Constatarea neregularităţii actului de sesizare al instanței, respectiv a Rechizitoriul, sub aspectul încălcării dreptului la apărare al inculpatului, precum şi sub aspectul nedescrierii în concret a modalității de comitere a faptei indicate la pct. 6 din

Prin încheierea penală din data de ZZ.LL.AA pronunţată în dosar nr. de mai sus, judecătorul de cameră preliminară a admis în parte cererile şi exceptiile invocate de către inculpatul A, prin apărător ales şi în consecinţă:

În baza art. 345 al.1 şi 2 C.pr.pen. a constatat neregularitatea actului de sesizare al instanței, respectiv Rechizitoriul întocmit la data de ZZ LL AA în dosar X/P/AA, sub aspectul încălcării dreptului la apărare al inculpatului şi al nedescrierii în concret a modalității de comitere a faptei indicate la pct. 6 din Rechizitoriu.

A respins restul excepțiilor formulate.

 În baza art. 345 al.2 teza finală, a dispus comunicarea prezentei Incheieri Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare, procurorul urmând a comunica judecătorului de cameră preliminară dacă mentine dispozitia de trimitere in judecată sau solicită restituirea cauzei, în termen de 5 zile de la data comunicării redactării prezentei încheieri.

Pentru a pronunţa această încheiere judecătorul de cameră preliminară a reţinut următoarele:

„Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare, nr. X/P/AA a fost trimis în judecată inculpatul A, pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală în modalitatea prev.de art.9 alin.1 lit.c din Lg.241/2005 şi împrumutarea sub orice formă, direct sau printr-o persoană interpusă, de la societatea pe care o administrează, suma împrumutată fiind inferioară limitei prev.de art.144 ind.4 al.3 lit.a din lg.3171990, precum şi prev.de art.272 alin.1 lit.c din Lg.31/1990.

În fapt s-a reţinut următoarele: în data de ZZ.LL.AA, D.G.F.P. ... a formulat o sesizare penală împotriva reprezentaților legali ai SC. B SRL ... sub aspectul existenței unor suspiciuni de săvârșire a infracțiunii de evaziune fiscală.

Astfel cu rezultă din mijloacele de probă administrate în cauză, S.C. B SRL ... (Y/.../...) a fost înființată în cursul anului 2012, din inițiativa inculpatului A, având însă scriptic ca asociat unic și administrator pe suspecta C — mama inculpatului. Obiectul de activitate al societății a fost „ lucrări de construcții a clădirilor rezidențiale și nerezidențiale”.

Deși scriptic S.C. B SRL ... era condusă de suspecta C, în realitate, prin împuternicirea nr. Z/ZZ.LL.AA, administrarea faptică a societății a fost încredințată inculpatului A.

În perioada AA-AA S.C. B SRL ... a înregistrat venituri în baza mai multor contracte de subantrepriză constând în activități de prestări servicii în construcții constând în săpături trotuar, săpături carosabil, săpături spațiu verde, lucrări de infrastructură teren sport ..., prestări servicii branșamente, apă, canal, prestări servicii de finisaje interioare și exterioare precum și din activități de comerț cu anvelope camioane.

Din analiza rapoartelor D pentru anii AA — AA a rezultat că, clienții  S.C. B SRL ... pentru anul AA au fost SC. E SRL ..., SC. F SRI. ..., SC G SRL ..., SC H SRL ..., iar pentru anul AA, SC. I SRL ..., SC. J SRL, SC. K SA, SC F SRL, SC L SRL și SC M SRL.

Calcularea obligațiilor fiscale prin raportare la veniturile obținute, l-ar fi obligat pe inculpatul A la plata implicită a unor taxe mult mai  mari, astfel că, în vederea diminuării bazei impozabile, în perioada AA-AA, în baza aceleiași rezoluții infracționale, din dispoziția inculpatului, în contabilitatea S.C. B SRL ..., au fost înregistrate mai multe facturi și chitanțe provenite de la 5 societăți abandonate şi cu comportament de tip „fantomă ", în care s-a consemnat în mod nereal,  prestarea unor lucrări fictive.

