Contestaţie decizie de concediere admisă în parte, în sensul înlocuirii sancţiunii disciplinare contestate cu cea a reducerii salariului de bază pentru o perioadă de trei luni

Prin contestaţia înregistrată la această instanţă sub dosar cu nr.de mai sus, SINDICATUL A în reprezentarea contestatorului B, în contradictoriu cu intimata DIRECŢIA C, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză să se dispună:

I. anularea Dispoziţiei nr.1/ZZ.LL.2017 de concediere a contestatorului B şi obligarea intimatei la reîncadrarea în muncă a acestuia pe postul deţinut înaintea concedierii;

II. obligarea intimatei la plata drepturilor salariale cuvenite de la data încetării şi până la data reîncadrării la locul de muncă, drepturi actualizate şi indexate cu inflaţia şi dobânda bancară până la momentul plăţii efective.

În motivarea contestaţiei se arată că din luna LL.2007, contestatorul B a fost angajat în cadrul DIRECȚIA C, pe funcţia de infirmier, la D. Pe parcursul timpului, contestatorul şi-a desfăşurat activitatea în mod conştiincios, anual fiind evaluat cu calificativul bine şi foarte bine. În ultimii doi ani, 2015 şi 2016, d-na Dg. E l-a evaluat cu calificativul foarte bine, dovadă în acest sens fiind fişele anuale de evaluare.

Anterior datei semnării fişei de evaluare a activităţii pe anul 2016 cu calificativul „foarte bine", respectiv data de ZZ.LL.2017, contestatorului B i-a fost întocmit de către dl.F, având funcţia de administrator în cadrul D, referatul cu nr.2/ZZ.LL.2016, de sesizare a conducerii privind săvârşirea de către salariatul B a următoarelor abateri disciplinare: „A manifestat comportament necorespunzător faţă de colegi şi faţă de beneficiari, prin aducerea de jigniri, ameninţări.”

În urma acestui referat, conducerea instituţiei a dispus cercetarea disciplinară a contestatorului care s-a încheiat prin întocmirea procesului-verbal nr.3/ZZ.LL.2017 şi emiterea în data de ZZ.LL.2017 a Dispoziţiei de concediere nr. 1.

Deşi în apărarea sa, contestatorul B a solicitat să se vizioneze înregistrările de pe camerele video, fiind necesară audierea şi a altor martori decât cei care au făcut declaraţii împotriva sa, Comisia de cercetare disciplinară a înlăturat aceste probe, fără a motiva şi justifica pentru ce. Invocarea atribuţiilor contestatorului prevăzute în actele interne de organizare şi funcţionare a instituţiei nu pot constitui motiv de înlăturare/respingere a probelor invocate. Acest fapt arată că cercetarea disciplinară şi sancţionarea contestatorului s-a efectuat cu încălcarea prevederilor legale, respectiv cu încălcarea dreptului său la apărare.

Raportat la lipsa motivării înlăturării apărărilor formulate de contestatorul B, în temeiul dispoziţiilor art.252 (2) lit. C) [care dispun că: „Sub sancţiunea nulităţii absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:

c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condiţiile prevăzute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea;"].

Invocă excepţia nulităţii absolute a Dispoziţiei de concediere nr.1/ZZ.LL.2017.

Cu privire la persoana contestatorului se arată că acesta a fost un copil abandonat din anul 1993 şi crescut în sistemul de ocrotire şi asistenţă socială a statului. Datorită acestui fapt, această persoană s-a dedicat la rândul ei îngrijirii şi ocrotirii persoanelor abandonate calificându-se în profesia de infirmier. Astfel, în urma dobândirii acestei calificări, în anul 2007 acesta s-a angajat la DIRECŢIA C, unde a fost repartizat pe postul de infirmier la D.

În cadrul acestui centru, aşa cum rezultă şi din denumirea sa, sunt îngrijite persoane cu diferite deficienţe psihice, cu un comportament necontrolat şi cu care se poate comunica foarte greu, starea acestora modificându-se de la un moment la altul, cu sau fără un motiv anume.

Aproximativ de zece ani de când lucrează în acest centru de îngrijire, contestatorul B şi-a făcut datoria, conducerea de până acum a acestui centru s-a bazat pe loialitatea acestuia şi a fost foarte mulţumită de munca sa, dovadă fiind calificativele obţinute în urma evaluărilor anuale. De asemenea, contestatorul a răspuns nevoilor colegilor de muncă, venind la muncă în locul acestora atunci când aceştia nu s-au putut prezenta pentru că au avut de rezolvat diferite probleme personale.

Mai mult, pe parcursul timpului, contestatorul B a dat dovadă de responsabilitate faţă de beneficiari încercând, în lipsa implicării conducerii, să le apere drepturile şi să-i protejeze pe aceştia de diferite accidente sesizând conducerea centrului pentru diferitele lipsuri şi riscuri existente. De asemenea, s-a implicat în apărarea drepturilor colegilor de muncă asumându-şi reprezentarea intereselor acestora în faţa sindicatului.

În urma reorganizărilor din cadrul DIRECȚIA C, în luna LL.2016, în lipsa unul şef de centru, dl. F aflat în funcţia de administrator şi-a arogat atributele şefului de centru fără a avea o dispoziţie de numire în aceasta funcţie. Astfel, în data de ZZ.LL.2016, în jurul orei 10, la D s-a prezentat dl.F în stare de ebrietate, aşa cum susţine contestatorul şi după cum se poate observa de pe înregistrarea camerei de luat vederi, care a început să-i ia la întrebări pe angajaţii aflaţi la lucru. Văzându-l în stare de ebrietate, contestatorul i-a spus d-lui F că este băut şi a telefonat la conducerea instituţiei, la d-na G. În urma acestui fapt, dl.F a plecat din centru şi nu a mai revenit.

În aceeaşi zi de ZZ.LL.2016 la lucru s-a prezentat şi agentul de pază H, care a început programul de muncă de la ora 19. Potrivit declaraţiilor contestatorului, acesta a venit la muncă sub influenţa băuturilor alcoolice. În această stare, agentul de pază a venit la lucru de mai multe ori, acesta având un comportament agresiv, fapt ce i-a deranjat nu doar pe ceilalţi angajaţi, ci şi pe beneficiari, fapt pentru care vechea conducere a centrului l-a trimis acasă de vreo 3 ori.

După ce şi-a încheiat programul de lucru la ora 20, contestatorul a părăsit centrul şi a informat telefonic organele de ordine cu privire la starea de ebrietate a agentului de pază din cadrul centrului, însă deşi conducerea unităţii a aflat despre acest incident nu a efectuat nicio cercetare în acest sens.

În urma petrecerii acestor evenimente, în data de ZZ.LL.2016, dl. F i-a întocmit contestatorului referatul cu nr.1/ZZ.LL.2017 pe baza căruia acesta a fost concediat.

Cu privire la modul de cercetare a abaterilor disciplinare, contestatorul solicită de asemenea verificarea realizării obligaţiilor prevăzute în sarcina comisiei prin Contractul Colectiv de muncă nr.4/ZZ.LL.2015, respectiv prin Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea comisiei de disciplină la nivelul unităţii. Faţă de acest regulament, comisia de disciplină care a efectuat cercetarea în cauză trebuie să facă dovada respectării acestui regulament, altcumva dispoziţia de concediere este, de asemenea, supusă efectului nulităţii ca urmare a efectuării unei cercetări disciplinare în mod defectuos, nelegal.

