Contracte de muncă/salarizare

- În anexa II la Legea nr.153/2017 este reglementată familia ocupaţională „Sănătate şi Asistenţă Socială” , iar în anexa VIII este reglementată familia ocupaţională „ Administrație”.

În aceste anexele sunt reglementate salariile de bază şi sporurile specifice fiecărui domeniu de activitate, încadrat într-o familie ocupaţională de funcţii bugetare, legea de salarizare prevăzând expres sporurile care se acordă fiecărei familii ocupaţionale.

Deşi reclamantei  i s-a stabilit salariul de bază conform anexei VIII/Administraţie  la Legea  nr.153/2017, sporul pentru condiţii deosebit de periculoase în procent de 50% din salariul de bază este solicitat conform anexei II/Sănătate şi asistenţă socială la Legea nr.153/2017.

Nu se poate reţine susţinerea reclamantei în sensul că solicită sporul de 50% pentru condiţii deosebit de periculoase având în vedere locul său de muncă, cât timp, în cazul său, pentru condiţiile de muncă s-a prevăzut un spor de condiţii vătămătoare de 15%, care i se acordă corespunzător familiei  ocupaționale „Administraţie”/anexa VIII la Legea nr.153/2017, în baza căreia este salarizată.

De asemenea, nu poate fi reţinută starea de discriminare invocată de reclamantă, prin raportare la ceilalţi angajaţi ai centrului, care ar beneficia de sporul solicitat.

În cauză, nu s-au regăsit diferenţe între situaţii analoge şi comparabile şi nu se poate reţine un tratament discriminatoriu, întrucât salarizarea personalului bugetar, din care face parte şi reclamanta, se efectuează conform Legii nr.153/2017, iar în cadrul Centrului de îngrijire şi asistenţă C, personalului i-au fost stabilite drepturile salariale, inclusiv sporurile, în raport de familia ocupaţională de funcţii bugetare pe care a fost încadrat de angajator. -

Tribunalul Mehedinţi  - sentinţa din 03.07.2019

Deliberând asupra acţiunii de faţă, reţine  următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 18.02.2019, reclamanta ŞR a chemat în judecată pe pârâta DGASPC M, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să fie obligată la:

1. acordarea sporului în cuantum de la 50% până la 75% din salariul de bază în temeiul pct.I, lit.A.1 din Anexa 9 la Regulamentul - cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal prevăzut în anexa II la Legea nr.153/2017, începând cu data de 08.08.2018, sume actualizate în raport de data inflaţiei, plus dobânda legală, de la data la care trebuiau plătite şi până la data plăţii efective şi acordarea sporului şi pentru viitor, -

2. acordarea de despăgubiri în cuantum de 100.000 lei în temeiul art.27 alin.1 din OG nr. 137/2000 pentru prejudiciul moral cauzat ca urmare a discriminării create în raport de ceilalţi salariaţi ai centrului de asistenţă socială în cadrul căruia îşi desfăşoară activitatea.

Cu titlu preliminar, reclamanta a arătat că este  personal contractual al Centrului de  îngrijire şi asistenţă C, începând cu data de 01.09.2012, conform contractului individual de muncă nr. 162121/03.09.2012, în funcţia de administrator, competenţa de soluţionare a cauzei aparținând  Secţiei conflicte de muncă.

Referitor la competenţa de soluţionarea a petitului doi,  s-au invocat dispoziţiile  deciziei în interesul legii nr. 10/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţiei, dată în interpretarea şi aplicarea art.27 alin.1 din OG nr. 137/2000, prin care s-a statuat că competenţa de soluţionare a cererilor în care discriminarea a survenit în contextul unor raporturi juridice guvernate de legi speciale, jurisdicţia aparţine acelor instanţe.

Aşa fiind, s-a arătat că pentru  capătul 2 din cerere, competent este tot TM- SCM, deoarece discriminarea s-a creat în cadrul raporturilor de muncă.

Cât priveşte motivarea în fapt şi în drept a acţiunii, reclamanta a arătat că desfăşoară activitate în cadrul Centrului de îngrijire şi asistenţă pentru persoane cu Alzheimer sau demență senilă C şi locul său de muncă se încadrează în categoria unităţilor de asistenţă socială/centre cu sau fără personalitate juridică/servicii sociale, cu cazare/fără cazare, care acordă servicii persoanelor cu handicap psihic sau mintal.

Începând cu luna august 2018 pârâta, în calitate de angajator, trebuia să aplice dispozițiile  HG nr. 589/2018, în vigoare din 08.08.2018, însă nu i-a acordat sporul de la 50% până la 75% din salariul  de bază, ci a  continuat să îi acorde un spor sub  nivelul minim prevăzut de legiuitor.