Ceea ce a atras atenția la societățile în numele cărora au fost emise facturile fiscale, a fost faptul că acestea aveau un comportament de tip  „fantomă ” fiind administrate scriptic de către persoane fără venituri, majoritatea oameni ai străzii care nu au mai fost găsiți, astfel încât participarea acestora la săvârșirea infracțiunii în calitate de complici, nu a putut fi dovedită.

Prejudiciul cauzat bugetului de stat de către inculpatul A — administrator faptic la SC. B SRL ..., prin înregistrarea în contabilitatea societății a unui număr de 107 facturi fiscale, reprezentând cheltuieli fictive, se ridică la suma de 829.747 lei, sumă cu care persoana vătămată ANAF prin AJFP ... se constituie parte civilă ( adresele nr. 1/ZZ.LL.AA, nr. 2/ZZ.L.AA și 3/ZZ.LL.AA ).

În vederea stabilirii cu certitudine a situației de fapt, a constatării existenţei sau inexistenței infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, stabilirea  vinovăției acestuia, în scopul aflării adevărului și a justei soluționări a cauzei, în prezentul dosar, organele de cercetare penală au întrebuințat următoarele mijloace de probă: declarațiile suspectei, declarațiile martorilor, procese verbale de control, raport de inspecție fiscală, raport de constatare, procese verbale de constatare, înscrisuri.

În cursul urmăririi penale nu s-a putut obține poziția inculpatului A cu privire la acuzațiile care i se aduc, acesta deși legal citat în repetate rânduri, nu s-a prezentat. De altfel, mama acestuia a declarat că inculpatul A s-a mutat în ... cu familia la o adresă necunoscută.

Starea de fapt a fost stabilită în baza probelor administrate, sesizarea penală a AJFP ... precum și actele de constatare ale acestora coroborându-se cu celelalte probe.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare la data de ZZ.LL.AA.

Urmare a comunicării rechizitoriului întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare, inculpatul A, la data de ZZ.LL.AA, prin apărătorul său ales, a formulat cereri şi excepţii privind efectuarea urmăririi penale și legalitatea administrării probelor de către procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare sub dosarul nr. X/P/AA solicitând a se constata următoarele:

-urmărirea penală este lovită de nulitatea prevăzută de art. 281 alin. 1 lit. f)  și 282 alin. 1 c.pr.penală, având în vedere încălcarea de către organele de urmărire penală a dreptului meu la apărare, prevăzut de art. 10 alin. 1, 2, 3 și 5 și art. 83 lit. a/1) c.pr.penală, întrucât întreaga urmărire penală s-a desfășurat fără citarea inculpatului în condițiile prevăzute de codul de procedură penală și fără asigurarea apărării din oficiu prevăzută de art. 90 alin. 1 lit. b. c.pr.penală.

-neregularitatea rechizitoriului, constând în nedescrierea stării de fapt reținute în sarcina inculpatului, în ceea ce privește infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 272 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 31/1990, precum și în ambiguitatea stării de fapt prezentate prin actul de sesizare a instanței, respectiv rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare, emis la data ZZ LL AA sub dosarul nr. X/P/AA, fiind încălcate prevederile art. 328 alin. 1 c.pr.penală, în partea referitoare la descrierea stării de fapt.

-nelegalitatea rechizitoriului prin neaplicarea prevederilor art. 5 c.penal și ale Deciziei Curții Constituționale nr. 265 din 6 mai 2014, referitoarea la legea penală mai favorabilă și aplicarea ei în mod global și, ca atare, greșita aplicare în cauză a prevederilor noului cod penal, cu consecința unei nelegale încadrări a faptelor care mi se impută prin aplicarea dispozițiilor art. 38 alin. 1 c.penal.

În motivarea cererii formulate s-au arătat următoarele:

„1.Urmărire penală este lovită de nulitatea prevăzută de art. 281 alin. 1 lit. f) și 282 alin. 1 c.pr.penală, având în vedere încălcarea de către organele de urmărire penală a dreptului meu la apărare, prevăzut de art. 10 alin. 1,  2, 3 și 5 și art. 83 lit. a/1)  c.pr.penală, întrucât întreaga urmărire penală s-a desfășurat fără citarea mea în condițiile prevăzute de codul de procedură penală și fără asigurarea apărării din oficiu prevăzută de art. 90 alin. 1 lit. b. c.pr.penală.

