A condiţiona în cauza dedusă judecăţii caracterul de titlu executoriu de înscrierea contractului de împrumut într-un registru public echivalează cu lipsirea de efecte juridice a dispoziţiilor art. 120 din oug 99/2006

Prin încheierea civilă nr. 1843/01.03.2018, pronunţată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. 1028/182/2018 s-a respins cererea de încuviinţare a executării formulată de petentul BEJ V M, în ceea ce priveşte Contractul de credit nr. 2008361165/14.05.2008, privind pe creditoarea K I I RO SA, B C A şi B S D.

Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut următoarele:

Potrivit art. 641 pct. 5 Cod procedură civilă, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 17/2017: „Înscrisurile sub semnătură privată sunt titluri executorii, numai dacă sunt înregistrate în registrele publice, în cazurile şi condiţiile anume prevăzute de lege. Orice clauză sau convenţie contrară este nulă şi considerată astfel nescrisă. Dispoziţiile art. 664 şi următoarele sunt aplicabile."

Cererea creditoarei a fost înregistrată la BEJ V M la data de 15.02.2018, respectiv după intrarea în vigoare a modificărilor privind Codul de procedură civilă, şi anume Legea nr. 17/2017, care în privinţa înscrisurilor sub semnătură privată, cum este şi Contractul de credit nr. 2008361165/14.05.2008, încheiat între BCR SA şi debitorii B C A şi B S D, în baza căruia s-a solicitat executarea silită, legea a mai solicitat şi înregistrarea acestor înscrisuri în registrele publice, ori în speţă nu s-a făcut dovada că acest contract încheiat între BCR SA şi debitorii B C A şi B S D, nr. 2008361165/14.05.2008, este înscris într-un registru public (de exemplu arhiva electronică), în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare fiind înscris doar contractul de cesiune de creanţă, motiv pentru care cererea urmează a fi respinsă.

Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal, a declarat apel creditoarea K I I RO SA care a solicitat admiterea apelului si pe cale de consecinţa sa admită cererea de încuviinţare a executării silite înaintata de BEJ V M in contradictoriu cu debitorii B C A şi B S D întrucât hotărârea pronunţata a fost dată cu aplicarea greşită a legii, iar instanţa a interpretat greşit actul juridic dedus judecaţii, schimbând natura acestuia.

În motivarea apelului a arătat următoarele:

Cu privire la caracterul de titlu executoriu: In conformitate cu clauzele contractului de credit nr. 2008361165 din 14.05.2008 semnat de către debitori cu Banca Comerciala Romana S.A. creditul devine scadent anticipat in cazul in care nu se plătesc ratele la scadenta, fapt ce s-a si întâmplat in prezentul caz, rezultând împotriva debitorilor B C A şi B S D, o creanţa certa, lichida si exigibila întrucât:

Creanţa deţinuta împotriva debitorului este certa, întrucât rezultă cu claritate din contractului de credit fiind respectate astfel dispoziţiile art. 663, alin. 2 din codul de procedura civila) "creanţa este certa când existenta ei neîndoielnica rezulta din însuşi titlul executoriu.";

Creanţa deţinuta împotriva debitorului este lichida, exprimata in bani, cuantumul creanţei fiind clar determinat prin contract de credit, fiind respectate astfel dispoziţiile art. 663 alin. 3 din codul de procedura civila "creanţa este lichida atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conţine elementele care permit stabilirea lui." creanţa deţinuta împotriva debitorului este exigibila, întrucât aceasta a ajuns la scadenta in conformitate cu prevederile din contractul de credit, fiind respectate astfel dispoziţiile art. 663 alin. 4 din codul de procedura civila "creanţa este exigibila daca obligaţia debitorului este ajunsa la scadenta sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plata".

În ceea ce priveşte Jurisprudenţa Tribunalului Cluj, care a fost acceptata ca fiind corecta prin Minuta şedinţei întâlnirii trimestriale a judecătorilor din data de 28 iunie 2013 arătam ca se refera la contractul de cesiune si nu la titlurile executorii provenite din contracte de credit.

În jurisprudenţa sa, Judecătoria Cluj a reţinut constant faptul ca cesiunea creanţei izvorâte dintr-un contract de credit nu afectează caracterul de titlu executoriu, care se transmite odată cu dreptul de creanţa, fiind accesoriu acesteia :

"Modificarea părţilor originare ale actului juridic care constituie titlu executoriu nu afectează substanţa titlului executoriu, poziţia cesionarului fiind aceea a unui veritabil succesor cu titlu particular, care preia, astfel, toate drepturile pe care cedentul le avea în legătură cu creanţa."