Modificarea legislativă pe care angajatorul trebuia să o pună în aplicare prevedea că personalul care îşi desfăşoară activitatea în unităţile de asistenţă socială/centre cu sau fără personalitate juridică, cu sau fără cazare, beneficiază de sporul prevăzut la art.14, cap.II din anexa nr. II la Legea nr. 153/2017, respectiv sporul din anexa nr. 9 la Regulamentul-cadru, punctul I, litera A, spor de la 50% până la 75% din salariul de bază acordat personalului din unităţile de asistenţă socială/centre cu sau fără personalitate juridică/servicii sociale, cu cazare/fără cazare, care acordă servicii persoanelor (adulţi şi copii) cu handicap psihic sau mintal.

În fapt, reclamanta a arătat că, în prezent, primeşte un spor de 15% din salariul de bază, deşi potrivit legii trebuia să beneficieze de sporul de la 50% până la 75% din salariul  de bază.

Prin HG nr. 589/2018 s-a dispus acordarea sporului de la 50% şi până la 75% din salariul de bază, întregului personal din unităţile de asistenţă socială, personal din care face parte, apreciind că este îndreptăţită la acordarea acestui spor, cu atât mai mult cu cât a beneficiat de acest spor şi în trecut, potrivit dispoziţiilor nr. 513/30.04.2015, nr.1329/28.08.2017 şi sentinţei nr. ..../2018 pronunţată de T M în dosarul nr. ..../101/2018, definitivă prin respingerea apelului.

Legislația îl obliga pe angajator să acorde sporul între 50% şi 75% tuturor angajaţilor  care îşi desfăşoară activitatea în cadrul aceluiaşi loc de muncă, întrucât legea nu distinge între categoriile de personal căruia i se acordă acest  spor, singura condiţie fiind aceea de a fi personal din unităţile de asistenţă socială/centre cu sau fără personalitate juridică /servicii sociale, care acordă servicii persoanelor (adulţi şi copii) cu handicap psihic sau mintal, condiţie care, în cazul său, este îndeplinită, fiind angajata Centrului de îngrijire şi asistenţă pentru persoane cu Alzheimer sau demenţă senilă C, din 01.09.2012 şi până în prezent, însă în ce o priveşte sporul nu i-a fost acordat, deşi HG nr.589/2018 se aplică în mod unitar, fără privilegii şi discriminări.

Reclamanta a arătat că în baza regulii de interpretare logică „unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă/ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus” unei formulări generale a textului de lege trebuie să îi corespundă o aplicare generală, astfel că actul normativ prevede acordarea sporului de la 50% până la 75% „personalului”  dintr-o anumită unitate, personal din care face parte, însă  angajatorul a ales să acorde acest spor doar anumitor angajaţi ai centrului, persoana sa fiind exclusă, apreciind că s-a creat o discriminare în raport de ceilalţi angajaţi ai aceluiaşi loc de muncă, motiv pentru care a solicitat  acordarea unei reparaţii morale prin plata de daune în cuantum de 100.000 lei.

Dacă s-ar da o altă interpretare textului, aceasta ar fi contrară scopului şi substanţei normei, s-ar menţine inechităţile ori diferenţele salariale ale personalului din cadrul aceluiaşi loc de muncă şi, în consecinţă,  ar persista discriminarea pe care legiuitorul a dorit să o elimine prin modificarea şi completarea HG nr. 153/2018 prin HG nr. 589/2018.

Referitor la prejudiciul moral s-a arătat că a fost creat prin simplul fapt al discriminării prin crearea unei stări de disconfort la locul de muncă, de nesiguranţă, de diferenţiere nejustificată în raport de ceilalţi angajaţi din cadrul Centrului de îngrijire şi asistenţă C.

 Cu privire la tratamentul discriminatoriu practicat de angajator, reclamanta a arătat că s-a  pronunţat şi TM prin sentinţa nr..../16.10.2018, într-o cauză purtată între aceleaşi părţi, cu privire la acordarea aceluiaşi spor de 50% din salariul de bază pentru condiţii deosebit de periculoase, considerând că angajatorul a dezvoltat o obişnuinţă în a o discrimina, fără a exista o justificare rezonabilă în acest sens.

Reclamanta a susţinut că unul din motivele pentru care a fost discriminat  a fost existenţa unei situaţii litigioase cu pârâta, în calitate de angajator, iar scopul tratamentului diferenţiat a fost acela al restrângerii, în condiţii de egalitate, a unui drept recunoscut de lege, pentru a-i crea o situaţie inferioară celorlalţi angajaţi, deoarece a îndrăznit să cheme în judecată angajatorul pentru a-şi apărarea drepturile oferite de lege, învederând că până în prezent pârâta nu a pus în executare hotărârea judecătorească menţionată şi a continuat să o discrimineze şi  ulterior.

Deşi legea îi acordă dreptul la un spor  de la 50% până la 75% din salariul de bază, iar angajatorul îi acordă un spor de 15%, în timp ce ceilalţi angajaţi din cadrul aceleiaşi unităţi de asistenţă socială beneficiază de un spor de 50%, s-a susţinut că reprezintă o situaţie de discriminare la locul de muncă, discriminare interzisă atât de legislaţia internă, cât şi de cea internaţională, cu aplicabilitate directă în dreptul român.