După cum rezultă din dosarul de urmărire penală, subsemnatul am fost anchetat și trimis în judecată pentru săvârșirea a două infracțiuni, una de evaziunea fiscală, prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 241/2005 și a doua prevăzută și pedepsită de art. 272 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 31/1990 a societăților. Ancheta penală a început odată cu începerea urmăririi penale, la data de ZZ LL AA și s-a finalizat prin emiterea rechizitoriului, la data de ZZ LL AA.

Pe întreaga durată a urmăririi penale nu am avut cunoștință că  am calitatea de subiect procesual principal (suspect) și de parte (inculpat) în dosarul de urmărire penală nr. X/P/AA al Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare. 

Astfel, întreaga urmărire penală s-a desfășurat împotriva mea fără ca să am cunoștință despre aceasta, precum și despre calitățile mele procesuale succesive de suspect și inculpat pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală și de împrumutare sub orice mod a unor sume de bani din patrimoniul societății B S.R.L. peste limita prevăzută de art. 144/4 alin. 3 lit. a) din Legea nr. 31/1990.

1.1. Cauza necunoașterii de către subsemnatul a inițierii și desfășurării împotriva mea a unei anchete penale sub dosarul nr. X/P/AA al Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare a fost greșita efectuare a citării mele în cauză, respectiv prin neîndeplinirea procedurii de citare în conformitate cu prevederile art. 259 alin. 5 c.pr.penală.

După cum rezultă din declarațiile date în mod succesiv în cauză, mama mea, C, a învederat în repetate rânduri organelor de urmărire penală, în special agentului șef principal de poliție N (ZZ LL AA - filele 25-26 din vol. I/A d.u.p. - ZZ LL AA - fila 30 din vol I/A d.u.p. - 7 iulie 2017 - filele 96-97 din vol I/A d.u.p., aceasta din urmă dată în calitate de martor, în condițiile în care avea calitatea procesuală de suspect!!?) , faptul că sunt plecat din țară din anul 2012, că nu locuiesc la domiciliul care rezultă din evidențele autorităților române, că locuiesc în ... la o adresă pe care ea nu o cunoaște.

De asemenea, în urma executării mandatelor de aducere care au fost dispuse în cauză (de exemplu cel din ZZ LL AA, în executarea căruia s-a întocmit procesul verbal din data de ZZ LL AA, aflat la fila 87 din vol.I/A d.u.p.) s-a stabilit că nu locuiesc la adresa situată în ...). 

Ca atare, în considerarea acestei evidențe, în baza art. 259 alin. 5 c.pr.penală (referitor la locul citării suspectului și inculpatului, în ipoteza în care nu se cunosc nici adresa unde acesta locuiește și nici locul lui de muncă), era obligatorie afișarea la sediul Poliției ... a înștiințării prevăzute de acest text de lege, având elementele acolo prevăzute. Or această procedură de citare nu a fost îndeplinită niciodată pe parcursul întregii anchete.

De asemenea, din actele dosarului de urmărire penală nu rezultă efectuarea vreunui alt demers din partea organelor judiciare care să ducă la concluzia încunoștințării mele în vreun mod de desfășurarea împotriva mea a anchetei penale care a făcut obiectul dosarului nr. X/P/AA al Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare.

 Efectul acestei omisiuni a fost încălcarea dreptului meu la apărare!

Într-adevăr, întrucât nu am știut despre ancheta desfășurată și îndreptată împotriva mea nu am avut posibilitatea de lua la cunoștință acuza care a fost formulată împotriva mea, drept prevăzut de art.  78 și art. 83  lit. a/1 c.pr.penală și dreptul de la apărare, prevăzut de 10 alin. 1, 2, 3 și 5 și art. 83 lit. a/1) c.pr.penală, de art. 24 din Constituția României și de art. 6 paragraful 3 din Convenția europeană asupra drepturilor omului și a libertăților fundamentale. 

Prin încălcarea dreptului meu de a mă apăra, în mod evident, ancheta penală desfășurată sub dosarul nr. X/P/AA al Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare, parte a procesului penal inițiat împotriva mea, nu s-a bucurat de pretenția de echitate prevăzută și impusă de art. 6 paragraful 1 din Convenția menționată.