În drept, invocă Legea nr.62/2011 şi Legea nr.53/2003.

Prin întâmpinarea formulată (filele 32-35), intimata DIRECŢIA C solicită respingerea contestaţiei ca inadmisibilă; fără cheltuieli de judecată.

Raportat la cererea contestatorului B, DIRECȚIA C, intimata înţelege să precizeze următoarele:

Prin adresa nr.5/ZZ.LL.2016, înregistrată la secretariatul DIRECȚIA C cu nr. 2/ZZ.LL.2016, conducerea instituţiei a fost sesizată de către un număr de 18 angajaţi ai D despre comportamentul colegului lor B. Urmarea adresei a fost sesizată la data de ZZ.LL.2016 comisia de cercetare disciplinară. În cadrul DIRECȚIA C funcţionează comisia de cercetare disciplinara prealabilă pentru personalul contractual, numită potrivit Dispoziţiei directorului general al DIRECȚIA C nr. 6/ZZ.LL.2014. Numirea, principiile care stau la baza activităţii comisiei, atribuţiile acesteia, procedura cercetării disciplinare, abaterile şi sancţiunile aplicabile sunt prevăzute la Capitolul X din Regulamentul intern al DIRECȚIA C anexă la Dispoziţia directorului general al DIRECȚIA C nr. 7/ZZ.LL.2016.

Prin convocatorul nr. 8/ZZ.LL.2016, adresa de destinaţie ... , dl. B a fost invitat la sediul DIRECȚIA C, ... , în data de ZZ.LL.2016, ora 10:00, în vederea audierii relativ la faptele care i se impută în legătura cu munca în cadrul centrului şi care sunt inserate în convocator. Contestatorul nu s-a prezentat la data şi ora stabilite în convocatorul nr. 8/ZZ.LL.2016, sens în care s-a întocmit procesul-verbal înregistrat cu nr. 9/ZZ.LL.2016, plicul cu conţinutul acestuia şi confirmarea de primire (A.R.) fiind înapoiate deoarece a expirat termenul de păstrare a corespondenţei.

Prin convocatorul nr.10/ZZ.LL.2016, adresa de destinaţie fiind sediul D, ... , contestatorul B, în vederea respectării dreptului la apărare consacrat de lege, a fost invitat din nou la audieri în data de ZZ.LL.2016, ora 10:00, la sediul DIRECȚIA C ... . Cu această ocazie contestatorul a luat (conform confirmării de primire (A.R.) la data de ZZ.LL.2016 conţinutul convocatorului, însă a lipsit din nou, sens în care s-a întocmit procesul-verbal nr. 11/ZZ.LL.2016. Ulterior, la data de ZZ.LL.2016, conform notei telefonice înregistrate cu nr. 12, contestatorul l-a contactat telefonic pe preşedintele comisiei de disciplină învederându-i că, convocatorul a fost preluat de către un alt coleg care a semnat de confirmare de primire în locul lui şi de comun acord s-a stabilit ca audierea acestuia de către comisia de disciplină să se efectueze la data de ZZ.LL.2016, ora 10:00 la sediul DIRECȚIA C ... . Contestatorul s-a prezentat la ora şi data stabilite de comun acord, sens în care s-a întocmit procesul-verbal nr. 13/ZZ.LL.2016 unde sunt consemnate apărările contestatorului. Menţionează că la audieri contestatorul a insistat să aducă la cunoştinţa comisiei de disciplină adresa nr. 14/ZZ.LL.2016.

În cursul cercetării disciplinare comisia de cercetare disciplinară a procedat la audierea celor 18 persoane care au formulat sesizarea, iar punctele de vedere ale angajaţilor sunt cele consemnate în procesul-verbal nr. 15/ZZ.LL.2017 şi nr. 16/ZZ.LL.2017. Rezultatul cercetării disciplinare prealabile efectuate de către comisia de disciplină este consemnat în referatul nr. 3/ZZ.LL.2017 reţinându-se că partea contestatoare a săvârşit faptele care i se impută cu încălcarea normelor legale din Legea nr. 53/2003 Codul muncii, republicată, a prevederilor Legii nr. 477/2004 privind Codul de conduită a personalului contractual din autorităţile şi instituţiile publice, prevederile Contractului individual de muncă nr. 17/ZZ.LL.2007, atribuţiile din fişa postului anexă la CIM nr. 17/2007, Regulamentul intern al DIRECȚIA C anexă la Dispoziţia directorului general al DIRECȚIA C nr. 7/ZZ.LL.2016. De asemenea, la propunerea comisiei de disciplină de sancţionare a contestatorului cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă s-a avut în vedere şi obiectul abaterii disciplinare care îl constituie relaţiile sociale de muncă, ordinea interioară, disciplina de la locul de muncă, caracterul ilicit al faptei şi gravitatea acesteia, vinovăţia, comportarea generală la locul de muncă şi antecedentele salariatului. În ce priveşte antecedentele contestatorului, intimata arată că acesta a mai fost sancţionat disciplinar conform Dispoziţiei directorului general nr. 18/ZZ.LL.2010 şi nr. 19/ZZ.LL.2010.

Formulând o concluzie la cele de mai sus, intimata consideră că Dispoziţia nr. 1/ZZ.LL.2017 de sancţionare disciplinară a contestatorului B s-a întocmit, sub sancţiunea nulităţii absolute, cu respectarea prevederilor art. 252 alin. (2) din Codul muncii.

Apărările contestatorului referitoare la faptul că în cuprinsul Dispoziţiei nr. 1/ZZ.LL.2017 de sancţionare disciplinară nu sunt precizate motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat nu pot fi reţinute deoarece:

- Aşa cum se observă din dispoziţiile art. 252 alin. (2) Codul muncii ceea ce se impune a fi cuprins în dispoziţia de sancţionare disciplinară este arătarea motivelor pentru care au fost înlăturate apărările formulate de către salariat.

- Textul legal invocate nu obligă instituţia intimată la o argumentare excesivă şi în amănunt pe fiecare susţinere formulată de către salariat în apărarea sa, fiind suficient arătarea motivelor care, în opinia instituţiei conduc la o altă situaţie decât cea invocată de către salariat ca apărare.

- Motivele pot fi expuse în mod sintetic privind aspectele esenţiale de natură a expune în mod clar poziţia instituţiei faţă de apărările salariatului.

- Aşa cum se observă din cuprinsul dispoziţiei nr. 1/ZZ.LL.2017 instituţia a precizat faptele care au condus la aplicarea sancţiunii disciplinare, a menţionat care au fost apărările salariatului şi a răspuns acestor apărări punctual, argumentând în mod sintetic poziţia instituţiei faţa de apărările salariatului.

În ceea ce priveşte solicitarea sindicatului privitoare la verificarea realizării obligaţiilor prevăzute în sarcina comisiei de disciplină prin Contractul colectiv de muncă nr. 4/ZZ.LL.2015, respectiv prin Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea comisiei de disciplina la nivelul unităţii intimata învederează următoarele:

1. În ceea ce priveşte contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate intimata consideră că este un izvor de drept, însă forţa lui juridică nu poate fi superioară legii. În consecinţă, contractele colective de muncă „sunt garantate în măsura în care nu încalcă prevederile legale în materie" în caz contrar s-ar încălca un principiu fundamental al statului de drept şi anume primordialitatea legii în reglementarea relaţiilor sociale. CCM nu poate genera drepturi şi obligaţii contra lege. Ele sunt acte care sunt încheiate în aplicarea legilor şi nicidecum acte care să prevaleze forţa legii.