În acest sens au fost  invocate şi citate  disp. art.15, art.16 din Constituţie, art.1, art.7 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, art.20, art.21 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, art.1 din Protocolul nr. 12/2000 la Convenţia de apărare a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile invocate prin cererea de chemare în judecată.

În susţinerea acţiunii s-au depus, în copie, următoarele înscrisuri: contractul individual de muncă nr....1/03.09.2012, fluturaşi de salariu pentru perioada august 2018-ianuarie 2019, dispozițiile de încadrare salarială nr 512/30.04.2015 şi nr.1329/28.08.2017 emise de pârâtă, sentinţa nr. .../2018 pronunţată de TM şi decizia  nr. .../2019 pronunţată de CA C, HG nr.589/2018.

Pârâta DGASPC M a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Referitor la primul petit al acţiunii, a arătat că sporul pentru condiţii de muncă în cuantum de 50% până la 75% din salariul de bază, s-a acordat şi se acordă personalului plătit din fonduri publice care face parte din familia ocupaţională „Sănătate şi asistenţă socială”, în temeiul HG nr.153/2018, categorie de personal prevăzută la Anexa II la Legea nr.153/2017.

DGASPC M este instituţie publică, aflată în subordinea CJ M, având încadrat atât personal de specialitate medico-social, cât şi funcţionari publici şi personal contractual care se regăsesc în familia ocupaţională „Administraţie”, funcţii prevăzute la Anexa VIII la Legea nr.153/2017, funcţia contractuală de execuţie ocupată de reclamantă regăsindu-se în cadrul familiei ocupaţionale „Administraţie”/Anexa VIII, cap. II, lit. C - alte funcţii comune din sectorul bugetar.

Invocarea de către reclamantă a principiului „ ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus” este lipsită de temei, în condiţiile în care regulamentul cadru stabileşte locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului pentru condiţii de muncă, precum şi condiţiile de acordare a acestuia pentru familia ocupaţională „Sănătate şi asistenţă socială”, familie din care reclamanta nu face parte.

În Anexa VIII/familia ocupaţională „Administraţie” la  Legea nr.153/2017 se prevede că funcţionarii publici şi personalul contractual, salarizaţi potrivit acestei anexe, beneficiază de un spor pentru condiţii periculoase sau vătămătoare de până la 15% din salariul de bază, iar locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului şi condiţiile de acordare a sporului au fost stabilite prin Regulamentul cadru aprobat prin  HG nr.569/2017.

Potrivit art.3 alin.2 din Regulament, DGASPC a solicitat DSP M expertizarea locurilor de muncă din cadrul instituţiei, inclusiv al reclamantei, eliberându-se buletinul de determinare prin expertizare nr. 37/20.07.2018.

În baza acestui buletin şi cu acordul expres al ordonatorului de credite CJ M, s-a procedat la acordarea către reclamantă a sporului de condiţii vătămătoare în cuantum de 15 %, începând cu data de 06.08.2018.

Cu privire la solicitarea reclamantei de înlăturare a factorului discriminatoriu în raport de alţi angajaţi ai centrului pârâta a susţinut că aceasta nu poate beneficia de acordarea unor sporuri prin similitudine cu alte categorii de angajaţi, având în vedere că stabilirea drepturilor ce i se cuvin trebuie să se facă cu respectarea prevederilor Legii nr.153/2017, aplicată la situaţia concretă a fiecărui angajat.

Existenţa unor situaţii analoage sau comparabile trebuie analizată nu numai prin prisma calităţii de „personal”care îşi desfăşoară activitatea în unităţile de asistenţă socială, întrucât criteriul este prea general, ci în raport de atribuţiile de serviciu ale diferitelor categorii, care sunt diferenţiate atât din punctul de vedere al funcţiei, cât şi din punctul de vedere al reglementărilor, condiţiilor necesare pentru ocuparea funcţiei, conţinutul concret al atribuţiilor de serviciu şi complexitatea acestora.

Prin întâmpinare s-a mai arătat că un principiu de bază al sistemului de salarizare este  diferenţierea salariilor în raport de nivelul studiilor, funcţia îndeplinită, cantitatea, calitatea şi condiţiile de muncă.

 Potrivit art.1 alin.2 din Regulamentul cadru din 29.03.2018 privind stabilirea locurilor de muncă şi categoriile de personal prevăzute în Anexa II/”Sănătate şi asistenţă socială” la  Legea nr.153/2017, respectivele sporuri constituie o formă de diferenţiere a salarizării personalului în condiţiile specifice ale activităţii desfăşurate şi, prin urmare, diferenţierea de salarizare dată de acordarea sporului de 50% până la 75% nu este arbitrară, ci are la bază criterii obiective, care rezidă în condiţiile de muncă.

Cu privire la neexecutarea sentinţei nr. 592/2018 pârâta a arătat că a pus în executare această hotărâre judecătorească conform art.6 alin.1 din OUG nr.90/2017, reclamanta fiind înştiinţată prin adresa nr. 48487/13.12.2018.