Potrivit vechiului art. 79 alin. (2) din Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancară contractele de credit bancar, precum şi garanţiile reale şi personale, constituite în scopul garantării creditului bancar, constituie titluri executorii. Ordonanţa de urgenţă nr. 99/2006 (adoptată prin Legea nr. 227/2007) înlocuieşte vechea lege şi instituie, prin art. 120, acelaşi caracter executoriu al contractelor de credit încheiate de o instituţie de credit.

Acest din urmă text, în vigoare şi nemodificat, are caracterul unei norme speciale, derogatorii faţă de regimul de drept comun al contractelor, mai ales al acelora perfectate în forma înscrisului sub semnătură privată.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie retine prin Decizia nr. 3/2014 următoarele aspecte: „consacrarea, prin art. 120 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, a caracterului executoriu al contractelor de credit, încheiate de o instituţie de credit, este impusă pentru a permite executarea silită a unei obligaţii (creanţe), iar nu a unui înscris, acesta fiind doar materializarea izvorului obligaţiei respective. în consecinţă, caracterul executoriu este asociat cu creanţa, iar nu cu înscrisul ca atare şi, atât timp cât legiuitorul a acordat contractelor de credit caracterul de titluri executorii, creanţa însăşi a devenit una executorie, astfel încât atributul executorialităţii nu se constituie într-un aspect de drept procesual, aşa cum a susţinut titularul sesizării, ci a devenit o calitate a creanţei".

Prin aceeaşi decizie Înalta Curte de Casaţie si Justiţie contrazice raţionamentul instanţei, conform căruia legiuitorul ar fi intenţionat ca doar instituţiile de credit sa beneficieze de caracterul de titlu executoriu al contractelor de credit.

"Totodată, trebuie subliniat că art. 120 din Ordonanţa de Urgenta a Guvernului nr. 99/2006, aprobata cu modificări si completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările si completările ulterioare, nu a conferit contractelor de credit trăsătura de titlu executoriu în considerarea persoanelor semnatare ale unor asemenea contracte, ci a naturii respectivelor convenţii."

Societatea nu a solicitat punerea in executare a unui contract de cesiune ci punerea in executare a unui contract de credit ce a fost cesionat de către societatea lor. In aceste condiţii, titlul executoriu recunoscut prin dispoziţiile Art. 120 Ordonanţa urgenta 99/2006. "Contractele de credit, inclusiv contractele de garanţie reala sau personala, încheiate de o instituţie de credit constituie titluri executorii", ori in aceste condiţii chiar daca a intervenit o cesiune de creanţa între cedent si cesionar, titlul executoriu recunoscut printr-o ordonanţa de urgenta nu îşi poate pierde caracterul de titlu executoriu, in acest sens nefiind niciun temei legal din care sa rezulte pierderea unui caracter recunoscut prin lege.

Ca atare, această chestiune a fost deja dezlegata de către Înalta Curte de Casaţie si Justiţie prin Decizia nr. 985 din 12 martie 2013, in care s-a reţinut ca: "prin efectul cesiunii, creanţa rămâne neschimbata, păstrându-şi natura, dar si eventualele garanţii ce o însoţesc, întrucât în conformitate art. 1396 Cod civil (art. 1568 Noul Cod civil) vinderea sau cesiunea unei creanţe cuprinde si accesoriile acesteia, iar cesionarul se subroga in toate drepturile cedentului, urmând a recupera întreaga valoare a creanţei".

Ca atare, considerentele enunţate anterior ale Deciziei ICCJ nr. 4/2013 au dobândit putere de lucru judecat si sunt obligatorii a se aplica in prezenta speţa.

Prin urmare, indiferent ca cesiunea dreptului de creanţa s-a făcut către o instituţie de credit sau nebancara, dreptul de creanţa izvorât din Contractul de credit nu si-a pierdut puterea executorie conferita de legea valabila la momentul încheierii contractului. După cum a reţinut ICCJ, trăsătura de titlu executoriu, conferita de Legea nr. 227/2007 contractelor de credit, rezulta din natura juridica a acestor contracte, iar nu din semnatarii iniţiali ai convenţiilor.

Caracterul de titlu executoriu al său nu este condiţionat de înscrierea intr-un registru public.

Prin încheierea atacata instanţa a respins in mod nefondat cererea de încuviinţare a executării silite, pe considerentul ca izvorul creanţei nu ar fi fost înscris intr-un registru public, astfel cum ar impune Legea nr. 17/2017.

Precizează ca Legea nr. 17/2017 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 196 din data de 21 martie 2017 şi a intrat în vigoare la data de 24 martie 2017. Cea mai controversată dispoziţie a Legii nr. 17/2017, art. 641, se referă la calificarea înscrisurilor sub semnătură privată ca fiind titluri executorii în anumite condiţii: „înscrisurile sub semnătură privată sunt titluri executorii, numai dacă sunt înregistrate în registrele publice, în cazurile şi condiţiile anume prevăzute de lege. Orice clauză sau convenţie contrară este nulă şi considerată astfel nescrisă. Dispoziţiile art. 664 şi următoarele sunt aplicabile".

