Obligaţie de a face acţiune în constatare

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi la data de 29.11.2018 sub nr. .../245/2018 reclamanta-pârâtă F E a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtul-reclamant U.A.T. Municipiul I prin primar, pronunţarea unei hotărâri prin care să dispună prelungirea contractului de închiriere nr. .../30.06.2017 pentru suprafaţa locativă cu destinaţia de locuinţă de necesitate situată în loc. Iaşi, str. ..., nr. ..., ..., et. ..., ap. ..., Iaşi, să constate că a operat tacita relocaţiune, iar în subsidiar, în măsura în care prelungirea contractului nu este posibilă, să dispună încheierea unui nou contract de închiriere pentru suprafaţa locativă cu destinaţia de locuinţă de necesitate situată în loc. Iaşi, str. ..., nr. ..., ..., et. ..., ap. ..., Iaşi.

În motivare, reclamanta-pârâtă a arătat că prin contractul încheiat sub  nr. .../30.06.2017 a închiriat locuinţa în suprafaţă de 20,10 m.p. situată în Iaşi, str...., Iaşi, aceasta fiind o locuinţă socială, cu plata unei chirii în cuantum de 82 lei. Reclamanta-pârâtă a precizat că locuinţa urma să fie folosită de ea, în calitate de titular al contractului de închiriere, împreună cu cei doi copii şi cu soţul B C. Reclamanta-pârâtă a arătat că ulterior a locuit doar împreună cu minorii, deoarece din cauza neînţelegerilor cu soţul său a deschis acţiune de divorţ în anul 2017, însă nu a achitat taxă judiciară de timbru, acţiunea fiind în consecinţă respinsă. Reclamanta-pârâtă a învederat că prin declaraţia fostului soţ înregistrată sub nr. 1377/29.06.2018 acesta a arătat că înţelege să renunţe la beneficiul contractului de închiriere. Potrivit susţinerilor reclamantei, înainte de expirarea contractului s-a adresat Direcţiei de Fond Locativ în vederea prelungirii contractului de închiriere, însă cererea i-a fost respinsă, deoarece soţul său figura cu debite restante la bugetul local. Reclamanta-pârâtă a arătat că este la zi cu plata ratelor, respectiv chiria, cât şi cu plata cheltuielilor de întreţinere. Reclamanta-pârâtă a arătat că, din discuţiile purtate cu reprezentanţii instituţiei, cererea de prelungire a contractului i-a fost respinsă pe motiv că fostul său soţ figurează cu debite restante, respectiv cu amenzi neachitate. Reclamanta-pârâtă a arătat că ea este titularul contractului de închiriere, iar fostul său soţ a renunţat la beneficiul contractului de închiriere şi, în plus, căsătoria a fost desfăcută. Reclamanta-pârâtă a susţinut că foloseşte şi în prezent spaţiul fără titlu locativ, operând tacita relocaţiune. A precizat că, deşi a expirat perioada de închiriere, a continuat să folosească bunul cu prudenţă şi diligenţă, ca un bun proprietar, achitând lunar contravaloarea chiriei şi utilităţilor. În aceste condiţii, reclamanta-pârâtă a precizat că, în temeiul art. 129 din Legea nr. 71/2011 cu referire la art. 1810 Cod civil, în privinţa contractului de închiriere a operat tacita relocaţiune, noul termen de executare a contractului fiind, prin derogare de la prevederile dreptului comun, în temeiul art. unic al O.U.G. nr. 43/2014, de 5 ani. Reclamanta-pârâtă a mai precizat că pârâtul-reclamant nu s-a opus în niciun fel executării de către reclamantă a obligaţiei de plată a chiriei convenite, încasând sumele cu titlu de chirie. A mai precizat că nu are alte posibilităţi locative, îşi creşte singură cei doi copii minori şi în situaţia în care nu va fi prelungit contractul de închiriere va rămâne în stradă cu ambii copii.

În dovedire, reclamanta-pârâtă a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

Cererea de chemare în judecată nu a fost motivată în drept.

Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 120 lei.