În susținerea apărărilor formulate s-au depus următoarele acte: dispoziţia de încadrare salarială nr.1237/06.08.2018, buletinul de expertizare nr. 37/20.07.2018, procesul verbal nr. 38461/04.10.2018 încheiat în baza art.12 din HG nr.153/2018, adresa nr. 28589/03.08.2018 emisă de CJ M, cererea reclamantei de executare a sentinţei nr..../2018 şi răspunsul nr. 48487/02.12.2018 comunicat de pârâtă.

 Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a reluat, în esenţă, motivele invocate prin acţiune, susţinând că argumentele pârâtei nu au fundament legal, fiind înlăturate prin deciziile anterioare de acordare  a sporului  pentru  condiţii deosebit de periculoase de 50%.

A mai susţinut că prin sentinţa nr..../2018 s-a stabilit cu putere de lucru judecat faptul că a fost angajata Centrului C, în funcţia de administrator II, din anul 2012 şi a beneficiat de sporul pentru condiţii deosebit de periculoase, acordând-i acest spor şi pentru perioada 01.01.2018-05.08.2018.

A mai învederat că, în prezenta cauză, pârâta, spre deosebire de litigiul anterior, şi-a schimbat apărările, lansând o teoria potrivit căreia dreptul solicitat nu poate fi acordat, deoarece funcţia de administrator II se găseşte în anexa VIII - familia de funcţii bugetare „Administraţie”, teorie pe care nu a înfăţişat-o şi în dosarul nr.603/101/2018 în care s-a pronunțat sentinţa nr.592/2018, deşi avea aceeaşi funcţie şi solicita acelaşi spor.

Potrivit Regulamentului de organizare şi funcţionare a serviciului social cu cazare - Centrul de îngrijire şi asistenţă pentru persoane cu Alzheimer sau demenţă senilă C, în cadrul centrului, structura de personal este formată din: personal de conducere -şeful de centru, personal de specialitate de îngrijire şi asistenţă, personal cu funcţii administrative, gospodărire, întreţinere-reparaţii, în această ultimă categorie fiind prevăzută şi funcţia de administrator.

A mai arătat că îşi desfăşoară activitatea în cadrul centrului împreună cu ceilalţi angajaţi, fiind evident că face parte din personalul Centrului de îngrijire şi asistenţă pentru persoane cu Alzheimer sau demenţă senilă C.

 Referitor la înscrisurile depuse de pârâtă,  reclamanta a arătat că la pct.32 din procesul verbal nr. 38461/04.10.2018, încheiat între DGASPC M, Sindicatul Sanitas M, Sindicatul AS M şi reprezentanţii salariaţilor, cu ocazia consultărilor realizate în temeiul art.12 din HG nr.153/2018, s-a hotărât încadrarea Centrului C, la pct.I, lit.A, sbpct. 1 din Anexa 9 la Regulamentul privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal prevăzut în anexa II la Legea nr. 153/2017 pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare „Sănătate şi asistenţă socială” cu consecinţa acordării unui spor de 50% din salariul de bază personalului centrului, începând cu data de 01.10.2018, spor de care nu a beneficiat.

Cât priveşte buletinul de expertizare nr.37/2018, a arătat că a fost emis la data de 20.07.2018, anterior modificării HG nr.153/2018, la data de 08.08.2018, prin HG nr.589/2018, apreciind că pârâta trebuia să procedeze la actualizarea sporului acordat, care să fie conform pct.I  lit.A pct.1 din Anexa nr. 9.

Reclamanta a mai depus la dosar, în copie, extras din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Centrului de îngrijire şi asistenţă pentru persoane cu Alzheimer sau demenţă senilă C, răspunsul nr. 7447/13.03.2019 comunicat  de DGASPC M, nota de fundamentare la hotărârea nr. 589/2018 de modificare şi completare a HG nr.153/2017.

La solicitarea reclamantei a fost încuviinţată proba cu înscrisuri în cadrul căreia s-a  solicitat pârâtei să indice categoriile de personal cărora li s-a acordat sporul pentru condiţii de muncă deosebit de periculoase de la 50% la 75 %, să depună organigrama, statul de funcţii,  fişa postului reclamantei.

Pârâta a depus la dosar adresa nr.16022/17.04.2019  prin care a comunicat relaţiile, la care a anexat înscrisurile solicitate.

Faţă de răspunsul pârâtei, reclamanta a depus note de şedinţă prin care a arătat că potrivit susţinerilor angajatorului, sporul pentru condiţii deosebit de periculoase ce i-a fost acordat până la data de 01.05.2015, s-a efectuat  în baza art.I, pct.5 din Legea nr.71/2015, pentru aprobarea OUG 83/2014 şi Anexa 2, lit.E, pct.7 din Ordinul MS nr.547/2010.