1.2. Organele de urmărire penală au încălcat prevederile art. 90 lit. b) c.pr.penală referitoare la obligativitatea asigurării asistenței juridice obligatorii prin desemnarea, în condițiile art. 91 alin. 1 c.pr.penală a unui avocat din oficiu.

 Într-adevăr, raportat la cele mai sus menționate, respectiv la necunoașterea adresei la care locuiam efectiv si/sau a locului meu de muncă și, în consecință, a necunoașterii de către mine a procesului penal inițiat împotriva mea sub dosarul nr. X/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare, organele judiciare aveau obligația de a constata că nu îmi pot face singur apărarea, în sensul prevăzut de art. 90 lit. b) c.pr.penală. Ceea ce în mod obligatoriu trebuia să atragă, în condițiile art. 91 alin. 1 c.pr.penală, desemnarea în beneficiul meu a unui avocat din oficiu care să îmi asigure dreptul la apărare. 

Consider că organele judiciare aveau obligația de a desemna în beneficiul meu, în scopul asigurării dreptului meu la apărare, un avocat din oficiu, întrucât necunoaşterea adresei locuinței mele, precum și a locului meu de muncă, cu consecința ineficientei/imposibilității mele citări/citării mele de la aceste adrese, trebuia să îi determine să stabilească lipsa mea de capacitate de a-mi asigura apărarea.

Cred că nu greșesc dacă susțin că esențiala și primordială condiție pentru ca un acuzat să-și poată asigura apărarea este cunoașterea respectivei calități, precum și a punerii lui su acuzare, într-un cuvânt a existenței unei anchete penale îndreptate împotriva lui. Or, eu nu am știut despre toate acestea!

2.Neregularitatea rechizitoriului, constând în nedescrierea stării de fapt reținute în sarcina mea, în ceea ce privește infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 272 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 31/1990, precum și în ambiguitatea stării de fapt prezentate prin actul de sesizare a instanței, respectiv rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare, emis la data ZZ LL AA sub dosarul nr. X/ P/AA, fiind încălcate prevederile art. 328 alin. 1 c.pr.penală, în partea referitoare la descrierea stării de fapt.

 Într-adevăr, este de observat că actul de acuzare este lovit de un viciu major: nedescrierea în concret a faptei sau faptelor care mi se impută, respectiv în ce mod am ,,împrumutat” de la societatea B S.R.L. Suma de 1.237.408 lei, de care ulterior am dispus. De unde rezultă intenția de a împrumuta suma în discuție și care sunt probele care suțin acuza.  Este de observat că la capitolul III din rechizitoriu, denumit ,,Aprecierea probelor administrate în cauză” nu se vorbește cu un cuvânt de către procuror despre acest aspect!!!

 Adică, nu se aduc niciun fel de elemente de fapt concrete din care să rezulte caracterul infracțional al ridicărilor de numerar din conturile societății. Ridicarea sumelor de bani din conturile societății nu semnifică nicidecum săvârșirea vreunei infracțiuni!!!

3.Nelegalitatea rechizitoriului prin neaplicarea prevederilor art. 5 c.penal și ale Deciziei Curții Constituționale nr. 265 din 6 mai 2014, referitoarea la legea penală mai favorabilă și aplicarea ei în mod global și, ca atare, greșita aplicare în cauză a prevederilor noului cod penal, cu consecința unei nelegale încadrări a faptelor care mi se impută prin aplicarea dispozițiilor art. 38 alin. 1 c.penal.