Pârâtul-reclamant a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională. Prin întâmpinare, pârâtul-reclamant a arătat că la data de 28.03.2018 a fost înregistrată o cerere de prelungire a contractului de închiriere pentru imobilul din str. ..., , având destinaţia de locuinţă de necesitate astfel cum aceasta este definită prin dispoziţiile Legii nr. 114/1996, republicată, a locuinţei. Având în vedere că la solicitarea de prelungire a contractului de închiriere a locuinţelor sociale ori de necesitate trebuie respectate prev. art. 43 şi urm. din Legea nr. 114/1996 care stabilesc criteriile de atribuire a folosinţei acestor imobile, cerere reclamantei a fost prezentată în şedinţa din data de 23.04.2018 a Comisiei Sociale de Analiză a Solicitărilor Locative care, prin procesul verbal nr. 40695/23.04.2018, a analizat şi a respins solicitarea reclamantei-pârâte de prelungire a contractului de locaţiune nr. .../30.06.2017 ca urmare a debitelor foarte mari datorate la bugetul local de soţul titularei, cu drept locativ în imobil, numitul B C. Pârâtul-reclamant a arătat că la data respectivă nu era soluţionată acţiunea de divorţ a reclamantei-pârâte de fostul soţ B C şi nu era autentificată nici declaraţia acestuia din urmă cu privire la renunţarea la dreptul de folosinţă a locuinţei. Ca urmare a soluţiei dată de Comisie, cu nr. 31230/02.05.2018, este adresată reclamantei somaţia de predare a folosinţei imobilului într-un termen de 60 de zile de la comunicare. Pârâtul-reclamant a arătat că a fost înregistrată o nouă solicitare cu nr. 81524/09.08.2018, reclamanta-pârâtă solicitând încheierea unui nou contract de închiriere, cerere redactată şi comunicată prin Cabinet Av. Amariei G. Mihaela Monica. Cererea a fost reanalizată de Comisia Socială de Analiză a Solicitărilor Locative la şedinţa din data de 17.09.2018 când a fost menţinută decizia din data de 23.04.2018. Pârâtul-reclamant a susţinut că, sub nr. 116773/13.11.2018, reclamanta prin acelaşi reprezentant convenţional înregistrează o nouă cerere având acelaşi obiect, prin răspunsul întocmit la data de 10.12.2018 autoritatea publică informând despre menţinerea deciziei Comisiei din data de 23.04.2018.

În drept, pârâtul-reclamant a invocat disp. art. 205 Cod procedură civilă.

În dovedire, pârâtul-reclamant a solicitat administrarea probei cu înscrisuri,

Prin cererea reconvenţională pârâtul-reclamant a solicitat instanţei să constate rezilierea contractului de locaţiune pentru neîndeplinirea de către reclamanta-pârâtă a criteriilor stabilite prin Legea nr. 114/1996 şi hotărârile de consiliu local ale autorităţii publice, să dispună evacuarea reclamantei-pârâte şi a minorilor F A şi F A, ce locuiesc cu reclamata-pârâtă fără titlu în imobilul proprietatea pârâtului-reclamant, să dispună obligarea pârâtei la contravaloarea folosinţei imobilului până la evacuarea efectivă în temeiul prev. art. 1831 alin. 2 Cod civil.

În drept, pârâtul-reclamant a invocat disp. art. 209, 1270, 1830, 1832 Cod civil, Legea nr. 273/2008 privind finanţele publice locale.

În dovedire, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Între pârâtul-reclamant Mun. I, reprezentat legal prin Primar, şi reclamanta-pârâtă F E a fost încheiat contractul de închiriere pentru suprafaţa locativă cu destinaţia de locuinţă de necesitate nr. .../30.06.2017, având ca obiect locuinţa situată în Iaşi, str. ..., în vederea folosirii de către reclamantă şi familia sa, specificată în anexa I a contractului. Locuinţa este compusă din o cameră în suprafaţă de 20,10 m.p. şi dependinţe principale în suprafaţă de 19,50 m.p. Potrivit art. 2.3 din contract locuinţa care face obiectul închirierii va fi folosită în mod exclusiv de către titular şi membrii săi de familie care au primit repartiţie pentru locuinţă, prev. de Anexa nr. 1 la contract.