Legea nr.71/2015 a fost modificată de Legea nr.153/2017, iar regulamentul aprobat prin Ordinul MS nr.547/2010 a fost modificat prin Regulamentul cadru privind locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului pentru condiţii de muncă, prevăzut în anexa II la Legea nr.153/2017, în care s-a prevăzut acordarea sporului solicitat de la 50 % până la 75% din salariul de bază, personalului din unităţile de asistenţă socială/centre …care acordă servicii persoanelor cu handicap psihic sau mintal, rezultând că sporul pentru condiţii periculoase nu a dispărut şi se acordă în continuare categoriei de personal din care face parte.

De asemenea, reclamanta  a mai arătat că nu contestă salariul de bază, ci solicită acordarea sporului pentru condiţii deosebit de periculoase conform pct. I lit. A.I din anexa nr.9 la Regulamentul cadru  aprobat prin HG nr.153/2018, modificată prin HG nr.589/2018, precizând că sporul pentru condiţii de muncă se acordă în raport cu locul de muncă unde angajaţii îşi desfăşoară activitatea, ci nu în funcţie de salariul pe care îl primesc.

La termenul  din  data de 16.05.2019, din oficiu, faţă de motivele de fapt ale acţiunii şi de temeiurile de drept invocate, în baza art.27 alin.1 din OG nr.137/2000, s-a pus în discuţie introducerea în cauză, în calitate de autoritate consultativă, a CNCD, reclamanta, prin mandatar, exprimându-și acordul în acest sens.

Ca urmare a fost introdus în cauză şi citat CNCD, cu copie acţiune, care  nu a comunicat la dosar un punct de vedere cu privire la acţiune.

În baza art. 22 alin.2 Cod procedură civilă, s-a apreciat că se impune completarea probatoriului cu înscrisuri de către pârâtă solicitându-i-se să indice, în concret, categoriile de personal/funcţiile din cadrul centrului care au beneficiat de sporul de condiţii deosebit de periculoase de 50%, având în vedere că prin adresa nr.16022/17.04.2019 s-a făcut o trimitere generică la anexa II la Legea cadru nr.153/2017, dacă la alte centre similare cu CIA C din cadrul DGASPC M există încadraţi  administratori, urmând să se indice pe ce familie ocupaţională sunt încadraţi şi sporul care le-a fost acordat, respectiv  de15%  din cadrul familiei ocupaţionale „Administraţie” sau sporul de 50%  din cadrul familiei ocupaţionale „Sănătate şi asistenţă socială”.

Pârâta a depus la dosar note scrise prin care a comunicat relaţiile solicitate la care a anexat dispoziţiile de încadrare salarială a angajaţilor de la CIA C şi ale administratorilor de la alte centre care funcţionează în cadrul DGASPC M.

Analizând acţiunea în raport de  probatoriul administrat în cauză şi de dispoziţiile legale incidente în materie, Tribunalul constată şi reţine următoarele: 

Reclamanta ŞR este angajata pârâtei DGASPC M din data de 01.09.2012, în  funcţia de administrator şi desfăşoară activitate în cadrul Centrului de îngrijire şi asistenţă pentru  persoanele cu Alzheimer sau demenţă senilă C, conform contractului individual de muncă  înregistrat sub nr. .../03.09.2012.

Prin acţiunea dedusă judecăţii, aşa cum a fost precizată, se solicită acordarea sporului pentru  condiţii deosebit de periculoase în cuantum de la 50% din salariul de bază, în temeiul pct.I, lit.A.1 din Anexa 9 la Regulamentul - cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal prevăzut în anexa II la Legea nr.153/2017, începând cu data de 08.08.2018 şi pe viitor, sume actualizate în raport de data inflaţiei şi plata dobânzii legale; acordarea de despăgubiri în cuantum de 100.000 lei pentru prejudiciul moral cauzat urmare a discriminării,  în raport de ceilalţi salariaţi ai centrului în care desfăşoară activitate.

Examinând solicitările reclamantei, Tribunalul constată că acţiunea este neîntemeiată pentru  următoarele motive:

Cât priveşte sporul  pentru  condiţii deosebit de periculoase în cuantum de 50% din salariul de bază, se reţine că, anterior datei de 08.08.2018, acest spor a fost acordat reclamantei, aşa cum rezultă din dispoziţiile nr.513/30.04.2015 şi nr.1329/28.08.2017.

De asemenea, prin sentinţa nr..../16.10.2018 pronunţată de TM în dosarul nr..../101/2018, a fost obligată pârâta DGASPC M să plătească reclamantei sporul pentru  condiţii deosebit de periculoase în cuantum de 50% din salariul de bază, pentru perioada 01.01.2018-05.08.2018.

Această sentinţă a rămas definitivă prin decizia nr.../23.01.2019 pronunţată de CA C,  prin care  fost respins ca tardiv apelul formulat de pârâta DGASPC M.

Începând cu data de 06.08.2018 drepturile  salariale ale reclamantei au fost stabilite prin dispoziţia nr.1237/06.08.2018 emisă de DGASPC M, prin care s-a stabilit salariul de bază şi spor  pentru  condiţii vătămătoare de muncă.