2. Cercetarea disciplinară în speţă s-a desfăşurat cu respectarea prevederilor Codului muncii, ori codul muncii nu prevede nicio reglementare sensul obţinerii vreunui aviz al sindicatului în ce priveşte desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.

3. Doamna I, având funcţia de şef N, este membru titular în cadrul comisiei de disciplină, conform Dispoziţiei directorului general al DIRECȚIA C nr. 6/ZZ.LL.2014, De asemenea a fost persoana împuternicită de către Sindicatul „A" să negocieze şi să semneze în numele sindicatului CCM încheiat la nivel de unitate (a se vedea împuternicirea nr. 20/ZZ.LL.2015 a Sindicatului „A”). Prin urmare doamna I este reprezentantul salariaţilor din partea sindicatului.

Având în vedere cele de mai sus, intimata solicită respingerea contestaţiei ca inadmisibilă.

În drept, invocă art. 205 Cod proc.civ.

Prin răspunsul la întâmpinare (fila 96), SINDICATUL A în reprezentarea contestatorului B, solicită admiterea contestaţiei astfel cum a fost formulată.

Cu privire la norma încălcată - Regulament Intern aprobat prin Dispoziţia nr.7/ZZ.LL.2016 invocă excepţia de nelegalitate a acestui act, deoarece a fost întocmit cu încălcarea prevederilor art.241 din Legea nr.53/2003, respectiv fără consultarea sindicatului. În acest sens arată că sindicatul nu numai că nu a fost informat cu privire la întocmirea acestui regulament, ci nici nu a cunoscut existenţa acestui act.

Cu privire la Comisia de disciplină care a cercetat abaterile disciplinare ale contestatorului B, de asemenea, invocă excepţia nelegalitătii de constituire a acestei comisii de cercetare disciplinară, deoarece a fost constituită cu încălcarea prevederilor din Anexa III la Contractul Colectiv de muncă încheiat şi înregistrat la ITM ... sub nr. 4/ZZ.LL.2015.

Potrivit acestei anexe la C.C.M., Comisia de disciplină trebuia constituită din 5 persoane, respectiv dint-un preşedinte, doi membri şi un supleant desemnaţi de conducătorul unităţii şi doi membri şi un supleant desemnaţi de sindicat, pentru un mandat egal cu perioada de valabilitate a C.C.M..

După cum se poate observa, Comisia de disciplină care a efectuat cercetarea disciplinară a contestatorului B a fost numită prin Dispoziţia nr.6/ZZ.LL.2014 doar de conducerea instituţiei, anterior înregistrării C.C.M. şi compusă din 3 membri şi un secretar, cu supleanţi - sindicatul neavând niciun reprezentant desemnat.

Prin note de susţinere, (filele 118-119) SINDICATUL A arată următoarele:

1. Ulterior depunerii întâmpinării de către pârâta DIRECȚIA C, prin răspunsul la întâmpinare s-a invocat excepţia nelegalităţii de constituire a comisiei de cercetare a abaterilor disciplinare şi excepţia nelegalităţii normei încălcate - regulament intern.

Cu privire la excepţia nelegalităţii de constituire a comisiei de cercetare disciplinară, considerând că este o excepţie absolută, echivalentă situaţiei în care judecata este efectuată de un complet nelegal constituit, respectiv de persoane care nu au fost împuternicite de conducătorul unităţii să cerceteze abaterea disciplinară, potrivit legii, în speţă; potrivit contractului Colectiv de muncă, solicită instanţei să se pronunţe mai întâi asupra acestei excepţii, înainte de judecarea în fond a cauzei.

Conform C.C.M. nr.4/ZZ.LL.2015 valabil la data efectuării cercetării disciplinare şi a emiterii deciziei de concediere, ANEXA III. Comisia de disciplină este compusă dintr-un preşedinte, desemnat de conducătorul unităţii şi 4 membri, pentru un mandat egal cu perioada de aplicabilitate a contractului colectiv de muncă. Doi dintre cei 4 membri al comisiei de disciplină trebuiau să fie desemnaţi de sindicat.

După cum se poate observa, Comisia de disciplină care a efectuat cercetarea disciplinară a fost desemnată prin Dispoziţia nr.6/ZZ.LL.2014, la o dată anterioară producerii efectelor contractului colectiv de muncă şi nu doar pe perioada de valabilitate al contractului colectiv de muncă, iar compunerea acesteia este fără participarea membrilor desemnaţi de sindicat.

Prin urmare, faţă de cele de mai sus, având în vedere că, potrivit art.229 (4) din Legea nr.53/2003, „Contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispoziţiilor legale, constituie legea părţilor."şi intimata era obligată la respectarea clauzelor privind constituirea comisiei de disciplină, considerând că cercetarea disciplinară a fost efectuată de o comisie, nelegal constituită, aceasta echivalează cu neefectuarea cercetării disciplinare, fapt care, potrivit art.78 coroborat cu dispoziţiile art.251 (1) din Legea nr.53/2003 atrage după sine anularea deciziei de concediere.

Cu privire la excepţia nelegalităţii Regulamentului intern aprobat prin Dispoziţia nr.7/ZZ.LL.2016 arată că această normă internă invocată de intimată la emiterea Deciziei de concediere, potrivit art. 241 din Legea nr.53/2003 nu a fost întocmită cu consultarea sindicatului, fapt ce echivalează cu nelegalitatea acesteia. Prin urmare, considerând nelegal Regulamentul Intern pe baza căruia s-a emis decizia de concediere, apreciază că excepţia de nelegalitate ridicată asupra acestuia este absolută, fapt pentru care solicită instanţei să se pronunţe mai întâi asupra acestei excepţii, înainte de judecarea în fond a cauzei.

Învederează că potrivit art.241 din Legea nr.53/2003 „Regulamentul intern se întocmeşte de către angajator, cu consultarea sindicatului sau a reprezentanţilor salariaţilor, după caz."

După cum se poate observa, Regulamentul Intern a fost aprobat printr-o dispoziţie a conducătorului unităţii, nr.7/ZZ.LL.2016, despre care sindicatul a luat la cunoştinţă cu ocazia acestei acţiuni, acesta nefiind nici consultat şi nici informat de către conducerea DIRECŢIA C cu privire la adoptarea acestui Regulament intern.

Ori, potrivit deciziei de concediere, aplicarea sancţiunii disciplinare de concediere a fost emisă în baza prevederilor art.3 lit. e) din Regulamentul Intern fapt care echivalează cu aplicarea unei sentinţe neprevăzute de lege.

Mai mult, aceste norme interne (regulament de organizare şi funcţionare şi regulament intern) nu au fost aduse nici la cunoştinţa contestatorului, intimata neefectuând dovada îndeplinirii obligaţiei aducerii la cunoştinţa salariaţilor a acestor regulamente.

2. Prin cererea de chemare în judecată s-a invocat excepţia nulităţii absolute a Dispoziţiei de concediere nr.1/ZZ.LL.2017, pentru încălcarea dispoziţiilor art.252 (2) lit. c) din Legea nr.53/2003, care stabilesc că: decizia de concediere care nu cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare este lovită de nulitate absolută.

Prin urmare, având în vedere că această excepţie este menţionata legal ca fiind absolută, solicită instanţei să se pronunţe mai întâi asupra acestei excepţii, înainte de judecarea în fond a cauzei.