Potrivit art. 2.15 din contract, în cazul în care chiriaşul nu achită chiria pe o perioadă de 3 luni consecutive, contractul se consideră reziliat de drept, fără nicio altă formalitate, iar chiriaşul are obligaţia de predare a locuinţei în stare corespunzătoare de folosinţă, iar potrivit art. 2.16 din contract, în cazul în care chiriaşul nu achită cheltuielile privind întreţinerea curentă precum şi cheltuielile cu utilităţile pe o perioadă de 3 luni consecutive, contractul se consideră reziliat de drept, fără nicio formalitate, iar chiriaşul are obligaţia de predare a locuinţei.

În temeiul art. 3.1 din contract perioada de închiriere este 01.05.2017-01.05.2018 cu posibilitatea de prelungire, cu acordul părţilor. Conform art. 3.2 din contract, cu 30 de zile înaintea expirării duratei de închiriere, dacă chiriaşul doreşte prelungirea acestuia, trebuie să îşi exprime în scris opţiunea.

Potrivit art. 3.4 din contract, contractul de închiriere nu se prelungeşte în următoarele situaţii: atunci când nu există solicitarea de prelungire din partea chiriaşului, atunci când chiriaşul a fost sancţionat pentru contravenţii prev. de Legea nr. 61/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi nu a achitat contravaloarea amenzii sau nu prezintă un angajament de plată încheiat cu D.G.E.F.P.L., atunci când chiriaşul are restanţe la plata cheltuielilor privind plata chiriei, a întreţinerii, la plata utilităţilor, Salubris, Veolia C.E.T., atunci când titularul sau membrii familiei sale au folosit locuinţa în orice mod la săvârşirea unei fapte prev. de legea penală şi au cunoscut scopul folosirii locuinţei.

Conform art. 3.8 din contract, cu cel puţin 60 de zile înainte de data încetării contractului de închiriere proprietarul poate face cunoscut chiriaşului, în scris, că nu are intenţia să prelungească contractul de închiriere sau să îl prelungească în aceleaşi condiţii, comunicându-i şi eventualele modificări ale clauzelor acestuia. Conform art. 3.9, în situaţia în care contractul nu se reînnoieşte chiriaşul este obligat ca în termen de 30 de zile să elibereze spaţiul, predându-l în stare corespunzătoare de folosinţă. În temeiul art. 3.11 din contract, în cazul în care la expirarea contractului de închiriere părţile nu au convenit în mod expres cu privire la prelungirea relaţiilor contractuale, respectiv prin încheierea unui nou contract sau act adiţional la contract, se consideră contractul încetat de drept, fără nicio notificare prealabilă sau altă formalitate, iar chiriaşul are obligaţia de predare a bunului dat în locaţiune.

De asemenea, instanţa va reţine disp. art. 7.1 din contract, potrivit cărora contractul încetează la expirarea termenului pentru care a fost încheiat, fără a fi necesară o înştiinţare prealabilă.

Potrivit art. 10.11 din contract, schimbarea titularului de contract poate avea loc, cu aprobarea locatorului, în următoarele condiţii: printr-un renunţ notarial al acestuia în caz de divorţ, atunci când instanţa nu s-a pronunţat cu privire la atribuirea beneficiului contractului de locaţiune.

Contractul de închiriere pentru suprafaţa locativă cu destinaţia de locuinţă de necesitate nr. .../30.06.2017 poartă semnătura reclamantei-pârâte, precum şi a numitului B  C.

La Anexa nr. 1 B sunt înscrişi titularul contractului de închiriere şi membrii familiei care locuiesc împreună cu acesta ca fiind reclamanta-pârâtă, Bruma Cardinal, Ferariu Andrei şi Ferariu Andreea.

La data de 28.03.2018 reclamanta-pârâtă a înregistrat la Direcţia Fond Locativ cererea de prelungire a contractului de închiriere (fila nr. 46 dosar).