În forma anterioară aprobării prin Legea nr. 17/2017, introdusă prin OUG nr. 1/2016, art. 641 prevedea: „înscrisurile sub semnătură privată sunt titluri executorii numai în cazurile şi condiţiile anume prevăzute de lege. Orice clauză sau convenţie contrară este nulă şi considerată astfel nescrisă. Dispoziţiile art. 664 şi următoarele sunt aplicabile".

Pentru început, precizează ca trăsătura de titlu executoriu al înscrisurilor sub semnătură privată poate fi apreciată în raport cu dispoziţiile legale în vigoare la data încheierii contractului (i.e. contractelor încheiate înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 17/2017 nu le va fi afectat caracterul de titlu executoriu prin prisma noilor prevederi).

Pe de alta parte, analizând modificările aduse art. 641 Cod procedură civilă, considerăm că o interpretare completă a acestui text nu ar trebui să pună accentul doar pe sintagma „numai dacă sunt înregistrate în registrele publice", ci să coreleze acest text şi cu sintagma „în cazurile şi condiţiile anume prevăzute de lege". Astfel, având in vedere ca trăsătura de titlu executoriu este data de OUG nr. 99/2006, fără a mai fi necesara vreo alta formalitate, titlul executoriu nu mai este condiţionat de înscrierea in vreun registru public.

Cu privire la acest subiect, in jurisprudenţă s-au reţinut următoarele:

Aşadar, aceste dispoziţii sunt aplicabile aplicabilă doar acelor înscrisuri sub semnătură privată pentru care s-a instituit în mod expres obligativitatea înscrierii lor în astfel de registre publice pentru a dobândi valenţă de titlu executoriu .

O alta instanţa oferă o argumentare exhaustiva si foarte pertinenta a motivelor pentru care nepublicarea înscrisului sub semnătura privata (declarat prin lege titlu executoriu) nu atrage pierderea caracterului de titlu executoriu:

"Relevanţa interpretării sistematice a art. 641 Cod procedură civilă se manifestă sub aspectul corelării normelor generale cu normele speciale din perspectiva principiilor specialia generalibus derogant şi generalia specialibus non derogant.

Astfel, prevederile art. l alin. l Cod procedură civilă, stabileşte regulile de competenţă şi de judecare a cauzelor civile, precum şi cele de executare a hotărârilor instanţelor şi a altor titluri executorii, în scopul înfăptuirii justiţiei în materia executării silite.

În conformitate cu art. 2 alin. 1 Cod procedură civilă, dispoziţiile codului se aplică şi în alte materii, în măsura în care legile care le reglementează nu cuprind dispoziţii contrare.

A condiţiona în cauza dedusă judecăţii caracterul de titlu executoriu de înscrierea contractului de împrumut într-un registru public (a cărui existenţă în prezent atinge doar nivelul abstract) echivalează cu lipsirea de efecte juridice a dispoziţiilor art 52 din Legea nr. 93/2009, cu modificările ulterioare, în absenţa unei norme exprese prin care să se procedeze la abrogarea acestora."

Aceeaşi instanţa explica inclusiv raţiunea pentru care a fost modificat art. 641 Cod  procedură civilă prin Legea nr. 17/2017:

"Instanţa de apel apreciază că textul legal supus analizei avizează ipoteza înscrisurilor sub semnătură privată pentru care înregistrarea într-un registru public, în scopul dobândirii caracterului executoriu reprezintă o condiţie impusă de însăşi dispoziţia legală care le atribuie puterea executorului".

În aceeaşi ordine de idei, se poate constata ca in speţa dedusa judecaţii, caracterul de titlu executoriu al contractului de credit, supus încuviinţării executării, este dat de dispoziţiile art. 120 din OUG nr. 99/2006. O interpretare precum cea data de instanţa prin încheierea apelata ar lipsi de efecte aceste dispoziţii normative si ar crea un prejudiciu grav subiecţilor care au avut in vedere dispoziţiile OUG nr. 99/2006 ce conferea caracterul de titlu executori contractelor de credit, creându-se o stare de inechitate si injustiţie sociale.

Concluzionând, este fără putere de tăgada faptul ca instanţa a respins in mod nefondat cerere de încuviinţare a executării silite, in condiţiile in care Subscrisa deţinem un titlu executoriu, in temeiul art. 120 din OUG nr. 99/2006, iar acest caracter nu a încetat odată cu odată cu intrarea in vigoare a Legii nr. 17/2017.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 666 alin. 7 şi art. 466 Cod procedură civilă.