Potrivit Dispoziţiei de concediere nr.1/ZZ.LL.2017, pct.(11), intimata declară că apărările formulate de contestator, în timpul cercetării disciplinare, sunt consemnate în procesul verbal nr.13/ZZ.LL.2016, că aceste apărări au fost înlăturate de Comisia de cercetare disciplinară, „întrucât acesta a înţeles să se apere exclusiv prin vizionarea înregistrărilor de pe camerele video... şi neagă afirmaţiile colegilor săi raportat la comportamentul său neadecvat faţă de beneficiari şi colegi, ori majoritatea colegilor au susţinut comportamentul neadecvat al salariatului. Un alt motiv al înlăturării apărărilor formulate de salariat îl raportăm la:

- atribuţiile din fişa postului…;

- Regulamentul intern al DIRECȚIA C…

- contractul individual de muncă....".

Menţionarea unor obiecţiuni de genul celor de mai sus în locul unor motive concrete, care să justifice înlăturarea vizionării înregistrărilor de pe camerele video nu întruneşte condiţiile prevăzute de art.252 (2) lit.c), dimpotrivă intimata, refuzând să vizioneze filmările, fără a extinde mărturiile şi în rândurile celorlalţi salariaţi care l-au împuternicit pe contestator să-i reprezinte în sindicat, arată că are puterea de a „executa", orice salariat care nu se integrează în sistemul de „guvernare" pe care-l stabilesc „şefii", după bunul lor plac.

Prin urmare, faţă de cele de mai sus, având în vedere ca, potrivit art.252 (2) lit.c) dispun că: sub sancţiunea nulităţii absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu; c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condiţiile prevăzute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea; ţinând cont că dispoziţia de concediere a fost efectuată fără a-i acorda posibilitatea contestatorului să se apere, consideră că aceasta nu conţine motivele pentru care a fost înlăturată apărarea, fapt care atrage după sine anularea deciziei de concediere.

Prin note scrise, (filele 125-126), intimata, referitor la excepţia de nelegalitate a Regulamentului Intern al Direcţiei C, respectiv a Dispoziţiei directorului general al DIRECŢIA C nr.6/ZZ.LL.2014 privind constituirea comisiei de cercetare disciplinară prealabilă din cadrul Direcţiei C arată următoarele:

l. În ceea ce priveşte Regulamentului Intern al Direcţiei C arată faptul că, elaborarea lui este atributul exclusiv al angajatorului, sindicatul sau reprezentanţii salariaţilor fiind doar consultaţi. Consultarea este recomandabilă, participând şi salariaţii la elaborare, se creează astfel premisa respectării regulamentului de către destinatarii săi.

Elaborarea regulamentului fiind o prerogativă a angajatorului, acesta nu este ţinut să respecte observaţiile, propunerile sindicatului, reprezentanţilor salariaţilor. Dacă însă, omite consultarea, sindicatul în numele salariaţilor, după caz, reprezentanţii acestora pot uza de dispoziţiile art.245 din Codul muncii, vor sesiza angajatorul despre omisiunea respectivă, nemulţumiţi de răspunsul primit, sau în lipsa acestuia, cei în cauză se pot adresa instanţei competente.

Textul în cauză, respectiv art.245 din Codul muncii referindu-se la posibilitatea salariaţilor de a-l sesiza pe angajator, iar nu la o obligaţie a lor, permite acestora să se adreseze şi direct instanţei competente, art.21 din Constituţie permiţând accesul liber la justiţie.

Ori, sindicatul sau reprezentanţii salariaţilor din cadrul instituţiei intimate nu au formulat nicio sesizare cu privire la Regulamentul Intern al Direcţiei C .

Consideră faptul că, Regulamentul Intern al Direcţiei C nu contravine legii, a fost adoptat cu respectarea tuturor prevederilor legale în materie şi, pe cale de consecinţă, solicită respingerea excepţiei de nelegalitate ca inadmisibilă.

2. În ceea ce priveşte excepţia de nelegalitate a Dispoziţiei directorului general al DIRECŢIA C nr.6/ZZ.LL.2014 privind constituirea comisiei de cercetare disciplinară prealabilă pentru personalul contractual din cadrul Direcţiei C, intimata arată că aceasta a fost emisă cu respectarea prevederilor Legii nr.53/2003-Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

De asemenea, intimat arată faptul că, raportat la prevederile art.3 al Dispoziţiei nr.6/ZZ.LL.2014 împotriva Dispoziţiei nr.6/ZZ.LL.2014 nu a fost formulată contestaţie în termenul legal, motiv pentru care solicită respingerea excepţiei de nelegalitate ca inadmisibilă.

Prin notele de susţinere, (filele 146-153) SINDICATUL A solicită admiterea contestaţiei pentru următoarele considerente:

Dispoziţia de concediere nr.1/ZZ.LL.2017 este nelegală pentru următoarele excepţii:

1a. Ca urmare a lipsei motivării înlăturării apărărilor formulate de contestatorul B, dispoziţia încalcă prevederile art.252 (2) lit.c) din Legea nr.53/2003, fapt pentru care s-a invocat excepţia nulităţii absolute a Dispoziţiei de concediere nr.1/ZZ.LL.2017.

Potrivit acestor dispoziţii ale art.252 (2) lit. c) din Legea nr.53/2003, atunci când se dispune desfacerea contractului individual de muncă din motive disciplinare, angajatorul are obligaţia [„Sub sancţiunea nulităţii absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:

c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condiţiile prevăzute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea;"].

În acest sens s-a arătat că, deşi în apărarea sa, contestatorul B a solicitat să se vizioneze înregistrările de pe camerele video, fiind necesară audierea şi a altor martori decât cei care au făcut declaraţii împotriva sa, Comisia de cercetare disciplinară a înlăturat aceste probe, fără a motiva şi justifica pentru ce. Invocarea încălcării atribuţiilor de serviciu de către contestator, prevăzute în actele interne de organizare şi funcţionare a instituţiei nelegal adoptate (regulament intern, fişă de personal, fişe de instructaj PSI şi SSM, dispoziţie de numire a comisiei de disciplină), nu pot constitui motiv de înlăturare/respingere a probelor invocate.

Acest fapt care arată că cercetarea disciplinară şi sancţionarea contestatorului s-a efectuat cu încălcarea procedurii legale, respectiv cu încălcarea dreptului acestuia la apărare este dovedit şi de faptul că intimata nu a ţinut cont de sesizarea contestatorului înregistrată sub nr.14/ZZ.LL.2016, cu privire la situaţia prezentată în referatul nr. 10/ZZ.LL.2016.

1a1. De asemenea, cercetarea disciplinară a fost efectuată cu încălcarea procedurii legale privind obligaţia intimatei de a prezenta „împrejurărilor" în care s-au desfăşurat faptele de care este acuzat. Contestatorul a fost împiedicat să se apere, în sarcina sa punându-se mai multe fapte, fără a se preciza când s-au consumat (data, locul). Sub acest aspect, contestatorului nu i s-a asigurat posibilitatea de a lămuri faptele de care este acuzat.

Ori şi sub acest aspect dispoziţia de concediere este nelegală, angajatorul - intimat în cauza, a încălcat prevederile art.250 lit. a) din Codul muncii, respectiv a încălcat dreptul la apărare al contestatorului, deoarece acesta era obligat să precizeze şi „împrejurările în care fapta a fost săvârşită".

1a2. Plasarea unor acuzaţii într-o zonă temporală nedefinită, contravine şi dispoziţiilor art.252 (1) din Codul muncii, care stabileşte că „Angajatorul dispune aplicarea sancţiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisa, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârşirii faptei", împiedicând angajatul să beneficieze de beneficiul legal al tardivităţii aplicării sancţiunii administrative.