Prin comunicarea nr. 31230/20.04.2018 a Direcţiei Fond Locativ către Comisia socială constituită în condiţiile Legii nr. 114/1996 (fila nr. 47) s-a arătat că locuinţa este deţinută de titularii F E şi B C în baza contractului de închiriere nr. .../30.06.2017 cu o valabilitate până la data de 01.05.2018. S-a reţinut că cei doi au prezentat o declaraţie notarială din care să rezulte că nu au deţinut şi nu deţin o locuinţă în proprietate sau o locuinţă din fondul locativ de stat sau fondul locativ al mun. Iaşi. De asemenea, se arată că nu înregistrează debite la plata chiriei şi a cheltuielilor de întreţinere, iar din verificările efectuate rezultă că numitul B C figurează în evidenţa D.G.E.F.P.L. Iaşi cu debite restante la bugetul local în valoare de 30425 lei amenzi în baza Legii nr. 61/1991, 1000 lei amenzi diverse, 195 lei amenzi auto.

Prin procesul verbal încheiat în şedinţa comisiei sociale de analiză a solicitărilor locative în baza Legii nr. 114/1996 cu nr. de înregistrare 40695/23.04.2018, la pct. nr. 11 se arată că nu se aprobă solicitarea de prelungire a contractului de închiriere a numiţilor F E şi B C, motivat de debitele restante la bugetul local.

Prin răspunsul la cererea reclamantei-pârâte înregistrată sub nr. 31230/2018 la Direcţia de Fond Locativ a mun. Iaşi (fila nr. 23) prin care a solicitat prelungirea contractului de închiriere pentru locuinţa din str. ..., s-a arătat că cererea a fost analizată în Comisia socială de aplicare a Legii nr. 114/1996 în şedinţa din data de 23.04.2018, iar solicitarea nu a fost aprobată motivat de debitele cu care figurează la bugetul local.

Prin cererea înregistrată sub nr. 81524/09.08.2018 la Direcţia de Fond Locativ Iaşi reclamanta-pârâtă arată că nu solicită ca pe noul contract să fie trecut şi soţul ei, având în vedere că acesta a părăsit domiciliu şi se află într-o relaţie extraconjugală şi a dat o declaraţie notarială prin care arată că înţelege să renunţe la beneficiul contractului de închiriere.

Prin comunicarea nr. 81524/24.08.2018 a Direcţiei Fond Locativ către Comisia socială constituită în condiţiile Legii nr. 114/1996 (fila nr. 53) s-a arătat că locuinţa este deţinută de titularii F E şi B C în baza contractului de închiriere nr. .../30.06.2017 cu o valabilitate până la data de 01.05.2018. S-a reţinut că cei doi au prezentat o declaraţie notarială din care să rezulte că nu au deţinut şi nu deţin o locuinţă în proprietate sau o locuinţă din fondul locativ de stat sau fondul locativ al mun. Iaşi. Se mai reţine faptul că a fost depusă declaraţia notarială de renunţare a numitului B. C la beneficiul contractului de închiriere şi ca pe rolul Judecătoriei Iaşi este înregistrată o cerere de divorţ. De asemenea, se arată că reclamanta-pârâtă nu figurează în evidenţa D.G.E.F.P.L. Iaşi cu debite restante la bugetul local.

Ulterior, reclamanta a înregistrat cererea nr. 116773/13.11.2018 la Direcţia Fond Locativ a mun. Iaşi o de prelungire a contractului de închiriere pentru locuinţa din str. .., fiind menţinută decizia comisiei privind neprelungirea relaţiilor contractuale.

La fila nr. 26 dosar a fost depusă declaraţia numitului B C, autentificată prin încheierea de autentificare nr. .../29.06.2018 de B.I.N. ..., prin care numitul B C arată că renunţă la beneficiul contractului de închiriere nr. ... pentru suprafaţa locativă cu destinaţia de locuinţă de necesitate, încheiat la data de 30.06.2017 cu Direcţia Fond Locativ- Serviciul Administrare Spaţii cu Destinaţia de Locuinţă, cu privire la ap. ..., situat în mun. Iaşi, str. ..., jud. Iaşi.

Prin sentinţa civilă nr. 11010/25.10.2018, definitivă, pronunţată în dosarul nr. .../245/2018 s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiate între F E şi B C la data de 15.08.2008, prin acordul părţilor.

În drept, potrivit art. 1777 Cod civil, locaţiunea este contractul prin care o parte, numită locator, se obligă să asigure celeilalte părţi, numite locatar, folosinţa unui bun pentru o anumită perioadă, în schimbul unui preţ, denumit chirie.