Analizând apelul conform art. 479 Noul Cod de procedură civilă, fără a se invoca motive de ordine publică, tribunalul  îl va admite pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 641 Cod procedura civilă, modificat prin Legea nr. 17/2017, înscrisurile sub semnătură privată sunt titluri executorii, numai dacă sunt înregistrate în registrele publice, în cazurile şi condiţiile anume prevăzute de lege. Orice clauză sau convenţie contrară este nulă şi considerată astfel nescrisă. Dispoziţiile art. 664 şi următoarele sunt aplicabile.

Din interpretarea dispoziţiilor legale antecitate rezultă că este condiţionată calitatea de titlu executoriu a înscrisurilor sub semnătură privată de înscrierea într-un registru public numai în cazurile şi condiţiile anume prevăzute de lege.

În consecinţă, este relevant a se stabili dacă dispoziţiile legale, ce prevăd că un anumit înscris sub semnătură privată  este titlu executoriu, condiţionează această calitate de înscrierea într-un registru public şi dacă sunt reglementate condiţiile de înscriere, inclusiv sub aspectul existenţei acestui registru public în care se impune a fi efectuată înscrierea.

În cazul dedus judecăţii s-a solicitat încuviinţarea executării silite în temeiul unui contractului de credit  încheiat între BCR SA, în calitate de creditor şi B C A şi B S D, în calitate de împrumutaţi, cesionat în favoarea K I I RO.

Potrivit art. 120 din OUG 99/2006, contractele de credit, inclusiv contractele de garanţie reală sau personală, încheiate de o instituţie de credit constituie titluri executorii.

Este reglementat astfel caracterul executoriu al contractelor de credit încheiate cu o instituţie bancară, acest atribut fiind stabilit prin normele de drept material aplicabile actului sub semnătură privată. Aşa cum am arătat anterior şi normele de drept procesual, prin  art. 641 Cod procedură civilă invocat în cauză, stabilesc obligativitatea înscrierii în registrul public pentru a deveni titlu executoriu în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege.

Cu alte cuvinte, dacă dispoziţiile OUG 99/2006 ar prevedea obligativitatea înscrierii contractului de credit într-un registru public şi ar condiţiona dobândirea calităţii de titlu executoriu de această înscriere, atunci aceste exigenţe ar trebui respectate de contractul de credit supus analizei.

În altă ordine de idei, a da o altă interpretare acestor dispoziţii legale în contextul în care normele de drept material nu au fost modificate şi nu reglementează acest registru public şi condiţiile de înscriere a contractului de credit în acest registru, echivalează cu generarea unor situaţii de inechitate şi insecuritate juridică, în condiţiile în care un contract de credit încheiat şi supus încuviinţării executării silite anterior intrării în vigoare a Legii nr. 17/2017 nu are contestat atributul executorialităţii, chiar neînscris într-un registru public, spre deosebire de un contract cu aceeaşi vechime dar în privinţa căruia cererea de încuviinţare a executării silite s-a formulat ulterior activării Legii nr. 17/2017.

Astfel, executorialitatea creanţei provenită dintr-un contract de credit nu poate fi condiţionată de o procedură nereglementată de normele de drept material.

Dispoziţia art. 102 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, aminteşte că  executorialitatea contractului va fi stabilită prin raportare la dispoziţiile legale în vigoare la data încheierii contractului, astfel cum era precizată şi circumscrisă de legislaţia existentă la acel moment, urmând ca cerinţa suplimentară a înscrierii actului în registrele publice să se aplice doar acelor înscrisuri (contracte) – altele decât acelea pentru care executorialitatea era condiţionată implicit de existenţa unei înscrieri într-un registru public, încheiate după intrarea în vigoare a Legii nr. 17/2017.

A condiţiona în cauza dedusă judecăţii caracterul de titlu executoriu de înscrierea contractului de împrumut într-un registru public (a cărui existenţă în prezent atinge doar nivelul abstract) echivalează cu lipsirea de efecte juridice a dispoziţiilor art. 120 din OUG 99/2006. Având în vedere cele expuse, considerentele instanţei de fond nu-şi confirmă validitatea.

Pentru aceste considerente, , tribunalul, în temeiul art.  480 alin. 3 Cod procedură civilă, va admite apelul cu consecinţa anulării încheierii atacate şi rejudecării pe fond a cererii creditoarei.

În rejudecare, constatând în urma analizei sumare permise de procedura încuviinţării executării silite că, în conformitate cu prevederile art. 666 Cod procedură civilă, nu există impedimente în soluţionarea favorabilă a cererii cu care executorul judecătoresc a învestit spre soluţionare prima instanţă, tribunalul va admite cererea conform dispozitivului prezentei decizii.

Domenii speta

Spete similare