După cum se poate concluziona, toate cele de mai sus susţin excepţia de nelegalitate a dispoziţiei de concediere nr. 1/2017 şi relevă cât se poate de clar că, sancţiunea disciplinară a fost aplicată fără respectarea procedurii legale, fără să se dovedească de ce au fost înlăturate apărările, prin împiedicarea acestui angajat să se apere, fapt care, potrivit art. 78 din Legea nr.53/2003 „Concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută."

1b1. O altă excepţie invocată a fost acea a nelegalităţii Regulamentului intern, ca act normativ încălcat, care a condus la sancţionarea contestatorului.

Conform art.241 din Legea nr.53/2003 „Regulamentul Intern se întocmeşte de către angajator, cu consultarea sindicatului sau a reprezentanţilor salariaţilor, după caz."

După cum rezultă din dosar, Regulamentul Intern a fost aprobat printr-o dispoziţie a conducătorului unităţii, nr.7/ZZ.LL.2016, despre care sindicatul a luat la cunoştinţă cu ocazia acestei acţiuni, acesta nefiind nici consultat şi nici informat de către conducerea DIRECŢIA C cu privire la adoptarea acestui Regulament intern.

Ori, având în vedere că dispoziţia de concediere a fost emisă în baza prevederilor art.3 lit. e) din Regulamentul intern, acest fapt echivalează cu nulitatea dispoziţiei deoarece s-a dispus concedierea pe baza unei norme inexistente.

1b2. De asemenea, intimata nu a efectuat dovada îndeplinirii obligaţiei aducerii la cunoştinţa salariaţilor a regulamentului intern, încălcând astfel şi dispoziţiile art.243 din Legea nr.53/2003 Codul muncii:

„(1) Regulamentul intern se aduce la cunoştinţa salariaţilor prin grija angajatorului şi îşi produce efectele faţă de salariaţi din momentul încunoştinţării acestora.

(2) Obligaţia de informare a salariaţilor cu privire la conţinutul regulamentului intern trebuie îndeplinită de angajator.

(3) Modul concret de informare a fiecărui salariat cu privire la conţinutul regulamentului intern se stabileşte prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau, după caz, prin conţinutul regulamentului intern."

Prin urmare, considerând nelegal Regulamentul intern pe baza căruia s-a emis decizia de concediere, apreciază că excepţia de nelegalitate ridicată asupra acestuia este absolută, fapt pentru care s-a solicitat instanţei să se pronunţe mai întâi şi asupra acestei excepţii, înainte de judecarea în fond a cauzei.

1c. O a treia excepţie invocată este cea a nelegalităţii comisiei de cercetare

Conform C.C.M. nr.4/ZZ.LL.2015 valabil la data efectuării cercetării disciplinare şi a emiterii deciziei de concediere, ANEXA III. „Comisia de disciplină este compusă dintr-un preşedinte, desemnat de conducătorul unităţii şi 4 membri, pentru un mandat egal cu perioada de aplicabilitate a contractului colectiv de muncă. Doi dintre cei 4 membri ai comisiei de disciplină trebuiau să fie desemnaţi de sindicat."

După cum se poate observa, la dosarul cauzei, Comisia de disciplina care a efectuat cercetarea disciplinară a fost desemnată prin Dispoziţia nr.6/ZZ.LL.2014, la o dată anterioară producerii efectelor contractului colectiv de muncă şi nu doar pe perioada de valabilitate al contractului colectiv de muncă, iar compunerea acesteia este fără participarea membrilor desemnaţi de sindicat.

Prin urmare, faţă de cele de mai sus, având în vedere că, potrivit art.229 (4) din Legea nr.53/2003, „Contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispoziţiilor legale, constituie legea părţilor."şi că intimata era obligată la respectarea clauzelor privind constituirea comisiei de disciplină, considerând că cercetarea disciplinară a fost efectuată de o comisie, nelegal constituită, fapt care echivalează cu neefectuarea/lipsa cercetării disciplinare, aspect care, potrivit art.78 coroborat cu dispoziţiile art.251 (1) din Legea nr.53/2003 atrage după sine anularea deciziei de concediere.

Şi cu privire la această excepţie, considerând că este o excepţie absolută, echivalentă situaţiei în care cercetarea disciplinară nu a fost efectuată cu respectarea procedurii prevăzute de lege, de persoane care nu au fost împuternicite de conducătorul unităţii să cerceteze abaterea disciplinară, potrivit legii, în speţă, potrivit contractului Colectiv de muncă, s-a solicitat instanţei să se pronunţe mai întâi asupra acestei excepţii, înainte de judecarea în fond a cauzei.

ld. O altă excepţie pe care o invocă este nulitatea Fişei postului.

Potrivit dispoziţiei de concediere, contestatorul a fost concediat pentru încălcarea atribuţiilor fişei postului prevăzute la punctele 1, 2, 7, 9, 25.

Contestatorul nu recunoaşte această fişă a postului nefiindu-i adusă la cunoştinţă, fiind semnată în fals, folosită şi depusă la dosarul cauzei de către intimată. În această fişă a postului sunt multe atribuţii noi, fişa fiind întocmită fără respectarea limitei de competenţe, corespunzătoare postului pe care-l deţine contestatorul. În acest sens contestatorul a depus o plângere penală împotriva conducerii instituţiei, anexată prezentei.

2. Pe fond, după cum s-a arătat în contestaţia formulată şi ulterior prin răspunsul la întâmpinare şi notele de susţinere, contestatorul B, în calitatea sa de infirmier angajat al DIRECŢIA C, în cadrul D, şi-a desfăşurat activitatea în mod conştiincios, dovadă fiind fişele de evaluare anuale (anexate), pentru activitatea desfăşurată în anul 2015 şi 2016, activitate apreciată de şefii săi ierarhici şi de directorul general al instituţiei - E, cu calificativul „foarte bine".

Obţinerea calificativului de „foarte bine" din partea contestatorului B, nu este întâmplătoare. În toată perioada în care a lucrat, în timpul programului său de lucru nu s-a petrecut niciun eveniment nedorit. El însuşi fiind un fost beneficiar al sistemului de ocrotire şi asistenţă socială, l-a făcut să cunoască foarte bine nu doar nevoile beneficiarilor, cât şi modul de abordare/interacţiune cu aceştia, având în vedere comportamentul beneficiarilor bolnavi psihici, pentru a-l putea ţine sub control şi pentru a putea evita producerea unor evenimente nedorite.

Potrivit gradului său de educaţie, chiar dacă modul său de exprimare nu este unul elevat în relaţiile cu colegii, cu toate acestea datorită manifestării sale şi interesului său în rezolvarea problemelor de muncă, contestatorul B a obţinut încrederea unora dintre colegii săi de muncă, care l-au mandatat să-i reprezinte în structura sindicală (împuternicire anexată), şi aşa cum se petrece în diferite locuri de munca, contestatorul a „câştigat" şi antipatia altor colegi, mai nou angajaţi, numiţi de acesta „angajaţii de lux".

Aceşti „angajaţi de lux", aflaţi sub o oarecare protecţie (precum se întâmplă în multe dintre instituţiile publice), cu un comportament superior faţă de cel care desfăşoară „munca de jos", la rândul lor au trezit o anumită animozitate faţă de infirmierii şi îngrijitorii mai în vârstă, însă cel care a avut curajul să le atragă atenţia „angajaţilor de lux" să se poarte respectuos cu cel mai în vârstă, să nu lase mesele necurăţate după ce mănâncă, să nu vină sub influenţa băuturilor alcoolice la serviciu, etc. a fost B.

În acest cadru general, fără ştirea şi informarea ierarhică a şefului de centru, în data de 24.11.2016, dl.F în calitate de administrator al centrului verificând modul de îndeplinire a atribuţiilor de serviciu ale salariatului B („în virtutea atribuţiilor stabilite prin fişa postului) întocmeşte un raport pe care îl înregistrează în data de ZZ.LL.2016 sub nr. 2 la Direcția C. Acest raport face obiectul sesizării înregistrată de Comisia de cercetare disciplinară sub nr. 21/ZZ.LL.2016.

În urma acestei sesizări, Comisia de cercetare disciplinară nelegal constituită, fără a primi vreo dispoziţie în acest sens, conform art.251 (2) din Legea nr.53/2003 („în vederea desfăşurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat in scris de persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora şi locul întrevederii."), desfăşoară cercetarea disciplinară finalizând-o prin întocmirea Referatului nr.3/ZZ.LL.2017, cu propunerea de desfacere a contractului individual de muncă.

Faptul că această comisie de cercetare disciplinară a fost nelegal constituită o dovedeşte nu doar faptul că s-a constituit de la sine putere, contrar prevederilor Contractului colectiv de muncă, ci o dovedeşte şi faptul că a efectuat cercetarea disciplinară formal, fără ca aceasta să fie împuternicită de angajator - Director general Dragos Mariana. Altfel cum se justifică faptul că, deşi Comisia de cercetare disciplinară a fost sesizată în data de ZZ.LL.2016 şi demarând procedura de cercetare disciplinară prin convocatorul nr.8/ZZ.LL.2016, Directorul general E semnează totuşi în data de ZZ.LL.2017, ulterior aducerii sale la cunoştinţă şi începerii cercetării disciplinare, fişa de evaluare a performanţelor profesionale individuale ale contestatorului B, pentru perioada ZZ.LL.-ZZ.LL.2016, cu calificativul „Foarte bine", fără ca cineva din cadrul instituţiei (şef de centru) să se opună acestui calificativ.

În continuare se analizează pe rând faptele pentru care contestatorului B i-a fost desfăcut disciplinar contractul individual de muncă:

- Comportament necorespunzător faţă de pedagogii de recuperare - „în sala de mese au fost agresaţi verbal şi scoşi din sală…"

Întrebările care se pun faţă de această acuzaţie: când s-au petrecut aceste fapte; de câte ori s-au petrecut şi de ce s-au petrecut; cine a fost şef de centru; de ce şeful de centru, ierarhic nu a cunoscut aceste aspect şi de ce nu a fost informat; cine şi cui trebuia să se raporteze mai întâi incidentele?

Aşa cum s-a precizat aceste lucruri s-au petrecut atunci când „angajaţii de lux" după ce şi-au consumat hrana au lăsat resturile de mâncare pe mese, în mai multe rânduri şi nu au curăţat după ei, iar contestatorul le-a atras atenţia acestora să strângă şi să cureţe masa după ce mănâncă, fără să fie scoşi din sală, acesta neavând nicio autoritate în acest sens.

Aducerea de jigniri verbale pedagogilor de recuperare şi tuturor colegilor din centru - „face diferenţa între angajaţii noi şl angajaţii vechi, subestimându-le cunoştinţele şi pregătirea profesională dând ordine totodată şi spunând că au venit angajaţii de lux să facă ordine şi reguli pe spinarea infirmierilor".

Întrebările care se impun, sunt: când s-a petrecut; cum s-a petrecut; de câte ori s-a petrecut; din ce cauza s-a petrecut şi de ce şeful de centru în măsură să adopte o atitudine în acest sens nu a fost sesizat ?

Învederează că B, în calitate de infirmier, nu a dat ordine niciunui coleg angajat din cadrul centrului, pentru că nu are o astfel de calitate, însă nici nu a dat ascultare ordinelor primite de !a colegii noi angajaţi, lipsiţi de o astfel de autoritate, aducându-le la cunoştinţă acest fapt, în cadrul centrului, potrivit Fişei postului, acesta fiind ierarhic subordonat doar Şefului de centru, medicului şi asistentului medical.

- Comportament neadecvat faţă de personalul administrativ „vorbeşte urât faţa de referentul J şi administratorul F; nu s-a prezentat la instructajul PSI.

Întrebările ce se impun, sunt: când s-a petrecut, cine este legal îndreptăţit să facă instructajul PSI, de ce s-a petrecut, dacă s-au petrecut aceste fapte şi de ce Şeful de centru nu a fost sesizat şi nu a luat nici o măsură ?

Potrivit fişei postului, contestatorul B se subordonează doar faţă de: conducerea DIRECȚIA C, şef centru, medic, asistent medical. După cum se poate observa nici faţă de referent J şi nici faţă de administratorul F, care nu au dovedit că au calitatea de inspector PSI sau SSM, contestatorul nu se afla într-o relaţie de subordonare, iar reacţia contestatorului faţă de nişte colegi care nu-şi cunosc obligaţiile de serviciu şl limitele de responsabilitate, în urma agresiunii şi insistenţelor acestora de a semna fişa de instructaj PSI, a fost una firească (de văzut plângerea penală a contestatorului care face referire la constrângerea semnării fişelor de instructaj PSI, fără respectarea normelor legale şi exemplul prezentat în presa locală în LL. 2016, anexat).

Cunoscând faptul că niciuna dintre cele două persoane nu deţin atestatul de inspector PSI ori SSM, contestatorul B a refuzat să se prezinte la un instructaj efectuat de către aceştia şi a refuzat în primă fază să semneze fişa de instructaj, câtă vreme în cadrul centrului există multe defecţiuni şi nereguli care încalcă normele PSI şi SSM, nereguli care pot fi puse pe seama angajaţilor, în cazul unul incident, câtă vreme ei au semnat fişele fără ca aceste nereguli să fie consemnate în procesele verbale de instructaj.

- „În data de ZZ.LL.2016 deşi trebuia să fie liber, a venit în locul altei colege fără a viza schimbul de tură". A rămas în continuare şi peste noapte, nefiind tura lui de serviciu, fiind atenţionat a devenit agresiv verbal", „Face schimb de tură în special la sfârşit de săptămână fără a informa conducerea, contra cost, el fiind tot timpul disponibil.

Întrebările care se impun sunt: Prezentarea la serviciu a contestatorului B, în locul altor colegi şi schimbul de tură cu aceştia s-a efectuat împotriva voinţei acestor colegi,  sau la solicitarea acestora; a cui este obligaţia de a informa conducerea privind absenţa şi înlocuirea de la serviciu, respectiv a efectuării schimbului de ture, a celui care se prezintă în locul titularului, sau a titularului programului de lucru; este interzis printr-un act normativ, administrativ ca un lucrător să înlocuiască la muncă un alt lucrător ?

După cum se poate observa contestatorul B a dovedit solidaritate şi disponibilitate faţă de colegii de muncă, prezentându-se la serviciu în locul acestora, ori de câte ori aceştia au avut nevoie şi nu au putut veni la muncă, iar acest aspect nu poate fi sancţionat (ex. referat de situaţie din ZZ.LL.2016 întocmit de K - anexat).