Instanţa va reţine şi disp. art. 44  din Legea nr. 114/1996, potrivit cărora contractul de închiriere se încheie de către primar sau de către o persoană împuternicită de acesta cu beneficiarii stabiliţi de consiliul local, pe o perioadă de 5 ani, cu posibilitatea de prelungire pe baza declaraţiei de venituri şi a actelor doveditoare necesare conform prevederilor legale, precum şi art. 72 din Legea nr. 114/1996, potrivit căruia dispoziţiile prezentei legi privind închirierea locuinţelor se completează cu dispoziţiile Codului civil privind contractul de locaţiune.

Potrivit art. 1809 Cod civil, contractul de locaţiune încetează de drept la expirarea termenului convenit de părţi sau, după caz prevăzut de lege, fără a fi necesară o înştiinţare prealabilă. Instanţa reţine că textul legal coincide cu prevederile art. 3.4 din contract. Aşadar, în lipsa manifestării de voinţă exprese din partea uneia dintre părţi în sensul prelungirii contractului de locaţiune acesta încetează de drept. Cu toate acestea, instanţa reţine faptul că încetarea de drept a contractului în acest mod nu este de natură a face inaplicabilă instituţia tacitei relocaţiuni. Potrivit art. 1810 alin. 1 Cod civil, dacă, după împlinirea termenului, locatarul continuă să deţină bunul şi să îndeplinească obligaţiile fără vreo împotrivire din partea locatorului, se consideră încheiată o nouă locaţiune, în condiţiile celei vechi, inclusiv în privinţa garanţiilor.

Prin urmare, tacita relocaţiune echivalează cu încheierea unui nou contract de locaţiune, nu cu prelungirea vechiului contract încetat de drept prin expirarea termenului.

Mai mult, instanţa reţine că în contractul încheiat între părţi nu există nicio clauză contractuală care să excludă în mod expres tacita relocaţiune de la aplicarea în raporturile juridice dintre părţi, iar potrivit art. 10.15 din contract acestuia îi sunt aplicabile inclusiv prevederile Codului Civil.

Instanţa reţine că, în cauză, reclamanta-pârâtă a invocat faptul că a continuat să folosească bunul cu prudenţă şi diligenţă, ca un bun proprietar, achitând lunar contravaloarea chiriei şi utilităţilor, iar pârâtul-reclamant nu s-a opus, încasând sumele plătite cu titlu de chirie. Aşadar, la fila nr. 20 dosar este depus răspunsul nr. 118534/19.11.2018 emis de Mun. Iaşi- Direcţia Fond Locativ S.A.S.D.L. din care rezultă că reclamanta-pârâtă nu figurează cu debite la plata chiriei pentru locuinţa situată în str. ..., aceasta fiind achitată până în data de 30.11.2018. De asemenea, la dosarul cauzei se regăseşte şi adresa nr. 5512/02.04.2018 emisă de Termo-Service S.A. din care rezultă că reclamanta-pârâtă nu înregistrează restanţe cu titlu de cheltuieli de întreţinere şi penalităţi, iar sumele evidenţiate în lista de plată cu titlu de restanţe la plata cheltuielilor de întreţinere sunt debite nerecuperate de la foştii chiriaşi. De altfel, instanţa reţine faptul că pârâtul-reclamant nu a invocat niciun motiv legat de neplata de către reclamanta-pârâtă a sumelor datorate cu titlu de chirie sau utilităţi, unicul motiv pentru care a fost refuzată reînnoirea contractului de închiriere fiind reprezentat de debitele mari datorate la bugetul local de către B C, fostul soţ al titularei, care a avut drept locativ în imobil. La dosarul cauzei nu au fost depuse notificări transmise de pârâtul-reclamant către reclamanta-pârâtă în sensul achitării unor sume de bani restante ori alte dovezi în sensul că aceasta ar avea datorii rezultate din derularea contractului de locaţiune.