Este de observat că întreaga activitate infracțională de care sunt acuzat s-a desfășurat și consumat anterior intrării în vigoare a noului cod penal. Ca atare, raportat la data trimiterii mele în judecată, procurorul constatând existența unui conflict temporal de legi penale, în temeiul art. 5 c.penal, precum și a Deciziei Curții Constituționale nr. 265 din 6 mai 2014, avea obligația de a stabili legea penală mai favorabilă în această cauză. O astfel de discuție lipsește din cuprinsul rechizitoriului!  Se poate doar constata că în dispozitivul acestuia încadrarea juridică invocă art. 38 alin. 1 c.penal. Acest text de lege, desigur din noul cod penal, reglementează concursul de infracțiuni. Or, regimul sancționator prevăzut de art. 39 c.penal pentru concursul de infracțiuni este mult mai aspru decât cel prevăzut de vechiul cod penal. De asemenea, regimul juridic general al pedepselor prevăzute în noul cod penal este mai aspru decât cel prevăzut de noul cod penal. Desigur, infracțiunea de evaziune fiscală pentru care am fost trimis în judecată, este prevăzută și pedepsită de Legea nr. 241/2005. Însă concursul de infracțiuni, precum și celelalte prevederi referitoare la individualizarea pedepsei, la instituțiile suspendării condiționate a executării acesteia, la amânarea aplicării pedepsei etc. erau și sunt prevăzute de codurile penale vechi și nou. Ca atare, având în vedere conflictul temporal de legi (codurile penale) consider că în aplicarea prevederilor art. 5 c.penal, legea penală mai favorabilă este vechiul cod penal, îndeosebi raportat la regimul sancționator al concursului de infracțiuni și al suspendării condiționate a executării pedepsei. Prin urmare, încadrarea juridică a faptelor care mi se impută este greșită, nefiind aplicabil în cauză art. 38 alin. 1 c.penal ci, eventual art. 33 lit. a) din vechiul cod penal. 

Pe de altă parte, este de observat că dispozitivul rechizitoriului, referitoare la aplicarea prevederilor art. 38 alin. 1 c.penal, este în contradicție cu expozitivul acestuia, atunci când la descrierea faptelor de evaziune fiscală se menționează că am acționat ,,în baza aceleiași rezoluțiuni infracționale”. Dacă este așa, atunci în cauză sunt aplicabile dispozițiile referitoare la infracțiunea continuată, prevăzute de art. 35 alin. 1 c.penal și nicidecum cele referitoare la concursul de infracțiuni, prevăzut de art. 38 alin. 1 c.penal.”

Examinând cererile şi exceptiile  formulate de către inculpatul A în faza de cameră preliminară prin prisma dispoziţiilor art. 345 alin. 1 Cod procedură penală, pe baza motivelor invocate şi a actelor şi lucrărilor aflate în dosar nr. X/P/AA al Parchetului de pe lângă Tribunalului Satu Mare, constată că acestea sunt parțial întemeiate ,urmând să le admită cu consecinţa trimiterii rechizitoriului Parchetului emitent în vederea remedierii neregularităţilor constatate  în contextul art. 345 C.proc.pen.

Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Satu Mare constată neregularitatea rechizitoriului emis în data de ZZ.LL.AA în dosarul nr. X/P/AA al Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare în ce priveşte elementele de fond intrinseci ale actului de investire a instanţei

Astfel, în evaluarea  cerinţelor de fond ale actului de sesizare judecătorul de cameră preliminară verifică claritatea acuzaţiei ceea ce presupune atât stabilirea locului şi datei comiterii faptelor care fac obiectul acuzaţiei ,cât şi prezentarea acestora cu suficentă precizie încât să rezulte concordanţă cu norma de incriminare.

Realizarea acestei evaluări urmăreşte o dublă finalitate, subsumată exigentelor de echitabilitate a procedurii.

Pe de o parte, este necesar să se asigure respectarea standardului prevăzut de art. 6 parag. 3 lit. a) din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale (în continuare Convenţia europeană) care recunoaşte acuzatului dreptul de a fi informat în mod amănunţit, asupra naturii şi cauzei acuzației aduse împotriva sa. Aşa cum s-a arătat în literatura de specialitate (R. De Gouttes, Article 5 parag. 2, în L.-E. Pettiti, E. Decaux, P.-H. Imbert, La Convention Européenne des Droits de L’Homme. Commentaire article par article, Paris, Editions Economica, 2000, p. 209-210) garanţia prevăzută de art. 6 parag. 3 lit. a) are ca scop asigurarea posibilităţii persoanei împotriva căreia se formulează o acuzaţie în materie penală de a-şi pregăti o apărare efectivă şi eficientă. Pentru acest motiv, în multe hotărâri Curtea Europeană a Drepturilor Omului analizează coroborat dispoziţiile art. 6 parag. 3 lit. a) cu cele ale art. 6 parag. 3 lit. b) sau d) din Convenţia europeană (CEDO, hotărârea din 23 martie 1999, în cauza Pélissier şi Sassi contra Franţei, parag. 52-54). Articolul 6 parag. 3 lit. a) din Convenţia europeană recunoaşte acuzatului dreptul de a fi informat, în mod detaliat, nu numai cu privire la cauza acuzării, adică faptele materiale de care este acuzat şi pe care este fondată acuzaţia, dar şi cu privire la natura acuzării, adică încadrarea juridică a faptelor (CEDO, hotărârea din 1 martie 2001, în cauza Dallos contra Ungariei, parag. 47), deoarece în materie penală, o informaţie precisă şi completă asupra acuzaţiilor formulate împotriva unei persoane, precum şi asupra încadrării juridice ce ar putea fi reţinută, este o condiţie esenţială a caracterului echitabil al procedurii (CEDO, hotărârea din 19 decembrie 2006, în cauza Mattei contra Franţei, parag. 35).

