsurii confiscării speciale, astfel că este îndeplinită condiţia caracterului provizoriu al cererii.

Cea de a treia condiţie de admisibilitate, neprejudecarea fondului, presupune ca instanţa să cerceteze doar aparenţa dreptului în favoarea reclamantei, în condiţiile unei sumare caracterizări şi analize a situaţiei de fapt. Ceea ce trebuie analizat este chiar proporţionalitatea sancţiunii complementare a confiscării.

Potrivit art. 19 alin. 13 din Legea nr. 71/2010 „Mijlocul de transport cu care s-a realizat transportul de materiale lemnoase fără aviz de însoţire şi/sau fără cod on-line sau off-line, după caz, generat de aplicaţiile sumal, pentru situaţiile în care emiterea codului on-line sau off-line este obligatorie, se confiscă, dacă valoarea materialelor lemnoase transportate depăşeşte de 5 ori preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior sau dacă se constată repetarea faptei în interval de 6 luni de la data constatării primei fapte. Evaluarea masei lemnoase se realizează conform prevederilor art. 22 alin. (7)”.

Această sancţiune complementară a confiscării mijlocului de transport are caracter preventiv, întrucât priveşte protecţia interesului public faţă de riscul potenţial pe care-l prezintă încălcarea regulilor de transport al materialului lemnos.

Potrivit art. 32 alin. 3 din OG nr. 2/2001 „Plângerea suspendă executarea. Plângerea persoanelor prevăzute la art. 31 alin. (2) suspendă executarea numai în ceea ce priveşte despăgubirea sau, după caz, măsura confiscării”. De asemenea, potrivit art. 41 alin. 2 din acelaşi act normativ „ În caz de anulare sau de constatare a nulităţii procesului-verbal bunurile confiscate, cu excepţia celor a căror deţinere sau circulaţie este interzisă prin lege, se restituie de îndată celui în drept”.

Din interpretarea acestor prevederi rezultă că prin introducerea plângerii contravenţionale nu se suspendă sancţiunea complementară a confiscării bunului ci doar se stopează măsurile de valorificare a acestuia.

Din declaraţia martorului U A rezultă că s-a realizat un transport pe drumul forestier, pe o distanţă de aproximativ 200 de la rampa de încărcare şi doar pentru a permite unui alt autovehicul aflat în spatele autoutilitarei să-l depăşească ca urmare a faptului că drumul era îngust.

Fără a analiza în detaliu împrejurările comiterii faptei reţinute prin procesul verbal de contravenţie, instanţa a apreciat, din perspectiva art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001 potrivit căruia  „sancţiunea stabilită trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite”, că în raport de declaraţia martorului audiat din care rezultă că transportul s-a efectuat doar pe distanţa de 200 m de la rampa de încărcare, pentru a permite depăşirea unui alt autovehicul, că materialul lemnos urma să fie descărcat tot în rampă întrucât se realiza o sortare a materialelor, sancţiunea complementară a confiscării autoutilitarei este disproporţionată.

Faţă de considerentele expuse, instanţa a apreciat că cererea formulată îndeplineşte condiţiile de admisibilitate, astfel fiind admisă.

Împotriva sentinţei a declarat apel pârâtul IPJ MM, solicitând schimbarea sentinţei în sensul respingerii cererii de ordonanţă preşedinţială.

În cuprinsul motivelor de apel se arată că hotărârea pronunţată de către instanţa de fond a fost dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor legale şi printr-o interpretare eronată a dispoziţiilor legale incidente în cauză.

În fapt, numitul M A D a fost sancţionat contravenţional în data de 21.09.2018, prin procesul verbal de constatare a contravenţiei silvice seria CCS nr. 0292783, cu sancţiunea principală a amenzii în cuantum de 5000 lei, pentru nerespectarea dispoziţiilor art. 19 alin. 1 lit. b din Legea 171/2010.

Totodată, agentul constatator a dispus confiscarea materialului lemnos şi confiscarea mijlocului de transport, respectiv a autoutilitarei marca IVECO, cu nr. de înmatriculare MM …-…, care aparţine reclamantei V.---. P-I SRL.

În cuprinsul procesului verbal de contravenţie s-a reţinut faptul că M A D, în data de 21.09.2018, în jurul orei 16.00, a transportat cu autoutilitara marca IVECO, cu nr. de înmatriculare MM …-… (proprietatea reclamantei), pe raza localităţii B, mai exact pe drumul forestier ce aparţine O S S B, în locul numit "V", cantitatea de 12,42 mc lemn de foc, specia fag, fără a avea documente de provenienţă si transport, respectiv aviz de însoţire.

Atât sancţiunea complementară a confiscării materialului lemnos, dispusă în temeiul art. 19 alin. 1 lit. b din Legea 171/2010, cât şi sancţiunea complementară a confiscării autovehiculului, dispusă în temeiul art. 19 alin. 13 din Legea 171/2010, s-au luat în mod legal, raportat şi Ia dispoziţiile art. 24 din O.G. 2/2001, care prevede că persoana împuternicită să aplice sancţiunea dispune şi confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenţii.

Potrivit art. 997 din Codul de procedură civilă : (î) Instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

(2) Ordonanţa este provizorie şi executorie. Dacă hotărârea nu cuprinde nicio menţiune privind durata sa şi nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluţionarea litigiului asupra fondului.

(3) La cererea reclamantului, instanţa va putea hotărî ca executarea să se facă fără somaţie sau fără trecerea unui termen.

(4) Ordonanţa va putea fi dată chiar şi atunci când este în curs judecata asupra fondului.

(5) Pe cale de ordonanţă preşedinţială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond şi nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situaţiei de fapt.

Se arată că cererea de restituire vremelnică a autovehiculului este inadmisibilă, raportat la faptul că nu sunt întrunite condiţiile de admisibilitate . respectiv nu există aparenţa unui drept care s-ar păgubi prin întârziere , nu poate fi vorba de prevenirea unei pagube iminente.

Motivele de nelegalitate invocate de către intimata-reclamantă nu conduc la formarea unui dubiu serios cu privire la valabilitatea actelor atacate, respectiv a procesului verbal de contravenţie, chestiunile de nelegalitate suprapunându-se cu fondul cauzei.

În examinarea condiţiilor de admisibilitate a ordonanţei preşedinţiale, se arată că nu este îndeplinită condiţia urgenţei, atunci când nu se probează vreo vătămare cauzată de nerestituirea bunului; simpla pretinsă necesitate pentru transportul efectuat de întreprinderea individuală, în desfăşurarea activităţii sale economice, neputând justifica urgenţa cererii, existând posibilitatea închirierii unor mijloace de transport în acest sens.

Apoi, pretinsul prejudiciu pe care l-ar încerca reclamanta este o consecinţă ce decurge din aplicarea în condiţii de legalitatea şi temeinicie a unei sancţiuni prevăzute de lege ca urmare a săvârşirii unei fapte contravenţionale.

De altfel, restituirea bunului operează doar ca efect al anulării procesului verbal sau constatării nulităţii acestuia, iar admiterea unei ordonanţe preşedinţiale cu acest obiect conduce nu doar Ia încălcarea dispoziţiilor speciale aplicabile, art. 41 din OG 2/2001, ci şi la prejudicierea fondului cauzei, deoarece restituirea nu poate fi făcută de sine stătător, ci numai în condiţiile în care se apreciază că procesul verbal este lovit de nulitate.

În ceea ce priveşte măsura confiscării, executarea acesteia este reglementată la capitolul 5 (art. 41) din OG 2/2001, capitol în care se porneşte de la premisa existenţei unui titlu executoriu, reprezentat de hotărârea judecătorească definitivă sau procesul verbal neatacat la instanţă.

Aşadar, potrivit art. 41 alin. l şi alin. 2 din OG 2/2001, confiscarea se aduce la îndeplinire de organul care a dispus această măsură, în condiţiile legii.

(2) În caz de anulare sau de constatare a nulităţii procesului-verbal bunurile confiscate, cu excepţia celor a căror deţinere sau circulaţie este interzisă prin lege, se restituie de îndată celui în drept.

Mai mult, potrivit art. 41 alin.3 din OG 2/200, dacă bunurile prevăzute la alin. (2) au fost valorificate, instanţa va dispune să se achite celui în drept o despăgubire care se stabileşte în raport cu valoarea de circulaţie a bunurilor.

Se susţine că acţiunea formulată este inadmisibilă şi prin prisma faptului că instanţa învestită cu soluţionarea fondului, respectiv instanţa învestită cu soluţionarea plângerii împotriva procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei silvice, se pronunţă şi asupra măsurii confiscării.

În cuprinsul art. 34 din O.G. 2/2001 , legiuitorul a arătat care este atributul instanţei învestite cu soluţionarea plângerii formulate împotriva procesului verbal de constatare a contravenţiei , respectiv administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal, şi hotărăşte asupra sancţiunii, despăgubirii stabilite, precum şi asupra măsurii confiscării

Se arată că împotriva procesului verbal de contravenţie scria CCS nr. 0292783/21.09.2018, atât reclamanta V.---. P-I SRL, cât şi petentul M A D, au formulat plângeri contravenţionale, fiind înregistrate la Judecătoria Târgu Lăpuş, prima cu nr. de dosar 1120/336/2018, iar a doua cu nr. 1105/319/2018.

Contrar susţinerilor reclamantei, sancţiunea complementară a confiscării autovehiculului a fost dispusă în mod legal, în temeiul art. 19 alin. 13 din Legea 171/2010, potrivit căruia:

Mijlocul de transport cu care s-a realizat transportul de materiale lemnoase fără aviz de însoţire şi/sau fără cod on-line sau off-line, după caz, generat de aplicaţiile SUMAL, pentru situaţiile în care emiterea codului on-line sau off-line este obligatorie, se confiscă, dacă valoarea materialelor lemnoase transportate depăşeşte de 5 ori preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior sau dacă se constată repetarea faptei în interval de 6 luni de la data constatării primei fapte. Evaluarea masei lemnoase se realizează conform prevederilor art. 22 alin. (7).

Se susţine că numitului M A D a transportat cantitatea de 12,42 lemn de foc de esenţă fag, cantitate ce depăşeşte de 5 ori preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă.

Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor invocate, a înscrisurilor de la dosar şi a prevederilor legale incidente în materie, tribunalul reţine următoarele:

Numitul M A D a fost sancţionat contravenţional în data de 21.09.2018 prin procesul verbal de constatare a contravenţiei silvice seria CCS nr. 0292783, cu sancţiunea principală a amenzii în cuantum de 5000 lei  pentru nerespectarea dispoziţiilor art. 19 al. 1 lit. b din legea nr. 171/2010.

Totodată agentul constatator a dispus confiscarea materialului lemnos şi confiscarea mijlocului de transport, respectiv a autoutilitarei marca IVECO cu nr. de înmatriculare MM-…-….

În cuprinsul procesului verbal de contravenţie se face menţiunea că autoutilitara confiscată aparţine SC C SRL.

Reclamanta deţine autoutilitara în baza contractului de închiriere aflat la fila 7 din dosarul instanţei de fond, contract încheiat între SC C SRL în calitate de locator (proprietar) şi reclamanta V M F SRL în calitate de locatar (chiriaş).

Potrivit dispoziţiilor art. 997 al. 1 din Noul Cod de procedură civilă ordonanţa preşedinţială este procedura specială prin intermediul căreia reclamantul care afirmă o aparenţă de drept, solicită instanţei să ordone măsuri provizorii, în cazuri grabnice pentru păstrarea unui drept, pentru prevenirea unei pagube iminente ori pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Cererea de ordonanţă preşedinţială este admisibilă când sunt îndeplinite cumulativ următoarele cerinţe: aparenţa dreptului, caracterul provizoriu al măsurilor, existenţa unor cazuri grabnice şi neprejudecarea fondului.

 În ceea ce priveşte urgenţa, una dintre condiţiile specifice ordonanţei preşedinţiale, aceasta trebuie să rezulte din fapte concrete, specifice fiecărui caz în parte, iar în cazul ordonanţei preşedinţiale urgenţa se apreciază în raport cu situaţia existentă la momentul judecăţii.

În situaţia de faţă apreciem că în privinţa lipsei  de folosinţă a autoutilitarei  reclamanta are la îndemână până la soluţionarea plângerii pe fond o serie de alternative, prin intermediul cărora să poată să-şi satisfacă în limitele necesităţii nevoile de ordin personal.

Astfel, pretinsa necesitate a autoutilitare pentru transportul efectuat de reclamantă în desfăşurarea activităţii sale de exploatare a masei lemnoase nu justifică urgenţa cererii, existând posibilitatea închirierii unor mijloace de transport în acest sens pentru ca reclamanta să îşi îndeplinească obligaţiile contractuale asumate prin contractele încheiate.

În ceea ce priveşte cerinţa neprejudecării fondului, aceasta a fost legiferată în alin. 5 teza I al art. 997 din Noul Cod procedură civilă.

Potrivit acestui text de lege, pe cale de ordonanţă preşedinţială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond. Prevederea legală exclude din domeniul de aplicare al procedurii ordonanţei preşedinţiale cererile de luare a unor măsuri care presupun realizarea definitivă a fondului dreptului.

Condiţia neprejudecării fondului a determinat legiuitorul să limiteze judecata în cererea de ordonanţă preşedinţială doar la verificarea aparenţei dreptului afirmat de către reclamant, fără a fi tranşată dispută judiciară în favoarea uneia dintre părţi.

În situaţia de faţă măsura solicitată a fi luată pe cale de ordonanţă preşedinţială respectiv restituirea autoutilitarei reţinute în vederea confiscării pe cale de ordonanţă preşedinţială, ar putea căpăta caracter definitiv.

Raportat la aspectele menţionate anterior apreciem că cererea de restituire vremelnică a a autoutilitarei este inadmisibilă, raportat la faptul că nu sunt întrunite condiţiile de admisibilitate . respectiv nu există aparenţa unui drept care s-ar păgubi prin întârziere , nu poate fi vorba de prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara.

Pentru considerentele sus menţionate, în baza art. 480 al. 2 Cod procedură civilă apelul va fi admis iar sentinţa va fi schimbată în sensul respingerii cererii de ordonanţă preşedinţială, potrivit dispozitivului.

Domenii speta

Spete similare