- În ziua de ZZ.LL.2016, seara la orele 20 ieşind din instituţie sărind gardul a sunat la serviciul 112 reclamând faptul că paznicul de serviciu H este agresiv cu personalul, respectiv L în calitate de asistent medical. În urma sosirii poliţiei la centru ceea ce a reclamat s-a dovedit contrariu, poliţia constatând că a fost solicitată nejustificat.

Întrebările ce se impune sunt: asupra acestui incident; instituţia a efectuat cercetări în mod amănunţit şi de ce şeful de centru nu a fost sesizat.

Aceste acuzaţii nu numai că nu au fost demonstrate în niciun fel, neexistând nici o dovadă că partea contestatoare  a sunat la 112, mai mult comisia de cercetare disciplinara nu a cercetat să afle dacă s-a întâmplat ceva în acea seară, având în vedere faptul că, dl.H a avut în anul 2014, o agresiune împotriva contestatorului  asupra căreia instituţia, cunoscând-o, nu a luat nicio măsură (referat anexat).

- Strică cu bună ştiinţă aparatele din dotarea centrului (ex. maşina de spălat haine, aspirator, prize, întrerupătoare).

Întrebările ce se impun sunt: există o dovadă concretă în acest sens; dacă face aceste lucruri, de când le face şi de ce nu s-a luat nicio măsura administrativă în acest sens, cel puţin de atenţionare dacă nu de imputare ? poate fi declaraţia d-nei M o mărturie în acest sens cum că „B intenţionează să strice maşina de spălat"?

Învederează că este consemnat în procesele verbale ale centrului că toate stricăciunile sunt efectuate de către beneficiari, iar defecţiunile care apar sunt defecţiuni inerente oricărui aparat. Faptul că partea contestatoare a sesizat de fiecare dată defecţiunile aparatelor electrice, s-a revoltat pentru întârzierea reparării acestora şi s-a implicat în repararea unora stricate, care puneau în pericol viaţa beneficiarilor trebuie considerat un lucru pozitiv şi nicidecum negativ, chiar dacă din punct de vedere al competenţelor profesionale nu avea voie să facă acest lucru.

- Nu respectă autoritatea şefului ierarhic spunând mereu că la el personal să vină directorul general sau adjunctul instituţiei. -

De asemenea, se impune următoarele întrebări: autoritatea cărui şef ierarhic nu o respectă, a sefului de centru, a directorilor, a medicului, a asistentei medicale, sau nu a ascultat de „ordinele" administratorului, referentului şi infirmierei ?

Cu privire la aceste aspecte, arată că nu s-a făcut dovada existenţei declaraţiei vreunei persoane, dintre cele superioare ierarhic, potrivit fişei postului, care să declare că nu i-au fost ascultate dispoziţiile. Dimpotrivă, din probele administrate se remarcă faptul că dl. B îşi cunoaşte bine obligaţiile fişei postului, iar membrii comisiei disciplinare, nelegal constituită, comparativ, nu numai că nu au cercetat corespunzător acest aspect privind conduita contestatorului, dar nici măcar nu au citit fişa postului aparţinând acestuia.

- Duce cu el acasă cheile de la unele debarale. Da, reclamantul recunoaşte că s-a întâmplat acest lucru, însă din omisiune, fapt care s-a întâmplat şi altor colegi, însă fără consecinţe, chelie fiind imediat aduse înapoi.

- Face înregistrări video şi audio cu unii colegi fără acordul acestora arhivându-le şi pe unele le postează pe paginile de socializare, le filmează pe bucătărese în timp ce îşi desfăşoară activitatea în bucătărie, fără acordul acestora, filmează porţiile de mâncare. -

Întrebările ce se impune sunt: a cercetat comisia de cercetare disciplinară să afle dacă contestatorul a efectuat vreo postare ?

Precizează că partea contestatoare a fost la rândul său beneficiar al sistemului de asistenţă socială şi a crescut într-un centru pentru copii. În această postură nu doar că a văzut multe, ci a şi îndurat multe. Cunoaşte de asemenea că în acest sistem anumite lucruri sunt greu de schimbat, uneori chiar şi cu dovezi materiale, certe. Cunoscând-le protecţia, încerca prin filmările sale să atragă atenţia acestor persoane angajate ale centrului, că nu se poate intra în centru sub influenţa băuturilor alcoolice, că nu se fumează în cadrul instituţiei decât în locuri special amenajate şi că porţiile de mâncare nu corespund cantitativ şi calitativ. Cât despre postări pe paginile de socializare cu personalul şi beneficiarii centrului, intimata nu a efectuat nici o dovadă în acest sens deoarece contestatorul nu a efectuat niciodată o astfel de postare. În schimb, postări au fost efectuate de mulţi alţi angajaţi ai instituţiei care nu i-au cerut niciodată acordul şi nici altor persoane, şi nimeni nu a fost tras la răspundere pentru aceasta (ex. postările anexate).

- Conform celor relatate de către conducătorul auto al centrului.. dl. B a urlat la beneficiari să nu mai mănânce atâta că se îngraşă, trântindu-i uşa în cap. Când este de serviciu unii dintre beneficiari refuză să intre în sala de mese să mănânce, îi grăbeşte să mănânce uneori luându-le farfuria înainte să termine de mâncat, agită în timpul mesei beneficiarii ridicând tonul la ei, beneficiarii la rândul lor devin agitaţi şi agresivi. -

Întrebările care se impune sunt: are conducătorul auto competenţe privind aprecierea comportamentului infirmierilor cu beneficiarii bolnavi psihic; dacă s-a întâmplat, în ce ocazii şi de câte ori s-a întâmplat acest fapt ?

După cum reiese din relatările celorlalţi angajaţi şi consemnările din registru, aceşti beneficiari care sunt suferinzi de diferite afecţiuni psihice, pe diferite grade, au un comportament necontrolat. Unii fură mâncarea de la alţii, unii refuză orice tip de mâncare, alţii bagă în gură şi mănâncă resturile de mâncare şi tot ce găsesc. Pentru a-i menţine sub control, în funcţie de starea beneficiarilor, infirmierul trebuie să îi supravegheze şi să adopte diferite atitudini şi anumite procedee de lucru, care nu pot fi standardizate, respectiv cum ar fi tonalitatea şi intensitatea modului în care te adresezi beneficiarilor. Fiecărui beneficiar trebuie să i te adresezi în mod diferit, iar nervozitatea şi agitaţia acestor beneficiari este necontrolabilă, ei modificându-şi comportamentul instantaneu, aspecte care pot fi aflate din rapoartele zilnice. Ceea ce se poate însă constata este faptul că, datorită acestei atitudini a contestatorului şi când acesta a fost de serviciu, nu s-a întâmplat niciun incident cu repercusiuni asupra beneficiarilor, ori cu pagube materiale semnificative.

Pe de altă parte, dacă reacţia beneficiarilor poate fi considerată ca un motiv de desfacere disciplinară a contractului de muncă, având în vedere reacţia publică a acestora faţă de conducerea instituţiei, înseamnă că şi conducerea instituţiei trebuie destituită, respectiv poate fi considerată răspunzătoare pentru exemplul comportamental (de studiat materialele din presă şi notele din caietele de evenimente din registrele de evidenţă zilnice ale centrului).

- Doarme când este în tura de noapte în camera beneficiarilor. Însă, se pune întrebarea dacă există consemnată vreo declaraţie cum că partea contestatoare ar fi fost surprins dormind în cameră cu beneficiarii, o notă de registru cu privire la acest aspect ?