În altă ordine de idei, respectarea dreptului la un proces echitabil al inculpatului implică şi stabilirea în mod previzibil a obiectului judecăţii care, potrivit art. 371 Cod procedură penală se limitează la faptele şi la persoanele arătate în actul de acuzare, fiind astfel necesar ca actul de sesizare să cuprindă descrierea fiecărei fapte care formulează obiectul acuzaţiei penale, cu indicarea pentru fiecare dintre acestea şi a inculpaţilor care se consideră că au participat la comiterea ei. Respectarea exigenţelor art. 371 Cod procedură penală presupune ca fapta pretins comisă de inculpat să fie descrisă în actul de sesizare cu relevarea conţinutului constitutiv în scopul asigurării posibilităţii inculpatului de a-şi pregăti o apărare concretă şi efectivă. Deopotrivă, stabilirea limitelor judecăţii prezintă importanţă şi pentru aducerea la cunoştinţă a acuzaţiilor de către instanţă în temeiul art. 374 alin. (2) Cod procedură penală pentru ca inculpatul să îşi manifeste în deplină cunoştinţă de cauza opţiunea pentru judecata potrivit procedurii de drept comun sau potrivit procedurii abreviate a recunoaşterii învinuirii. Tot astfel, respectarea cerinţelor art. 371 Cod procedură penală permite determinarea obiectului probei şi stabilirea tezei probante a mijloacelor de probă propuse în apărare sau în acuzare în vederea evaluării legalității, pertinenței, concludenţei, utilității şi posibilității materiale de administrare a probelor în faza de judecată.

Aşadar, acuzaţiile parchetului trebuie să fie formulate într-o manieră suficient de clară, încât să dea posibilitatea persoanei inculpate să înţeleagă, chiar beneficiind de sprijinul unor specialişti ai dreptului (avocaţi, consilieri juridici), ce anume i se reproşează de către autorităţi şi care este semnificaţia penală a conduitei sale (încadrare juridică şi, implicit, tratament sancţionator).

În ceea ce priveşte nerespectare exigenţelor de loc şi timp ale descrierii faptei în rechizitoriu, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Satu Mare  reţine că în cauza Mattocia contra Italiei (CEDO, hotărârea din 25 iulie 2000, în cauza Mattocia contra Italiei, parag. 70-71) Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că informaţiile conţinute în acuzaţie cu privire la detaliile esenţiale privind locul şi timpul săvârşirii infracţiunii erau vagi şi contradictorii, fiind încălcat dreptul la un proces echitabil care ar fi trebuit să garanteze reclamantului oportunitatea şi posibilitatea de a se apăra într-o modalitate concretă şi efectivă. Această situaţie apreciată de instanţa de contencios european ca încălcând dreptul la un proces echitabil se regăsite şi în prezenta cauză.

Prin urmare, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Satu Mare  consideră că în rechizitoriu emis în data de ZZ.LL.AA în dosarul nr. X/P/AA al Parchetului de pe lângă Tribunalul Satu Mare data, locul şi modul de  comitere a  faptei descrise la punctul 6, este extrem de sumar  prezentată, după cum nu sunt indicate probele care au format convingerea parchetului  cu privire la faptul că inculpatul se face vinovat de această infracţiune.