Pentru a opera tacita relocaţiune, instanţa reţine că este necesar să fie îndeplinite două condiţii, şi anume locatarul continuă să deţină bunul şi să îndeplinească obligaţiile, iar locatorul să nu se împotrivească. Simpla menţiune care figurează pe răspunsurile primite de reclamanta-pârâtă de la Direcţia de Fond Locativ prin care i se pune în vedere că cerere de prelungire a contractului de închiriere a fost respinsă, în sensul că i se solicită predarea spaţiului locativ, nu poate constitui o veritabilă împotrivire a locatorului, în viziunea instanţei, deoarece acestea au fost incluse în mod exclusiv în aceste răspunsuri datate 02.05.2018 (fila nr. 50), 02.11.2018 (fila nr. 25), 10.12.2018 (fila nr. 56). Instanţa reţine că, cel mai probabil, acest răspuns a fost constituit pe un şablon, în primul rând, iar în al doilea rând, în intervalul 02.05.2018, care reprezintă momentul primei solicitări de prelungire a contractului de închiriere şi până la introducerea cererii de chemare în judecată, 29.11.2018, pârâtul-reclamant nu a făcut dovada emiterii unor notificări prin care să i se pună în vedere reclamantei-pârâte să elibereze imobilul în cauză din care să rezulte în mod neechivoc opoziţia sa la stăpânirea bunului de către reclamanta-pârâtă.

 Mai mult, potrivit art. 3.10 din contract, în cazul în care nu sunt respectate disp. art. 3.9 (potrivit căruia în situaţia în care contractul nu se reînnoieşte chiriaşul este obligat ca în termen de 30 de zile să elibereze spaţiul, predându-l în stare corespunzătoare de folosinţă), locatorul va întocmit o ,,notă de constatare” în care se vor consemna toate aspectele constatate şi care, împreună cu acest contract de închiriere, constitui titlu executoriu, ce se comunică locatorului. Instanţa reţine că o asemenea notă de constatare nu a fost depusă la dosar, deşi pârâtul-reclamant susţine că în cauză contractul de închiriere nu a fost reînnoit.

Mai mult, instanţa urmează a avea în vedere şi art. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului care prevede dreptul la respectarea vieții private și familiale, a domiciliului și a corespondenței:

„(1) Orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale şi de familie, a domiciliului său și a corespondenței sale.

(2) Nu este admis amestecul unei autorități publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege și dacă constituie o măsura care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea națională, siguranța publică, bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii și prevenirea faptelor penale, protejarea sănătății și a moralei, ori protejarea drepturilor și libertăților altora”.

Instanţa reţine că dreptul la o locuinţă poate fi încadrat în aplicabilitatea art. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, motiv pentru care urmează să analizeze dacă ingerinţa în cauză este prev. de lege, dacă urmăreşte un scop legitim şi dacă este proporţională cu aceste scopuri.