Din preambulul dispoziţiei nr.1237/06.08.2018 rezultă că sporul pentru condiţii vătămătoare de muncă este în procent de 15% aplicat la salariul de bază, fiind acordat conform HG nr.569/2017 privind Regulamentul referitor la stabilirea locurilor de muncă şi a categoriilor de personal pentru  familia ocupațională de funcţii bugetare „ Administraţie”  din administraţia publică locală.

Prin urmare, începând cu data de 06.08.2018, drepturile salariale ale reclamantei au fost stabilite prin dispoziţia nr.1237/2018, prin care salariul de bază şi sporul s-au determinat corespunzător funcţiei contractuale deţinute „administrator”, care se regăseşte în familia ocupaţională „Administraţie” a cărei salarizare este reglementată în anexa VIII la Legea nr.153/2017.

Cât priveşte salarizarea de care beneficiază, reclamanta a arătat că nu contestă salariul de bază acordat, ci solicită acordarea sporului pentru condiţii deosebit de periculoase în procent de 50% din salariul de bază prevăzut de pct. I lit. A.I din anexa  nr.9 la Regulamentul cadru aprobat prin HG nr.153/2018, modificată prin HG nr.589/2018, susţinând că sporul pentru condiţii de muncă se acordă în raport de locul de muncă la care se desfăşoară activitatea, ci nu în funcţie de salariul primit (conform notelor scrise depuse la fila 158 dosar).

Faţă de susţinerea reclamantei, Tribunalul constată că deşi acesteia i s-a stabilit salariul de bază conform anexei VIII/Administraţie  la Legea  nr.153/2017, sporul pentru condiţii deosebit de periculoase în procent de 50% din salariul de bază este solicitat conform anexei II/Sănătate şi asistenţă socială la Legea nr.153/2017.

Faţă de această solicitare, se reţine că Legea nr.153/2017 reglementează salarizarea  personalului plătit din fonduri publice.

În cap. II al legii este reglementată „Salarizarea ”, în art.9 prevăzându-se că „Salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, soldele de grad/salariile gradului profesional deţinut, gradaţiile, soldele de comandă/salariile de comandă, indemnizaţiile de încadrare şi indemnizaţiile lunare, sporurile şi alte drepturi salariale, specifice fiecărui domeniu de activitate corespunzător celor 7 familii ocupaţionale de funcţii bugetare, pentru personalul din autorităţile şi instituţiile publice finanţate integral din venituri proprii, precum şi pentru funcţiile de demnitate publică, sunt prevăzute în anexele nr. I - IX.”

În anexa II la Legea nr.153/2017 este reglementată familia ocupaţională „Sănătate şi Asistenţă Socială”, iar în anexa VIII este reglementată familia ocupaţională „ Administrație”.

Prin urmare, în anexele la Legea nr.153/2017 sunt reglementate salariile de bază şi sporurile specifice fiecărui domeniu de activitate, încadrat într-o familie ocupaţională de funcţii bugetare, legea de salarizare prevăzând expres sporurile care se acordă pe fiecare familie ocupaţională.

Art.23 din Legea nr.153/2017 reglementează sporul  pentru  condiţii de muncă, prevăzându-se că „ Locurile de muncă şi categoriile de personal, precum şi mărimea concretă a sporului pentru condiţii de muncă prevăzut în anexele nr. I - VIII şi condiţiile de acordare a acestuia se stabilesc, în cel mult 60 de zile de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial, Partea I, prin regulament-cadru elaborat de către fiecare dintre ministerele coordonatoare ale celor 6 domenii de activitate bugetară, respectiv învăţământ, sănătate şi asistenţă socială…..administraţie, de către instituţiile de apărare, ordine publică şi securitate naţională, precum şi de către autorităţile publice centrale autonome, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea fiecăruia dintre ministerele coordonatoare,…….”

Corelativ acestei dispoziţii legale au fost adoptate HG nr.569/2017 pentru aprobarea Regulamentului privind stabilirea locurilor de muncă, categoriile de personal şi sporurile pentru familia ocupaţională de funcţii bugetare "Administraţie" din administraţia publică locală, precum şi HG nr.153/2018 prin care s-a aprobat Regulamentul-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal cu privire la sporurile pentru familia ocupaţională "Sănătate şi asistenţă socială".

În aplicarea prevederilor menţionate, la nivelul pârâtei DGASPC M au fost expertizate locurile de muncă de către DS M, conform buletinului de expertizare nr.37/20.07.2018.

Ulterior, la nivelul DGASPC M au avut loc consultări cu sindicatele şi cu reprezentanții salariaților în vederea stabilirii sporurilor pe locuri de muncă, încheindu-se procesul verbal de şedinţă nr.38.461/04.10.2018, iar la pct.32 s-a menţionat că Centrul de îngrijire şi asistenţă pentru  persoanele cu Alzheimer sau demenţă senilă C se încadrează la pct. I lit. A spct. I din anexa 9 la Regulamentul cadru aprobat prin HG nr.153/2018 privind stabilirea locurilor de muncă şi categoriilor de personal prevăzute în anexa II la Legea nr.153/2017, respectiv spor de 50% din salariul de bază acordat personalului din unităţile de asistenţă socială.