Relativ la încălcarea dreptului la apărare al inculpatului, această critică formulată a fost considerată întemeiată, într-adevăr urmărirea penală a fost desfăşurată în întregime fără ca inculpatul să aibă cunoştinţă de derularea vreunei proceduri penale faţă de, insă asigurarea apărării din oficiu, reglementată de art. 90 al.1 lit.b C.pr.pen. de care afirmă inculpatul că a fost lipsit,  nu poate fi primită.

Pe tot parcursul urmăririi penale, inculpatul a fost citat de la domiciliul sau din loc. ..., procesul verbal de realizare a procedurii de citare fiind semnat de fiecare dată de mama sa, C, audiată şi  ea in cauză, care a oferit organelor de anchetă relatii cu privire la faptul că fiul ei este stabilit cu familia in ...

La fila 11 din rechizitoriu se reţine faptul că inculpatul s-a sustras  de la urmărirea penală, nedepunând nici o diligenţă pentru recuperarea prejudiciului, insă nu există la dosarul de urmărire penală nici o dovadă cu privire la faptul că acesta ar avea cunoştinţă de procedurile judiciare care se desfăşoară împotriva sa.

  Judecătorul de cameră preliminară apreciază că, procedând astfel procurorul a încălcat inculpatului atât dreptul la un proces echitabil cât şi dreptul la apărare, acesta neavând cunoştinţă de faptul că faţă de el se derulează o procedură judiciară la autorităţile competente.

Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Satu Mare constată că, prin Ordonanţa din ZZ.LL.AA (vol.I dosar u.p.fila 54) s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva inculpatului pentru  săvârşirea infracţiunea de evaziune fiscală, faptă prev.şi ped.de art. 9 alin.1 lit.c din Legea nr.241/2005 şi împrumutarea sub orice formă, direct sau printr-o persoană interpusă, de la societatea pe care o administrează, o sumă de bani superioară limitei prevăzute de art. 144 ind.4 al.3 lit.a, prev. şi ped. de art. 272 al.1 lit.c din Legea 31/90, cu aplic.art.35 alin.1 C.pen., art. 38 al.1 şi art.5 C.pen..

Judecătorul de cameră preliminară analizând referatul de terminare a urmăririi penale din data de ZZ LL AA, dat în prezentul dosar , constată că, în cuprinsul acestuia se reţine de către organul de cercetare penală că inculpatul A este plecat din ţară, în ..., din anul AA,  neexistând însă la dosarul de urmărire penală nicio dovadă a faptului că procurorul a făcut cercetări cu privire la prezenţa acestuia în ţară şi niciun fel de cercetări referitor la aflarea unui eventual domiciliu al acestuia.

Astfel, judecătorul de cameră preliminară constată că, desfăşurarea astfel a urmăririi penale faţă de inculpat echivalează cu privarea efectivă a acestuia de posibilitatea de a fi audiat cu privire la acuzaţiile pentru care procurorul a considerat că trebuie tras la răspundere penală, de a avea acces la dosarul de urmărire penală, ori de a propune şi de a obţine administrarea de probe, fie cu privire la obiectul acuzaţiei, fie în circumstanţiere. Aşadar, aceste elemente de nelegalitate constatate afectează semnificativ şi substanţial dreptul la un proces echitabil al inculpatului, care din culpa organelor de urmărire penală, a fost privat de posibilitatea de a participa la prima fază a procesului penal în cadrul căreia să-şi exercite dreptul la apărare.

Critica formulată in privinţa nedesemnării unui apărător din oficiu care sa-i reprezinte interesele, astfel cum apare reglementat in prevederile art. 90 al.1 lit.b C.pr.pen. nu va fi primită de către judecătorul de cameră preliminară, întrucât situația acolo reglementată vizează cu totul alte situații, nu cea din prezenta cauză.

Astfel, potrivit disp. art. 90 al.1 lit.c C.pr.pen., asistenţa juridică este obligatorie in cazul in care organul judiciar apreciază că suspectul sau inculpatul nu si-ar putea face singur apărarea.

Exercitarea dreptului la apărare prin propria persoană poate vătăma drepturile persoanei, spre exemplu, in cauzele în care, faţă de natura si particularităţile dosarului, este necesară o pregătire calificată juridică sau in cazul in care suspectul este cetățean străin sau apatrid şi nu cunoaște particularităţile procedurale ale dreptului român. De asemenea, persoanele cu dizabilități mintale sau cele surdomute se pot afla in situația de a nu-şi putea face singure apărarea, astfel încât inculpatul din prezenta cauză nu se află nici pe departe in aceasta situaţie.