Aşadar, cu toate că este adevărat că prezenta ingerinţă este prev. de lege, atât de lege în sens restrâns, cât şi de contractul încheiat între părţi şi care are putere de lege între acestea, în sensul că este prevăzut cazul de încetare de drept pe care pârâtul-reclamant îl invocă în cauză, precum şi că ar putea fi acceptat că ingerinţa urmăreşte un scop legitim, şi anume asigurarea folosirii locuinţelor sociale de către persoane aflate în nevoie, care îndeplinesc criteriile prevăzute de lege şi care achită la timp sumele pe care le datorează, instanţa consideră că în cauză nu este îndeplinită condiţia proporţionalităţii, având în vedere considerentele ce vor fi expuse. Aşadar, instanţa reţine că refuzul autorităţilor publice de a reînnoi contractul de închiriere încheiat cu reclamanta-pârâtă este determinat în mod exclusiv de faptul că numitul B C, fostul soţ al reclamantei-pârâte, figura cu amenzi contravenţionale neplătite de o valoare considerabilă. Cu toate acestea, instanţa reţine că prin sentinţa civilă nr. 11010/25.10.2018 pronunţată în dosarul nr. 12357/245/2018 al Judecătoriei Iaşi, definitivă, a fost desfăcută căsătoria încheiată între reclamanta-pârâtă şi numitul B C, iar prin declaraţia autentificată sub nr. .../29.06.2018 la B.I.N. numitul B C a arătat că înţelege să renunţe la beneficiul contractului de închiriere nr. .../30.06.2017 cu privire la ap. nr. ..., situat în mun. Iaşi, str. ..., în favoarea reclamantei-pârâte. Mai mult, după cum a fost deja învederat, instanţa reţine că reclamanta-pârâtă nu figurează cu restanţe la plata chiriei ori a utilităţilor, fiind depuse în acest sens înscrisuri, iar pârâtul-reclamant nu invocă existenţa unor asemenea restanţe. Instanţa va avea în vedere şi faptul că reclamanta-pârâtă are doi copii minori, şi anume F A, născut la data de ...11.2002, precum şi F A, născută la data de ...06.2007, care au nevoie de stabilitate inclusiv din punctul de vedere al situaţiei locative. Potrivit certificatului de atestare fiscală pentru persoane fizice nr. 296963/31.05.2019, reclamanta-pârâtă nu figurează cu bunuri mobile sau imobile în patrimoniu. În concluzie, instanţa consideră că solicitarea de evacuare a reclamantei-pârâte împreună cu cei doi minori din locuinţa situată în mun. Iaşi, str. ..., , jud. Iaşi pentru singurul motiv al neplăţii de către numitul B C a amenzilor contravenţionale, acesta în prezent nefigurând ca titular al contractului de închiriere, nu este proporţională cu scopurile urmărite prin această măsură, fiind de natură a prejudicia reclamanta-pârâtă şi pe cei doi copii minori în mod iremediabil. 

Instanţa reţine că potrivit O.U.G. Nr. 43 din 26 iunie 2014 privind durata unor contracte de închiriere pentru suprafeţe locative cu destinaţia de locuinţe, durata contractelor de închiriere privind suprafeţele locative cu destinaţia de locuinţe din proprietatea statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale, reglementată de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2009 privind durata unor contracte de închiriere pentru suprafeţe locative cu destinaţia de locuinţe, aprobată prin Legea nr. 309/2009, pentru care a operat tacita relocaţiune, în condiţiile prevăzute la art. 1.810 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, este de 5 ani de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

Instanţa va admite, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta-pârâtă F E în contradictoriu cu pârâtul-reclamant mun. Iaş, prin primar şi va constata că în raporturile dintre părţi a intervenit tacita relocaţiune cu privire la imobilul situat în Iaşi, str. ..., ..., jud. Iaşi, compus din o cameră în suprafaţă de 20,10 m.p. şi dependinţe principale în suprafaţă de 19,50 m.p.

Raportat la soluţia acordată în cauză instanţa va dispune respingerea, ca neîntemeiată, a cererii de chemare în judecată în rest.

În ceea ce priveşte cererea reconvenţională prin care se solicită constatarea rezilierii contractului de locaţiune pentru neîndeplinirea de către reclamanta-pârâtă F E a criteriilor stabilite prin Legea nr. 114/1996 şi hotărârile de consiliu local ale autorităţii publice, evacuarea reclamantei-pârâte şi a minorilor F A şi F A din imobil, precum şi obligarea reclamantei-pârâte la plata contravalorii folosinţei imobilului până la evacuarea efectivă, instanţa urmează să o respingă, ca neîntemeiată, raportat la soluţia acordată cererii principale de chemare în judecată. Astfel, instanţa reţine că, potrivit art. 1516 alin. 2 Cod civil, atunci când, fără justificare, debitorul nu îşi execută obligaţia şi se află în întârziere, creditorul poate, la alegerea sa şi fără a pierde dreptul la daune interese, dacă i se cuvin, să obţină, dacă obligaţia este contractuală, rezoluţiunea sau rezilierea contractului ori, după caz, reducerea propriei obligaţii corelative. În cauză instanţa a reţinut deja că nu se pune în discuţie neîndeplinirea obligaţiilor contractuale de către reclamanta-pârâtă, motiv pentru care instanţa va respinge, ca neîntemeiată, cererea reconvenţională formulată de pârâtul-reclamant.

Ia act de faptul că reclamanta-pârâtă şi-a manifestat poziţia în sensul solicitării cheltuielilor de judecată pe cale separată.

Ia act de faptul că pârâtul-reclamant nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare