Uzucapiune

Sentinţă civilă .. din 02.04.2019


Judecătoria C...........

Sentința civilă nr. .........../02.04.2019

Uzucapiune – curgerea termenului de prescripție achizitivă, detenție precară, posesie utilă

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C........... sub nr. ....., reclamantul .... a solicitat în contradictoriu cu pârâții ....., să se constate că a dobândit un drept de proprietate prin efectul prescripției achizitive de peste 30 de ani asupra terenului în suprafață de 123 mp teren situat în .......

În motivare a arătat, în esență, că tatăl său, ......, a cumpărat de la vânzătorii ..... imobilul de la adresa ....... Familia .... a intrat efectiv în posesia unui imobil compus din teren în suprafață de 122,35 mp și casa de locuit cu trei camere, dependințe și subsol.

La un moment dat, probabil în anii 1969-1970, față de tatăl său a intervenit o sentință penală, prin care, s-a impus și măsura confiscării imobilului de către stat. Din punct de vedere al posesiei, aceasta a fost exercitată de familia Istrate, fără nicio întrerupere.

A mai arătat că ulterior confiscări a intervenit un contract de închiriere în ceea ce privește construcția, iar ulterior, în anul 1998, autorul său a cumpărat locuința de la RAEDPP conform contractului de vânzare-cumpărare nr. ......

În drept, art. 194 și urm. C.pr.civ., art. 1837, art. 1845, art. 1846 și urm. C.civ., art. 1860, art. 1890 C.civ.

În dovedire, reclamantul a atașat înscrisuri.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 5289,2 lei.

La data de 22.11.2018, pârâții au formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității și excepția lipsei calității procesuale pasive.

Pe fond, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, motivat de faptul că autorul reclamantului a cunoscut la momentul când a cumpărat imobilul construcție în anul 1998 că terenul nu este deținut în proprietate, iar ulterior încheierii acestui contract, a cunoscut regimul juridic al terenului, acesta fiind de preluare în folosință, drept care și-a menținut același regim juridic până în prezent.

Mai mult decât atât, autorul reclamantului a formulat și cerere în temeiul legii 10/2001, aspect ce conturează ce evidență aspectul că acesta cunoștea că terenul nu îi aparține.

Este evident că posesia asupra terenului în litigiu nu a fost o posesie exercitată pentru sine, sub nume de proprietar, ci o posesie exercitată pentru altul, în speță pentru adevăratul proprietar – unitatea administrativ teritorială.

În combaterea cererii de chemare în judecată, pârâtul a atașat înscrisuri.

La data de 12.12.2018, reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat că lipsa elementului animus în ceea ce privește posesia sa utilă și sub nume de proprietar ar fi intervenit dacă ar fi existat în legătură cu terenul un contract de închiriere sau de concesiune, prin care aș fi  asumat calitatea de locatar sau de concesionar. Din moment ce nu există vreun act care să stabilească că a acceptat să posede pentru altul, rezultă că a posedat pentru sine și ambele elemente – corpus și animus trebuie probate cu mijloacele de probă puse la dispoziție de procedura civilă.

La termenul din data de 28.02.2019, instanța a respins excepția inadmisibilității față de motivele invocate și a admis excepția lipse calității procesuală pasive a Consiliului Local .....

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

În fapt, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. ...., autorul reclamantului a cumpărat de la vânzătorii .... imobilul de la adresa ....., compus din teren în suprafață de 122,35 mp și construcție (f.70-71).

Astfel cum rezultă din susținerile părților și din istoricul de rol fiscal (f. 47), din anul 1966 I.E. figurează în registrul matricol cu un teren în suprafață de 122,35 mp în baza actului de vânzare-cumpărare nr. ..... În continuare se face mențiune despre faptul că terenul a trecut la stat în baza unei sentințe civile ca urmare a legii nr. 18/1968, de la 01.05.1974.

Trecerea terenului și construcției în proprietatea statului în baza unei hotărâri judecătorești nu este contestată de părți.

Ulterior confiscării, autorul reclamantului a încheiat cu privire la imobilul construcție contractul de închiriere nr. ...., astfel cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare nr. .....

Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. ...., autorul reclamantului a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului construcție situat ..... Terenul în suprafață de 78,17 mp a fost atribuit autorului reclamantului în folosință pe durata existenței construcției.

La data formulării acțiunii, reclamantul figurează înregistrat fiscal cu imobil având suprafața construită desfășurată de 77 mp, anexă în suprafață de 22 mp, subsol locuit în suprafață de 77 mp și teren în folosință în suprafață de 78,17 mp, dobândit la data de 17.03.1998.

La data de 20.08.2001, autorul reclamantului a notificat prin executor judecătoresc Prefectura .... solicitând restituirea imobilului și a terenului în suprafață de 122,35 mp, confiscat în baza legii 18/1968 în 1973 (f. 56). Notificarea nu a fost soluționată.