Mai apoi, critica referitoare la neregularitatea rechizitoriului prin neaplicarea prevederilor art. 5 C.pen. şi ale Deciziei nr. 2165/6 mai 2014 al Curţii Constituționale, nu va fi de asemenea primită, independent de încadrarea juridică şi de legea apreciată de procuror ca fiind aplicabilă cauzei, judecătorul este cel chemat să decidă asupra acestui aspect, în faza de judecată.”

Urmare a comunicării încheierii mai sus arătate, prin adresa din data de ZZ.LL.AA Parchetul de pe lângă Tribunalul Satu Mare a comunicat faptul că îşi menține dispoziția de trimitere în judecată.

Judecătorul de cameră preliminară apreciază că in raport de comunicarea depusă la dosarul cauzei înăuntrul termenului prevăzut de disp. art. 345 al.3 C.pr.pen., procurorul nu a remediat in nici un fel neregularitățile constatate prin Încheierea de cameră preliminară din data de ZZ LL AA, astfel încât singurul remediu procesual in cauză, astfel cum este el reglementat de prevederile art. 346 al.3 lit.a C.pr.pen. este restituirea cauzei la procuror in vederea refacerii urmăririi penale, cu respectarea tuturor exigenţelor legale care se impun a fi avute in vedere in această fază.

Pentru ca urmărirea penală desfăşurată în lipsa inculpatului să fie legală, se impun a fi depuse toate diligenţele pentru aflarea domiciliului celui faţă de care se efectuează acte de urmărire penală, judecătorul de cameră preliminară neputând accepta ideea sustragerii unei persoane de la urmărire penală, in condiţiile in care aceasta nu are cunoștință de procedurile care se efectuează in ceea ce o privește.

Este adevărat că in cauză a fost audiată mama inculpatului, care a oferit relații cu privire la faptul că fiul ei este plecat cu familia in ..., insă pe de o parte este greu de acceptat ideea că mama nu cunoaşte nici adresa fiului şi nici un eventual număr de contact al acestuia, iar pe de altă parte, fiind vorba de o țară a Uniunii Europene, cu minime diligenţe putea fi aflată adresa, cu atât mai mult cu cât urmărire penală în cauză s-a desfăşurat pe parcursul a 4 ani.

Mai apoi, legat de împrejurarea că fapta reţinută la punctul 6 din rechizitoriu nu cuprinde elementele de loc, timp şi mod de comitere a faptei imputate, mijloacele de probă care au condus parchetul la reţinerea acestei fapte in sarcina inculpatului, este un alt aspect cu care de asemenea, judecătorul de cameră preliminară nu poate fi de acord.

Reţinerea faptului că în perioada ZZ LL AA-ZZ LL AA, inculpatul in calitate de administrator faptic al SC B SRL ..., in baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, a scos  in mod nelegal din conturile societăţii suma de 1.237.408 lei, fapt ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. şi ped. de art. 144 ind. 4 al.3 lit.a cu raportare la disp. art. 272 al.1 lit.c din Legea 31/1990, fără nici o altă precizare, fără indicarea datelor la care aceste sume au fost ridicate, a documentelor bancare emise cu ocazia acestor ridicări, a cuantumului fiecărei ridicări de numerar precum şi a altor elemente care să ofere posibilitatea inculpatului de a înțelege în primul rând şi mai apoi de a-şi putea formula o apărare eficientă în raport de aceste acuzații, este un aspect pe care judecătorul de cameră preliminară nu il poate împărtăşi.

În raport de aspectele anterior reţinute, apreciind că in cauză se impune refacerea urmăririi penale cu asigurarea dreptului la apărare al inculpatului, iar mai apoi se impune refacerea actului de sesizare al instanţei prin descrierea adecvată a acuzației reţinute la punctul 6 din rechizitoriu, judecătorul de cameră preliminară urmează a dispune restituirea cauzei la procuror, dând astfel eficienţă prevederilor art. 346 al.3 lit.a C.pr.pen

În temeiul prevederilor art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea contestaţiei urmează a fii lăsate în sarcina statului

Domenii speta

Spete similare