Subliniază că niciunul dintre angajaţii instituţiei nu are curaj să doarmă în cameră cu persoane bolnave psihic, iar dacă cineva nu mai rezistă atunci ar putea dormi în încăperea din clădire, care aparţine personalului. Cât despre supravegherea beneficiarilor, inclusiv verificarea acestora în timpul somnului din oră în ora, pentru ştiinţa administratorului, este o obligaţie de serviciu al infirmierilor.

- Se prezintă mereu la sindicatul care reprezintă angajaţii centrului, autointitulându-se reprezentantul centrului, prezentând tabele cu semnături incomplete, etc. Se pune întrebarea:  Când a fost sesizată comisia de cercetare disciplinară de către sindicat cu o plângere împotriva d.lui B şi are instituţia dreptul de a se implica în treburile interne ale sindicatului ?

Nimeni nu a afirmat despre sine ca om, sau despre o altă persoană, cum ca este perfectă. În cadrul oricăror relaţii de munca" se poate greşi.

Faţa de această stare de fapt, în cauza dedusă judecăţii, nu se judecă săvârşirea unei/unor fapte concrete, într-o zi anume, într-un anume loc, la o anumită oră, faţă de anumite persoane , fapte care să fie incidente regulilor de muncă, unei norme exprese dintr-o lege.

În cauza de faţă se analizează legalitatea aplicării sancţiunii disciplinare de desfacere a contractului individual de muncă/ respectiv lipsirea unei persoane de dreptul de a-şi mai putea câştiga existenţa, pentru un presupus comportament inadecvat/conduită, care nu este pe placul unul anumit grup de angajaţi.

Acuzaţiile care i se aduc acestui angajat, în această cauză, sunt acuzaţii de necorespundere profesională prin care se evidenţiază incapacitatea şi lipsa aptitudinilor acestui angajat de a desfăşura această activitate de infirmier. Ori în această situaţie, desfacerea contractului de muncă s-a efectuat contrar legii, deoarece faţă de aceasta situaţie, potrivit art.61 lit.c) din Legea nr.53/2003 angajatorul avea obligaţia de a dispune o „expertiză medicală, prin care se constata inaptitudinea fizică, şi/sau psihică a salariatului, fapt ce nu permite acestuia să îşi îndeplinească atribuţiile corespunzătoare locului de muncă ocupat/ sau putea să-i desfacă contractual de muncă potrivit art.61 lit.d) în cazul în care salariatul nu corespunde profesional locului de muncă în care este încadrat. În ambele situaţii însă, potrivit art.64 alin.1 „În cazul in care concedierea se dispune pentru motivele prevăzute la art. 61 lit. c) şl d), precum şi în cazul în care contractul individual de muncă a încetat de drept in temeiul art. 56 alin. (1) lit. e), angajatorul are obligaţia de a-i propune salariatului alte locuri de muncă vacante în unitate, compatibile cu pregătirea profesională sau, după caz, cu capacitatea de muncă stabilită de medicul de medicină a muncii." Ori, până în momentul de faţa, potrivit adeverinţei medicale nr.21/ZZ.LL.2013 contestatorul este declarat ca fiind apt pentru efectuarea muncii de infirmier, iar din punct de vedere judiciar, acesta este lipsit de cazier.

Prin urmare, raportat la acuzaţiile care i se aduc contestatorului, câtă vreme concedierea nu s-a petrecut potrivit reglementărilor mai înainte citate, rezultă că şi sub acest aspect dispoziţia este nelegală deoarece nu s-a respectat procedura prevăzută de lege şi lipseşte de mijloacele de existenţa o persoană care a fost crescută tocmai de un sistem de protecţie socială.

Raportat la normele indicate de către intimată, prin dispoziţia de desfacere a contractului individual de muncă, rezultă că singurele norme care pot fi luate în considerare sunt Legea nr.53/2017 şi Legea nr.477/2004, însă având în vedere că norma indicată din codul muncii făcea referire la obligaţia angajatului de a respecta regulamentul de ordine interioară şi ţinând cont că acesta este nelegal adoptat, unica norma rămasă este Legea nr.477/2004 şi contractual individual de muncă.

Faţă de această ultimă normă se arată că articolul 8 din Codul de conduită profesională al personalului contractual din cadrul instituţiilor publice stabileşte şi generează o conduită profesională obligatorie pentru întreg personalul, care, în vederea evitării generării unor conflicte, are obligaţia adoptării unei atitudini conciliante şi nu doar contestatorul B este obligat în acest sens.

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Ca un prim aspect, analizând întregul probatoriu administrat în prezenta cauză, dar, în special declaraţiile testimoniale ale martorilor audiaţi, instanţa de judecată a ajuns la concluzia, că, comportamentul general al contestatorului la locul de muncă, atât cu colegii cât şi cu beneficiarii, este profund neadecvat, ceea ce are un impact negativ asupra atmosferei de la locul de muncă al contestatorului şi asupra funcţionării serviciului prestat beneficiarilor.

Pe de altă parte însă, este de reţinut că, astfel cum a fost întocmit decizia de sancţionare atacată, în sarcina contestatorului s-a reţinut mai degrabă însuşi comportamentul general al acestuia decât o faptă sau fapte concrete, pentru care să se aplice sancţiunea disciplinară.

Or, din dispoziţiile art.247 alin.2 şi art.252 alin.2 lit.a din Codul muncii rezultă neechivoc, că sancţiunea disciplinară se aplică pentru fapte concrete.

În această ordine de idei, instanţa reţine, că în sarcina contestatorului nu s-a putut reţine, săvârşirea, în cele şase luni premergătoare deciziei de concediere (art.252 alin.1 din Codul muncii), vreo faptă descrisă în decizia de sancţionare disciplinară care să fie şi probată, de o gravitate care să justifice aplicarea celei mai drastice sancţiuni disciplinare, ci doar de gravitate mai uşoară, bunăoară jignirea administratorului în luna LL.2006 (abatere disciplinară potrivit art.77 alin.1 lit.c din Regulamentul intern al DIRECŢIA C).

Pe de altă parte, „antecedentele disciplinare” ale contestatorului, în temeiul art.248 alin.3 din Codul muncii s-au radiat de drept, astfel încât, sancţiunile aplicate în 2009 şi 2010 contestatorului nu pot fi luate în considerare la individualizarea sancţiunii în prezenta cauză

Astfel fiind, instanţa a decis schimbarea sancţiunii aplicate cu cea imediat următoarea în ceea ce priveşte severitatea sancţiunii, susceptibilă de aplicare contestatorului,anume cea prevăzută de art.77 alin.2 lit. d din Regulamentul intern al DIRECŢIA C ( art.248 alin.1 lit.d din Codul muncii).

Totodată, în temeiul art.80 alin.1 şi 2 din Codul muncii, instanţa va obliga intimata la reîncadrarea reclamantului în postul din care a fost concediat şi la plata drepturilor salariale lunare de care ar fi beneficiat contestatorul, indexate, majorate sau reactualizate după caz, precum şi la plata dobânzii legale asupra fiecărui salariu lunar, de la scadenţa acestora şi până la plata lor integrală (art.1535 din C.c.v.; cuantumul dobânzii se determină potrivit art.3 alin.2 din O.G. nr.13/2011). Plata drepturilor salariale are loc de la data concedierii şi până la reîncadrare, cu luarea în considerare a sancţiunii aplicate prin prezenta hotărâre.

Asistenţii judiciari, participând la deliberare cu vot consultativ, au exprimat aceeaşi opinie profesională în cauză.

Domenii speta

Spete similare