În drept, în ceea ce privește dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului prin prescripție achizitivă, instanța reține că aceasta reprezintă modul de dobândire a proprietății sau a altor drepturi reale prin exercitarea posesiei asupra unui bun în condițiile prevăzute de lege. Pentru a i se recunoaște posesiei efectul său constitutiv de proprietate, prin uzucapiunea de 30 de ani, legea cere îndeplinirea cumulativă a două condiții: termenul neîntrerupt de cel puțin 30 de ani în care posesia să fi fost exercitată și caracterul util al posesiei, în sensul că acesta să nu fi fost afectată de vreunul dintre viciile discontinuității, violenței, clandestinității sau echivocului.

Aceste condiții se desprind din dispozițiile legale care reglementează prescripția achizitivă, respectiv art. 1846 Cod civil din 1864, potrivit cărora orice prescripție este fondată pe faptul posesiunii. Posesiunea este deținerea unui lucru sau folosirea de un drept, exercitată, una sau alta, de noi înșine sau de altul in numele nostru. De asemenea, conform art. 1847 din același act normativ, ca să se poate prescrie, se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică si sub nume de proprietar, după cum se explica in următoarele articole.

Astfel, uzucapiunea se întemeiază pe posesia utilă exercitată pe o perioadă neîntreruptă de cel puțin 30 de ani.

Posesia viciată nu poate fundamenta uzucapiunea. Pe cale de consecință, durata în care acționează orice viciu al posesiei în raport cu persoana împotriva căreia este invocată uzucapiunea nu va fi luată în calculul termenului de prescripție achizitivă. Altfel spus, viciile posesiei sunt adevărate cauze de suspendare a prescripției achizitive. Întrucât viciul discontinuității este absolut, el va avea întotdeauna ca efect suspendarea cursului prescripției achizitive.

În cauză, instanța constată că autorul reclamantului a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în ....., compus din teren și construcție, în anul 1966 prin contractul de vânzare-cumpărare nr. .....

Astfel cum rezultă din notificarea formulată de autorul reclamantului în anul 2001 (f. 56), în anul 1973, acesta a pierdut dreptul de proprietate asupra imobilului în baza unei hotărâri judecătorești, dreptul de proprietate intrând în patrimoniul statului.

Potrivit susținerilor  reclamantului, necontestate de pârât, ulterior confiscării, autorul reclamantului și familia acestuia au continuat să locuiască și să folosească imobilului, nefiind tulburați de către noul proprietar.

Cu toate acestea, în anul 1998, respectiv după trecerea unei perioade de 26 de ani, titularul dreptului de proprietate, împotriva căruia curge termenul de prescripție achizitivă, a ieșit din pasivitate și a încheiat cu autorul reclamantului contractul de vânzare-cumpărare nr. 29225/17.03.1998, prin care a transmis autorului reclamantului dreptul de proprietate asupra construcției și a instituit în favoarea acestuia un drept de folosință asupra terenului ce face obiectul cauzei.

Din momentul ieșirii din pasivitate a proprietarului imobilului (1998) posesia exercitată de autorul reclamantului a fost întreruptă, fiind afectată de viciul discontinuității.

În perioada ulterioară anului 1998, autorul reclamantului și reclamantul au folosit terenul nu în nume de proprietari, ci în baza dreptului de folosință acordat prin contractul de vânzare-cumpărare din 1998, ca detentori precari.

Nu se poate dobândi un drept real principal prin uzucapiune în cazul în care cel care invocă acest mod de dobândire este doar detentor precar, iar nu posesor.  Detenția precară are un alt element psihologic decât posesia, animus detendi, iar nu animus possidendi. Precaritatea înseamnă deci mai mult decât un viciu al posesie, semnificând chiar absența acesteia.

Instanța mai reține că posesia ca stare de fapt nu se confundă cu actele de simplă toleranță. Prin actele de simplă toleranță, o persoană utilizează, într-un fel sau altul, un bun al altuia prin simpla îngăduință a proprietarului, în baza unui contract scris sau chiar a unei înțelegeri verbale.

Pentru considerentele anterioare, instanța va respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtului Municipiul ...., ca neîntemeiată.

Având în vedere că la termenul din data de 28.02.2019 s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local ...., va respinge acțiunea formulată împotriva acestui pârât, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

 

Respinge acțiunea formulată de reclamantul..... în contradictoriu cu pârâtul Consiliul...., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Respinge acțiunea formulată de reclamantul..... în contradictoriu cu pârâtul Municipiul..., ca neîntemeiată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria C............

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția instanței prin mijlocirea grefei instanței, azi, 02.04.2019.

PREȘEDINTE, GREFIER,