Aşa cum s-a arătat, reclamanta este personal administrativ având funcţia de administrator în cadrul Centrului de îngrijire şi asistenţă C, la care desfăşoară activitate mai multe categorii de personal: personal de specialitate de îngrijire şi asistenţă, personal auxiliar, personal cu funcţii administrative - gospodărire, întreţinere, reparaţii, deservire, conform art.8 din Regulamentul de organizare şi funcţionare  al Centrului C.

Având în vedere categoriile de personal care desfăşoară activitate în cadrul centrului, salarizarea şi sporurile sunt stabilite în raport de familia ocupaţională în care sunt încadrați, conform anexelor la Legea nr.153/2017 - anexa II „Sănătate şi asistenţă socială”, anexa VIII „Administraţie”.

În ceea ce o priveşte pe reclamantă, începând cu data de 06.08.2018 salariul de bază şi sporul de 15%  pentru condiţii vătămătoare de muncă au fost stabilite şi acordate de pârâtă prin dispoziţia nr.1237/2018,  conform anexei VIII  „Administraţie” la Legea nr.153/2017.

Dispoziţia de încadrarea salarială nr.1237/06.08.2018 nu a fost contestată de reclamantă, care, de fapt, nici nu contestă salariul de bază, ci solicită să i se acorde sporul pentru condiţii deosebit de periculoase de 50% din salariul de bază prevăzut pentru  personalul salarizat conform anexei II la Legea nr.153/2017, motivând că desfășoară activitate într-o unitate de asistenţă socială.

Faţă de faptul că reclamanta nu a contestat dispoziţia de încadrare salarială nr.1237/06.08.2018, se apreciază neîntemeiată solicitarea acesteia de acordare a sporului pentru condiţii deosebit de periculoase de 50% din salariul de bază prevăzut de Legea nr.153/2017  pentru  personalul  bugetar salarizat conform anexei II „ Sănătate şi asistenţă socială”.

În acest sens se reţine că sporurile acordate de legiuitor sunt prevăzute expres în regulamentele-cadru aprobate pe fiecare familie ocupaţională de funcţii bugetare.

Actul normativ invocat de reclamantă pentru acordarea sporului de 50% pentru condiții deosebit de periculoase este HG nr.589/2018 care a modificat şi completat HG nr.153/2018 prin care a fost aprobat Regulamentul - cadru privind locurile de muncă, categoriile de personal şi sporurile prevăzute în anexa II „Sănătate şi asistenţă socială” la  Legea cadru nr.153/2017.

În anexa 9 pct. I lit. A.I la HG nr.153/2018, aşa cum a fost modificată prin HG nr.589/2018, s-a prevăzut că „Personalul care îşi desfăşoară activitatea în unităţile de asistenţă socială/centre cu sau fără personalitate juridică, cu sau fără cazare, beneficiază de sporul prevăzut la art. 14 din cap. II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017….. …..spor de la 50% până la 75% din salariul de bază acordat personalului din unităţile de asistenţă socială/centre cu sau fără personalitate juridică/servicii sociale, cu cazare/fără cazare, care acordă servicii persoanelor (adulţi şi copii) cu handicap psihic sau mintal”.

Modificarea dispoziţiei legale în sensul că, deşi iniţial prin HG nr.153/2018 se făcea referire la personalul de specialitate, iar prin HG nr.589/2018 s-a menționat că personalul care îşi desfăşoară activitatea, nu poate conduce la concluzia că toţi salariaţii din cadrul unităţii de asistenţă socială/centru beneficiază de sporul de 50% de condiţii deosebit periculoase, cât timp, din chiar titulatura HG nr.589/2018, rezultă că sporul în litigiu vizează personalul salarizat conform anexei II/Sănătate şi asistenţă socială la Legea nr.153/2017.

Nu se poate reţine, în speţă, puterea de lucru judecat invocată de reclamantă cu privire la cele statuate prin sentinţa nr.../2018 pronunțată de T M, întrucât prin această hotărâre judecătorească a fost analizată îndreptăţirea reclamantei la acordarea sporului de 50% pentru  condiţii deosebit  periculoase, care s-a dispus să îi fie plătit numai pentru o perioada determinată /01.01.2018-05.08.2018/, în cuprinsul hotărârii făcându-se referire la dispoziţia nr. 1237/06.08.2018 prin care s-a stabilit salarizarea reclamantei începând cu data de 06.08.2018, iar în litigiul de faţă se solicită acordarea aceluiași spor de la o dată ulterioară celei stabilită prin sentinţa invocată, respectiv din data de data de 08.08.2018, când a intrat în vigoare HG nr.589/2018.

 Temeiurile juridice  reţinute prin această sentință sunt dispoziţiile Legii nr. 153/2017- art. 27 al.1, art. 38 al. 3, art. 39 al. 1,2, în timp ce, în cauza pendinte, temeiurile juridice sunt HG nr. 589/2018 şi OG nr. 137/2000.

Prin urmare, nu este îndeplinită tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, întrucât, deşi litigiul de faţă se poartă între aceleaşi părţi şi vizează acelaşi spor de 50% pentru condiţii deosebit  periculoase, perioada pentru care se solicită sporul este ulterioară, iar cauza/temeiurile juridice sunt diferite faţă de litigiul anterior, soluţionat prin sentinţa nr..../2018.

 În raport de considerentele în fapt şi în drept anterior expuse, se reţine că, legiuitorul prevede expres sporurile ce se acordă pentru familia ocupaţională „Sănătate şi asistenţă socială”/anexa II la Legea nr.153/2017, respectiv pentru familia ocupaţională „Administraţie”/ anexa VIII la aceeaşi lege.

Salarizarea reclamantei a fost stabilită prin dispoziţia nr.1237/2018, începând cu data de 06.08.2018, care a fost emisă pe anexa VIII la Legea nr.153/2017, dispoziție care nu a fost contestată, apreciindu-se că este neîntemeiată solicitarea de acordare a unui spor prevăzut în Legea cadru de salarizare nr.153/2017 pentru  o altă familie ocupaţională de funcţii bugetare.

Nu poate fi reţinută susţinerea reclamantei în sensul că solicită sporul de 50% pentru condiţii deosebit de periculoase având în vedere locul său de muncă, cât timp, în cazul său, pentru condiţiile de muncă s-a prevăzut un spor de condiţii vătămătoare de 15%, care i se acordă corespunzător familiei  ocupaționale „Administraţie”/anexa VIII la Legea nr.153/2017, în baza căreia este salarizată.

De asemenea, nu poate fi reţinută starea de discriminare invocată de reclamantă, prin raportare la ceilalţi angajaţi ai centrului, care ar beneficia de sporul solicitat (în fapt, sunt şi alţi angajaţi în cadrul aceluiaşi centru de asistenţă, care sunt salarizaţi pe anexa VIII/Administraţie şi carae beneficiază de sporul de condiţii vătămătoare de 15%, conform deciziilor de încadrare salarială depuse la filele 198, 200 dosar).

Aşa cum s-a arătat, în cadrul Centrului de îngrijire şi asistenţă C îşi desfăşoară activitatea mai multe categorii de personal, iar încadrarea salarială a fiecărei categorii a fost efectuată în raport de dispoziţiile Legii cadru nr.153/2017.

Potrivit art.5 Codul muncii „În cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament faţă de toţi salariaţii şi angajatorii. Orice discriminare directă sau indirectă faţă de un salariat, bazată pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenenţă naţională, rasă, culoare, etnie, religie, opţiune politică, origine socială, handicap, situaţie sau responsabilitate familială, apartenenţă ori activitate sindicală, este interzisă. Constituie discriminare directă actele şi faptele de excludere, deosebire, restricţie sau preferinţă, întemeiate pe unul sau mai multe dintre criteriile prevăzute la alin. (2), care au ca scop sau ca efect neacordarea, restrângerea ori înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării drepturilor prevăzute în legislaţia muncii. Constituie discriminare indirectă actele şi faptele întemeiate în mod aparent pe alte criterii decât cele prevăzute la alin. (2), dar care produc efectele unei discriminări directe.

 De asemenea, art. 2 din OG nr. 137/2000  dispune că „prin discriminare se înţelege orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă, pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenenţă la o categorie defavorizată, precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului  şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute  de lege, în domeniul politic, economic, sociale si cultural, în orice alte domenii ale vieţii publice”.

Din analiza textului rezultă că pentru a exista discriminarea se cere ca scopul urmărit sau efectul produs să fie acela de a restrânge, a înlătura folosinţa sau exercitarea în condiţii de egalitate a drepturilor şi libertăţilor fundamentale recunoscute de lege, diferenţa de tratament devenind discriminatorie când există diferenţe între situaţii analoage şi comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă şi obiectivă.

În cauză, nu s-au regăsit diferenţe între situaţii analoage şi comparabile şi nu se poate reţine un tratament discriminatoriu, întrucât salarizarea personalului bugetar, din care face parte şi reclamanta, se efectuează conform Legii nr.153/2017, iar în cadrul Centrului de îngrijire şi asistenţă C, personalului i-au fost stabilite drepturile salariale, inclusiv sporurile, în raport de familia ocupaţională de funcţii bugetare pe care a fost încadrat de angajator.

Având în vedere considerentele în fapt şi în drept anterior expuse, se constată că acţiunea precizată  este  neîntemeiată, urmând să fie respinsă.

Această sentinţă a rămas definitivă prin decizia nr. 2937 din  12 noiembrie 2019

pronunțată de Curtea de Apel Craiova, prin care a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă.

Domenii speta

Spete similare